Jurisdictia penala internationala configurata de statutul curtii criminale international

JURISDICTIA PENALA INTERNATIONALA CONFIGURATA DE STATUTUL CURTII CRIMINALE INTERNATIONAL

Consideratii generale

Necesitatea de  a se fundamenta o jurisdictie penala internationala a aparut paralel cu aceea a definirii ilicitului penal in ordinea internationala si perceperea exacta a eficientei reduse a incriminarilor care au stabilit veritabile infractiuni internationale, in absenta unei jurisdictii penale internationale care sa aiba valoarea unui instrument sanctionator, pentru ilicitele erga omnes.

Pe data de 17 iulie 1998, prin 120 de voturi "pentru", 7 voturi "impotriva" si 21 de abtineri, comunitatea internationala a decis infiintarea unei Curti Criminale Internationale, inlocuind jurisdictiile ad-hoc create pentru nevoile cauzei si de aceea criticabile prin concilierea principiului suveranitatii statelor - care a impiedicat timp indelungat incredintarea fie chiar facultativa si subsidiara a puterii jurisdictionale in materie represiva a unui organ international - cu imperativul fundamental al societatii internationale, de a instaura un drept al responsabilitatii internationale al permanentei, fondat pe principiile si regulile dreptului international penal (infractiune, pedeapsa, jurisdictie), expresie a insasi evolutiei ordinii juridice internationale.

Preambulul Statutului Curtii Criminale Internationale exprima exigenta societatii internationale de a preveni si sanctiona infractiunile internationale prin natura care lezeaza sau pericliteaza valorile fundamentale ale societatii internationale privita ca intreg, Curtea Criminala Internationala fiind abilitata sa exercite in mod complementar jurisdictiilor penale nationale represiunea impotriva persoanelor care au savarsit cele mai grave infractiuni internationale si sa garanteze in mod durabil respectul jurisdictiei internationale si punerea sa in aplicare.

Curtea Criminala Internationala va avea personalitate juridica internationala si capacitate juridica de a-si exercita functiile si de a-si indeplini obiectivele. 46 Sediul Curtii va fi stabilit la Haga ,exercitiul functiilor si competentelor sale putand fi duse la indeplinire pe teritoriul oricarui stat semnatar si, prin acord special, pe teritoriul oricarui stat. De asemenea, potrivit Statutului, sedintele Curtii  pot fi tinute in alta parte decat la sediul Curtii.

2. Organizarea si functionarea Curtii

Structura organizatorica si corpul magistratilor

Potrivit dispozitiilor articolului 34 din Statut, Curtea include ca structura organizatorica Presedintia, Sectiile de Apel, Prima Instanta si Preliminara, Biroul Procurorului si Grefa.

Curtea este compusa din 18 judecatori 49, care vor fi alesi ca membri permanenti ai acesteia , al caror numar poate varia in functie de necesitatea extinderii sau reducerii activitatii Curtii.

Alegerea judecatorilor trebuie sa satisfaca urmatoarele exigente:

a) sa aiba competenta necesara in procedura penala, precum si o experienta relevanta ca judecator, procuror, avocat sau alte functii similare in probleme de drept penal;

b) sa aiba competenta necesara in domeniile dreptului international, cum ar fi dreptul international umanitar, drepturile omului, precum si o experienta indelungata intr-o functie din domeniul juridic ce prezinta relevanta pentru o activitate curenta a Curtii;

c) sa cunoasca cel putin una din limbile de lucru ale Curtii.

 Durata maxima a unui mandat de judecator este de 9 ani, judecatorii putand fi realesi in conditiile articolelor 36si 37 din Statut.

Judecatorii vor fi independenti in exercitarea functiilor lor si nu se vor angaja in nici o activitate care poate interveni in exercitarea functiilor juridice sau afecta increderea in independenta lor. Judecatorii solicitati sa functioneze permanent la sediul Curtii nu se vor angaja intr-o alta activitate de natura profesionala.

A. Presedintia

Corpul judecatorilor va alege printr-o majoritate absoluta Presedintele si doi vicepresedinti, care vor ramane in aceasta functie pe o perioada de 3 ani sau pana la incheierea mandatului lor, in ipoteza in care acesta expira mai devreme putand fi realesi o singura data.

Presedintele impreuna cu cei doi vicepresedinti vor constitui Presedintia, organ al Curtii, care va avea drept sarcina asigurarea administrarii corecte a Curtii cu exceptia Biroului Procurorului, cu care isi va coordona actiunile in toate problemele de interes comun si exercitarea altor functii care ii revin potrivit Statutului.

