Contractele comerciale internationale

CONTRACTELE COMERCIALE  INTERNATIONALE. CONTRACTUL DE VANZARE INTERNATIONALA DE MARFURI

Materia contractuala a dobandit un mare avant in ultimii ani, desi s-au dezvoltat si tehnici speciale prin care societatile comerciale isi pot desfasura activitatea in alte state decat in statele unde isi au sediul.

In acest capitol vor fi avute in vedere regulile obliga­tionale generale in materia comertului international precum si unul dintre cele mai importante contracte, respectiv contractul de vanzare internationala de marfuri.

Sectiunea 1. Reguli generale

§ 1. Principiile obligatiilor comerciale

Principiul libertatii contractuale. Libertatea contractuala a fost definita in doctrina drept 'posibilitatea legala de a incheia contracte, de a le stabili continutul si efectele, de a le modifica si desface'.

Libertatea contractuala presupune, in termeni generali, posibilitatea pentru orice persoana fizica sau juridica de a negocia, incheia si de a le stabili clauzele, de a le modifica sau de a denunta actul juridic comercial.

Normele care reglementeaza aceasta materie sunt cele constitutionale, normele Codului comercial si ale Codului civil.

Libertatea contractuala este un drept garantat prin mai multe dispozitii constitutionale. In primul rand, avem in vedere obligatia statului de a asigura libertatea comertului (alt.135 alin.2), in al doilea rand libertatea contractuala poate fi aparata, daca este necesar prin mijloace procesuale, Constitutia prevazand si garantand liberul acces la justitie si, nu in ultimul rand exista posibilitatea ca un comerciant sa atace un act normativ pentru neconstitutionalitate.

S-a observat ca libertatea contractuala nu mai trebuie conceputa ca o libertate absoluta intrucat i se pot aduce limitari prin adoptarea unor norme juridice. Principiul bunei-credinte poate constitui un asemenea motiv.

Din interpretarea art.942 Cod civil rezulta ca pentru a se incheia un contract, vointa liber exprimata a doua sau mai multe parti trebuie sa concorde.

Contractul de furnizare, ca oricare contract, are caracter consensual, iar in situatia in care se raporteaza si la unele dispozitii normative - ordonante, hotarari de Guvern - pe care una din parti nu intelege sa le insereze in conventie, exista posibilitatea pentru cealalta parte sa ceara dezdaunari si nicidecum sa solicite pe cale judecatoreasca obligarea contractantului sa incheie conventia. O astfel de actiune aduce atingere nu numai principiului consensualismului, dar si principiului libertatii de vointa a partilor la incheierea contractului, ceea ce nu este admisibil.

Prin noile reglementari, moderne, s-a subliniat deplina libertate contractuala. Potrivit art.3 din Legea nr. 455 din 2001 privind semnatura electronica, nici o dispozitie a legii nu poate fi interpretata in sensul limitarii autonomiei de vointa si a libertatii contractuale a partilor. Legea nr.365 din 2002 subliniaza ca daca sunt contracte incheiate prin mijloace electronice, acestea produc toate efectele pe care legea le recunoaste contractelor, atunci cand sunt intru­nite conditiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

In baza principiului libertatii de vointa la incheierea contractului, partile au inteles sa valideze conventia lor prin comanda, acceptata de parte, care a facturat primirea marfii, fara a stabili alte clauze contractuale, cum ar fi clauza penala, in cazul neachitarii la scadenta a marfii sau livrarii unui produs necorespunzator (calitativ si cantitativ).

Principiul libertatii contractuale are multiple aplicatii:

posibilitatea ca asociatii sa determine cota de participare la beneficii si pierderi fara a tine seama de participarea la capitalul social (dar fara a utiliza clauze leonine);

principiul libertatii conventiilor in exercitarea dreptului de vot in societatea comerciala;

Principiul fortei obligatorii a conventiilor legal incheiate intre parti. Pacta sunt servanda.

§ 2. Conditiile de validitate ale contractului

2.1. Consimtamantul

2.1.1. Oferta si acceptarea in materia conltractelor comerciale

Oferta trebuie sa respecte conditiile generale, respectiv sa fie ferma, precisa si completa.

Importanta determinarii momentului perfectarii con­tractului:

aplicarea legilor de drept international privat;

pana la momentul perfectarii fiecare parte isi poate revoca propunerea sau acceptarea;

curge termenul de prescriptie

se determina modalitatea de plata, in functie de sediul partilor implicate.

Incheierea contractului' Intre persoane departate

Potrivit art.35 Cod comercial, 'contractul sinalagmatic intre persoane departate nu este perfect daca acceptarea n-a ajuns la cunostinta propuitorului in termenul hotarat de dansul sau in tennenul necesar schimbului propunerii si acceptarii, dupa natura contractului.'

Ofertantul insa poate primi ca buna si o acceptare ajunsa peste termenul hotarat de acesta, cu conditia ca sa instiinteze imediat pe acceptant despre aceasta

Cand ofertantul cere executarea imediata a contractului si un raspuns prealabil de acceptare nu este cerut si nici chiar necesar dupa natura contractului, atunci contractul este perfect indata ce partea cealalta a intreprins executarea lui (art.36 cod comercial).

Pana ce contractul nu este perfect, propunerea si acceptarea sunt revocabile. Cu toate acestea, desi revocarea impiedica incheierea contractului, daca ea ajunge la cunostinta celeilalte parti, dupa ce aceasta intreprinsese executarea lui, atunci cel ce desfiinteaza contractul raspunde de daune-interese (art.37).

In contractele unilaterale propunerea este obligatorie indata ce ajunge la cunostinta partii careia este facuta (art.38).

Acceptarea conditionata sau limitata se considera ca un refuz al primei propuneri si formeaza o noua propunere (art.39 Cod comercial).

Oferte comerciale nesolicitate catre utilizatorii de e-mail. O problema relativ recenta este aceea a mesajelor comerciale efectuate prin posta electronica (spam). Astfel, a aparut o nou tip de legislatie de protectie a consumatorilor fata de ofertele promovate de producatorii sau distribuitorii produselor sau serviciilor, oferte nesolicitate de catre public (consumator/utilizator de e-mail).

In Romania s-a constatat o necorelare a solutiilor legale din cele mai importante doua reglementari: Legea nr. 365 din 2002 privind comertul electronic si Ordonanta Guvernului nr.130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanta.

In doctrina s-a mai aratat ca 'prin trimiterea de corespondenta comerciala nesolicitata se poate vorbi de o imixtiune in viata privata', 'data de caracterul unilateral al corespondentei comerciale nesolicitate,,

2.2. Capacitatea partilor contractante

Partile contractului comercial pot fi atat comercianti cat si necomercianti (acestia, in anumite cazuri sunt au calitatea de 'consumatori').

2.3. Obiectul contractului

Obiectul trebuie sa fie determinat, atat in privinta bunului cat si in privinta pretului.

Pretul in obligatiile comerciale (art.40 si 41 Cod comercial). Cand urmeaza a se hotari adevaratul pret sau pretul curent al productelor, marfuri lor, transporturilor, navlului, al primelor de asigurare, cursul schimbului, al efectelor publice si al titlurilor industriei, el se ia dupa a. listele bursei, b. dupa mercurialele locului unde contractul a fost incheiat sau c. dupa acelea ale locului celui mai apropiat. In cazul In care aceste institutii nu exista sau nu sunt reglementate ('In lipsa') pretul va putea fi dovedit prin orice mijloc de proba.

Cand moneda aratata intr-un contract nu are curs legal sau comercial in tara si cand cursul ei nu a fost determinat de parti , plata va putea fi facuta in moneda tarii, la cursul de schimb din ziua scadentei si la locul platii. Daca in acea localitate nu ar fi un curs de schimb, dupa cursul pietei celei mai apropiate, cu exceptia cazului in care contractul poarta clauza 'efectiv' sau o alta asemanatoare.

Actualizarea pretului acordat de unele instante - s-a realizat cu motivarea ca prin aceasta nu suntem in prezenta unei sanctiuni pentru neindeplinirea unei prestatii contrac­tuale, cum ar fi clauza de penalitati, ci a unei reactualizari a pretului, convenit la data incheierii contractului, respectiv de stabilire a valorii prestatiilor reclamantei la data platii efective de catre beneficiara.

Corectia valorii marfii livrate cu indicele de inflatie aferent perioadei de intarziere a indeplinirii obligatiei de plata a acestuia constituie, in sensul art.1082 C.civ., o modalitate de mentinere a echilibrului contractual in conditiile unei economii afectate de procesul inflationist.

In situatia reactualizarii debitului, fiind aplicabile dispozitiile art.1084 C. civ. si art.43 C. com., calculul dobanzii trebuie raportat la momentul platii cu efectuarea unei expertize pentru determinarea cuantumului sumelor solicitate cu titlu de reactualizare.

