Izvoarele extradarii

Izvoarele extradarii

Sursele sau izvoarele extradarii reprezinta formele de exprimare ale normelor juridice ce reglementeaza extradarea, procedele prin care a fost legitimata aceasta institutie, haina juridica pe care aceste norme o imbraca .

Consecventa politicii sale de mentinere si dezvoltare a relatiilor de cooperare internationala, inclusiv in domeniul cooperarii judiciare in materie penala, Romania a incheiat numeroase conventii privind extradarea ce au statut de izvor in materia extradarii.

Astfel, extradarea are ca surse de reglementare conventiile internationale (bilaterale si multilaterale), declaratiile de reciprocitate si dreptul intern. Fiind un act de colaborare interstatala, este firesc ca sursa principala de reglementare a extradarii sa se gaseasca in primul rand in conventii sau declaratii de reciprocitate.

Dispozitii privind extradarea se gasesc insa si in dreptul intern, fie in coduri penale si de procedura penala, fie in legi speciale in care se reglementeaza conditiile si procedura extradarii. Ceea ce este specific izvoarelor formale ale dreptului penal este faptul ca acestea nu pot avea decat forma legii, a actului normativ in care se exprima in mod obisnuit vointa organului legiuitor al statului.

Izvoarele extradarii sunt precizate expres in Constitutia Romaniei si Codul penal. Astfel, Constitutia precizeaza in art. 19 alin. 2 ca: "Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate".

Codul penal prevede in art. 9 urmatoarele: "Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii."

In aceste conditii, izvoarele extradarii se pot clasifica astfel:

1. dupa sursa lor:

a) interne (Legea 302/2004)

b) externe (Tratatele si conventiile internationale)

2. dupa importanta:

a) principale (conventiile internationale)

b) secundare (legile interne)

3. dupa obiectul lor:

a) destinate numai reglementarii extradarii (Conventia europeana de extradare)

b) cu destinatie multipla (Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului international)

Analiza izvoarelor extradarii

1. Conventiile internationale - izvor principal al extradarii

Definitie. Conventiile internationale si/sau tratatele reprezinta acorduri internationale incheiate in scris intre state in vederea cooperarii sau colaborarii in amunite domenii de interes reciproc. Acestea sunt guvernate de dreptul international si sunt consemnate intr-un instrument unic, sau in doua sau mai multe instrumente anexe, oricare ar fi denumirea lor particulara. Ele se pot prezenta sub mai multe denumiri: tratat, conventie, protocol, pact, carta, statut, memorandum. Important este ca aceste acte internationale incheiate intre state sa produca anumite efecte de drept.

Caracterizare. Conventia de la Viena din 24.05.1969 cu privire la dreptul tratatelor, precizeaza ca doua trasaturi sunt impuse actelor internationale pentru a fi tratate: sa fie incheiate intre state si sa fie in forma scrisa. Tratatele sau conventiile internationale sunt guvernate de principiul pacta sunt servanda, fiind legea partilor si trebuie sa fie executate de acestea cu buna-credinta. Conventiile internationale incheiate in domeniul prevenirii si combaterii criminalitatii constituie izvoare ale dreptului penal international.

Tratatele si conventiile prin care un stat se angajeaza sa reprime anumite fapte periculoase pentru intreaga umanitate - asa-numitele delicta juris gentium - constituie in mod indirect izvoare ale dreptului penal in sensul ca, pe baza si in executarea obligatiilor internationale asumate prin ele, statul adopta norme proprii ale dreptului penal in vederea reprimarii anumitor fapte .

Spre deosebire de acestea, tratatele si conventiile internationale privitoare la cooperarea judiciara internationala in materie penala constituie izvoare directe de drept penal privind conditiile in care poate fi acordata sau ceruta o astfel de cooperare.2

Ca forma principala de cooperare judiciara internationala in materie penala, extradarea are ca sursa principala de reglementare conventia internationala, indiferent de terminologia folosita sau de limba in care se exprima textul autentic.

La sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX, in cadrul relatiilor dintre state, au inceput sa apara foarte multe tratate si conventii privind prevenirea si combaterea fenomenului infractional transfrontalier. Mai mult decat atat, aceasta problema a reprezentat obiectul a numeroase conferinte si congrese internationale. Dintre acestea putem exemplifica: Proiectul Institutului de drept international de la Oxford din 1880, Conventia de drept penal international de la Montevideo din 1889, Congresul de politie judiciara internationala de la Monaco din 1914, Conferinta panamericana de la Havana din 1928.

In aceste conditii, extradarea se poate acorda in baza existentei unei conventii intre statele implicate. Daca, intre aceste state nu exista incheiate tratate sau conventii de extradare, nu inseamna ca extradarea nu se poate acorda, astfel incat nu trebuie sa atribuim extradarii un caracter exclusiv conventional. In locul tratatului vor functiona declaratiile de reciprocitate.

Conventiile referitoare la extradare pot veni uneori in concurs cu dispozitiile unor legi interne si se pune astfel, problema influentei pe care o pot avea legile interne intervenite posterior incheierii acestora, atunci cand contin dispozitii contrare respectivelor tratate.

Modificarile intervenite in legislatia interna a statului solicitat nu influenteaza propriu-zis asupra dispozitiilor din convetie, ci creeaza un obstacol la admiterea cererii de extradare.

Prin conventiile incheiate intre ele, statele pot stabili alte reguli si conditii de aplicare a legii penale in cazul infractiunilor savarsite de straini in strainatate, diferite de cele prevazute in legile lor nationale. Pentru ca reglementarile speciale cuprinse in tratate sau conventii internationale sa poate fi aplicate, ele trebuie sa aiba prioritate in raport cu dispozitiile din dreptul intern, altfel ar conduce la aparitia unor efecte nedorite in planul relatiilor dintre state si al cooperarii lor in lupta impotriva criminalitatii.

In scopul evidentierii preeminentei dreptului international, legiuitorul a stabilit urmatoarele reguli cu caracter de principiu, cuprinse in Constitutie  (art. 11 si 20) si in Codul penal (art. 7 si 9).

Astfel, in art. 11, alin. 1 din Constitutia Romaniei, se face precizarea ca: "statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte", prin tratate intelegandu-se si conventiile internationale si respectiv protocoalele aditionale la acestea, la care a aderat sau pe care le-a ratificat potrivit dreptului international public si uzantelor internationale in domeniu.

Mai mult decat atat, legea fundamentala statueaza in alin. 2 din acelasi articol ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, actele normative internationale respective devenind astfel izvoare ale dreptului intern. Prin Legea nr. 429/23.10.2003 de revizuire a Constitutiei Romaniei s-a introdus insa conditia ca respectivele tratate sa nu contina dispozitii contrare legii fundamentale a statului roman.

Ca o completare a art. 11 din Constitutie, privind preeminenta dreptului international, prin prevederile art. 20 din legea fundamentala se stabileste ca: "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celalate tratate la care Romania este parte.

Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este prte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legeile interne contin dispozitii mai favorabile

Extradarea este in acelasi timp si o institutie a dreptului penal cu incidenta directa asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, dat fiind caracterul ei represiv, de limitare a libertatii de deplasare a persoanei potrivit vointei sale ori chiar de privare totala de libertate in situatia arestarii preventive in scopul extradarii.

In art. 7 din Codul penal, se stipuleaza ca: "Dispozitiile cuprinse in art. 5 si 6 (referitoare la aplicarea legii penale romane in raport cu principiul realitatii si universalitatii) se aplica daca ne se dispune altfel printr-o conventie internationala". In aceeasi ordine de ideei, art. 9 din Codul penal, stabileste regula conform careia conventiile internationale au prioritate in raport cu dreptul intern in ceea ce priveste extradarea: "Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii."

Conventiile internationale, ca izvoare principale ale extradarii, se pot clasifica in:

1. dupa numarul statelor semnatare:

a) bilaterale (numai doua state semnatare),

b) multilaterale (mai mult de doua state semnatare),

2. dupa obiectul lor principal de reglemetare

a) conventii care au ca obiect de reglementare numai extradarea (fiind surse principale)

b) conventii care numai sporadic se refera la extradare (fiind surse secundare).

Romania are pana in prezent stabilite relatii conventionale privind extradarea cu 61 de state, dintre care 46 sunt state parti la Conventia europeana de extradare, iar cu celelalte 15 state, Romania are incheiate conventii bilaterale de extradare, pe care le voi prezenta in continuare .

Conventii care au ca obiect de reglementare numai extradarea:

Tratate bilaterale incheiate de Romania in domeniul extradarii

* Algeria - Conventie de asistenta juridica in materie civila, familiala si penala intre Republica Socialista Romania si Republica Algeriana Democratica si Populara, ratificata prin Decretul nr. 418/1979, publicat in B.Of. nr. 97/8.12.1979,

* Australia - Tratat de extradare intre Romania si Marea Britanie, Bucuresti, 9 (21) martie 1893,

* Brazilia - Tratatul de extradare dintre Romania si Republica Federativa a Braziliei, semnat la Brasilia la 12 august 2003, ratificat prin Lege nr. 259/2004, publicat in M. Of. nr. 613/7.07.2004,

* Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord - Tratat de extradare intre Romania si Marea Britanie, Bucuresti, 9 (21) martie 1893,

* Bosnia si Hertegovina - (prin declaratie de succesiune) - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Federativa Iugoslavia privind asistenta juridica, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat in B.Of. nr. 6/6.02.1961,

* Canada - Tratat de extradare intre Romania si Marea Britanie, Bucuresti, 9 (21) martie 1893,

China - Tratatul dintre Romania si Republica Populara Chineza privind extradarea, ratificat prin Legea nr. 118/1998, publicata in M.Of. nr. 222 din 17 iunie 1998,

* Coreea de Nord - Acord intre Republica Socialista Romania si Republica Populara Democrata Coreeana cu privire la asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 305/1972, publicat in B. Of. nr. 87/7.08.1972,

* Cuba - Conventie intre Republica Socialista Romania si Republica Cuba privind asistenta juridica in materie civila, familiala si penala, ratificata prin Decretul nr. 67/1981, publicat in B.Of. nr. 19/27.03.1981,

* Egipt - Conventie dintre Romania si Republica Araba Egipt privind asistenta judiciara in materie penala, transferul condamnatilor si extradarea, ratificat prin Legea nr. 438/2002,

* Maroc - Conventie intre Republica Socialista Romania si Regatul Maroc privind asistenta juridica  in materie civila si penala, ratificat prin Decretul nr. 291/1973, publicat in B. Of. nr. 79/4.06.1973,

* Moldova - Tratat intre Romania si Republica Moldova privind asistenta juridica in materie civila si penala, ratificat prin Legea nr. 177/1997, publicata in M.Of. nr. 310/13.11.1997,

* Mongolia - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Mongola cu privire la asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 415/1973, publicat in B.Of. nr. 116/31.07.1973,

* Noua Zeelanda  - Tratat de extradare intre Romania si Marea Britanie, Bucuresti, 9 (21) martie 1893,

Siria - Conventie intre Republica Socialista Romania si Republica Araba Siriana privind asistenta juridica in materie civila si penala, ratificat prin Decretul nr. 70/1979, publicat in B. Of. nr. 19/5.03.1979 , 

Statele Unite ale Americii - Conventiunea de extradare intre Romania si Statele-Unite ale Americei, Bucuresti, 23.07.1924, si Nota Legatiunii de la Bucuresti nr. 78/23 iulie 1924 a Statelor-Unite ale Americei, publicate in M.Of. nr. 79/8.04.1925 si Tratatul aditional la Tratatul de extraditie dintre Romanie si Statele-Unite ale Americii (Bucuresti, 23.07.1924), Bucuresti, 10.11.1936, publicat in M.Of. nr. 59/12.03.1937,

* Tunisia Conventie intre Republica Socialista Romania si Republica Tunisiana privind asistenta juridica in materie civila si penala, ratificat prin Decretul nr. 483/1971, publicat in B. Of. nr. 11/29.01.1972.

Nota bene:

*Dispozitiile privind extradarea din cadrul instrumentelor internationale bilaterale sunt abrogate expres de art. 28 din Conventia europeana privind extradarea .