B. Sectiile Curtii

Dupa alegerea judecatorilor, Curtea se va organiza pe sectiuni astfel: Sectia de Apel va fi compusa din Presedintele Curtii si alti patru judecatori, Sectiile Primei Instante si cea Preliminara vor fi compuse din cel putin sase judecatori fiecare, sectiile astfel constituite reprezentand organele Curtii.

C. Camerele

Functiile juridice ale Curtii vor fi realizate in fiecare sectie de Camere: Camera de Apel, Camera Primei Instante si Camera Preliminara.

Camera de Apel va fi compusa din toti judecatorii Sectiei de Apel, care vor ramane doar in cadrul acestei sectii pe toata durata mandatului lor.

Functiile Camerei Primei Instante vor fi indeplinite de trei judecatori ai Sectiei Primei Instante, iar functiile Camerei Preliminare vor fi exercitate de trei judecatori ai Sectiei Preliminare ori de un singur judecator al acestei sectii, potrivit Statutului si Regulilor de procedura si proba.

In functie de necesitatile de functiune ale Curtii, se pot constitui mai multe Camere de Prima Instanta sau Preliminare.

D. Desarcinarea si recuzarea judecatorilor

In exercitarea atributiilor lor, judecatorii vor fi independenti, fara a se putea angaja in activitati care ar impieta exercitarea functiilor lor juridice ori le-ar greva in vreun mod independenta.

La cererea unui judecator, Presedintia il poate dispensa de exercitarea unei functiuni prevazute de Statut, in conformitate cu Regulile de procedura si proba.

Potrivit art. 41 din Statut, un judecator nu poate lua parte la instrumentarea unui caz in care impartialitatea sa ar fi pusa sub semnul indoielii. El va fi recuzat in ipoteza in care a fost implicat anterior, sub orice forma, in instrumentarea respectivului caz sau sub orice forma intr-un caz penal care implica persoana urmarita. Cazurile de recuzare vor fi prevazute in Regulile de procedura si proba.

Cererea de recuzare poate fi facuta de acuzare sau de persoana invinuita si se solutioneaza printr-o decizie a judecatorilor luata cu majoritate absoluta. Judecatorului recuzabil i se permite sa-si prezinte argumentele sale, fara insa a lua parte la luarea deciziei.

E. Biroul Procurorului

Biroul Procurorului sau Departamentul Acuzarii reprezinta un organ separat al Curtii, care functioneaza independent si are ca atributii exercitarea urmatoarelor functiuni: primeste si examineaza orice informatie legata de actele penale instrumentate de Curte; dirijeaza investigatiile si urmarirea in fata Curtii.

Biroul Procurorului va fi condus de un procuror, care va fi asistat de unul sau mai multi adjuncti.

Mandatul Procurorului si al adjunctilor sai este de noua ani, cu exceptia cazului in care, la alegerea lor, s-a decis un termen mai scurt, fara a putea fi realesi.

F. Desarcinarea si recuzarea Procurorului

Procurorul si adjunctii sai nu vor putea participa la instrumentarea unui caz in care impartialitatea lor ar putea fi pusa la indoiala, putand fi recuzati. Recuzarea acestora va fi decisa de catre Camera de Apel, la cererea persoanei acuzate, Procurorul sau Procurorul adjunct, dupa caz, avand posibilitatea de a-si exprima opiniile in legatura cu cererea de recuzare.

G. Grefa

Aspectele nejuridice ale administrarii si functionarii Curtii se vor realiza prin organul de Grefa al acesteia.

Grefa sau Registratura Curtii va fi condusa de un secretar, care va fi responsabil de conducerea administrativa a Curtii, exercitandu-si atributiile sub autoritatea Presedintelui Curtii.

Secretarul si adjunctul acestuia vor fi alesi de judecatori prin vot secret, cu o majoritate absoluta, durata mandatului acestora fiind de cinci ani.

In cadrul Grefei, Secretarul va constitui o Sectie de Victime si Martori, care va oferi, pe baza consultarilor cu Biroul Procurorului, masuri de protectie si securitate, asistenta corespunzatoare pentru martorii si victimele ce vor comparea in fata Curtii.

Procurorul si Secretarul vor numi personal calificat pentru a executa sarcinile de indeplinit. Procurorul va numi anchetatorii.