2.4. Cauza contractului

Cauza se prezuma pana la proba contrarie, dar s-a decis ca aceasta este absenta daca, de exemplu, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se bazeaza pe un contract de leasing

Locul executarii contractului

Locul executarii obligatiilor comerciale (art. 59 Cod comercial), Orice obligatie comerciala trebuie sa fie executata in locul aratat prin contract, sau in locul care ar rezulta din natura operatiunii, ori din intentia partilor contractante.

In lipsa unei clauze exprese, contractul trebuie sa fie executat in locul unde cel ce s-a obligat isi avea sediul sau cel putin domiciliul ori resedinta, la formarea contractului.

Daca insa urmeaza a se preda un lucru determinat, care dupa cunostinta partilor se gasea intr-alta parte in momentul formarii contractului, atunci predarea se va face in acel loc.

§4. Forta majora in contractele comerciale

In legislatie nu este oferita o definitie a fortei majore dar .,este unanim acceptat in doctrina si practica judiciara ca aceasta consta intr-o imprejurare d fapt, imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica in mod obiectiv si fara nici o culpa din partea debitorului executarea obligatiei comerciale contractuale pe care acesta si-a asumat-o'.

Exonerarea de raspundere pentru cauza de forta majora nu trebuie prevazuta in legea care reglementeaza contractul partilor sau in contractul acestora.

Debitorul comercial este pus de drept in intarziere.

Potrivit art. 43 din Codul comercial, datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile.

In contractul partilor se poate stabili si o clauza contrara, privind punerea in intarziere de la data la care creditorul il notifica pe debitor.

Regula este consacrata in texte legale, precum:

obligatia de aportare (art. )

Intrucat aceasta este regula, legile prevad si exceptii (dies non interpellat pro hominem), motivate de efectele pe care le produce intarzierea executarii obligatiei:

Creditorii societatii, unde sunt asociati care raspund nelimitat (SNC si SCS) se vor indrepta mai intai impotriva acesteia pentru obligatiile ei si, numai daca societate a nu le plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere, se vor putea indrepta impotriva acestor asociati;

§6. Regimul juridic al dobanzilor

Prin dobanda se intelege nu numai sumele socotite in bani cu acest titlu, dar si alte prestatii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obliga drept echivalent al folosintei capitalului. Potrivit Codului comercial, datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile (art.43). Dobanda comerciala curge de drept fara a fi necesara dovada indeplinirii conditiilor raspunderii, paguba fiind prezu­mata; de asemenea, creditorul este indreptatit la dobanda comerciala fara sa faca dovada legaturii de cauzalitate intre prejudiciul pretins si fapta culpabila a debitorului.

In practica judiciara s-a aratat ca in cazul in care intre parti exista neintelegeri cu privire la livrarea unor produse si furnizorul acestora face dovada indeplinirii obligatiilor, beneficiarul datoreaza dobanzi pentru pret de la data livrarii, nu de la data solutionarii litigiului.

In lipsa clauzei contractuale privind termenul de plata, in materie comerciala sunt aplicabile prevederile art.1362 c. civ., potrivit normei de trimitere din art.1 Cod com. Proiectele de conventie elaborate de parti pentru stingerea litigiului, nefinalizate, nu produc efecte juridice.

Nivelul dobanzii lega le pentru obligatii banesti.

Principiul libertatii contractuale isi gaseste aplicarea in art.1 al Ordonantei Guvernului nr.9/2000 care dispune ca partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti.

In cazul in care, potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi fara sa se arate rata dobanzii, se va plati dobanda legala.

Potrivit art.3 din O.G. nr.9/2000, dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei. Banca Nationala a Romaniei, in calitate de banca centrala a statului roman, stabileste lunar nivelul dobanzii de referinta, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1.

In toate celelalte cazuri dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, diminuat cu 20%.

Dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei se calculeaza ca medie, ponderata cu volumul tranzactiilor, intre dobanda la depozitele atrase de Banca Nationala a Romaniei si vanzarile reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta in luna anterioara celei pentru care se face anuntul.

In relatiile de comert exterior sau in alte relatii economice internationale, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s-a stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an (art.4 din O.G. 9/2000).

Dobanda trebuie sa fie stabilita prin act scris. In lipsa actului scris se datoreaza numai dobanda legala.

Plata anticipata a dobanzilor se poate efectua pe cel mult 6 luni. Dobanda astfel incasata ramane bine dobandita creditorului, indiferent de variatiile ulterioare.

Dobanda se va calcula numai asupra cuantumului sumei imprumutate.

Anatocismul in materie comerciala este permis. Doban­zile se pot capitaliza si pot produce dobanzi in temeiul unei conventii speciale incheiate in acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an.

Dispozitiile referitoare la anatocism nu se aplica contrac­tului de cont curent, precum si atunci cand prin lege s-ar dispune altfel.

Dobanzile percepute sau platite de Banca Nationala a Romaniei, de banci, de Casa de Economii si Consemnatiuni, de cooperativele de credit - banci populare - si de Ministerul Finantelor Publice, precum si modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice.

Clauza penala in dreptul comercial. Reglementare si conditii.

Clauza penala nu are o reglementare specifica in dreptul comercial iar aplicarea dispozitiilor referitoare la aceasta se face potrivit art.1 alin.2 Cod. com. de Codul civil roman.

Potrivit art.1066 clauza penala este 'aceea prin care o persoana, spre a da asigurare pentru executarea unei obligatii, se leaga a da un lucru in caz de neexecutare din parte-i'. Daca partile contractante nu prevad expres clauza penala, aceasta nu se aplica ope legis.

Asadar, clauza penala este o garantie care obliga debitorul la o mai atenta respectare a clauzelor contractuale (in literatura si jurispludenta interbelica este numita amenda). Este o garantie subsecventa unui contract. Art.1067 prevede in acest sens: Nulitatea obligatiei principale atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu atrage pe aceea a obligatiei principale. Partea care pretinde plata amenzii conventionale (a clauzei penale) are obligatia de a face dovada numai a ivirii imprejurarilor in vederea carora s-a stipulat amenda, fara a fi obligata sa faca si dovada ca paguba reala a avut loc sau ca ar putea surveni in viitor.

Stipularea unei clauze penale este un contract accesoriu, care presupune un contract principal, din care sa rezulte un interes pentru asigurarea caruia s-a stipulat o asemenea amenda. Ea nu poate fi extinsa sau restransa pe cale de interpretare.

Pentru aplicarea clauzei penale trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a obligatiilor contractuale;

debitorul nu trebuie pus in intarziere (art.43 Cod com.). In Codul comercial exista si o exceptie prevazuta de art.439.

Daca in contractul de transport a fost prevazuta vreo clauza penala pentru neindeplinire sau intarziere a predarii, se poate cere si executarea transportului si clauza penala.

Pentru plata clauzei nu se cere ca paguba sa se probeze. Cand s-ar dovedi ca paguba suferita este mai mare decat clauza penala. se poate cere diferenta.

Aplicarea art.439 intampina dificultati in cazul in care este vorba de stipularea clauzei penale pentru pierderi sau avarii. Daca marfa a fost pierduta (alin.1) nu se poate face in acelasi timp si executarea intocmai a contractului si aplica­rea (plata) clauzei penale stabilita tocmai pentru compensarea pierderii marfurilor. Dispozitia a fost considerata o anomalie si in Codul Carol al II-Iea a fost eliminata.

Clauza penala - in conditiile aratate - nu poate fi extinsa la toate contractele comerciale intrucat este o dispozitie de exceptie.

Forma clauzei penale. Clauza penala poate fi stipulata in contract fie intr-un act separat, dar inainte de a se naste obligatia de executare. Forma concreta a clauzei penale va avea in vedere daca este stipulata pentru neexecutare (cand se va stabili o suma fixa: 'in caz de neexecutare va achita penalizari de 1000 USD.'), daca este vorba de intarziere executarii ('in caz de intarziere a executarii, va achita penalizari de 100 USD pentru fiecare zi de intarziere.') sau de o executare necorespunzatoare (in acest caz partile trebuie sa stabileasca pentru fiecare element al contractului in parte penalizarea).

Inadmisibilitatea clauzei penale.

Legea nr.313 din 19 februarie 1879 pentru anularea clauzei penale din oarecari contracte si pentru adaosul unui aliniat la articolul 1089 din Codul civil 3J2, in art.1 dispune: clauza penala, aflata in contracte de imprumuturi sau de prestarii in natura, este si va ramanea anulata.

Legea nu face distinctie intre conventiile civile si cele comerciale, aplicandu-se in ambele materii.

Clauza penala nu se confunda cu dobanda conventionala care este permisa si nici cu dobanzile moratorii.

Judecatorul va avea in vedere nivelul dobanzii astfel incat:

sa nu fie deghizata o clauza penala;

sa nu fie mai mare decit dobanda conventionala (Francisc Deak).

