NOTIUNEA, CARACTERELE JURIDICE SI FELURILE CONTRACTULUI DE DEPOZIT.

Notiune.

Depozitul este un contract  prin care o persoana , numita deponent , incredinteaza un lucru altei persoane numita depozitar care se obliga sa-l pastreze pe o perioada determinata sau nedeterminata si sa-l restituie la cerere.

Aceasta definitie cuprinde , in esenta , insasi articolul 1591 din Codul civil roman in care se prevede ca scopul principal urmarit prin realizarea acestui contract este pastrarea , (conservarea) lucrului depozitat in vederea restituirii lui in natura la cererea deponentului.

Cand scopul principal al contractului nu este conservarea lucrului , chiar in situatia in care detinatorul are o astfel de obligatie , raporturile dintre parti nu mai pot fi calificate ca raporturi de depozit , ci de vanzare-cumparare , de antrepriza , eventual chiar raporturi derivand dintr-un contract nenumit.

In mod identic se rezolva problema si in cazul in care depozitarul este autorizat sa foloseasca lucrul depozitat, existand asemanare cu imprumutul de folosinta (comodat); daca aceasta folosinta este accesorie conservarii lucrului, contractul este de depozit, iar in caz contrar, un imprumut de folosinta.

Caractere Juridice.

Din cuprinsul art.1591 , 1593 si art. 1600 Cod civil rezulta ca depozitul este un contract real , cu titlu gratuit sau oneros , unilateral sau sinalagmatic (bilateral) si in principiu , netranslativ de proprietate.

contract real , contractul de depozit se perfecteaza asa cum prevede art. 1593 alin. 2 Cod civil numai prin si din momentul predarii lucrului de la deponent la depozitar si care formeaza obiectul contractului.     Avand in vedere si prevederile art.1595 Cod civil rezulta ca , predarea in sine a lucrului nu este suficienta pentru incheierea contractului , fiind necesara , in acest scop si realizarea acordului de vointa in sensul incheierii contractului de depozit.

Prin exceptie , se considera valabil incheiat contractul de depozit la momentul realizarii acordului de vointa , daca lucrul ce este a se lasa in depozit se afla deja in mana depozitarului sub orice alt titlu.

este un contract, in principiu, cu titlu gratuit. Astfel , in art.1593 , alin 1 Cod civil se prevede ca depozitul este esentialmente gratuit.

In acest caz , este un contract dezinteresat , nefiindu-i aplicabile regulile specifice liberalitatilor (reductiune , raport , revocare).Faptul ca depozitul poate fi si oneros rezulta din dispozitiile art.1600 pct.2 Cod civil si art. 1633 alin.4 Cod civil care stabilesc conditiile cand depozitarul este remunerat. Depozitarul care pretinde o remuneratie pentru serviciile prestate trebuie sa dovedeasca stipularea si cuantumul remuneratiei.

Cand depozitarul desfasoara o activitate de pastrare cu caracter profesional (nu ocazional) , depozitul urmeaza sa fie prezumat cu titlu oneros. Sechestrul judiciar este deasemenea cu titlu oneros , lucru reglementat prin art.1633 alin. 1 si 3 Cod civil.

a) alin.1. - Depozitul judiciar da nastere la obligatii reciproce intre sechestrati si depozitar.

b) alin.3. - sechestratul este dator sa plateasca depozitarului salariul statornicit de lege sau in lipsa pe cat va hotari judecatorul.

contract unilateral,  din momentul incheierii sale naste obligatii numai in sarcina depozitarului.

Depozitul ramane un contract unilateral chiar daca - ulterior incheierii sale - se nasc anumite obligatii si in sarcina celeilalte parti (obligatii postcontractuale) datorita unui fapt posterior si accidental (de exemplu, pierderile suferite de depozitar din cauza viciilor lucrului depozitat).

nu este un contract translativ de proprietate.

Prin incheierea contractului de depozit nu se transmit dreptul de proprietate si nici chiar posesiunea lucrului asupra depozitarului. Acesta devine un simplu detentor precar.