* Albania - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Albania privind asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 463/1960, publicat in B. Of. nr. 4/18.011961,

* Belgia - Conventie intre Republica Socialista Romania si Regatul Belgiei privind extradarea si asistenta judiciara in materie penala, ratificata prin Decretul nr. 82/1977 si  Protocolul aditional la aceasta conventie, ratificat prin Decretul nr. 482/1983,

* Bulgaria - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Bulgaria privind asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 109/1959,

* Cehia - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Cehoslovaca privind asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 506/1958, publicat in B.Of. nr. 6/18.02.1958,

* Croatia - (prin declaratie de succesiune) - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Federativa Iugoslavia privind asistenta juridica, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat in B.Of. nr. 6/6.02.1961,

* Franta  - Conventie intre Republica Socialista Romania si Republica Franceza privind asistenta judiciara in materie penala si extradarea, ratificata prin Decretul nr. 78/1975,

* Grecia - Conventie de asistenta juridica in materie civila si penala intre Republica Socialista Romania si Regatul Greciei si Protocol aditional, ratificate prin Decretul nr. 290/1973, publicat in B.Of. nr. 78/3.06.1973,

* Italia - Conventie intre Republica Socialista Romania si Republica Italiana privind asistenta judiciara in materie civila si penala, ratificata prin Decretul nr. 288/1973, publicat in B.Of. nr. 77/2.06.1973,

* Rusia - (prin declaratie de succesiune) Tratat intre Republica Populara Romana si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind acordarea asistentei juridice in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 334/1958, publicat in B.Of. nr. 30/4.08.1958,

* Serbia si Muntenegru - (prin declaratie de succesiune) - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Federativa Iugoslavia privind asistenta juridica, ratificat prin Decretul nr. 24/1961, publicat in B.Of. nr. 6/6.02.1961,

* Slovacia (prin declaratie de succesiune - Legea nr. 30/2000 privind Protocolul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Slovace privind valabilitatea tratatelor, acordurilor, conventiilor si a altor intelegeri incheiate de Romania cu Cehoslovacia) Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Cehoslovaca privind asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale, ratificat prin Decretul nr. 506/1958, publicat in B.Of. nr. 6/18.02.1958,

* Turcia - Conventia de asistenta juridica in materie civila si penala intre Republica Socialista Romania si Republica Turcia, ratificata prin Decretul nr. 347/1970,

* Ungaria - Tratat intre Republica Populara Romana si Republica Populara Ungara privind asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale ratificat prin Decretul nr. 505/1958, publicat in B.Of. nr. 2/17.01.1959.

Dispozitii care privesc extradarea au fost cuprinse si in alte conventii internationale multilaterale, ratificate de Romania, conventii care privesc alte domenii de cooperare internationala, pe care le voi prezenta in continuare.

I. Conventii multilaterale adoptate sub egida

Organizatiei Natiunilor Unite1:

Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, si Protocolul impotriva traficului ilegal de migranti pe calea terestra, a aerului si pe mare, New York, 15.11.2000, ratificate prin Legea nr. 565/2002, publicata in M.Of. nr. 813/8.11.2002, New York, 15.11.2000, publicata in M.Of. nr. 813/8.11.2002.

Protocolul impotriva fabricarii si traficului ilegal de arme de foc, piese si componente ale acestora, precum si de munitii, New York, 31.05.2001, aditional la Conventia Natiunilor Unite impotriva criminalitatii transnationale organizate, New York, 15.11.2000 la care Romania a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicata in M.Of. nr. 179/02.03.2004

Conventia Natiunilor Unite cu privire la substantele psihotrope, Viena, 21.02.1971, la care Romania a aderat prin Legea nr. 118/1992, M.Of. nr. 341/30.12.1992.

Conventia Natiunilor Unite impotriva coruptiei, New York, 31.10.2003, ratificata prin Legea nr. 365/2004, publicata in M.Of. nr. 903/5.10.2004.

Conventia internationala privind reprimarea finantarii terorismului, New York 9.12.1999, ratificata prin Legea nr. 623/2002, publicat in M.Of. nr. 852/26.11.2002.

II. Conventii multilaterale adoptate sub egida Consiliului Europei:

1. Legea nr. 74/2005 privind modificarea Legii nr. 80/1997 pentru ratificarea Conventiei europene de extradare, incheiata la Paris la 13.12.1957, si a protocoalelor sale aditionale, incheiate la Strasbourg la 15.10.1975 si la 17.03.1978

2. Conventia europeana privind reprimarea terorismului, Strasbourg, 27.01.1997, ratificata prin Legea nr. 19/1997, publicata in M.Of. nr. 34/4.03.1997.

3. Protocolul de amendare a Conventiei europene pentru reprimarea terorismului, Strasbourg, 15.05.2003, ratificat prin Legea nr. 366/2004, publicat in Monitorul Oficial nr. 913/7.10.2004. (Nu este in vigoare. Va intra in vigoare dupa ce va fi ratificat de toate statele parti la Conventie).

4. Conventia europeana privind spalarea, descoperirea, sechestrarea si confiscarea produselor infractiunii, Strasbourg, 8.11.1990, ratificata prin Legea nr. 263/2002, publicata in M.Of. nr. 353/28.05.2002.

5. Conventia penala privind coruptia, Strasbourg, 27.01.1999, ratificata prin Lege nr. 27/2002, publicata in M.Of. nr. 65/30.01.2002.

6. Protocolul aditional la Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia, Strasbourg, 15.05.2003, ratificat prin Legea nr. 260/2004, publicata in M.Of. nr. 612/07.07.2004.

7. Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatica, Budapesta, 23.11.2001, ratificata prin Legea nr. 64/2004, publicata in M.Of. nr. 343/20.04.2004.

8. Intelegerea privind traficul ilicit pe mare cu punerea in aplicare a art. 17 a Conventiei Natiunilor Unite impotriva traficului de stupefiante si substante psihotrope, Strasbourg 31.01.1995, ratificata prin Legea nr. 394/2002, publicata in M.Of. nr. 494/10.07.2002.

9. Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la 20.04.1959, si Protocolul aditional la aceasta, Strasbourg, 17.03.1978, ratificate prin Legea nr. 236/1998, modificata prin O.U.G. nr. 90/1999, aprobata prin Legea nr. 211/2000, publicata in M.Of. nr. 618/30.11.2000.

Cel de-al doilea Protocol aditional la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala, Strasbourg, 8.11.2001, ratificat prin  Legea 368/2004, publicata in M.Of. nr. 913/17.10.2003.

11. Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala, Strasbourg, 15.05.1972, ratificata prin O.G. nr. 77/1999, aprobata prin Legea nr. 34/2000, publicata in M. Of. nr. 158/17.04.2000.

12. Conventia europeana privind valoarea internationala a hotararilor represive, adoptata la Haga la 28.05.1970, ratificata prin O.G. nr. 90/1999, ratificata prin Legea nr. 35/2000, publicata in M.Of. nr. 158/17.04.2000.

Conventia europeana privind imprescriptibilitatea crimelor impotriva umanitatii si crimelor de razboi Strasbourg 25.01.1974, ratificata prin Ordonanta nr. 91/1999, publicata in M.Of. nr. 425/31.08.1999, aprobata prin Legea nr. 68/2000, publicata in M.Of. nr. 192/4.05.2000.

Conventia multilaterala cel mai frecvent utilizata de Romania in domeniul extradarii este Conventia europeana de extradare, incheiata la Paris la 13.12.1957, cu Protocoalele sale aditionale, din 15.10.1975 si 17.03.1978. Conventia europeana de extradare se aplica in relatia cu celelalte  45 de state membre ale Consiliului Europei, care sunt parti la acest instrument juridic multilateral, si prevaleaza asupra dispozitiilor privitoare la extradare din tratatele bilaterale de extradare incheiate cu oricare din aceste state.

Dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, dispozitiile referitoare  la extradare au fost inlocuite, in relatia cu statele membre UE, de decizia-cadru nr. 584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre ale Uniunii Europene, cu exceptia infractiunilor savarsite inainte de august 2002, in cazul in care Franta este stat membru de executare, noiembrie 2004, in cazul in care Republica Ceha este stat membru de executare.

Toate tratatele de extradare contin nu numai dreptul de a solicita extradarea ci si obligatia de a o acorda la solicitarea statelor semnatare. 

2. Declaratiile de reciprocitate - izvor al extradarii

Definitie. Declaratia de reciprocitae reprezinta o modalitate simplificata de reglementare a extradarii, in general cu o sfera de aplicare mai mica in ceea ce priveste faptele si persoanele extradabile, uneori fiind ocazionata de aparitia unui caz concret, ce presupune pretentia statului solicitant, ca inainte de a se pronunta asupra cererii de extradare, sa primeasca o declaratie din partea statului solicitant prin care acesta se obliga, la randul sau, sa solutioneze favorabil o cerere de extradare de acelasi fel a astatului solicitat .

Caracterizare. Sistemul declaratiilor de reciprocitate reprezinta acea cale utilizta in general de statele vecine, atunci cand intre ele nu exista conventii sau tratate privind extradarea, iar aceasta forma de cooperare se impune datorita frecventei de trecere a frontierei comune de catre infractori si datorita faptelor care, prin continuitatea sau complexitatea lor, privesc ambele teritorii.2

Declaratiile de reciprocitate cu privire la extradare pot exista insa si intre state care nu sunt vecine sau intre state care au incheiat deja conventii sau tratate de extradare, fiindca nimic nu le impiedica sa consolideze prin institutii de drept penal international raporturile dintre ele intr-un anumit domeniu. Declaratia de reciprocitate poate de asemenea, sa fie prevazuta ca o clauza separata intr-un tratat sau conventie de cooperare judiciara internationala in materie penala.

Prin intermediul acestor declaratii de reciprocitate, statele, se obliga reciproc sa-si predea, in aceleasi conditii stabilite de comun acord si in conformitate cu interesele lor, persoanele urmarite sau condamnate pentru savarsirea unor infractiuni pe teritoriul unui stat, refugiate pe teritoriul celuilalt stat. In opinia lui Ohler, "reciprocitatea garanteaza securitate juridica deoarece aceasta antreneaza egalitatea de tratament in toate cazurile de extradare".

Importanta existentei declaratiilor de reciprocitate in acest domeniu nu o contesta nimeni, ba mai mult chiar, ele sunt considerate surse foarte importante de reglementare a extradarii. Aceste declaratii pot avea doua mari caracteristici:

a) cand exista paralel pe langa un tratat sau conventie ele au un rol secundar, adiacent,

b) cand nu exista pe langa un asemenea tratat sau conventie ele au un rol principal, fundamental.

Conform art. 6 din Legea 302/2004, asigurarea de reciprocitate este data de catre ministrul justitiei, pentru fiecare caz, ori de cate ori va fi necesar, la cererea motivata a autoritatii judiciare romane competente.

3. Dreptul intern - izvor secundar al extradarii

Inca de la inceputul secolului al XIX-lea, mai multe tari si-au propus ca institutia extradarii sa fie reglementata prin lege, astfel incat aceasta sa constituie cadrul juridic pentru incheierea unor conventii in materie, iar in lipsa lor sa constituie pentru statul respectiv un fel de drept comun . Legea belgiana este cea mai veche lege care a reglementat extradarea (1833). Dupa aceasta au urmat legile din SUA (1848), Anglia (1870), Olanda si Luxemboug (1875), Argentina si Canada (1907), Brazilia (1911), Suedia (1913), Finlanda (1922), Franta (1927), Germania (1928), Romania (1971).

In tara noastra, extradarea a fost reglementata ca institutie de drept pentru prima data prin articolele 16-19 din Codul penal si respectiv art. 630-638 din Codul de procedura penala Carol al II-lea, textele privitoare la extradare nefiind decat consacrarea principiilor cunoscute din dreptul penal international si dreptul gintilor.

In prezent in majoritatea statelor lumii exista legi speciale care reglementeaza institutia extradarii, prevazand conditiile de forma si de fond ale extradarii si care fixeaza cadrul juridic in limitele carora poate sa fie solicitata sau admisa, sursele sale de reglementare, precum si ordinea in care acestea pot sa fie folosite. In general aceste legi nationale au caracter subsidiar, ele aplicandu-se numai daca nu exista conventie internationala in materia extradarii si nici reciprocitate, intervenind ca o ultima ratio. 