Reamintim ca O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti (publicata in M.O. nr.25 din 26 ianuarie 2000) prevede ca dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, cand debitorul este comerciant, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romaniei. In toate celelalte cazuri dobanda legala se stabileste la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Nationala a Romaniei, diminuat cu 20%. Asadar, in materie comerciala este foarte greu de dovedit ascunderea unei clauze penale intrucat este stipulata libertatea stabilirii dobanzilor. Practicarea unor dobanzi mai mari pot simula o clauza penala sau pot asigura debitorul in fata diferitelor riscuri la care este supus.

In raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an. Obligatia de a plati o dobanda mai mare decat cea aratata - in materie civila - este nula de drept.

De curand, s-a aratat ca 'texte de lege de o asemenea importanta nu pot fi considerate implicit abrogate pe motiv de lipsa de modernitate'.De altfel, trebuie adaugat ca sunt texte de exceptie a caror abrogare trebuie sa fie expresa.

§ 7. Interdictia acordarii termenului de gratie

Avand in vedere celeritatea solutionarii cauzelor comer­ciale, precum si specificul rapoturilor juridice comerciale, in obligatiile comerciale judecatorul nu poate acorda termenul de gratie permis de legislatia civila. Termenul de gratie este posibilitatea pe are o are instanta ca, dupa circumstante, sa acorde un termen debitorului

In cazul in care o parte a notificat-o pe cealalta si i-a indicat un termen de plata, acesta nu are valoarea unei scadente, ci a unui termen de gratie, 'cunoscut fiind ca potrivit art 1361-1362 C.civ' in ipoteza cand prin contract nu s-a prevazut data la care se plata, cumparatorul este dator a plati pretul la locul si timpul in care se face predarea lucrului, in obligatiile comerciale codebitorii sunt tinuti solidar, cu exceptia unei stipulatii contrarii.

§ 8. Solidaritatea codebitorilor

In comercial, spre deosebire de dreptul civil, solidaritatea este prezumata; ea poate fi inlaturata printr-o stipulatie cxpresa, in practica judiciara s-a subliniat ca solidaritatea fiind de natura insasi a obligatiei comerciale nu trebuie stipulata expres in conventia partilor,

Dispozitia a fost necesara pentru o mai mare siguranta a relatiilor comerciale, fiind de natura sa protejeze creditul. Fundamentul art.42 consta in increderea reciproca intre comercianti.

Prezumtia instituita este una relativa, intrucat se arata ca se admite proba contrara ('afara de stipulatie contrara'), Aceeasi prezumtie se aplica si contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatie comerciala,

In fidejusiune, garantia constand in obligatia ce o contrac­teaza fidejusorul de a plati in locul debitorului, urmeaza ca, in principiu, ea are acelasi continut, aceeasi cuprindere ca si obligatia principala si in lipsa unei restrictii onventionale, ea cuprinde si accesorii le creantei si cheltuielile de jude­cata.

Ea nu se aplica si la necomercianti pentru operatiuni care, in ceea ce ii priveste, nu sunt fapte de comert.

§ 9, Probele in materie comerciala

Codul comercial enumera probele, fara a le limita sau ordona in functie de forta juridica a acestora.

Obligatiile omerciale si liberatiunile se probeaza: cu acte autentice; cu acte sub semnatura privata; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele partilor; cu martori, de cate ori autoritatea judecatoreasca ar crede ca trebuie sa admita proba testimoniala si aceasta chiar in cazurile prevazute de art.1191 din codul civil. De asemenea, Codul comercial recunoaste si orice mijloc de proba admis de legea civila.

Facturile acceptate.

In situatia in care avizele de expediere, pentru marfuri livrate, poarta semnatura si stampila cumparatorului, aceasta constituie o confirmare a primirii marfurilor. Avizele de expediere insusite de cumparator fac dovada livrarii marfii si nasterii obligatiei de plata a pretului. Primirea fara obiec­tiuni a marfii atrage dupa sine si acceptarea implicita a pretului facturat, cu atat mai mult cu cat acesta, cu referire la factura contestata de parata, este cel practicat si anterior, in baza conventiei partilor.

In practica jurisdictionala ca in ceea ce priveste mentiu­nea inscrisa pe o factura eu privire la plata penalitatilor, aceasta nu poate fi asimilata unei clauze contractuale, intrucat este lipsita de eficacitate, fiind un act unilateral, si nu rezultanta negocierii dintre parti, a acordului lor de vointa, care sa lege partile si sa dea efectivitate acestei clauze, conform principiului puterii obligatorii a contractelor enuntat de ali.969 Cod civ.

Semnatura electronica. Semnatura electronica constituie proba in procesele comerciale, avand valoarea unui act sub semnatura privata^. Capitolul II al legii reglementeaza 'regimul juridic al semnaturii electronice'.

Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu Inscrisul sub semnatura privata.

Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.

In cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un celtificat calificat si generata prin intemediul unui dispozitiv securizat de creare a semna­turii.

In cazul in care una dintre parti nu recunoaste inscrisul sau senmatura, instanta va dispune intotdeauna ca verificarea sa se faca prin expertiza tehnica de specialitate.

In acest scop, expertul sau specialistul este dator sa solicite certificate calificate, precum si orice alte documente necesare pentru identificarea autorului inscrisului, a semna­tarului ori a titularului de certificat.

Partea care invoca inaintea instantei o semnatura electronica extinsa trebuie sa probeze ca aceasta indeplineste conditiile pentru a fi considerata o semnatura electronica extinsa.

Semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumata a indeplini aceste conditii.

Partea care invoca inaintea instantei un certificat calificat trebuie sa probeze ca furnizorul de servicii de certificare care a eliberat respectivul certificat respecta conditiile legale.

Telegrama face proba, ca act sub semnatura privata, cand originalul este subscris de insusi expeditor. Ea face aceeasi proba, chiar daca aceasta persoana este subscrisa de o alta mana, cand ar fi probat ca originalul a fost predat oficiului telegrafic sau trimis spre a i se preda, de insasi acea persoana.

Daca subscrierea originalului este autentificata de autoritatea competenta, atunci se aplica principiile generale. In cazul in care identitatea persoanei care a subscris sau predat originalul telegramei s-a stabilit prin alte moduri prevazute de regulamentele telegrafo-postale, proba contrarie este admisa.

Data telegrame lor stabileste, pana la proba contrarie, ziua si ora in care ele au fost expediate de oficiile telegrafice.

In caz de eroare, schimbare sau intarziere in transmiterea unei telegrame, se aplica principiile generale asupra culpei. Cu toate acestea trimitatorul unei telegrame se prezuma afara de orice culpa daca a ingrijit a o colationa sau recomanda conform dispozitiilor regulamentelor telegrafo-postale

In comert, mandatul si orice declaratie de consimtamant transmise prin telegraf cu subscrierea declarata autentica de autoritatea competenta, sunt valabile si fac proba in justitie.

Registrele comeciantilor, tinute in conformitate cu dispozitiile legale, pot face proba injustitie intre comercianti pentru fapte si chestiuni de comert.

Registrele pe care comerciantii sunt obligati a le avea si care nu vor fi tinute in regula si nici investite cu formlele prevazute de lege, nu sunt primite a face proba in justitie, spre folosul celui ce le-a tinut.

Registrele comerciantilor, chiar netinute in regula fac proba, contra lor. Partea insa care voieste a se referi la acestea nu poate scinda continutul lor.

§ 10. Prescriptia extinctiva

In raporturile juridice comerciale, reglementarea generala este Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescriptia extinctiva.

In comertul international este aplicabila Conventia asupra prescriptiei in materie de vanzare internationala de marfuri, incheiata la New York la 14 iunie 1974, si la Protocolul de modificare a Conventiei Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri de la Viena.

Conventia determina conditiile in care drepturile si actiunile reciproce ale unui cumparator si ale unui vanzator, nascute dintr-un contract de vanzare internationala de bunuri mobile corporale, sau referitoare la o contraventie la acest contract, rezilierea ori nulitatea sa, nu mai pot fi exercitate urmare expirarii unui anumit interval de timp (ali.1 alin.1).

In privinta domeniul de aplicare a Conventiei, art.2 precizeaza ca sunt parti si le sunt opozabile dispozitiile in unnatoarele situatii:

a.    un contract de vanzare de bunuri mobile corporale este considerat ca avand un caracter international daca, in momentul incheierii contractului, cumparatorul si vanzatorul isi au sediul in state diferite;

b)    imprejurarea ca partile au sediul in state diferite nu poate fi luata in considerare decat daca aceasta reiese din contract sau din negocierile intre parti sau din informatiile date de ele inainte de incheierea contractului sau in acest moment;

c)    daca o parte intr-un contract de vanzare de bunuri mobile corporale are sedii in mai mult decat un stat, sediul este acela care are legatura cea mai stransa cu contractul si executarea acestuia, tinand seama de imprejurarile cunoscute de parti sau avute in vedere de ele in momentul incheierii contractului;

d)    daca o parte nu are sediu, se va avea in vedere resedinta sa obisnuita;

e)    nici nationalitatea partilor nici calitatea sau caracterul civil sau comercial al partilor sau ale contractului nu sunt luate in considerare.

Termenul de prescriptie este de 4 ani (art. 8).

Termenul de prescriptie este calculat astfel incat sa expire la miezul noptii al zilei a carei data corespunde celei la care termenul a inceput sa curga. In lipsa unei date corespun­zatoare, termenul de prescriptie expira la miezul noptii al ultimei zile a ultimei luni a termenului. Termenul de pre­scriptie este calculat prin referire la data locului unde proce­dura este angajata (art.28).

Sectiunea 2. Cesiunea de creanta in dreptul comertului international

1. Precizari prealabile

Conventia asupra cesiunii de creanta in dreptul comertului international a fost adoptata de catre UNCITRAL in 2001.

Conventia a fost semnata pana in prezent de trei state: Luxemburg, Madagascar si Statele Unite ale Americii si ratificata de catre Liberia.

In ceea ce priveste motivarea semnarii de catre S.U.A a conventiei, in decembrie 2003 s-a aratat ca acest stat isi demonstreaza astfel sprijinul fata de conventie si a trimis un important semnal comunitatii internationale in ceea ce priveste seriozitatea sa in privinta ratificarii pactului.

Dupa cum se spune, multe state vor sa vada ce fel de pozitie ia S.U.A. in privinta conventiei mai inainte de a fi determinat ce curs va urma conventia.

Luxemburg si Madagascar au semnat si ele conventia dar se crede ca multe alte state s-au abtinut pana la primirea unor indicatii precise, clare asupra adoptarii conventiei de catre S.U.A

Aprobata de catre Adunarea Generale a O.N.U. in decembrie 2001, dupa aproape sapte ani de munca laborioasa a reprezentantilor UNCITRAL-ului, adica de cele 36 de natiuni, si alaturi de ele si Asociatia Comertului Financiar precum si alte organizatii neguvernamentale implicate in finantele internationale. Conventia asupra cesiunii de creanta este acum eligibila pentru ratificare in mod individual de catre state. Un minim de cinci state trebuie sa ratifice pactul pentru ca el sa poata intra in vigoare. O data intrat in vigoare, va produce un impact important asupra pietelor mijlocii de afaceri din Statele Unite prin acordarea mai usoara de impmmutmi pentru extinderea creditelor catre companiile S.U.A. care fac afaceri in strainatate si care doresc sa foloseasca imputernicirile straine ca imprumuturi colaterale pentru cele comerciale.

Astfel de imprumuturi securizate prin imputerniciri, reprezinta sursa principala al capitalului circulant pentru mii de mici si mijlocii piete de afaceri.

In cazul tratatelor S.U.A. si a celor comereiale interna­tionale, acestea trebuie sa fie aprobate de catre Senat si apoi semnate de catre presedinte.

2. Necesitatea unei Conventii asupra cesiunii de creanta

Statele Contractante reafirma convingerea lor, potrivit care comertul international se realizeaza pe baza de egalitate si beneficiu mutual si este un element important in promovarea relatiilor de prietenie dintre state.

De asemenea, se considera ca problemele create prin incertitudini, cum ar fi continutul si alegerea regimului aplicabil cesiunilor de creanta, constituie un obstacol pentm comertul international.

Prin aceasta reglementare s-a dorit sa se stabileasca, sa se instituie principiile si sa se adopte reguli referitoare la cesiunile de creanta care vor garanta transparenta si claritatea si vor favoriza modernizarea legislatiei in legatura cu cesiunile de creanta, in timp ce protectia practicii cesiunii actuale faciliteaza dezvoltarea noilor practici^.

Existenta opiniei, potrivit cu care adoptarea regulilor uniforme care guvemeaza cesiunile de creanta vor promova valabilitatea capitalului si creditului, facilita in acest mod dezvoltarea comertului international.

3. Scopul conventiei

A. Campul de aplicare

Conventia se aplica:

(a) cesiunilor de creanta internationale si cesiunilor internationale de creanta daca, la data incheierii contractului de cesiune, cedentul domiciliaza intr-un stat contractant, si

(b) cesiunilor ulterioare numai daca, o cesiune anterioara este garantata de conventie.

Conventia se aplica unei cesiuni ulterioare, care satisface criteriile stabilite in paragraful anterior, litera (a) al prezentului articol, chiar daca nu se aplica unei cesiuni anterioare al aceleasi creante.

Conventia nu produce efecte asupra drepturilor si obliga­tiilor debitorului, mai putin daca, la data incheierii contractului initial, debitorul este domiciliat intr-un stat contractant sau legea care guverneaza contractul initial este legea statului contractant.

Prevederile capitolului V se aplica cesiunilor de creanta internationale si cesiunilor internationale de creante independent de celelalte conditii impuse de Conventie. Prezenta conventie nu se aplica cesiunii facute:

- in mod particular, pentru scopuri personale, familiare sau in scop domestic;

- in cazul vanzarii unei societati comerciale la care sunt atasate creante cedate;

Conventia nu se aplica nici cesiunilor de creanta nascute din:

a)    tranzactiile de pe o piata bursiera reglementata;

b)    contractele financiare reglementate de conventii de compensare, cu exceptia situatiei in care o creanta este datorata dupa lichidarea tuturor operatiunilor;

c)    operatiilor de schimb;

d)    sistemelor de plata interbancare, acordurilor de plata interbancare sau sistemelor de compensare si de reglementare a valorilor mobiliare sau alte instrumente financiare;

e)    transferului garantiilor asupra valorilor mobiliare sau a altor instrumente sau active financiare detinute de intermediari sau a vanzarii, a imprumutului, a detinerii sau a unei conventii de rascumparare a acestor valori, active sau instrumente;

f)    depozitelor bancare;

g)    scrisorilor de credit sau o garantiilor independente.

Nimic din Conventie nu afecteaza drepturile si obligatiile unei persoane, in virtutea legii care guverneaza instrumentele negociabile.

Prezenta conventie nu afecteaza drepturile si obligatiile cedentului si alei debitorului, sub imperiul legii care guverneaza protectia partilor, a tranzactiilor facute in scop personal, familial sau in scop domestic.

Nici o dispozitie din Conventie:

a. nu produce efecte asupra aplicarii legii statului in care este situat bunul;

(i) asupra un drept real asupra unui imobil, in virtutea acelei legi, cesiunea de creanta un asemenea drept sau

(ii) asupra prioritatii unui drept intr-o creanta, in masura in care - in virtutea acestei legi - este conferit un drept real asupra acestui imobil.

b)    nu face licita achizitia unui drept real imobil iar, daca nu este autorizata de legea statului in care este situat imobilul.

B. Notiune

Termenul 'cesiune' desemneaza transferul efectuat printr-o conventie de la o persoana (cedent) catre o alta persoana (cesionar) in interes individual - total sau partial­ al dreptului contractual al cedentului de a plati o suma de bani (creanta). Crearea drepturilor in creanta ca securitate pentru suma datorata sau alta obligatie este considerata ca fiind publica.

In cazul cesiunii facute de cesionarul initial sau un alt cesionar ('cesiunea subsecventa'), persoana care face acea cesiune este cedentul si persoana caruia i se transmite cesiunea este cesionarul.

C. Internationalitatea

O creanta este internationala daca, la data incheierii contractului initial, cedentul si debitoru domiciliaza in state diferite. O cesiune este internationala daca, la data incheierii contractului initial de cesiune, cedentul si cesionarul domiciliaza in state diferite.

D. Definitii

'Contract Initial' desemneaza contractul incheiat intre cedent si debitor prin care se naste creanta cedata.

Prin 'Creanta existenta' intelegem creanta nascuta inainte sau in timpul incheierii contractului de cesiune si 'Creanta viitoare' desemneaza o creanta care se naste dupa incheierea contractului de cesiune.

Prin 'Notificarea Cesiunii' se intelege o comunicare scrisa care identifica in mod suficient cedentul cesiunii si pe cesionar.

O persoana este situata in statul in care se gaseste locul de afaceri. Daca cedentul sau cesionarul au locul de afaceri in mai multe state, locul de afaceri este acela unde se exercita administratia centrala de catre cedent sau cesionar.

Daca debitorul are locul de afaceri in mai multe state, locul de afaceri este acela care are cele mai stranse legaturi cu contractul initial.

Daca o persoana nu are un loc de afaceri, atunci rezidenta este legea care se va aplica persoanei;

'Legea' inseamna legea in vigoare intr-un stat, alta decat regula din dreptul international privat.

E. Autonomia partilor

Subiectul articolului 19, cedentul, cesionarul si debitorul pot deroga prin conventie de la dispozitiile prezentei conventii conform drepturilor si obligatiilor lor respective.

O astfel de conventie nu afecteaza drepturile nici uneia dintre persoane care nu este parte la prezenta conventie.

F. Principii de interpretare

Pentru interpretarea Conventiei trebuie avute in vedere obiectul si scopul asa cum sunt ele stabilite In preambul, caracterul sau international si necesitatea de a promova unif01111itate in aplicatia sa precum si respectarea bunei credinte In comertul intemational.

Intrebarile privitoare la materia guvemata de catre Con­ventie si care nu sunt In mod expres reglementate in ea, sunt reglementate in conformitate cu principiile genera le pe care ea se bazeaza, iar in absenta acestor principii, in confonnitate cu legea aplicabila in virtutea normelor de drept intcmational privat.

4. Drepturi, obligatii si exceptii

A. Drepturile si obligatiile cesionarului si cedentului

Drepturile si obligatiile reciproce ale cesionarului si cedentului izvorate din conventia lor, sunt determinate de termene si conditii reglementate inainte in acea conventie incluzand orice reguli sau conditii generale referitoare in aceasta privinta.

Cedentul si cesionarul sunt obligati prin orice uzanta stabilita de ei si in caz de alta conventie prin orice practica stabilita de catre parti.

In cazul unei cesiuni interntionale, cedentul si cesionarul sunt considerati, daca nu au convenit altfel, ca i mod implicit trebuie aplicata cesiunii o uzanta care comertul interna­tional este cunoscuta peste tot si cu regularitate observata, parti la tipuri particulare de cesiuni sau la cesiunea din acea categorie particulara de creante.

B. Reprezentarea cedentului

Doar daca exista o conventie contrara intre cedent si cesionar, cedentul este reprezentat de la data incheierii contractului de cesiune dupa cum urmeaza:

cedentul are dreptul de a cesiona creanta,

cedentul nu a cesionat mai inainte creanta unui alt cesionar,

debitorul nu a putut si nici nu va putea invoca o exceptie, sau un drept de compensatie.

In caz contrar acestei conventii intre cedent si cesionar, cedentul nu va putea garanta ca debitorul plateste sau va plati.

B. Dreptul de a notifica debitorul

Daca exista o conventie contrara intre cedent si cesionar, cedentul sau cesionarul sau amandoi pot sa trimita debitorului instiintare, notificarea cesiunii si instructiunile de plata, dar daca dupa notificare au fost trimise, doar cesionarul poate trimite aceste instructiuni.

C. Dreptul de a primi plata

Regula este ca cea existenta intre cesionar si cedent, doar daca partile nu au consimtit altfel si daca notificarea cesiunii a fost sau nu trimisa:

Daca o plata cu titlu de creanta cedata este facuta de cedent, cesionarul este cel indreptatit sa conserve produsele si bunurile corporale restituite cu titlu de creanta cedata.

Daca o plata cu titlu de creanta cedata este facuta de cedent, cesionarul este indreptatit sa primeasca plata produselor si ale bunurilor mobile corporale restituite de catre cedent cu titlu de creanta cedata.

Daca o plata cu titlu de creanta cedata este facuta de alta parte peste care cesionarul are prioritate, cesionarul este indreptatit sa primeasca plata produselor si bunurilor mobile corporale de la o asemenea persoana cu titlu de creanta cedata.

Cesionarul nu poate opri (tine) mai mult decat valoarea dreptului sau asupra creantei.

E. Normele de protectie a debitorului

Exceptand dispozitiile contrare unei conventii, o cesiune de creanta nu poate fara consimtamantul debitorului, afecta drepturile si obligatiile acestuia, incluzand si termenul de plata continut de contractul initial.

Dispozitiile de plata pot schimba adresa persoanei sau contul cu care debitorul este cerut sa faca plata, dar nu pot schimba:

Etalonul monetar (valuta) de plata specificat in contractul initial,

Statul specificat in contractul initial, in care plata trebuie sa fie facuta catre un stat altul decat, in care debitorul este situat.

F. Notificarea debitorului

O notificare a cesiunii sau a instructiunii de plata produce efecte atunci cand este primita de debitor intr-o limba de la care se asteapta sa fie informat in mod rezonabil despre continut.

Este suficient, daca notificarea cesiunii sau a instruc­tiunilor de plata sunt formulate in limba contractului initial.

Notificarea cesiunii sau a instructiunii de plata poate stabili un raport intre creantele nascute dupa notificare.

Notificarea unei cesiuni subsecvente constituie notificarea tuturor cesiunilor anterioare.

5. Reguli privitoare la conflictul de legi

A. Formele contractului de cesiune.

Un contract de cesiune incheiat intre persoane care domiciliaza in acelasi stat, este valabil incheiat daca sunt indeplinite conditiile fie ale legii care il guverneaza fie a legii statului unde acesta se incheie.

Un contract de cesiune incheiat intre persoane care domiciliaza in state diferite este valabil incheiat daca sunt indeplinite conditiile ori a legii care guverneaza ori a legii unuia dintre cele doua state.

B. Legea aplicabila drepturilor si obligatiilor reci­proce ale cedentului si cesionarului

Drepturile si obligatiile reciproce ale cedentului si cesionarului nascute din acordul de vointa dintre ei sunt guvemate de legea aleasa de ei.

In absenta unei legi alese de catre ei drepturile si obligatiile reciproce nascute din acordul de vointa sunt guvernate de legea statului cu care contractul de cesiune are cele mai stranse legaturi.

C. Legea aplicabila drepturilor si obligatiilor cesio­narului si debitorului.

Legea ce guverneaza contractul initial determina efica­citatea limitarii contractuale ale cesiunii intre cesionar si debitor; relatiile dintre cesionar si debitor, conditiile in care cesiunea devine opozabila debitorului si daca debitorul a fost eliberat de obligatiile sale.

6. Intrarea in vigoare a conventiei

A. Depozitarul

Secretarul general al Natiunilor Unite este depozitarul prezentei conventii.

B. Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea, accesiunea

Conventia este deschisa spre semnare de catre toate statele la sediul Natiunilor Unite in New York, pana la 31 decembrie 2003.

Conventia a facut obiectul ratificarii, acceptarii sau aprobarii de catre statele semnatare.

Conventia este deschisa spre accesiune de catre toate statele care nu sunt state semnatare de la data la care este deschisa semnarii.

lnstrumentele ratificarii, acceptarii, aprobarii si accesiunii vor fi depuse pe langa secretariatul general al Natiunilor Unite.

B. Intrarea in vigoare

Conventia va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea celor sase luni dupa data depozitarii celor cinci instrumente ale ratificarii, acceptarii, aprobarii sau accesiunii.

Pentru fiecare stat care devine stat contractant al conventiei, dupa data depozitarii celor cinci instrumente: de ratificare, acceptare, aprobare sau accesiune, prezenta conventie intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza dupa expirarea celor sase luni de la depozitarea instrumentelor adecvate In numele statului.

Sectiunea 3. Contractul de vanzare internationala de mafuri

§ 1. Precizari prealabile

Reglementarea in materie este Legea nr. 24 din 6 martie 1991 pentru aderarea Romaniei la Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, publicata In Monitorul Oficial nr. 54 din 19 martie 1991

Statele parti la conventie au avut in vedere obiectivele generale inscrise in rezolutiile privind instaurarea unei noi ordini economice intemationale pe care le-a adoptat Adu­narea generala la a 6-a sesiune extraordinara. S-a subliniat ca dezvoltarea comertului international, pe baza egalitatii si avantajului reciproc, este un element important in promo­varea relatiilor de prietenie intre state. Adoptarea de reguli uniforme aplicabile contractelor de vanzare internationala de marfuri si compatibile cu diferitele sisteme sociale, econo­mice si juridice va contribui la eliminarea obstacolelor juri­dice in schimburile internationale si va favoriza dezvoltarea comertului international.

§ 2. Domeniul de aplicare al Conventiei de la Viena (1980)

2.1. Domeniul de aplicare

Conventia se aplica contractelor de vanzare de marfuri intre parti care isi au sediul in state diferite:

a)    cand aceste state sunt state contractante; sau

b)    cand normele de drept international privat conduc la aplicarea legii unui stat contractant.

Nu se tine seama de faptul ca partile au sediul in state diferite, daca acest fapt nu rezulta nici din contract, nici din tranzactii anterioare intre parti, nici din informatii furnizate de ele in orice moment anterior incheierii sau cu ocazia incheierii contractului.

Nici nationalitatea partilor, nici caracterul civil sau comercial al partilor contractului nu sunt luate in considerare pentru aplicarea conventiei.

2.2. Conventia nu priveste vanzarile:

a)    de marfuri cumparate pentru folosinta personala, familiala sau casnica, in afara de cazul in care vanzatorul, in orice moment inainte de incheiere sau cu ocazia incheierii contractului, n-a stiut sau nu s-a considerat ca stie ca aceste marfuri erau cumparate pentru o astfel de folosinta;

b)    la licitatii;

c)    de sub sechestru sau efectuate in orice alt mod de catre autoritatile judiciare;

d)    de valori mobiliare, efecte de comert si monede;

e)    de nave, vapoare, aeroglisoare si aeronave;

f)    de electricitate,

Sunt considerate vanzari contractuale de furnizare de marfuri ce urmeaza a fi fabricate sau produse, in afara de cazul in care partea care le comanda furnizeaza o parte esentiala din elementele materiale necesare acestei fabricari sau produceri,

Conventia nu se aplica contractelor la care partea preponderenta a obligatiei partii care furnizeaza marfurile consta in furnizarea manoperei sau a altor servicii.

Conventia carmuieste exclusiv formarea contractului de vanzare si drepturile si obligatiile la care un astfel de contract da nastere intre vanzator si cumparator. In special, in afara dispozitiilor contrare exprese conventiei, aceasta nu priveste:

a)    validitatea contractului, nici a vreuneia din clauzele sale si, cu atat mai putin, cea a uzantelor;

b)    efectele pe care contractul poate sa le aiba asupra proprietatii marfurilor vandute.

Conventia nu se aplica raspunderii vanzatorului pentru decese sau leziuni corporale cauzate oricui de catre marfuri.

Partile pot sa excluda aplicarea conventiei sau, sub rezerva dispozitiilor art. 12, sa deroge de la oricare din dispozitiile sale sau sa le modifice efectele

2.3. Interpretarea Conventiei

La interpretarea conventiei se va tine seama de caracterul sau international si de necesitatea de a promova aplicarea sa uniforma, precum si de a asigura respectul bunei-credinte in comertul international.

Problemele privind materiile carmuite de conventie si care nu sunt rezolvate in mod expres de catre aceasta, vor fi reglementate potrivit cu principiile generale din care ea se inspira sau, in lipsa acestor principii, in conformitate cu legea aplicabila in temeiul normelor de drept international privat.

In scopurile conventiei, indicatiile si celelalte manifestari ale unei parti trebuie interpretate dupa intentia acesteia, cand cealalta parte cunostea sau nu poate sa ignore aceasta intentie.

Pentru determinarea intentiei unei parti sau a ceea ce ar fi inteles o persoana rezonabila, trebuie sa se tina seama de circumstantele pertinente, indeosebi de negocierile care au putut avea loc intre parti, de obisnuintele care s-au stabilit intre ele, de uzante si de intreg comportamentul ulterior al partilor.

Partile sunt legate prin uzantele la care ele au consimtit si de obisnuintele care s-au stabilit intre ele (art.9).

In afara de conventia contrara a partilor, acestea sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract si pentru formarea sa, la orice uzanta pe care o cunosteau sau ar fi trebuit sa o cunoasca si care, in comertul intemational, este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere.

Contractul de vanzare nu trebuie sa fie incheiat, nici constatat in scris si nu este supus nici unei alte conditii de forma. EI poate fi probat prin orice mijloace inclusiv prin martori.

§ 3. Formarea contractului

O propunere de incheiere a unui contract adresata uneia sau mai multor persoane determinate constituie oferta, daca este suficient de precisa si denota vointa autorului ei de a se angaja in caz de acceptare. O propunere este suficient de precisa in cazul in care denumeste marfurile si, expres sau implicit, stabileste cantitatea si pretul sau da indicatii care permit sa le determine.

O propunere adresata unor persoane nedeterminate este considerata numai ca o invitatie de a oferta, in afara de cazul in care persoana care a facut propunerea nu a indicat in mod clar contrariul.

O oferta produce efecte cand ajunge la destinatar.

O oferta, chiar daca este irevocabila, poate fi retractata daca retractarea ajunge la destinatar inainte sau in acelasi timp cu oferta.

O oferta poate fi revocata pana la incheierea contractului daca revocarea soseste la destinatar inainte ca acesta sa fi expediat acceptarea.

Cu toate acestea, oferta nu poate fi revocata:

a)    daca ea prevede, prin fixarea unui termen determinat pentru acceptare sau in alt fel, ca este irevocabila,

b)    daca era rezonabil pentru destinatar sa considere oferta ca irevocabila si daca a actionat in consecinta.

O oferta, chiar irevocabila, inceteaza cand neacceptarea sa ajunge la ofertant.

O declaratie sau o alta manifestare a destinatarului care exprima acordul sau la o oferta constituie acceptare. Tacerea sau inactiunea prin ele insele nu pot constitui acceptare.

Acceptarea unei oferte produce efecte in momentul in care indicatia de acceptare parvine ofertantului. Acceptarea nu produce efecte daca aceasta indicatie nu parvine ofertantului in termenul pe care l-a stipulat sau, in lipsa unei astfel de stipulatii, intr-un termen rezonabil, tinand seama de imprejurarile tranzactiei si de rapiditatea mijloacelor de comunicare folosite de ofertant. O oferta verbala trebuie sa fie acceptata imediat, in afara de cazul in care imprejurarile implica contrariul.

Totusi, daca in temeiul ofertei, al obisnuintelor care s-au stabilit intre parti sau al uzantelor, destinatarul ofertei poate arata ca o accepta prin indeplinirea unui act care se refera, de exemplu, la expedierea marfurilor, sau la plata pretului, fara a-i comunica ofertantului, acceptarea produce efecte in momentul in care acest act este indeplinit, in masura in care este in tennenul prevazut de paragraful precedent.

Un raspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar care contine completari, limitari sau alte modificari este o respingere a ofertei si constituie o contraoferta.

Totusi, un raspuns care tinde sa fie acceptarea unei oferte, dar care contine elemente complementare sau diferite care nu altereaza in mod substantial termenii ofertei, constituie o acceptare, in afara de cazul in care ofertantul, fara intarziere nejustificata, a relevat verbal diferentele sau a adresat un aviz in acest scop. Daca nu a facut-o, termenii contractului sunt cei ai ofertei, cu modificarile cuprinse in acceptare.

Elementele complementare sau diferite privind indeosebi pretul, plata, calitatea si cantitatea marfurilor, locul si mo­mentul predarii, intinderea responsabilitatii unei parti fata de cealalta sau rezolvarea litigiilor, sunt considerate ca alterand in mod substantial termenii ofertei.

Termenul de acceptare stabilit de ofertant intr-o telegrama sau scrisoare incepe sa curga din momentul in care telegrama este predata pentru expediere sau de la data care apare pe scrisoare ori, in lipsa de la data mentionata pe plic. Termenul de acceptare pe care ofertantul il stabileste prin telefon, prin telex sau prin alte mij loace de comunicare instantanee, incepe sa curga din momentul in care oferta parvine destinatarului.

Zilele de sarbatoare sau nelucratoare care cad in perioada in care curge termenul de acceptare sunt cuprinse in calculul acestui termen. Totusi, daca notificarea nu poate fi remisa la adresa ofertantului in ultima zi a termenului, pentru ca aceasta cade intr-o zi de sarbatoare sau nelucratoare de la sediul ofertantului, termenul este prelungit pana la prima zi lucratoare care urmeaza.

O acceptare tardiva produce totusi efecte ca acceptare daca ofertantul, fara intarziere, il informeaza verbal pe destinatar san ii adreseaza un aviz in acest scop.

Daca scrisoarea sau alt inscris continand o acceptare tardiva denota ca a fost expediata in astfel de conditii incat, daca transmiterea ar fi fost regulata, ar fi parvenit la timp ofertantului, acceptarea tardiva produce efecte ca o acceptare, in afara de cazul in care, fara intarziere, ofertantul il informeaza verbal pe destinatarul ofertei ca el considera ca oferta sa a devenit caduca sau daca Ii adreseaza un aviz In acest scop.

Acceptarea poate fi retractata daca retractarea ajunge la ofertant inainte de momentul in care acceptarea ar fi produs efecte sau in acel moment.

Contractul este incheiat in momentul in care acceptarea unei oferte produce efecte in conformitate cu dispozitiile conventiei.

§4. Vanzarea marfurilor

O contraventie la contract savarsita de una din parti este esentiala cand ea cauzeaza celeilalte parti un prejudiciu prin care o priveaza in mod substantial de ceea ce aceasta era in drept sa astepte de la contract, in afara de cazul in care partea in culpa nu a prevazut un astfel de rezultat, iar o persoana rezonabila, cu aceeasi pregatire si aflata in aceeasi situatie, nu l-ar fi prevazut nici ea.

O declaratie de desfiintare a contractului nu are efect decat daca este facuta prin notificare catre cealalta palie.

In afara unei dispozitii contrare exprese in conventie, daca o notificare, cerere sau alta comunicare este facuta de o parte la contract, in conformitate cu prezenta parte si prin mijloace adecvate imprejurarilor, o intarziere sau o eroare in transmiterea comunicarii sau faptul ca ea nu a ajuns la destinatie nu priveaza pe acea parte contractanta de dreptul de a se prevala de ea.

