Notiuni introductive privind executarea hotararilor penale

Notiuni introductive privind executarea hotararilor penale

1. Punerea in executare, faza a procesului penal

Realizarea legilor penale nu se obtine numai prin solutionarea pe cale jurisdictionala a conflictului nascut din incalcarea legii, ci reclama si o efectiva aplicare a sanctiunilor si dispozitiilor pe care judecata le-a pronuntat prin hotararea care a pus capat definitiv acestui conflict .

Punerea in executare a hotararii constituie o faza distincta a procesului penal, pentru ca obiectul sau este deosebit in raport de cel pe care si-l propune urmarirea penala si judecata. De asemenea, diferite sunt raporturile juridice procesuale de executare fata de cele care se instituie in cursul urmaririi penale sau judecatii. Ca argument de text si de sistematizare poate fi invocat sistemul partii speciale a Codului de procedura penala care dupa ce reglementeaza urmarirea penala si judecata in primele doua titluri, dispun asupra executarii in Titlul III (art.415-464), deci intr-o diviziune separata, ceea ce invedereaza conceptia legiuitorului de a considera aceasta activitate judiciara cu totul distincta de celelalte faze ale procesului penal.

Faza procesuala a punerii in executare se plaseaza dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti si potrivit art.419 C.p.p. debuteaza prin primele activitati judiciare pe care le intreprinde la instanta de executare judecatorul delegat cu efectuarea punerii in executare.

Limita ultima a acestei faze se epuizeaza odata cu inceperea executarii efective a sanctiunilor sau a dispozitiilor cuprinse in hotarare. Executarea propriu-zisa nu apartine procesului penal, in mod just deosebindu-se in literatura de specialitate, executarea pedepsei de punerea in executare .

In afara dispozitiilor generale (art.415-419) si comune (art.460-464), normele cuprinse in Titlul III al Partii speciale pot fi grupate in doua mari categorii: dupa cum ele reglementeaza activitati de punere in executare a hotararilor definitive (art.420-446) sau proceduri judiciare privind executarea (art.447-459).

Distinctia este importanta pentru ca numai normele din prima categorie constituie dispozitii care reglementeaza desfasurarea procesului penal si pot fi considerate ca facand parte din ultima faza a procesului.

Dimpotriva, celelalte norme nu reglementeaza activitati din cadrul procesului penal, ci proceduri judiciare prin care se rezolva diverse cereri sau incidente survenite in cursul executarii.

Normele procesuale amintite nu acopera nevoile de reglementare ale executarii hotararilor penale. De aceea, ele se impletesc cu normele care reglementeaza regimul juridic al executarii efective a pedepselor si a celorlalte dispozitii din hotarare si care apartin dreptului executional si altor ramuri de drept.

2. Autoritatea de lucru judecat a hotararilor penale

Notiune. Pentru ca hotararile penale sa poata fi puse in executare cauza penala trebuie sa ajunga in stadiul de lucru judecat, hotararile capatand acea autoritate (putere) ce decurge din situatia juridica respectiva.

Prin lucru judecat se intelege situatia juridica rezultata din solutionarea definitiva si irevocabila a unui conflict dedus inaintea judecatii. Este deci lucru judecat ceea ce instantele hotarasc in mod definitiv, in fapt si in drept, asupra invinuirii care formeaza obiectul procesului penal .

Lucru judecat (res judicata) respectiv solutia cuprinsa in hotararea definitiva se considera ca reflecta adevarul si da rezolvarea legala cuvenita cauzei (res judicata pro veritate habetur).

Efectele lucrului judecat. Situatia de lucru judecat face ca hotararea judecatoreasca sa capete anumita putere cunoscuta sub denumirea de autoritate de lucru judecat. Aceasta autoritate a hotararilor penale atrage consecinte care se manifesta atat sub aspectul unui efect pozitiv cat si pe o anumita latura negativa.

a) cel mai important efect al hotararii definitive penale care capata autoritate de lucru judecat este cel executoriu. Pentru ca hotararea penala sa fie pusa in executare nu trebuie ca titularul actiunii penale sa ceara aceasta in mod expres, respectiv hotararea sa fie investita cu formula executorie. Autoritate de lucru judecat a hotararii penale naste obligatia pentru organul competent de a pune de indata in executare dispozitiile cuprinse in hotararea judecatoreasca.

b) al doilea efect al autoritatii de lucru judecat se manifesta in sens negativ si constituie o piedica a continuarii exercitarii actiunii penale; efectul poate fi invocat pe cale de exceptie. Acest efect se materializeaza prin impiedicarea aducerii din nou spre rezolvare a procesului in care s-a adoptat o solutie definitiva si irevocabila; este vorba in acest caz de aplicarea regulii non bis in idem consacrata in art.10 lit.j; efectul este eventual producandu-se numai daca in cauza definitiv solutionata s-ar incerca o noua exercitare a actiunii penale.

Conditiile de existenta ale autoritatii de lucru judecat. Pentru a se putea invoca autoritatea de lucru judecat se cer intrunite cumulativ urmatoarele conditii : a) existenta unei hotarari definitive; b) noua actiune penala sa fie indreptata impotriva aceleiasi persoane; c) sa priveasca acelasi fapt material.

a) autoritatea de lucru judecat decurge din puterea pe care o au exclusiv hotararile judecatoresti. De aceea dispozitiile organelor judiciare, luate pe alta cale nu au o asemenea autoritate (de exemplu: rezolutiile sau ordonantele de netrimitere in judecata adoptate de procuror in cursul urmaririi penale).

b) pentru ca autoritatea de lucru judecat sa opereze trebuie sa existe o identitate referitoare la persoana inculpatului. Ceea ce legea interzice este tragerea repetata la raspundere penala a aceleiasi persoane. In civil nu exista decat o autoritate de lucru judecat relativa (inter parters). In penal lucru judecat are o autoritate mai categorica in sensul ca solutia pronuntata in cauza produce efecte fata de toata lumea (erga omnes).

c) autoritatea de lucru judecat in materie penala se bazeaza pe existenta aceluiasi fapt material. In materie civila ea este conditionata de dubla identitate a obiectului si cauzei. Potrivit dreptului civil exceptia lucrului judecat se poate invoca daca litigiul dedus din nou in fata instantei priveste acelasi obiect, pretentie formulata prin cerere (dreptul asupra unui bun, rezilierea unui contract etc.) si se sprijina pe aceeasi cauza, temeiul juridic al dreptului pretins.

In materie penala este suficienta numai identitatea de obiect, respectiv referirea la aceeasi fapta materiala. Identitatea de cauza nu este necesara, art.10 lit.j C.p.p., prevazand expres ca autoritatea de lucru judecat produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica .