Notiunea si caracterele juridice ale contractului de donatie

NOTIUNEA SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE DONATIE

1. Notiunea contractului de donatie

Donatia este o liberalitate deoarece diminueaza ireversibil patrimoniul donatorului.

Codul civil, in art.801, defineste donatia ca fiind un ,,act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatorului care-l primeste". Definitia legala este inexacta si incompleta. Astfel, donatia este un contract si nu un act. Obiectul unei donatii il poate forma nu numai un lucru­­ asa cum prevede art.801 C.civ dar si un drept. Definitia data de legiuitor este incompleta, deoarece omite sa evidentieze caracterul solemn al donatiei, conditie ,,ad validitatem".

Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept, marind patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb.

Printr-o alta definitie, contractul de donatie este acel contract unilateral, gratuit si solemn, prin care o persoana, numita donator, transmite irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unui bun determinabil, unei alte persoane, numita donatar, care il accepta.

2. Caracterele juridice ale contractului de donatie

a. Donatia este un contract unilateral, deoarece da nastere la obligatii numai in sarcina donatorului. Donatarul are numai o indatorire de recunostinta fata de donator, care rezulta din lege si nu din contract.

b.   Donatia este un contract esentialmente gratuit (o liberalitate). In cazul donatiei cu sarcina, contractul este oneros in limitele valorii sarcinii si gratuit numai pentru ceea ce depaseste valoarea sarcinii.

c.   Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate.

d.   Contractul de donatie este un contract solemn (art. 813 C. civ.).

1.3 Conditiile de validitate ale contractului de donatie.

1.3.1 Capacitatea juridica a partilor contractante.

Si in materia contractului de donatie prevaleaza regula generala a capacitatii de a incheia acte juridice, incapacitatea fiind exceptia. Deci, in principiu, poate primi si realiza o donatie orice persoana careia legea nu-i interzice aceasta prerogativa in mod expres.

Capacitatea juridica trebuie sa existe in momentul realizarii acordului de vointa al partilor in sensul constituirii liberalitatii. Incheierea donatiei intre absenti, prin inscrisuri separate, impune ca donatorul sa fie capabil atat in momentul emiterii ofertei de donatie, cat si in momentul acceptarii acesteia de catre gratificat, precum si la data primirii notificarii acceptarii (deoarece donatia produce efecte numai din acest moment).

In ceea ce-l priveste pe donatar, acesta trebuie sa fie capabil - in sens juridic - in momentul acceptarii donatiei.

Exemplificam decizia Curtii de Apel Galati in cazul unei spete relevante in acest sens: actiunea este formulata impotriva primarului pentru obligarea acestuia de a lasa in deplina proprietate si posesie o suprafata de teren cu elemente de constructie, motivat de faptul ca reclamantul este proprietarul imobilului, iar oferta de donatie nu a fost acceptata printr-o decizie scrisa a organului competent.

Atat instanta de fond, cat si cea de apel au respins actiunea si, respectiv, apelul, intrucat donatia a fost "libera de orice sarcina sau conditie", donatarul intrand in stapanirea terenului donat de la data acceptarii donatiei. In atare situatie, si recursul reclamantei a fost respins, intrucat recurenta nu putea invoca ceea e a cunoscut si a semnat, anume ca l-a scutit pe donatar de comunicarea acceptarii, prevazuta in art. 814 C. civ.

De asemenea, donatarul a demonstrat capacitatea sa juridica in momentul acceptarii donatiei, valabilitatea liberalitatii mentinandu-se chiar daca acceptarea nu a imbracat forma scrisa.

Legea romana instituie o serie de ingradiri privitoare la posibilitatea de a dispune sau de a primi prin donatie, incapacitati cu caracter de protectie.

Exceptiile sunt enumerate limitativ in lege, din care motiv acestea se pliaza unor interpretari restrictive.

Incapacitati de a dispune prin donatii.

a) Minorii si interzisii judecatoresti nu pot incheia donatii in calitate de donatori nici personal, nici prin reprezentantul legal, chiar daca ar exista avizul autoritatii tutelare. Pentru valabilitatea donatiei, indubitabil, dispunatorul trebuie sa inteleaga efectul actului sau, iar vointa lui sa se manifeste liber. Asadar, aceasta incapacitate se justifica prin protectia acordata acestor persoane in privinta incheierii unui act de dispozitie asupra patrimoniului, atat de important cum este donatia. Practica juridica recunoaste, insa, anumite nuantari ale acestei ingradiri: darurile marunte, modice ca valoare (de pilda, cu ocazia unei aniversari), oferite la diverse ocazii de catre minor, chiar fara asentimentul ocrotitorului legal, se bucura de valabilitate ca si darurile facute in numele minorului de catre reprezentantul legal, daca starea financiara a acestuia ii permite.

Daca minora se casatoreste (varsta minima pentru oficierea casatoriei de catre femeie fiind de 16 ani, iar in anumite situatii de 15 ani), capacitatea sa de exercitiu devine deplina, putand, astfel, dispune prin donatii asupra patrimoniului sau.

Donatiile incheiate de persoanele puse sub interdictie in momentul perfectarii lor sunt nule absolut. Ratiunea acestei dispozitii rezida in faptul ca donatia nu este un act necesar.

b) Minorii nu pot face donatii in favoarea tutorelui, chiar dupa implinirea varstei majoratului, decat daca autoritatea tutelara a dat descarcare de gestiune tutorelui, cu exceptia cazului cand acesta din urma este un ascendant al minorului (bunic, strabunic), idee atestata de art.809 C.civ. si 141 C.fam..

c) Donatiile facute de catre debitorii aflati in stare de insolventa ori de insolventa iminenta sunt nule fata de creditorii lor, daca in cazul acestor debitori sunt incidente dispozitiile Legii nr. 85/2003. Intr-o alta ordine de idei, actele juridice cu titlu gratuit facute de acesti debitori cu 3 ani inaintea deschiderii procedurii insolventei vor putea face obiectul unei actiuni in anulare introdusa de administratorul judiciar, lichidator ori comitetul creditorilor [art. 80 alin. (1) lit. a) si art. 81 alin.(2) din legea mai sus amintita]. Cu titlu de exceptie se numara sponsorizarile facute in scop caritabil sau umanitar. Totodata, mentionam ca frauda in dauna creditorilor este una relativa, astfel incat ea va putea fi contracarata de debitor [art. 85 alin. (3)].

Incapacitatile de a primi donatii.

Exista situatii cand unei persoane ii este interzis sa primeasca o donatie de la oricare alta persoana ( incapacitate absoluta) sau situatii cand cineva este impiedicat sa accepte o donatie de la anumite persoane determinate (incapacitate relativa). Incapacitatile de a primi prin donatii sunt numeroase. Astfel:

a) Persoanele fizice neconcepute nu pot primi donatii in mod direct. Art. 808, alin.1 C. civ. dispune: "este capabil de a primi prin donatie intre vii oricine este conceput in momentul donatiei". Per a contrario, nu poate primi o donatie o persoana care nu are existenta fizica la momentul incheierii actului gratuit. Copilului conceput poate fi insa gratificat in mod indirect prin mecanismul donatiei cu sarcini, facute unei terte persoane capabile din punct de vedere juridic: donatorul se angajeaza sa transmita cu titlu gratuit un bun sau drept catre copilul conceput, dar care se va naste in viitor.

b) Organizatiile care nu au dobandit personalitate juridica (nu au o existenta legala si nu au autorizatie de a-si insusi donatii ) nu au capacitatea juridica de a primi donatii. Prin exceptie, pot dobandi donatii de la data actului constitutiv, dar numai daca acestea le sunt utile pentru a lua fiinta in mod valabil [art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954: "numai intrucat acestea sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta"]. Asadar, exista posibilitatea legala ca o donatie sa fie facuta si dobandita in scopul formarii patrimoniului potentialei organizatii fara personalitate juridica. Principiul specialitatii capacitatii de folosinta - care trebuie respectat cu obisnuita rigoare - confirma posibilitatea persoanei juridice de a dobandi donatii, daca dreptul ce constituie obiectul donatiei corespunde obiectivului stabilit prin lege, actului de infiintare sau statutului sau. Daca fundatia dobandeste personalitate juridica dupa decesul fondatorului, efectele donatiei se vor produce de la data actului constitutiv pentru fundatiile constituite prin acte intre vii.

c) Potrivit art. 44, alin. (2) din Constitutia revizuita, strainii si apatrizii nu pot primi donatii care au ca obiect dreptul de proprietate asupra terenurilor decat in "conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica". Incalcarea acestei incapacitati se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a donatiei.

d) Medicii si farmacistii nu au capacitatea juridica de a primi donatii de la persoanele tratate de ei in cursul ultimei boli ce a constituit cauza decesului lor. Instituirea acestei incapacitati de catre legiuitor se intemeiaza pe prezumtia captatiei si sugestiei, exercitate prin manopere si mijloace dolosive, care au drept consecinta alterarea vointei dispunatorului, in lipsa acestor mijloace frauduloase donatorul neincheind actul de liberalitate. Aceasta categorie asimileaza si preotii care au asistat pe donator din punct de vedere religios in timpul ultimei boli.

Ceea ce dovedeste o importanta majora in aceasta subcategorie a incapacitatilor de a primi donatii nu este calitatea de medic, farmacist, preot, ci asistenta cu caracter repetat sau continuu, acordata in timpul ultimei boli care a determinat decesul dispunatorului. Prin urmare, poate fi gratificat un medic care l-a tratat de donator de o raceala in copilaria sa, un preot care l-a consiliat pe dispunator cu multi ani in urma decesului sau cu ocazia casatoriei sale.   Sunt exceptate de la interdictia vizata de lege: donatiile remuneratorii, daca ele concorda cu starea materiala a dispunatorului si cu serviciile prestate de gratificat, precum si dontiile facute medicului de catre bolnavul care ii este si sot.

e) Minorii si interzisii au dreptul de primi donatii, nu si posibilitatea exercitarii acestui drept. De regula, prin implementarea dispozitiilor de drept comun, sunt considerate valabile donatiile facute acestor persoane si acceptate prin reprezentantii lor legali sau cu asentimentul ocrotitorilor legali. Legiuitorul a avut preocuparea de a institui o protectie speciala in favoarea minorilor si persoanelor aflate sub interdictie judecatoreasca, largind sfera persoanelor capabile de a primi donatiile in numele categoriei sus amintite: ascendentii de orice grad pot accepta liberalitatile facute minorilor sau interzisilor, chiar daca ascendentul in cauza nu este tutorele acestora si parintii lor s-ar afla in viata, refuzand sa le primeasca (art. 815, C. civ.). Prin analogie, apreciem ca regula inserata in art. 815 isi poate extinde gradul de aplicare si asupra minorului cu capacitate de exercitiu restransa, in sensul ca nu numai tutorele sau parintii, dar si ascendentii acestuia pot accepta donatia. Daca libralitatea contine si un element oneros (o donatie sub conditie sau o donatie cu sarcini), deoarece actul este unul de dispozitie si pentru ca interesele minorului sa fie ocrotite neincetat, acceptarea donatiei de catre oricare dintre persoanele mentionate trebuie sa fie autorizata , in prealabil, de autoritatea tutelara.

f) Surdo-mutul care nu stie sa citeasca sau sa scrie nu poate primi o donatie decat in conditiile asistentei acordate de catre un curator special numit de catre autoritatea tutelara, care va servi in sensul "traducerii" vointei gratificatului. Incapacitatea surdo-mutului este coroborata de art. 816 din Codul civil asociat cu art.152 si 159 din Codul familiei.

g) Persoanele juridice - asa cum am stabilit in randurile de mai sus - au capacitatea de a accepta donatii, daca dreptul ce constituie obiectul actului gratuit concorda cu scopul stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut. Aceasta ingradire prevazuta de legiuitor impune precizarea unor observatii.

Astfel, donatiile facute statului (organelor de stat, institutiilor bugetare, regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, unitatilor administrativ-teritoriale) sunt acceptate dupa cum urmeaza:

Donatiile oferite ministerelor, organelor sau institutiilor de stat aflate in subordonarea directa a Guvernului vor fi acceptate de catre ministrul sau conducatorul organului sau institutiei centrale de stat;

Donatiile facute unitatilor administrativ-teritoriale vor fi acceptate de catre consilierul judetean sau, dupa caz, de catre consilierul municipiului Bucuresti;

Donatiile oferite societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, regiilor autonome sunt primite de catre conducatorul acestor persoane juridice; daca prezinta interes national, donatiile vor fi acceptate cu autorizarea organului tutelar; daca sunt de interes local, va fi necesara, dupa caz, autorizatia consiliului judetean sau al municipiului Bucuresti.

Obiectul donatiei il poate constitui un teren agricol, situatie in care este necesar avizul prealabil al Ministerului Agriculturii, iar daca ar fi vorba de un imobil situat intr-o localitate, avizul Departamentului pentru Adminstratia Publica Locala.

In alte imprejurari, bunul donat urmeaza sa intre in domeniul public al statului sau unitatii administrativ-teritoriale, dreptul de proprietate dobandindu-se, dupa caz, prin acceptarea liberalitatii de catre Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local.

In toate circumstantele, bunurile grevate cu sarcini sau pentru care exista taxe sau impozite restante vor putea fi acceptate doar cu avizul expres al Ministerului de Finante (art. 2- 4 din Decretul nr. 478/1954).

Mentionam ca donatiile facute entitatilor sus amintite, fara autorizarile cerute imperativ de lege, atrag, indubitabil, nulitatea absoluta a liberalitatilor.

Donatiile, inclusiv darurile manuale, oferite persoanelor juridice, altele decat statul, vor fi acceptate de catre organele abilitate sa incheie acte juridice in numele si pe seama persoanei juridice, respectiv prin persoanele investite in acest scop.

Pe parcursul constituirii, donatiile oferite pentru formarea patrimoniului persoanei juridice se accepta de catre persoanele abilitate prin actul constitutiv sa exercite procedura de insusire a personalitatii juridice. Aceasta regula isi largeste aplicabilitatea si asupra asociatiilor si fundatiilor constituite fara un scop patrimonial.

h) Persoanele fizice nu au putut primi donatii care aveau ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol decat cu respectarea limitei legale de 200 ha teren agricol in echivalent arabil, de familie [art. 2 alin (2) din Legea 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor. Notiunea de "familie" are acceptiunea pe care o infatiseaza si dreptul familiei: sotii si copiii necasatoriti, daca acestia din urma locuiesc impreuna cu parintii.

i) Prin analogie, nici persoanele fizice nu au putut primi donatii care aveau ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren forestier decat cu respectarea limitei legale de 100 ha de familie [art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 226/2000 privind circulatia juridica a terenurilor cu destinatie forestiera, modificata prin Legea nr. 66/2002, abrogata prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei precum si unele masuri adiacente].

Sanctiunea nerespectarii incapacitatilor speciale .

Desi art. 812 din Codul civil prevede ca "dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule", in cazul ignorarii si incalcarii incapacitatilor speciale de a face sau primi o donatie se va avea in vedere atat sanctiunea nulitatii absolute, cat si a nulitatii relative, in functie de interesul legitim protiguit prin norma nerespectata.

Astfel, incalcarea prevederilor legale privitoare la incapacitatile de a dispune prin donatii, precum si a celor referitoare la incapacitatile de a accepta o donatie de catre persoanele fizice neconcepute, organizatiile juridice care nu au personalitate juridica, minorii si interzisii judecatoresti, surdo-muti atrage nulitatea relativa (interesul personal ocrotit prin lege justifica ratiunea acestei sanctiuni). Nulitatea relativa a liberalitatii va putea fi invocata de catre cel ocrotit prin dispozitiile legale sau de catre succesorii sai in drepturi in intervalul de timp prescris de lege.

Sanctionarea nesocotirii dispozitiilor care ocrotesc interesele de ordin public va fi mai riguroasa: nulitatea absoluta a contractelor care au ca obiect donatii facute persoanelor juridice in alt mod decat cel prescris de legiuitor.

Controversata este, insa, problema calificarii interesului legitim protiguit prin art. 810 , alin (1) si (3) din Codul civil. Unii autori pledeaza pentru un interes de natura personala ce va atrage sanctiunea nulitatii relative.

Preopinentii acestei concluzii au avut in vedere faptul ca incapacitatea instituita de legiuitor ocroteste un interes general care vizeaza prestigiul profesiei de medic, farmacist sau calitatea de preot. Impartasim aceasta ultima sustinere, intrucat ea a fost coroborata cu argumente mai plauzibile.

Mentionam faptul ca sanctiunea nulitatii, indiferent de natura ei, se aplica chiar si in ipoteza in care partile ar fi recurs la deghizare sau interpunere de persoane pentru a eluda interdictiile legale.

1.3.2 Consimtamantul partilor.

Avand in vedere esenta contractuala a donatiei, aceasta nu se poate concretiza decat in momentul realizarii unui acord de vointa: pe de o parte, vointa de a dona (animus donandi) a dispunatorului, pe de alta parte, vointa gratificatului de a o accepta.

Pentru validitatea sa, consimtamantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile dreptului comun, adica: sa provina de la o persoana constienta de actul sau (cu discernamant), sa fie liber exprimat, gratificarea donatarului sa se realizeze cu intentia de a produce efecte juridice si, cu predilectie, este necesar ca viciile sa nu afecteze consimtamantul.

Desi principiul consensualismului guverneaza incheierea contractelor civile, legea impune ca acordul de vointa al partilor sa imbrace forma actului autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute.

In materia donatiilor, viciile de consimtamant sunt frecvent intalnite in practica judiciara, constituind motivul pentru care acestea sunt anulate.

Manifestarea de vointa a donatorului poate fi afectata prin violenta (fizica sau morala), indiferent daca actele de agresiune provin de la donatar sau de la un tert. Violenta a fost invocata in numeroase cazuri de catre donatorii unor bunuri mobile sau imobile, in regimul trecut (perioada comunismului), catre stat , primarii ori alte persoane juridice, dispunatorul fiind amenintat cu un rau de natura a-i inocula o temere vadita.

In opinia unui autor, eroarea asupra persoanei donatarului prezinta o semnificatie deosebita, nu numai in privinta identitatii acestuia, ci si asupra calitatii persoanei, dat fiind caracterul gratuit al contractului. Si eroarea asupra naturii obiectului donatiei atrage anularea: de pilda, s-a donat un tablou autentic , de o valoare foarte mare, desi intentia donatorului a fost de a conferi doar o compilatie.

In concret, cel mai adesea donatarul sau un tert recurg la manopere dolosive pentru a-l determina pe dispunator sa doneze, caz in care manifestarea de vointa a donatorului este afectata prin dol.

Sugestia si captatia - formele sub care se prezinta acest viciu de consimtamant - sunt activitati executate cu scopul de a castiga increderea unei persoane si de a o determina sa faca o liberalitate fie in favoarea autorului, fie in favoarea altei persoane. Desi intre cele doua procedee de manipulare nu se poate face o distinctie clara, remarcam faptul ca sugestia presupune utilizarea unor mijloace mai subtile, insidioase. Sugestia si captatia nu se prezuma niciodata, fiind chestiuni de fapt, deci pot fi dovedite prin orice mijloc de proba. De pilda, afectiunea concubinului fata de donator nu constituie o cauza de anulare, afectarea consimtamantului dispunatorului prin dol putand fi demonstrata prin orice mijloc de proba.

Problema leziunii in materia donatiilor este neintalnita, intrucat liberalitatile sunt contracte esentialmente gratuite.

1.3.3 Obiectul in contractul de donatie.

Potrivit dreptului comun obiectul contractului de donatie trebuie sa fie determinat sau determinabil, sa fie in circuitul civil, sa fie licit, posibil si sa existe sau sa poata exista in viitor.

Daca bunul este individual determinat, se cere sa fie proprietatea donatorului. Astfel, pot forma obiectul contractului de donatie orice bunuri, mobile sau imobile, corporale sau incorporale si care sunt in circuitul civil.

1.3.4 Cauza contractului de donatie.

In materia donatiilor, cauza reprezinta scopul material, principiul justificativ pentru care donatorul transfera, cu titlu gratuit, proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane. Judecatorii, in speta, aloca o importanta aparte stabilirii motivului pentru care o persoana face alteia o liberalitate; de cele mai multe ori, motivele sunt subiective (recunostinta, multumire, recompensa, afectiune), insa ele pot avea si un continut ilicit sau imoral (de pilda, incurajarea unor vicii, savarsirea unor infractiuni, mentinerea unor relatii de concubinaj). Cand se constata ca aceste cauze sau motive subiective nu concorda cu prevederile legale, intervine sanctiunea nulitatii absolute.

Cauza donatiei inglobeaza doua elemente: intentia de a gratifica (animus donandi) si scopul mediat (causa remota) sau motivul determinant al incheierii donatiei. Prin intentia de a gratifica intelegem ca transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau drept real ori de creanta se realizeaza cu titlu gratuit. Vointa de a gratifica a dispunatorului se identifica , deci, cu un element obiectiv, abstract si comun tuturor contractelor de donatie. In schimb, motivul determinant este scopul concret, urmarit de donator, elementul subiectiv, variind de la o liberalitate la alta.

Pe langa conditia existentei cauzei cu cele doua elemente ale sale (animus donandi si causa remota), aceasta trebuie sa fie si reala (adica sa nu existe eroare asupra motivului determinant), licita si morala. Jurisprudenta a constatat nulitatatea unor contracte de vanzare-cumparare sau de intretinere, pentru cauza morala, cand s-a stabilit ca astfel de conventii ascund in realitate donatii deghizate, incheiate pentru a-i determina pe cei gratificati sa intretina relatii de concubinaj.

Acest subiect a generat vaste discutii, instantele acceptand , totusi, valabilitatea donatiei facute de un concubin in favoarea ceiluilalt. Daca insa liberalitatea a fost facuta cu scopul de a determina inceperea unor relatii de concubinaj sau de a mentine astfel de raporturi, ea va fi lovita de nulitate absoluta, temeiul acestei sanctiuni fiind tocmai cauza imorala.

Va fi considerata legala donatia intre concubini in sensul oficializarii in perspectiva a casatoriei dintre ei, deoarece prin perfectarea conventiei nu s-a urmarit determinarea uneia dintre parti de a intra sau ramane in relatii de concubinaj cu cealalta parte. Daca donatia are o cauza sau un scop ce contravine legii ori bunelor moravuri, ordinii publice, ea va fi sanctionata cu nulitatea absoluta.

Dovada cauzei ilicite incumba celui care o pretinde si, pentru ca este o chestiune de fapt, ea poate fi demonstrata prin orice mijloc de proba.

Drept concluzie in privinta cauzei putem afirma ca aceasta trebuie sa fie reala, licita si morala. Scopul pentru care donatorul transfera cu titlu gratuit proprietatea sau un alt drept patrimonial, difera de la un contract de donatie la altul. In mod obisnuit, aceste motive sunt recunostinta, afectiunea, recompensa.

1.3.5 Forma contractului.

A. Forma contractului de donatie incheiat intre prezenti

Principiul solemnitatii donatiilor este instituit prin dispozitiile art. 813 C. civ. care prevad ca: "toate donatiunile se fac prin act autentic". Prin urmare, liberalitatile reprezinta o exceptie de la regula consensualismului consacrata de dreptul obligational, inscrisul autentic fiind cerut in mod imperativ pentru valabilitatea contractului, iar nu ca mijloc de proba (ad probationem).

Solemnitatea liberalitatilor trebuie insa privita cu mai multa acuitate: ea inseamna nu numai o forma extrinseca de prezentare a liberei manifestari de vointa a dispunatorului, ci si un mod de atentionare a donatorului asupra importantei actului de dispozitie pe care urmeaza a-l face.

Un autor opineaza in a sa lucrare ca forma autentica a donatiei reprezinta si o "masura de protectie a vointei donatorului, care dispune in mod actual si irevocabil de un drept in favoarea unei alte persoane, fara ca acel element activ sa fie inlocuit in patrimoniul sau printr-o valoare echivalenta".

Data fiind cerinta legala a solemnitatii donatiilor, dovada acestora nu se poate face prin martori , chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa.

Nulitatea donatiei pentru nerespectarea formei autentice poate fi invocata de parti, procuror, din oficiu de catre instanta, precum si de catre orice persoana interesata (creditori, succesori etc.).

Subliniem faptul ca ea nu va putea fi anihilata prin confirmare sau validare, daca actul juridic initial este nul absolut, nefiind incheiat in forma autentica. Potrivit art. 1168 C.civ., pentru ca o donatie nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie sa fie refacuta in intregime, cu respectarea formei autentice prevazute de lege. Astfel, in practica judiciara s-a decis ca nulitatea donatiei incheiate fara forma autentica nu poate fi acoperita printr-un proces-verbal incheiat cu ocazia transcrierii imobilului. De asemenea, s-a decis ca inzestrarea unui copil in vederea incheierii casatoriei, avand caracterul unei liberalitati nu poate fi facuta decat prin inscris autentic.

Parintii nu au o obligatie civila imperfecta (naturala) de a-si inzestra copiii, astfel incat executarea benevola a donatiei in scop de inzestrare nu poate acoperi nulitatea, deci se poate cere restituirea prestatiei efectuate in baza actului nul. De la aceasta regula exista, totusi, o exceptie: nulitatea absoluta a donatiei pentru vicii de forma poate fi acoperita dupa moartea donatorului prin confirmare, ratificare sau executare voluntara de succesorii donatorului [art. 1167 alin. (3) C. civ.]. Acestia din urma vor putea sustine valabilitatea donatiei sau pot invoca nulitatea ei pentru a culege prin mostenire bunurile donate de catre autorul lor.

In ceea ce priveste motivarea acestei dispozitii legale, s-a aratat ca in persoana succesorilor nulitatea pentru nerespectarea formei autentice devine relativa, intrucat mostenitorii pot confirma valabilitatea donatiei autorului lor sau ca acestia ar avea o obligatie civila imperfecta (naturala) care, fiind executata sau confirmata benevol si in deplina cunostinta de cauza interventiei sanctiunii nulitatii, nu da loc de repetitie. Confirmarea sau ratificarea isi rasfrang efectele juridice numai fata de succesorii care au consimtit.

Daca donatia nu se incheie personal de catre parti, ci prin mandatar, procura acestuia din urma trebuie sa fie una speciala si autentica.

B. Forma contractului de donatie incheiat intre absenti.

Cand conventia se incheie intre absenti, prin oferta de donatie si acceptarea acesteia in mod separat, ambele acte trebuie sa imbrace forma autentica.

Validitatea donatiei acceptate printr-un inscris separat impune ca liberalitatea sa aiba loc in timpul vietii donatorului [art. 814 alin. (2) C. civ.].

Desigur, in situatia in care dispunatorul ar inceta din viata mai inainte de acest moment, oferta devine caduca. In mod similar, donatarul trebuie sa fie in viata in momentul in care consimte sa primeasca donatia .

Daca insa acesta decedeaza inainte de acceptare, succesorii sai in drepturi nu pot accepta actul cu titlu gratuit in numele predecesorului lor, deoarece oferta de donatie are un caracter intuitu personae.

Cu atat mai mult, creditorii donatarului incetat din viata nu ar putea accepta donatia (nici chiar in timpul vietii celui gratificat) pe calea actiunii oblice si nici nu pot ataca refuzul acceptarii donatiei pe calea actiunii pauliene, deoarece donatarul nu-si diminueaza patrimoniul, ci pierde doar prilejul de a-l mari.

Pe langa aceasta conditie, pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efectele juridice scontate, se mai cere ca actul de acceptare sa fie notificat (comunicat) donatorului in timpul vietii lui si inainte de a deveni incapabil. Ideea precizata este coroborata de prevederile art. 1814 alin. (2) , teza a II-a C. civ.: "donatiunea n-are efect decat din ziua in care se va fi comunicat donatorului actul de acceptare". Acceptarea poate fi realizata printr-un act autentic posterior, situatie in care donatia nu produce efecte decat din ziua in care actul de acceptare va fi comunicat donatorului de catre cel gratificat.

Precizam faptul ca donatorul, pana in momentul primirii comunicarii acceptarii ofertei, poate revoca in mod legal oferta de donatie.

Revocarea se poate infatisa sub ambele forme: tacita si expresa. Daca, de pilda, inainte de notificarea acceptarii donatorul a vandut bunul ce urma sa faca obiectul liberalitatii, actul sau echivaland cu o revocare tacita.

C.    Statul estimativ

Pentru donatia de bunuri mobile - corporale sau incorporale - legea a prevazut ca obiectele donate sa fie trecute intr-un act estimativ, semnat de dispunator si de catre cel gratificat si care sa cuprinda o descriere si evaluare, daca nu precisa, cel putin globala a bunurilor daruite: "orice act de donatiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute intr-un act estimativ subsemnat de donator si donatar" (art. 827 C. civ.). Daca lucrurile mobile donate constituie o parte dintr-o universalitate de fapt (de exemplu, o biblioteca), atunci descrierea se va face pentru fiecare obiect component, insa evaluarea va fi globala.

Desi in literatura juridica s-au formulat opinii potrivit carora sanctiunea lipsei actului estimativ este nulitatea absoluta a donatiei, consideram, alaturi de alti autori, ca lipsa statului estimativ nu poate determina nulitatea donatiei, actul fiind cerut de lege numai pentru proba (ad probationem). Aceasta ultima opinie este sustinuta de dispozitiile art. 772 C. civ. care prevad posibilitatea estimarii valorii bunurilor mobile daruite, in lipsa actului estimativ, prin expertiza, recunoscandu-se, implicit, valoarea donatiei chiar in lipsa acestui act.

Adaugam faptul ca darurile manuale si donatiile indirecte, unde nu se cere respectarea principiului solemnitatii, sunt exceptate de la formalitatea statului estimativ.

Importanta si utilitatea actului estimativ rezida nu numai in dovada valorii bunurilor donate, ci mai ales in precizarea cu exactitate a lucrurilor ce fac obiectul contractului si in privinta platii taxelor datorate pentru autentificarea actului de donatie.

D.    Forma contractului de donatie al carui obiect este repre­zentat de bunuri imobile

Asa cum am aratat, donatia trebuie sa imbrace forma solemna, indi­ferent daca bunul ce-i formeaza obiectul este mobil sau imobil (teren sau constructie), spre deosebire de contractul de vanzare-cumparare, care devine solemn, numai daca obiectul sau este reprezentat de terenuri.

1.4 Principiul irevocabilitatii donatiilor.

1.4.1 Consideratii generale.

Prin insasi esenta lor, donatiile - ca liberalitati intre vii - sunt irevocabile, adica, odata incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante, neputand fi modificat sau desfiintat prin vointa uneia dintre parti; in acest sens, art. 801 din Codul civil defineste donatia ca fiind acel: "act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatarului" (s.n.).

Aceasta imposibilitate, numita in literatura de specialitate irevocabilitate de gradul I, este prevazuta in materia contractelor in art. 969 C. civ. De asemenea, subliniem faptul ca, in sfera liberalitatilor, irevocabilitatea isi insuseste un caracter special, intrucat ea vizeaza nu numai efectele conventiei, ci insasi natura sa intrinseca, fiind o conditie ad validitatem (supranumita si irevocabilitate de gradul II ).

Pentru a conchide, mai precizam ca orice conditie sau clauza stipulate in conventie si a caror indeplinire tine de vointa dispunatorului sunt incompatibile cu insasi esenta donatiei, atragand nulitatea absoluta (art. 822 C. civ.) nu numai a respectivei clauze contrare principiului mentionat, ci a intregului contract. Aceasta regula cunoaste doua derogari :

Daca donatia este divizibila, iar clauza o afecteaza numai in parte, nulitatea ei va fi partiala;

Daca, ulterior mortii lui de cuius, mostenitorii sai confirma sau executa donatia din propria lor vointa si constienti de efecte, ei nu vor mai putea invoca nulitatea actului gratuit pentru a cere restituirea bunului donat;

1.4.2 Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii.

Principiul irevocabilitatii donatiilor, cunoscut in literatura juridica si sub adagiul "donner et retenir ne vaut", se justifica prin protejarea intereselor donatorului si a familiei sale, garantarea dreptului de proprietate dobandit de donatar, precum si ocrotirea tertilor care intra in raport juridic cu donatorul, asigurandu-se, astfel, buna desfasurare si siguranta a circuitului civil.

Datorita acestor considerente pe care legiuitorul le-a avut in vedere, partile nu pot insera in contractul de donatie clauze contrare principiului mentionat, cum ar fi:

Conditiile potestative

Art. 822 C. civ. prevede ca: "este nula orice donatie facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului". Dispozitiile legale ne arata ca o donatie va fi nula absolut atunci cand este afectata de o conditie potestativa pura ( care depinde exclusiv de vointa donatorului, cum reiese din exemplul urmator: "iti donez daca voi vrea") si chiar sub conditie potestativa simpla (a carei realizare, alaturi de vointa donatorului, depinde si de circumstante exterioare: "iti donez daca voi deveni un avocat reputat"). Acestea, spre deosebire de contractele cu titlu oneros, care, fiind valabil afectate de conditii potestative simple (art. 1006 din Codul civil), sunt nule, conform art. 1010 C. civ., numai daca sunt afectate de o conditie pur potestativa din partea celui care se obliga.

Plata datoriilor viitoare si nedeterminate

Potrivit art. 823 C. civ., donatia care obliga donatarul sa plateasca datoriile pe care donatorul le-ar contracta in perspectiva si a caror valoare nu a fost specificata in actul cu titlu gratuit va fi declarata nula. Ratiunea dispozitiilor legale rezida in dorinta de a exclude posibilitatea donatorului de a-si revoca indirect donatia, golind-o de orice sens si continut prin punerea in sarcina gratificatului a unor datorii viitoare pana la concurenta bunului donat.

Dreptul de a dispune de bunul donat

In cazul in care donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de obiectul daruit, donatia sa va fi lovita de nulitate absoluta, aceasta pentru ca donatarul s-ar afla la discretia donatorului, care ar putea dispune oricand de bun. In imprejurarea in care rezerva dreptului de a dispune vizeaza numai un anumit bun ori o suma din lucrurile donate, liberalitatea va fi sanctionata cu nulitatea absoluta numai cu privire la acel bun sau suma, chiar daca donatorul moare fara a fi dispus de ele. Prin urmare, bunul sau suma respectiva se vor transmite mostenitorilor dispunatorului, intrucat n-au iesit din patrimoniul acestuia.

Dreptul de a denunta unilateral contractul

In materia donatiilor, stipularea unei clauze de denuntare unilaterala atrage nulitatea conventiei, deoarece contravine irevocabilitatii de gradul II.

1.4.3 Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor.

Pentru a delimita campul de aplicatie al principiului irevocabilitatii liberalitatilor, e necesar sa facem cateva precizari cu privire la clauzele permise in acest sens. In consecinta, sunt compatibile cu acest principiu urmatoarele clauze:

a ) Conditiile cazuale si mixte

Prin conditii cazuale, intelegem acele conditii care depind exclusiv de hazard, de pilda: "iti donez casa, daca maine va fi vreme insorita", iar prin conditie mixta, cea care depinde de vointa uneia dintre parti si de vointa altei persoane. Dat fiind faptul ca aceste conditii nu depind numai de vointa dispunatorului, ele nu contravin principiului in cauza. Astfel, Curtea de Apel Suceava a decis ca o donatie facuta sotilor sub conditia rezolutorie a divortului este valabila, iar indeplinirea conditiei va atrage revocarea donatiei.

b) Termenul

Donatia poate fi afectata de un termen, clauza fiind permisa deoarece termenul, ca modalitate a actului juridic, nu afecteaza dobandirea dreptului transmis, ci numai exercitiul acestuia. Donatia, nefiind un contract real, remiterea bunului ce formeaza obiectul derivat al conventiei poate fi afectata de un termen suspensiv sau extinctiv, cert sau incert.

c) Plata datoriilor prezente sau viitoare, daca acestea sunt mentionate in actul de donatie (art. 823 C. civ.)

d) Art. 825 C. civ. prevede ca "donatarul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite, atat in cazul cand donatarul ar muri inaintea lui, cat si in cazul cand donatarul si descendentii sai ar muri inaintea sa". Teza a II-a din acelasi articol atentioneaza ca stipulatia "nu se poate face decat in favoarea donatorului, iar nu in favoarea altor persoane, ajungandu-se la o substitutie fideicomisara, prohibita de lege.

e) Donatia cu rezerva uzufructului sau a dreptului de abitatie, in favoarea dispunatorului sau a unei terte persoane este admisibila si legala, obiectul conventiei fiind, in aceasta situatie, nuda proprietate care se doneaza in mod irevocabil.

f)Clauzele de inalienabilitate conventionala nu contravin principiului irevocabilitatii donatiilor, speta amintita intr-o pagina anterioara fiind un exemplu peremptoriu in acest sens.

g) Stipularea unei clauze de imputernicire in favoarea donatorului sau a unui tert  nu este lovita de sanctiunea nulitatii. Cu titlu de exemplu: in cazul depunerii unei sume de bani la C.E.C. sau la alte unitati bancare, pe numele altei persoane, cu intentie liberala, deponentul poate introduce in libret o clauza de imputernicire pe seama sa, fara a contraveni principiului "donner et retenir ne vaut",deoarece va actiona in baza clauzei ca un mandatar al titularului de libret. Exista si alte clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii, enumerarea noastra avand un caracter exemplificativ.

1.4.4 Exceptii de la principiul irevocabilitatii donatiilor .Revocarea donatiilor intre soti.

Spre deosebire de contractul de vanzare-cumparare, prohibit de lege a se incheia intre soti, donatia intre doua persoane casatorite nu este interzisa de legiuitor (art. 930 C.civ.).

Donatia intre soti desemneaza acea conventie prin care, in timpul casatoriei, unul dintre soti doneaza un bun propriu celuilalt sot, contract care se pliaza conditiilor de fond si de forma instituite in materia liberalitatilor.

Donatiile de acest sort pot avea ca obiect numai bunuri proprii ale sotului donator, acestea devenind astfel bunuri proprii ale sotului donatar. Indiscutabil, nu ar avea sens o donatie avand ca obiect un lucru comun sotilor, intrucat un asemenea act juridic ar fi lovit de nulitate, efect al eludarii dispozitiilor art. 30, alin. 1 din Codul familiei.

Totusi este admisibila ipoteza stipularii in contract a unei clauze conform careia bunul donat de catre sot sa devina un bun comun, "ceea ce inseamna prefacerea dreptului de proprietate exclusiva a sotului donator intr-un drept de proprietate devalmasa al ambilor soti".

Cu privire la dontiile intre soti, Codul civil cuprinde anumite derogari de la regulile generale aplicabile liberalitatilor. O astfel de prevedere speciala o reprezinta derogarea de la principiul irevocabilitatii donatiilor, art.937 C.civ. dispunand: "orice donatie facuta intre soti in timpul mariajului este revocabila". Notabil in acest sens este faptul ca revocarea se poate realiza prin vointa unilaterala a sotului donator; acesta poate revoca actul gratuit oricand in timpul casatoriei, chiar nemotivat, dupa incetarea acesteia sau dupa decesul sotului gratificat, impotriva succesorilor sai. Subliniem insa urmatorul aspect: donatia intre soti devine irevocabila numai in momentul mortii donatorului, fiind un drept exclusiv si personal al sotului donator; mostenitorii sau creditorii acestuia nu sunt susceptibili de a exercita acest drept.