Daca, in conformitate cu dispozitiile conventiei, o parte are dreptul sa ceara celeilalte parti executarea unei obligatii, un tribunal nu este tinut sa dispuna executarea in natura decat daca o face in temeiul propriului sau drept pentru contracte de vanzare asemanatoare, necarmuite de prezenta conventie.

Un contract poate fi modificat sau reziliat prin acordul amiabil al partilor.

Un contract scris care contine o dispozitie ce stipuleaza ca orice modificare sau reziliere amiabila trebuie facuta in scris, nu poate fi modificat sau reziliat in mod amiabil intr-o alta forma. Totusi comportarea unei parti poate impiedica invocarea unei astfel de dispozitii daca cealalta parte s-a intemeiat pe aceasta comportare.

§ 5. Obligatiile vanzatorului

Conformitatea marfurilor si drepturile sau pretentiile tertilor.

Vanzatorul trebuie sa predea marfuri a caror cantitate, calitate si tip corespund celor prevazute in contract si al caror ambalaj sau conditionare corespunde celui prevazut in contract.

In afara de cazul in care partile au convenit altfel,marfurile nu sunt conforme cu contractul decat daca:

a)    sunt adecvate intrebuintarilor la care servesc in mod obisnuit marfuri de acelasi tip;

b)    sunt adecvate oricarei intrebuintari speciale care a fost adusa, expres sau tacit, la cunostinta vanzatorului, in momentul incheierii contractului, in afara de cazul in care rezulta din imprejurari ca cumparatorul le-a lasat la competenta ori aprecierea vanzatorului sau ca era rezonabil din partea lui sa o faca;

c)    poseda calitatile unei marfi pe care vanzatorul a prezentat-o cumparatorului ca esantion sau model;

d)    sunt ambalate sau conditionate in modul obisnuit pentru marfurile de acelasi tip sau, in lipsa unui mod obisnuit, intr-o maniera adecvata pentru a le conserva si proteja.

Vanzatorul este raspunzator, in conformitate cu contractul si conventia, de orice lipsa de conformitate care exista in momentul transmiterii riscurilor catre cumparator, chiar daca aceasta lipsa nu apare decat ulterior.

Vanzatorul este, de asemenea, raspunzator de orice lipsa de conformitate care apare dupa momentul transmiterii riscurilor si care este imputabila neexecutarii oricarei obligatii ale sale, inclusiv celei de garantie potrivit cu care, in timpul unei anumite perioade, marfurile vor ramane adecvate intrebuintarilor lor normale ori unei intrebuintari speciale sau vor pastra calitatile ori caracteristicile specificate.

In caz de predare anticipata, vanzatorul are dreptul, pana la data prevazuta pentru predare, fie sa predea partea sau cantitatea lipsa, sau marfuri noi care sa inlocuiasca marfurile neconforme cu contractul, fie sa repare orice lipsa de confor­mitate a marfurilor cu conditia ca exercitiul acestui drept sa nu cauzeze cumparatorului nici in conveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totusi, cumparatorul pastreaza dreptul de a cere daune-interese, potrivit cu prezenta conventie.

Cumparatorul trebuie sa examineze marfurile sau sa le supuna examinarii intr-un termen cat se poate mai scurt, tinand seama de imprejurari.

In cazul in care contractul implica transportul marfurilor, examenul poate fi amanat pana la sosirea lor la destinatie.

Daca marfurile sunt redirijate sau reexpediate de cumparator fara ca sa fi avut in mod rezonabil posibilitatea sa le examineze si daca, in momentul incheierii contractului, vanzatorul cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca posibilitatea acestei redirijari, sau reexpedieri, examinarea poate fi amanata pana la sosirea marfurilor la noua lor destinatie.

Cumparatorul este decazut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate daca nu o denunta vanzatorului, precizand natura defectului, intr-un termen rezonabil, calculat din momentul in care l-a constatat sau ar fi trebuit sa-l constate.

In toate cazurile, cumparatorul este decazut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate, daca nu o denunta cel mai tarziu intr-un termen de 2 ani, calculat de la data la care marfurile i-au fost remise in mod efectiv, exceptand cazul in care acest termen ar fi incompatibil cu durata unei garantii contractuale.

Vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert, exceptand cazul in care cumparatorul accepta sa preia marfurile in aceste conditii. Totusi, daca acest drept sau aceasta pretentie este intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuala, obligatia vanzatorului este carmuita de art.42.

Vanzatorul trebuie sa predea marfurile libere de orice drept sau pretentie a unui tert intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuala, pe care le cunos­tea sau nu putea sa le ignore in momentul incheierii contrac­tului, cu conditia ca acest drept sau aceasta pretentie sa fie intemeiata pe proprietatea industriala sau alta proprietate intelectuala:

a)    in temeiul legii statului unde marfurile trebuie sa fie vandute sau utilizate, daca partile au avut in vedere,in momentul incheierii contractului, ca marfurile vor fi revan­dute sau utilizate in acest stat; sau

b)    in toate celelalte cazuri, in temeiul legii statului in care cumparatorul isi are sediul.

In cazurile urmatoare, vanzatorul nu este tinut de obligatia prevazuta la paragraful precedent:

a)    la momentul incheierii contractului, cumparatorul cunostea sau nu putea sa ignore existenta dreptului sau a pretentiei; sau

b)    dreptul sau pretentia rezulta din faptul vanzatorului de a se fi confomlat planurilor tehnice, desenelor, fomlulelor sau altor specificatii analoage furniza te de cumparator.

6. Obligatiile cumparatorului

Cumparatorul se obliga, in conditiile prevazute de contract si de conventie, sa plateasca pretul si sa preia marfurile predate.

Obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde pe aceea de a lua masurile si de a indeplini formalitatile destinate sa permita plata pretului, care sunt prevazute de contract sau de legi si reglementari.

Daca vanzarea este valabil incheiata fara ca pretul marfurilor vandute sa fi fost detemlinat in contract,in mod expres sau implicit, sau printr-o dispozitie care permite sa fie determinat, partile sunt reputate, in lipsa unor indicatii contrare, ca s-au referit in mod tacit la pretul practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului, in ramura comerciala respectiva, pentru aceleasi marfuri vandute in impreurari comparabile.

Daca pretul este stabilit in raport de greutatea marfurilor, greutatea neta este cea care, in caz de indoiala, determina acest pret.

In cazul in care cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul intr-un alt loc deosebit, el trebuie platit vanzatorului:

a)    la sediul acestuia;

b)    daca plata trebuie facuta contra remiterii marfurilor sau documentelor, la locul acestei remiteri.

Vanzatorul trebuie sa suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii platii care rezulta din schimbarea domiciliului sau dupa incheierea contractului.

In cazul in care cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul intr-un alt moment determinat, trebuie sa-l plateasca in momentul in care, in conformitate cu contractul si prezenta conventie, vanzatorul pune la dispozitia sa, fie marfurile, fie documentele reprezentati ve ale marfurilor. Vanzatorul poate face din plata o conditie a remiterii marfurilor sau a documentelor.

In cazul in care contractul implica transportul marfurilor, vanzatorul poate face expedierea sub conditia ca acestea sau documentele lor reprezentative sa nu fie remise cumpa­ratorului decat contra platii pretului.

Cumparatorul nu este tinut de plata pretului inainte de a fi avut posibilitatea sa examineze marfurile, in afara de cazul in care modalitatile de predare sau de plata pe care le-au convenit partile nu-i lasa aceasta posibilitate.

Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la data stabilita prin contract sau care rezulta din contract si din prezenta conventie, fara a fi necesara nici o cerere sau alta formalitate din partea vanzatorului.

Obligatia cumparatorului de a prelua predarea consta:

a)    in indeplinirea oricarui act care se poate astepta in mod rezonabil din partea lui pentru a permite vanzatorului sa efectueze predarea; si

b)    in preluarea marfurilor.

§ 7.Transferul riscurilor

Pierderea sau deteriorarea marfurilor survenita dupa transferul riscurilor catre cumparator, nu-l elibereaza pe acesta de obligatia de plata a pretului, exceptand cazul in care aceste evenimente sunt datorate unui fapt al vanzatorului.

Cand contractul de vanzare implica transportul marfu­rilor, iar vanzatorul nu este tinut sa le remita intr-un loc determinat, riscuri le sunt transferate cumparatorului de la remiterea marfurilor primului transportator pentru a le transmite cumparatorului in conformitate cu contractul de vanzare. Cand vanzatorul este tinut sa remita marfurile transportatorului intr-un loc determinat, riscurile nu sunt transferate cumparatorului pana ce marfurile nu au fost remise transportatorului in acel loc. Faptul ca vanzatorul ar fi autorizat sa pastreze documentele reprezentati ve ale marfurilor, nu afecteaza transferul riscurilor.