H. Inlaturarea din functie si masurile disciplinare

In ipoteza in care un Judecator, Procuror, Procuror adjunct, Secretar sau Secretar adjunct au comis o abatere grava in indeplinirea sarcinilor prevazute in Statut, asa cum stipuleaza Regulile de procedura si proba, ori este incapabil sa-si exercite functiile, va fi inlaturat din functie, printr-o decizie a Adunarii Statelor Membre. Votul este secret.

De asemenea, impotriva Judecatorilor, Procurorului, Procurorului adjunct, Secretarului si Secretarului adjunct, care au comis o abatere grava, se vor lua masuri disciplinare, care vor fi prevazute in Regulamentul de procedura si proba.

I. Privilegii si imunitati

Judecatorii, Procurorul, Procurorul adjunct si Secretarul - atunci cand sunt implicati in activitatile Curtii - se vor bucura de privilegiile si imunitatile similare cu cele ale sefilor misiunilor diplomatice si vor continua, si dupa expirarea mandatului, sa detina imunitatea dobandita.

Secretarul adjunct, personalul Biroului Procurorului si cel al Grefei vor avea privilegiile si imunitatile necesare exercitarii functiei lor, conform acordului existent in cadrul Curtii asupra privilegiilor si imunitatilor.

Consilierii, expertii, martorii sau orice alte persoane carora li se solicita prezenta la sediul Curtii vor primii tratamentul necesar functionarii corespunzatoare a Curtii, potrivit cu acordul existent in cadrul Curtii asupra privilegiilor si imunitatilor.

J. Limbile oficiale si de lucru ale Curtii

Potrivit art. 50 din Statut, limbile oficiale ale Curtii vor fi: araba, chineza, engleza, franceza, rusa si spaniola. Hotararile Curtii, precum si alte decizii prin care s-au dezlegat probleme esentiale vor fi publicate in limbile oficiale.

Limbile de lucru ale Curtii vor fi franceza si engleza, urmand a fi stabilite prin Regulamentul de procedura si proba situatiile in care alte limbi oficiale vor fi utilizate ca limbi de lucru.

3. Jurisdictia Curtii

Curtea isi va exercita jurisdictia asupra crimelor prevazute in articolul 5 din Statut. Acest articol, care poarta denumirea marginala de "Infractiuni aflate sub jurisdictia Curtii", dispune:

"1. Jurisdictia Curtii va fi limitata la cele mai grave infractiuni internationale care privesc comunitatea internationala ca intreg. Curtea are jurisdictie potrivit prezentului Statut asupra urmatoarelor infractiuni: a) infractiunea de genocid; b) crime impotriva umanitatii; c) crime de razboi; d) infractiunea de agresiune.

2.Curtea va exercita jurisdictia asupra infractiunii de agresiune din momentul in care va fi adoptata o prevedere in conformitate cu articolele 121 si 123, care va defini infractiunea si va stabili conditiile in care Curtea isi va exercita jurisdictia in legatura cu aceasta infractiune. O astfel de prevedere va fi compatibila cu dispozitiile referitoare la acest subiect din Carta O.N.U.".

Ratione temporis, Curtea are jurisdictie numai asupra crimelor comise dupa intrarea in vigoare a Statutului. Daca un stat devine parte dupa intrarea in vigoare a Statutului, Curtea isi va exercita jurisdictia asupra crimelor comise dupa intrarea in vigoare a Statutului pentru acest stat, numai daca statutul accepta jurisdictia Curtii, printr-o declaratie de acceptare depusa la Grefa Curtii.

Potrivit art. 12 paragraf 1 din Statut, un stat care devine parte la Statut accepta prin aceasta jurisdictia Curtii.

In cazurile in care Curtea este sesizata prin Procuror de catre un Stat Parte ori Procurorul se sesizeaza din oficiu, Curtea isi va putea exercita competenta daca statul pe teritoriul caruia s-a comis crima sau statul al carui resortisant este persoana acuzata sunt parti la Statut.

Daca nici unul dintre statele pe teritoriul carora s-a comis crima ori al carui resortisant este persoana acuzata nu este parte la Statut, Curtea isi poate exercita competenta numai daca statul a acceptat jurisdictia Curtii printr-o declaratie de acceptare depusa al Grefa Curtii, situatie in care acest stat isi va executa obligatiile de cooperare inserate in Statut.

O sentinta cu pedeapsa inchisorii va fi executata intr-un stat desemnat de Curte, de pe o lista de state care si-au manifestat acceptul de a primi persoanele condamnate.

Statul acceptant, desemnat pentru executarea pedepsei inchisorii, trebuie sa anunte Curtii acceptul desemnarii sale.