Legile interne care au caracter de izvor, in cadrul extradarii din Romania, sunt: 1) Constitutia, 2) Codul penal, Codul de procedura penala si 3) Legea 302/2004. Totusi, din dreptul intern mai fac parte, ca izvoare ale extradarii si tratatele la care Romania este parte in urma ratificarii lor de catre Parlament . Insa nu le vom mai analiza aici, deoarece acest lucru s-a dacut mai sus, intrucat acestea sunt surse principale ale extradarii si au prioritate in raport cu orice alte reglementari.

1) Constitutia. Aceasta este legea fundamentala a statului roman care reglementeaza, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor si autoritatile publice fundamentale. Actuala forma a Constitutiei a intrat in vigoare pe 29.10.2003 si a fost adoptata in urma unui referendum national, care a avut loc pe 18 si 19.10.2003.

Romania a avut pana in prezent 8 Constitutii si anume: Constitutia din 1866, Constitutia din 1923, Constitutia din 1938, Constitutia din 1948, Constitutia din 1952, Constitutia din 1965, Constitutia din 1991 ti Constitutia din 2003.

Constitutiile din 1866 si din 1923 prevedeau despre extradare doar atat: "Estradarea refugiatilor politici este oprita" - art. 30, neexistand nici o alta reglementare despre extradare in primele doua Constitutii romanesti. Dar, trebuie precizat ca acest lucru este incadrat tot in Titlul II, in cadrul "Drepturilor fundamentale ale omului" ca si astazi.

Constitutiile din 1938, 1948, 1952 si 1965 nu fac nici o precizare cu privire la extradare. Cu privire la extradare, actuala Constitutie din 2003 acorda acesteia un singur articol, 19, care prevede: "Extradarea si expulzarea

      (1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.
      (2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetatenii romani pot fi extradati in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate.

      (3) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.

      (4) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie."

Din analiza acestui text reies urmatoarele reguli generale in privinta extradarii:

1. neextradarea propriilor cetateni. Totusi, legiuitorul renunta, in anumite conditii, la aceasta regula prin dispozitiile alin. 2, fiind o regula cu caracter relativ,
2. baza extradarii cetatenilor din Romania o reprezinta conventiile internationale, asigurarea de reciprocitate si dreptul intern,
3. justitia este singura care hotoraste asupra extradarii, fiind eliminat astfel orice amestec al oricarei puteri in problema extradarii (sistemul jurisdictional),
4. reglementarea sa in Constitutie este facuta in cadrul analizei drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale omului si cetateanului, lucru ce subliniaza ideea ca extradarea trebuie facuta cu respectarea tuturor acestor drepturi stabilite de Constitutie,
5. in materie de extradare, daca intre conventiile internationale la care Romania aeste parte si dreptul intern exista neconcordante, prioritate vor avea, in materia drepturilor omului, reglementarile internationale, de aici rezultand preeminenta dreptului international,
6. deoarece Constitutia reglementeaza in acelasi articol atat extradarea cat si expulzarea, datorita asemanarii ce exista intre ele din punct de vedere terminologic, in doctina juridica de specialitate multi autori fac o comparatie intre acestea doua pentru a nu fi confundate. Acest lucru nu ni se pare binevenit, deoarece diferentele intre ele sunt atat de mari, incat o astfel de comparatie a lor nu si-ar gasi rostul.

2) Codul penal. Si acesta reprezinta izvor al extradarii, deoarece in art. 9 se fac cateva precizari referitoare la extradare. Astfel: "Extradarea se acorda sau poate fi solicitata pe baza de conventie internationala, pe baza de reciprocitate si, in lipsa acestora, in temeiul legii."