Totusi, riscurile nu sunt transferate cumparatorului cat timp marfurile nu au fost identificate, potrivit cu contractul, prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri prin documentele de transport, printr-un aviz dat cumparatorului sau prin orice alt mijloc.

In ce priveste marfurile vandute in cursul transportului, riscurile sunt transferate cumparatorului din momentul incheierii contractului. Totusi, daca circumstantele o implica, riscurile sunt in sarcina cumparatorului din momentul din care marfurile au fost remise transportatorului care a emis documentele constatatoare ale contractului de transport. Cu toate acestea, daca in momentul incheierii contractului de vanzare, vanzatorul stia sau ar fi trebuit sa stie ca marfurile au pierit sau erau deteriorate si nu l-a informat pe cumparator, pierderea sau deteriorarea este in sarcina vanzatorului.

§ 8. Dispozitii comune obligatiilor vanzatorului si ale cumparatorului

8.1. Contraventie anticipata si contracte cu predari succesive

O parte poate sa amane executarea obligatiilor sale cand rezulta, dupa incheierea contractului, ca cealalta parte nu va executa o parte esentiala a obligatiilor sale din cauza:

a)    unei grave insuficiente a capacitatii de executare a acestei parti sau a insolvabilitatii sale;

b)    modului in care se pregateste sa execute sau executa contractul.

Daca vanzatorul a expediat deja marfurile, cand se releva motivele prevazute la paragraful precedent, el se poate opune ca marfurile sa fie remise cumparatorului, chiar daca acesta detine un docurnent care-i permite sa le obtina. Prezentul paragraf nu priveste decat drepturile vanzatorului si, respectiv, ale cumparatorului asupra marfurilor.

Partea care amana executarea, inainte sau dupa expedierea marfurilor, trebuie sa adreseze imediat o notiticare in acest scop celeilalte parti si trebuie sa procedeze la executare daca cealalta parte da garantii suficiente de buna executare a obligatiilor sale.

Daca inainte de data executarii contractului este manifest ca o parte va savarsi o contraventie esentiala la contract, cealalta parte poate sa-l declare rezolvit (art.72 par.1).

Daca dispune de timpul necesar, partea care are intentia sa declare contractul rezolvit trebuie sa o notifice celeilalte parti in conditii rezonabile pentru a-i permite sa dea garantii suficiente de buna executare a obligatiilor sale.

8.2. Daune-interese

Daunele-interese pentru o contraventie la contract savarsita de o parte sunt egale cu pierderea suferita si castigul nerealizat de cealalta parte din cauza contraventiei. Aceste daune-interese nu pot fi superioare pierderii suferite si castigului nerealizat pe care partea in culpa le-a prevazut sau ar fi trebuit sa le prevada in momentul incheierii contractului, in considerarea faptelor de care avea cunostinta sau ar fi trebuit sa aiba cunostinta ca fiind consecintele posibile ale contraventiei la contract.

Cand contractul este rezolvit, iar cumparatorul, intr-o maniera rezonabila si intr-un termen rezonabil dupa rezolvare, a procedat la o cumparare de inlocuire sau van­zatorul la o vanzare compensatorie, partea care cere daune­ interese poate obtine diferenta dintre pretul din contract si pretul cumpararii de inlocuire sau al vanzarii compensatorii, precum si orice alte daune-interese care pot fi datorate in temeiul art.74.

Partea care invoca contraventia la contract trebuie sa ia masurile rezonabile, tinand seama de imprejurari, pentru a limita pierderea, inclusiv castigul nerealizat, rezultat al contraventiei. Daca ea neglijeaza sa o faca, partea in culpa poate cere o reducere a daunelor-interese egala cu marimea pierderii care ar fi trebuit evitata.

8.3. Dobanzi

Daca o parte nu plateste pretul sau orice alta suma datorata, cealalta parte are dreptul la dobanzi asupra acestei sume fara a prejudicia asupra daunelor-interese pe care ar fi indreptatita sa le ceara in temeiul art.74.

8.4. Exonerarea

O parte nu este raspunzatoare de neexecutarea oricarei obligatii ale sale daca dovedeste ca aceasta neexecutare este determinata de o piedica independenta de vointa sa si ca nu se putea astepta in mod rezonabil din partea ei sa o ia in considerare la momentul incheierii contractului, sa o previna ori depaseasca sau sa previna ori sa-i depaseasca consecintele.

Daca neexecutarea de catre o parte este determinata de neexecutarea de catre un tert pe care ea l-a insarcinat sa execute in intregime sau partial contractul, aceasta parte nu este exonerata de raspundere decat in cazul:

a)    in care este exonerata in temeiul dispozitiilor paragrafului precedent;

b)    in cazul in care tertul ar fi, de asemenea, exonerat daca dispozitiile acestui pargraf ii erau aplicate.

Exonerarea prevazuta de prezentul articol produce efecte in timpul duratei impiedicarii.

Partea care nu a executat trebuie sa avertizeze cealalta parte despre piedica si efectele acesteia asupra capacitatii sale de executare. Daca avertismentul nu soseste la destinatie intr-un termen rezonabil calculat din momentul in care partea care nu a executat a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca piedica, aceasta este tinuta la daunele-interese cauzate de neprimire.

Dispozitiile prezentului articol nu interzic unei parti sa-si exercite toate drepturile sale, altele decat cel de a obtine daune-interese in temeiul conventiei,

O parte nu se poate prevala de o neexecutare a celeilalte parti, in masura in care aceasta neexecutare este determinata de un act sau de o omisiune din partea sa.

5. Efectele rezolutiunii

Rezolutiunea contractului libereaza cele doua parti de obligatiile lor, sub rezerva daunelor-interese care pot fi datorate. Ea nu are efect asupra stipulatiilor contractului referitoare la rezolvarea litigiilor sau a drepturilor si obligatiilor partilor in caz de rezolutiune,

Partea care a executat contractul total sau partial poate cere celeilalte parti restituirea a ceea ce i-a furnizat sau platit in executarea contractului. Daca ambele parti sunt tinute sa efectueze restituiri, ele trebuie sa le faca in mod simultan.

Cumparatorul pierde dreptul de a declara contractul rezolvit sau de a cere vanzatorului predarea marfurilor de inlocuire daca lui ii este imposibil sa restituie marfurile intr-o stare sensibil identica celei in care le-a primit.

Cumparatorul care a pierdut dreptul de a declara contractul rezolvit sau de a cere vanzatorului predarea marfii de inlocuire, pastreaza dreptul de a se prevala de orice alte mijloace care deriva din contract si din prezenta conventie. Daca vanzatorul este tinut sa restituie pretul, el trebuie, de asemenea, sa plateasca dobanzi asupra valorii.

Cumparatorul datoreaza vanzatorului echivalentul oricarui profit care l-a tras din marfuri sau dintr-o parte din acestea:

a)    cand trebuie sa le restituie in total sau in parte;sau

b)    cand este in imposibilitatea sa restituie marfurile,integral sau partial sau sa le restituie integral sau partial intr-o stare sensibil identica celei in care le-a primit si cand totusi a declarat contractul rezolvit si a cerut vanzatorului predarea marfii de inlocuire.

Conservarea marfurilor

Cand cumparatorul intarzie sa preia marfurile predate sau nu plateste pretul, in cazul in care plata pretului si predarea trebuie sa se faca simultan, vanzatorul, daca are marfurile in posesia sau sub control sau, trebuie sa ia masuri rezonabile pentru a le asigura conservarea, tinand seama de imprejurari. El este indreptatit sa le retina pana ce va obtine de la cumparator rambursarea cheltuielilor sale rezonabile.

In cazul in care cumparatorul a primit rfurile si intelege sa-si exercite dreptul de-a le refuza, in temeiul contractului sau al conventiei, trebuie sa ia tinand seama de imprejurari rezonabile pentru a le conserva. El este indreptatit sa le retina pana ce a obtinut de la vanzator rambursarea cheltuielilor rezonabile.

Daca marfurile expediate cumparatorului au fost puse la dispozitia sa la locul lor de destinatie, iar cumparatorul isi exercita dreptul de a le refuza, el trebuie sa le ia in posesie pe seama vanzatorului, cu conditia de a putea sa o faca fara plata pretului si fara incoveniente sau cheltuieli nerezonabile.

Aceste dispozitii nu se aplica daca vanzatorul este prezent la locul de destinatie sau daca exista in acel loc o persoana ce are calitatea de a prelua marfurile pe seama sa. Drepturile si obligatiile cumparatorului care ia marfurile in posesie in temeiul prezentului paragraf sunt carmuite de paragraful prezent.

Partea care este tinuta sa ia masuri pentru conservarea marfurilor  poate sa le depoziteze in magaziile unui tert pe cheltuiala celeilalte parti, cu conditia ca cheltuielile ce rezulta sa nu fie nerezonabile.