Statul de executare va anunta Curtea cu privire la toate circumstantele care ar fi de natura sa modifice conditiile sau durata detentiei. In aceasta ipoteza, Curtea poate, cu instiintarea statului de executare, sa schimbe statul desemnat pentru executare. Schimbarea statului desemnat pentru executare se poate face de Curte prin transferul persoanei intr-o inchisoare dintr-un alt stat, potrivit articolului 104 din Statut. In temeiul aceluiasi articol lit. b), persoana condamnata poate cere oricand schimbarea statului de executare.

Curtea controleaza executarea pedepsei cu inchisoare, care trebuie sa fie conforma cu regulile conventionale internationale general acceptate cu privire la tratamentul detinutilor si cu privire la conditiile de detentie, care vor fi guvernate de legea statului de executare, raliata la acordurile internationale privind tratamentul detinutilor, si care nu pot fi altfel decat acelea pe care statul de executare le aplica condamnatilor detinuti pentru infractiunile similare. Comunicarea intre condamnat si Curte va fi libera si confidentiala.

Dupa executarea pedepsei cu inchisoare, persoana care nu este resortisant al statului de executare poate fi transferata intr-un alt stat care accepta sau este obligat sa o primeasca, in functie de dorinta persoanei de a fi transferata, numai daca statul de executare nu autorizeaza persoana sa ramana pe teritoriul sau, cheltuielile de transfer fiind suportate de Curte, in cazul in care nici un stat nu le preia asupra lui.

Statul de executare poate sa extradeze sau sa predea persoana pe care o are in detentie statului care a cerut extradarea sau remiterea persoanei, in scopul judecarii sau executarii unei pedepse, cu anumite rezerve. Articolul 108 din Statut fixeaza limitele in materie de judecata sau pedepsire a persoanei pentru alte infractiuni. Astfel, persoana condamnata, detinuta in statul de executare, nu va putea fi judecata, condamnata sau extradata, la cererea statului de executare, in afara de cazul cand Curtea le-a aprobat. Ca efect al extradarii catre un stat tert, Curtea va decide asupra acestei probleme, dupa ascultarea persoanei condamnate.

Statele parti vor executa pedeapsa amenzii si masurile de confiscare ordonate de Curte fara a prejudicia drepturile tertilor de buna-credinta, in conformitate cu procedurile prevazute de legislatiile lor nationale.

Daca masura confiscarii nu poate fi pusa in executare de catre un stat parte, acesta va lua masurile necesare recuperarii valorii produsului, a bunurilor ori a averilor ordonate a fi confiscate de Curte, fara a fi prejudiciate drepturile tertilor de buna-credinta.

Bunurile ori contravaloarea celor confiscate sau, daca este cazul, a altor bunuri, vor fi transferate de statul parte care le-a valorificat, in executarea sentintei, catre Curte.

Numai Curtea are dreptul de a dispune reducerea pedepsei, dupa ascultarea persoanei, fara ca statul de executare sa poata dispune eliberarea persoanei inainte de expirarea duratei pedepsei pronuntate de Curte. Conditiile de reducere a pedepsei sunt prevazute in Statut.

Bibliografie

Vasile Cretu, "Drept international penal", Ed. Societatii Tempus Romania, Bucuresti 1996

Mona Maria Pivniceru, "Raspunderea penala in dreptul international", Ed. Polirom, Iasi, 1999

Dumitru Diaconu, "Curtea Penala Internationala", Ed. All Beck, Bucuresti, 1999

Raluca Miga Besteliu, "Drept international. Introducere in dreptul international public", Ed. All, Bucuresti, 1997

Grigore Geamanu, "Drept international penal si infractiunile internationale", Bucuresti, 1977

Grigore Geamanu, "Drept international public", vol. I si II, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983

Dumitra Popescu, Adrian Nastase, Florian Coman, "Drept international public", Casa de Editura si Presa "Sansa" S.R.L., Bucuresti, 1997

Constant Jean, "La créations d'une juridisction pénale internationale", extras din Annales de droit internationale

Stéphan Glaser, "Introduction a l'étude du droit pénale", Paris, Librairie du Recueil Sirey

Paul Aurel Mateescu, "Jurisdictia penala internationala" (rezumatul tezei de doctorat in vederea obtinerii titlului de doctor in drept), 1971

Marian Molea, "Raspunderea internationala"; Ed. Militara, Bucuresti, 1975

Georfe Sofronie, "Raspunderea guvernantilor", Cartea Romaneasca, Cluj-Napoca, 1946

Statutul de la Roma al Curtii Penale Internationale