In consecinta, sotul donator poate revoca donatia facuta in timpul casatoriei fara nici o formalitate si fara sa-si justifice hotararea, orice clauza de irevocabilitate consemnata de soti in donatia aferenta fiind nula si fara efect. Aceste donatii se bucura de un temei legal si de valabilitate chiar daca s-au realizat sub conditie potestativa, chiar daca se impune sotului donatar obligatia de a plati datoriile nedeterminate ale donatorului si chiar daca dispunatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile daruite (art. 826 C. civ.).

Sotul donator nu are posibilitatea ca prin contractul de donatie sau printr-un alt act juridic sa renunte la dreptul de revocare, deoarece "revocabilitatea donatiilor intre soti este de ordine publica".

Revocarea donatiei se poate face ad nutum - prin simpla sa vointa- prin solicitarea restituirii bunului, sau expres ori tacit (de exemplu, in situatia in care sotul donator instituie un legat cuprins intr-un testament cu privire la bunul respectiv, in favoarea altei persoane). In orice mod s-ar realiza, revocarea trebuie sa fie neechivoca si sa existe o identitate perfecta intre bunurile care au constuit obiectul donatiei si obiectul revocarii. Acest drept discretionar de revocare a donatiilor apartine exclusiv sotului donator, dupa cum am reliefat deja, mai mult decat atat, existenta acestuia fiind recunoscuta chiar fara a fi stipulata expres in conventie.

Ca efect al revocarii donatiei, bunurile daruite celuilalt sot redevin bunuri proprii ale sotului donator.

Observam faptul ca prin instituirea acestei exceptii (care-si gaseste justificarea in ocrotirea sotului donator de influenta, sentimentele, comportamentul posibil duplicitar al celuilalt sot ), legiuitorul a derogat nu numai de la principiul irevocabilitatii donatiilor, ci si de la principiul fortei obligatorii a contractelor, dat fiind faptul ca sotul donator poate, prin vointa sa unilaterala, sa revoce donatia facuta celuilalt sot.

Avand posibilitatea de a revoca donatia fara vreo motivatie intemeiata, sotul donator nu poate exercita acest drept discretionar pentru survenienta de copil (art. 937 C.civ.) sau pentru neexercitarea sarcinii ori pentru ingratitudine.

Revocabilitatea donatiilor intre soti isi gaseste aplicabilitate in materia tuturor donatiilor, implicit in materia darurilor manuale, donatiilor indirecte sau a donatiilor simulate.

Sunt incompatibile cu acest principiu si, in consecinta, vor fi lovite de nulitate absoluta: donatiile mutuale facute intre soti prin act (art. 938 din Codul civil), donatiile deghizate (art. 940 C. civ.), donatiile prin interpunere de persoane.

Chiar daca nu aduc atingere rezervei suucesorale, se prezuma a fi persoane interpuse copiii sotului donatar dintr-o alta casatorie (ori din afara casatoriei sau adoptat numai de catre acesta) si "acele rude ale sotului donatar (rude in linie directa si pana la gradul IV, inclusiv pe linie colaterala) fara de care, in cazul deschiderii , deci a mortii lor in momentul incheierii contractului de donatie, el ar fi avut vocatie (chemare) succesorala legala concreta, utila".

O problema de maxim interes o reprezinta donatiile facute de soti intre momentul incheierii casatoriei si cel al ramanerii definitive a hotararii prin care aceasta se desfiinteaza cu efect retroactiv. Regimul juridic implementat acestor liberalitati se va stabili in functie de buna sau reaua credinta a sotilor la incheierea casatoriei. Astfel, pentru situatia casatoriei putative, cand ambii soti au fost de buna-credinta, donatia perfectata intre cele doua momente precizate va urma regimul juridic al donatiilor intre soti.

In ipoteza in care ambii soti au incheiat casatoria cu rea-credinta, nulitatea casatoriei le desfiinteaza retroactiv calitatea de soti; in consecinta, sotul donator nu va beneficia de revocarea actului sau. Nu in ultimul rand, este posibil ca la incheierea casatoriei, unul dintre soti sa fi fost de buna-credinta, iar celalalt de rea-credinta; in primul caz, liberalitatea va fi supusa regimulul special privitor la donatiile intre soti, iar pentru cea de-a doua situatie, donatia va fi reglementata de regulile de drept comun privitoare la liberalitati.

In genere, obiectele facute cadou de catre unul dintre soti celuilalt sot, inainte si in vederea incheierii casatoriei, devin bunuri personale ale sotului caruia i-au fost oferite si, odata cu incheierea casatoriei, nu-si pierd acest caracter, ele intrand si ramanand in categoria "bunurilor proprii". Chiar daca obiectele respective au fost donate in vederea casatoriei, odata cu oficierea acesteia se consolideaza dreptul de proprietate asupra lor, drept dobandit de catre beneficiarul donatiei; ca atare, sotul donator nu le mai poate pretinde pe calea unei actiuni in rezolutiunea donatiei pentru neandeplinirea conditiei ce o afecteaza atat timp cat aceasta s-a realizat.

4.1 Cauzele legale de revocare a donatiilor.

4.1.1 Preliminarii.

Intr-o sectiune anterioara am aratat, cu titlu de regula, ca donatiile sunt, prin esenta lor, irevocabile. De asemenea, am reliefat si situatia in care partile, cu respectarea acestui principiu, pot stipula anumite clauze care sa conduca la desfiintarea raporturilor contractuale. Pe langa acestea, exista anumite cazuri pentru care legiuitorul a prevazut in mod expres incetarea donatiei, respectiv revocarea conventiei incheiate de donator in favoarea donatarului. Astfel, art. 829 C. civ. prevede ca donatia poate fi revocata "pentru neandeplinirea conditiilor cu care s-a facut, pentru ingratitudine si pentru nastere de copii in urma donatiunii". Cu alte cuvinte, cauzele legale de revocare a donatiei sunt:

Revocarea pentru neexecutarea sarcinei;

Revocarea pentru ingratitudine;

Revocarea pentru survenienta de copil;

Numim aceste trei cauze "legale" deoarece, odata indeplinite conditiile prevazute, ele opereaza independent de vreo alta mentiune din contract.

Trebuie subliniat faptul ca aceste trei cauze nu contravin principiului irevocabilitatii, respectiv nu sunt exceptii de la aceasta regula caracteristica donatiilor, deoarece aparitia primelor doua situatii mentionate nu depinde de vointa donatorului (fiind, intr-o oarecare masura, similara conditiei rezolutorii cauzale) ; cat priveste cea de-a treia cauza legala, aceasta nu se poate realiza decat cu ajutorul si intentia unei terte persoane ( fiind asemenea unei conditii mixte sau chiar cazuale).

In urma unei priviri de ansamblu, remarcam faptul ca revocarea pentru survenienta de copil opereaza de drept, astfel incat in cazul survenirii unui litigiu intre parti, instanta va constata numai indeplinirea conditiilor revocarii.

In celelalte cazuri - revocarea pentru ingratitudine si revocarea pentru neexecutarea sarcinii - desfiintarea raportului contractual este juridica, revocarea pronuntandu-se numai la solicitarea persoanelor indreptatite a introduce actiunea si numai in temeiul aprecierii de catre instanta de judecata a faptelor prohibite si sanctionate de lege in aceste cazuri (ingratitudinea manifestata sub diverse forme, precum si neexecutarea sarcinii de catre donatar ori succesorii sai in drepturi).

