Notiunea si elementele actiunii civile

Notiunea si elementele actiunii civile

Actiunea civila ce se exercita in cadrul procesului penal este mijlocul legal prin intermediul caruia persoana pagubita material sau moral in urma savarsirii unei infractiuni, cere organelor judiciare penale sa-i fie reparat prejudiciul cauzat sau daunele morale.

Temeiul actiunii civile il va constitui asadar producerea unui prejudiciu material sau moral ca urmare a savarsirii unei infractiuni.

Obiectul actiunii civile consta in tragerea la raspundere civila a persoanei ce a savarsit infractiunea ce a produs prejudiciul reclamat sau/si a persoanelor care raspund din punct de vedere civil pentru prejudiciul cauzat de acesta. Repararea prejudiciul se poate face, in conditiile reglementate de legea civila, in natura (prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii, desfiintarea totala sau partiala a unui inscris ori prin orice alt mijloc de reparare) sau prin plata unor despagubiri banesti, daca repararea in natura nu este posibila (art.14 al.3). Actiunea civila poate avea ca obiect si tragerea la raspundere civila pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile (art.14 al.5).

Subiectii activi ai actiunii civile sunt partea civila si procurorul. Subiectii pasivi sunt inculpatul si partea responsabila civilmente.

Actiunea civila are aptitudine functionala atunci cand folosirea ei investeste instanta penala cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infractiune si conduce la realizarea scopului in vederea caruia a fost promovata. Pentru ca actiunea civila ce se exercita in cadrul procesului penal sa aiba aptitudine functionala trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

infractiunea sa fi produs un prejudiciu material sau moral;

intre infractiunea savarsita si prejudiciul reclamat sa existe un raport de cauzalitate;

prejudiciul sa fie cert. Prin prejudiciu cert se intelege un prejudiciu sigur atat sub aspectul existentei sale, cat si sub aspectul posibilitatilor de evaluare;

prejudiciul sa nu fi fost reparat;

sa existe o manifestare de vointa a persoanei vatamate in legatura cu dezdaunarea sa.