4.1.2 Revocarea donatiilor pentru neandeplinirea sarcinilor.

Daca donatia este sub modo (cu sarcini), gratificatul are obligatia contractuala de a executa sarcina, in caz contrar conventia va fi revocata. Prin conceptul de "sarcina" intelegem acea obligatie impusa de catre donator gratificatului in limita careia se diminueaza caracterul gratuit al liberalitatii.

In ceea ce priveste caracterele sarcinii, ea trebuie sa fie, in mod imperativ, posibila, licita si morala, indiferent ca este dispusa in favoarea donatorului, fie a donatarului sau a unui tert. Cand sarcina este dispusa in beneficiul unei terte persoane sau a dispunatorului, aceasta transforma liberalitatea intr-un act mixt, in parte oneros, in parte gratuit. Totusi, daca sarcina absoarbe integral valoarea liberalitatii, caracterul gratuit va fi substituit cu unul oneros.

Desi intrezarim o oarecare asemanare intre sarcina si conditie rezolutorie ( sub aspectul desfiintarii retroactive a conventiei , atunci cand aceasta survine), aceste doua modalitati nu sunt analogice.

Pe de alta parte, dispozitiile art. 1019 C. civ. ne arata ca interventia instantei nu va fi necesara in cazul conditiei rezolutorii, aceasta operand de plin drept, pe de alta parte - asa cum reiese din art. 832 C. civ.- revocarea, in caz de neexecutare a sarcinei, este judiciara. Sarcina este o obligatie asumata, iar in caz de neindeplinire poate atrage oricare dintre sanctiunile definitorii contractelor sinalagmatice.

In doctrina si jurisprudenta este unanim admisa ideea potrivit careia revocarea donatiei pentru neexecutarea sarcinilor opereaza in aceleasi conditii si produce efecte similare rezolutiunii conventiilor sinalagmatice. Astfel, atat revocarea, cat si rezolutiunea nu pot opera decat in cazul in care neandeplinirea sarcinii din partea donatarului este imputabila acestuia. Pentru a sustine aceasta idee, infatisam o situatie de fapt concludenta fata de care s-a pronuntat Tribunalul judetului Arad, in Revista Romana de Drept : in speta a fost vorba de o donatie cu sarcini care nu au putut fi executate de catre donatar pentru ca donatorul, in favoarea caruia fusesera stipulate sarcinile, a decedat inainte ca indeplinirea lor sa fie posibila. Instanta de judecata a respins actiunea in revocarea donatiei introdusa de succesorii defunctului pe motiv ca, in urma decesului dispunatorului, donatia s-a transformat intr-o donatie fara sarcini. In opinia noastra, solutia pronuntata este valabila , dar nu pentru motivele invocate, ci pentru cauza lipsei culpei donatarului la indeplinirea sarcinei. Ca si rezolutiunea conventiilor sinalagmatice, revocarea donatiei nu opereaza de plin drept, potrivit art. 932 C. civ., ci trebuie pronuntata in justitie, in conditiile art. 1012 C. civ., instanta de judecata fiind in drept sa acorde si un termen de garantie donatarului pentru neandeplinirea sarcinii daca imprejurarile o impun. Partile contractante dispun de posibilitatea de a stipula in act fie un pact comisoriu expres- in virtutea caruia revocarea sa opereze de plin drept, in caz de neexecutare a sarcinilor, fara notificare si fara cerere de chemare in judecata -, fie o clauza in temeiul careia donatorul renunta la dreptul de a cere revocarea donatiei pentru neandeplinirea sarcinilor.

In opinia unui autor, nu numai donatiile obisnuite sunt susceptibile de a fi revocate pentru neexecutarea sarcinei, ci si donatiile indirecte, cele deghizate sau cele care imbraca forma darului manual. Aceasta opinie este argumentata cu o speta fata de care s-a pronuntat Tribunalul judetului Brasov: intrucat este evident ca parata a primit de la reclamanta suma de 49.000 lei sub forma darului manual cu sarcina, respectiv, obligatia de a-i face menajul, indatorire care nu a fost respectata din vina acesteia decat o perioada scurta (aproximativ 3 saptamani), se modifica sentinta de fond si, in temeiul art. 830 C. civ., se admite actiunea si se revoca darul manual, cu obligatia aferenta ca parata sa restituie suma de 49.000 lei.

Actiunea in anularea unei cnventii pentru vicii de vointa este o actiune personala, dar are si caracter patrimonial, deci poate fi exercitata de catre succesori. Acelasi caracter personal il are si actiunea in rezolutiunea unui contract , implicit a unei donatii pentru neindeplinirea sarcinilor, asa ca si aceasta actiune este transmisibila prin deces, intocmai ca orice alt drept patrimonial, mostenitorilor care o pot exercita direct si nu doar sa o continue daca ar fi fost introdusa de autorul ei.

Actiunea in revendicarea donatiei pentru neexecutarea sarcinii nu poate fi confundata cu actiunea in executarea sarcinii de intretinere care, fata de caracterul ei strict personal, poate fi exercitata numai de beneficiarul intretinerii si doar continuata de catre mostenitori.

Cererea de revocare a donatiei (revocare imputabila donatarului) poate fi formulata de catre: donator, mandatarul sau, succesori, creditori in temeiul art. 974 C.civ., cesionar (atunci cand i s-a transmis actiunea in revocare, cu titlu gratuit ori oneros.

Daca sarcina s-a stipulat in favoarea unui tert, beneficiarul executarii sarcinii nu are deschisa actiunea in revocarea donatiei pentru neindeplinirea sarcinii (datorita lipsei efective de interes si a principiului relativitatii efectelor contractelor); cu toate acestea, daca se va utiliza mecanismul stipulatiei pentru altul, tertul beneficiar al sarcinii se afla in drept de a solicita direct, in contradictoriu cu donatarul-debitor, executarea silita.

Odata admisa actiunea in revocare pentru neindeplinirea sarcinii, in virtutea principiului resoluto iure dandis, resolvitur ius accipientis, donatia se va desfiinta cu efect retroactiv. In sprijinul acestei idei, alaturam dispozitiile art. 830 C. civ.: "cand donatiunea este revocata pentru neindeplinirea conditiunilor, bunurile reintra in mana donatorelui libere de orice sarcina si ipoteca".

Astfel, efectul retroactiv al revocarii se extinde nu numai asupra donatarului, ci, eventual, si asupra succesorilor sai in drepturi.

Donatorul va putea actiona impotriva gratificatului sau a tertilor dobanditori ai bunurilor donate, acestia din urma putandu-se apara doar prin invocarea uzucapiunii (daca bunul este imobil), respectiv prin invocarea art. 1909 C. civ., in cazul mobilelor.

4.1.3 Revocarea donatiilor pentru ingratitudine.

1.Notiunea de ingratitudine. Cazurile de revocare a donatiilor pentru ingratitudine. Faptele care atrag revocarea donatiei pentru ingratitudine sunt enumerate limitativ in art. 831 C. civ., si, in consecinta, sunt de stricta interpretare. In esenta, ingratitudinea este antipodul recunostintei pe care donatarul o datoreaza donatorului. Dupa cum bine s-a subliniat in literatura de specialitate, recunostinta nu reprezinta o obligatie pozitiva, ea impunand gratificatului sa se abtina de la savarsirea unor fapte necorespunzatoare la adresa donatorului. Legea prevede trei situatii care atrag revocarea donatiilor pentru ingratitudine:

A)   atentatul la viata donatorului reprezinta o incalcare grava a obligatiei aferente de recunostinta, sanctionata atat de legea morala, cat si de legea civila. Implementarea acestei masuri a revocarii presupune doar stabilirea cu certitudine a intentiei directe a donatarului de a atenta la viata donatorului, indiferent daca scopul scontat a fost sau nu atins de catre gratificat, indiferent daca acesta din urma a fost condamnat pentru fapta sa. Daca, insa, decesul donatorului a survenit independent de intentia donatarului (de pilda, ucidere din imprudenta ori atunci cand s-a aflat in legitima aparare ori nu avea discernamant), sanctiunea revocarii nu va interveni .

B)    savarsirea unor delicate, cruzimi ori injurii grave impotriva donatorului de catre gratificat sau de o terta persoana care actioneaza la ordinul lui va atrage, de asemenea, sanctiunea revocarii donatiei. Prin "delicate" se intelege orice fapte penale, prin care sunt lezate bunurile ori persoana donatorului. Delictul comis impotriva persoanei ori averii sotului donatorului sau contra rudelor sale sunt considerate, de asemenea, delicte indreptate contra donatorului insusi. Actele de cruzime privesc integritatea corporala si sanatatea donatorului si trebuie savarsite de gratificat sau de catre o alta persoana. Daca onoarea, demnitatea ori reputatia donatorului sunt atinse prin injurii ale donatarului la adresa dispunatorului sau, liberalitatea se va revoca pe motiv de ingratitudine. Faptele trebuie sa prezinte o anumita gravitate (apreciata de la caz la caz de catre instanta de judecata) si trebuie savarsite cu intentie.

C)    Refuzul donatarului de a da alimente donatorului este prevazut in art. 831, pct. 3 C. civ. In aceasta situatie, se are in vedere fapta gratificatului care, desi avea posibilitatea, a refuzat solicitarea donatorului sau aflat in nevoie de a-i oferi alimente. Revocarea donatiei nu opereaza daca donatorul avea alte persoane obligate a-i acorda intretinere (inclusiv alimente). Intr-o alta mentiune, adaugam si ideea ca valoarea alimentara nu poate depasi valoarea bunului donat. In toate cazurile, refuzul nejustificat, atitudinea indolenta a donatarului de a conferi alimente donatorului sau (aflat la nevoie) este sanctionata numai prin posibilitatea revocarii donatiei. Astfel, partile contractului nu au deschisa actiunea in justitie pentru a cere intretinere de la donatar si, respectiv, restituirea prin echivalent a prestatiilor.

4.1.4 Revocarea donatiilor pentru survenienta de copil.

Dispozitiile art. 836 C. civ. instituie regula potrivit careia orice donatie facuta de o persoana care nu are copii va fi revocata de drept daca donatorului, dupa incheierea donatiei, i se va naste un copil din casatorie sau din afara casatoriei (sau, pentru a utiliza terminologia Codului civil , "copil legitim" ori "natural"). Art. 836 fixeaza un camp de aplicare destul de larg; astfel, prevederile sale se vor extinde asupra donatiilor pur gratuite, donatiilor cu sarcini, donatiilor simulate si asupra donatiilor indirecte si darurilor manuale. Cu titlu de exceptie, aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile in ceea ce priveste donatiile intre soti, donatiile facute sotilor de catre ascendentii lor, precum si darurile obisnuite de o valoare modica scutite de raport.

Cauza de revocare se intemeiaza pe prezumtia vointei dispunatorului de a revoca donatia in caz de producere a acestui eveniment, dar si pe ideea de protectie a copilului.

Revocarea pentru survenienta de copil opereaza de drept prin simplul fapt al nasterii unui copil al donatorului, donatia anterior perfectata desfiintandu-se prin dispozitie legala, nefiind necesara interventia instantei de judecata. Aceasta revocare se produce mai mult in interesul copilului, motiv pentru care ea nu poate fi anulata printr-o clauza contrara inserata in contractul de donatie sau printr-un act de renuntare ulterior nasterii copilului, expresa sau tacita (art. 839 C.civ.). Singura posibilitate legala in acest sens vizeaza refacerea donatiei dupa nasterea copilului, dar cu respectarea conditiilor legale.

Interventia instantei in aceasta materie se va concretiza printr-un simplu act constatator al revocarii. Natura juridica a acestei revocari indrituieste nu numai pe donator sa faca apel la justitie in caz de litigiu, ci si pe suucesorii sai in drepturi, inclusiv pe creditori prin intermediul actiunii oblice.

Art. 840 C. civ., coroborat cu art. 21 din Decretul nr. 167/1958, prevede ca actiunea in restituirea bunului daruit se va prescrie dupa 30 de ani de la nasterea copilului, proprietatea fiind redobandita de drept. Dupa expirarea acestui termen de prescriptie extinctiva, gratificatul va putea sa-si pastreze bunul daruit in aceasta calitate, urmand a respecta si suporta consecintele juridice ale regulilor de fond ale donatiei (raport si reductiune).

In temeiul caracterului sau retroactiv, revocarea pentru survenienta de copil va avea ca efect reintoarcerea in patrimoniul donatorului a bunului donat. Aceasta operatiune legala se produce atat impotriva donatarului, a succesorilor sai in drepturi, cat si a tertilor subdobanditori, in virtutea dictonului resoluto iure dandis, resolvitur ius accipientis. Respectand dreptul comun in materie, tertul de buna-credinta poate totusi pastra bunul daruit daca invoca, in apararea sa, dispozitiile art. 1909 C. civ., in cazul bunurilor mobile, respectiv prescriptia extinctiva, in cazul bunurilor imobile. Daca revocarea vizeaza o donatie cu sarcini, atunci desfiintarea actului de donatie se va produce numai in limitele folosului pur gratuit procurat donatarului. Indubitabil, si fructele bunului daruit trebuie restituite din ziua in care i s-a notificat gratificatului despre nasterea copilului (prezumandu-se din acel moment acesta devine posesor de rea-credinta ).

Revocarea donatiei pentru survenienta de copil este irecuzabila daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii expres prevazute de legiuitor:

In primul rand, se va cere ca, in momentul contractarii donatiei donatiei, donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in viata. Regula mai sus mentionata comporta anumite nuantari. Astfel, cerinta legiuitorului cu privire la existenta unui copil conceput in momentul donatiei nu constituie un impediment in calea revocarii de plin drept prin nasterea copilului dupa perfectarea contractului, caci copilul conceput este considerat nascut numai de cate ori este vorba de interesele sale, in aceasta situatie nefiindu-i favorabil sa fie considerat nascut. In situatia in care donatorul avea in momentul contractarii un copil declarat disparut, nasterea ulterioara a unui alt copil al sau atrage revocarea de plin drept. Dispozitiile art. 836 C. civ. arata, in mod clar si neindoielnic, ca revocarea nu va opera doar daca donatorul avea, in momentul perfectarii contractului de donatie, un copil "existent", nefiind relevant cazul copilului declarat disparut (desi se prezuma ca acesta se afla in viata, existenta sa este putin probabila sau credibila, motiv care-l determina pe donator sa faca donatia). Un alt argument plauzibil care "pledeaza" in favoarea acestei idei ar fi aceea potrivit careia disparutul este presupus a fi in viata pentru ca, de regula, aceasta prezumtie opereaza in interesul lui. In aceasta imprejurare, prezumtia nu va produce efecte defavorabile copilului declarat disparut.

Cea de-a doua conditie impune ca, numai dupa incheierea contractului, donatorului sa i se nasca un copil, din afara casatoriei sau din casatorie, fie si postum. Asa cum am reliefat, aceasta conditie este considerata a fi indeplinita daca respectivul copil-nascut dupa incheierea donatiei a fost conceput la acea data. Nu prezinta importanta durata de viata a copilului, cerinta legiuitorului impunand ca acesta sa fie doar viu, nu si viabil. De asemenea, irelevanta va fi si situatia in care copilul este din afara casatoriei. Evident, filiatia trebuie stabilita urmand demersurile legale, dar ceea ce intereseza este data nasterii copilului, nu data stabilirii filiatiei. Asadar, stabilirea filiatiei unui copil nascut dupa incheierea donatiei atrage dupa sine revocarea liberalitatii. In schimb, stabilirea filiatiei (dupa incheierea contractului cu titlu gratuit) fata de un copil nascut anterior nu va permite celor in cauza sa intenteze o actiune in revocarea donatiei pentru survenienta de copil.

Dupa cum reiese din randurile de mai sus, doctrina este unanima in a aprecia ca nasterea unui copil din casatorie sau din afara casatoriei revoca, de drept, donatia anterior incheiata.