Din cuprinsul acestui articol, se desprind urmatoarele aspecte:

ordinea extradarii incepe cu conventiile internationale (ca surse principale), continua cu asigurarea de reciprocitate (care constituie un principiu fundamental in domeniul extradarii) si se incheie cu dreptul intern (ca sursa secundara), ca o ultima ratio in domeniul extradarii. Practic, acestea reprezinta sursele sau izvoarele extradarii,

din simplitatea reglementarii, rezulta ca toata procedura, precum si celelalte aspecte privind extradarea vor face obiectul unei legi speciale,

prin simpla existenta a acestui articol in cuprinsul Codului penal, putem trage concluzia ca extradarea este o institutie de drept penal, in principal, ce intereseaza aceast ramura prin rolul si finalitatea sa, si de drept international, in secundar. Daca acest lucru nu ar fi adevarat, legiuitorul ar fi abrogat acest articol, incluzandu-l in cuprinsul legii speciale.

Si Codul de procedura penala cuprinde numai un singur articol privind extradarea, art. 522¹ si anume: "Rejudecarea in caz de extradare. In cazul in care se cere extradarea unei persoane judecate si condamnate in lipsa, cauza va putea fi rejudecata de catre instanta care a judecat in prima instanta, la cererea condamnatului".

In istoria dreptului penal, se regasesc trei Coduri penale si de procedura penala si anume: Codul penal si de procedura penala de la 1866, 1937 si 1969. In primul Cod penal nu se regasesc prevederi despre extradare. In aceasta perioada , se stabilea, prin legea de la 9 iunie 1886 privitoare la desfiintarea Consiliului de stat, ca extradarea se decide de Consiliul de Ministri, dupa o prealabila cercetare judecatoreasca. Acestea erau singurele dispozitii despre extradare pana la aparitia Codului penal Carol al II-lea. Acesta reglementeaza extradarea in cadrul art. 16-19 si prevede conditiile si ordinea extradarii.

3) Legea 302/2004. Aceasta abroga cele trei legi care aveau ca obiect reglemetarea unei parti din activitatea de cooperare judiciara internationala in materie penala (Legea nr. 296/2001 privind extradarea, Legea nr. 704/2001 privind asistenta judiciara internationala in materie penala si Legea nr. 756/2001 asupra transferarii persoanelor condamnate in strainatate).

Astfel, domeniul cooperarii internationale in materie penala a fost armonizat cu cele mai noi instrumente comunitare in materie asigurandu-se o reglementare unitara a diferitelor forme de cooperare judiciara internationala in materie penala. Legea prezinta doua mari caracteristici: un pas important spre integrarea Romaniei in spatiul de libertate, securitate si de justitie al Uniunii Europene si un raspuns la noile provocari ale criminalitatii transnationale .

Cele mai semnificative noutati aduse de Legea 302/2004 sunt:

1. Reuneste pentru prima data in legea romana toate formele de cooperare internationala in materie penala, avand caracter de lege cadru in domeniu,
2. Aceasta este o lege organica, structurata in 11 titluri privind: extradarea, predarea in baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri in materie penala, recunoasterea si executarea hotararilor, transferarea persoanelor condamnate, comisiile rogatorii, infatisarea martorilor, expertilor si a persoanelor urmarite, notificarea actelor de procedura, cazierul judiciar,
3. Pentru prima data se prevad expres in lege, in Titlul I - Dispozitii generale, principiile care guverneaza cooperarea judiciara internationala in materie penala (coopearea respecta principiile constitutionale, principiile fundamentale de drept si ordinii publice ale statului roman,
4. Cu siguranta cea mai importanta masura menita sa asigure pe deplin integrarea Romaniei in spatiul judiciar comun european o reprezinta, introducerea deciziei-cadru privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre (Titlul III). Aceasta modificare a fost vazuta ca cea mai revolutionara masura si cea mai categorica reactie la evenimentele de la 11 septembrie 2001. Astfel, s-a concretizat hotararea luata in cadrul Consiliului European de la Tampere din 15 si 16.10.1999 ca intre Statele Membre UE, sa se inlocuiasca procedura formala de extradare cu o procedura de predare simplificata. MEA este prima masura concreta in domeniul dreptului penal, care implementeaza principiul recunoasterii reciproce, lucru stipulat de altfel si in preambului deciziei-cadru din 12.06.2002. MEA elimina in acelasi timp etapa administrativa, deoarece obiectivul sau este acela de a inlatura formalismul. MEA respecta intru-totul regula specialitatii si garantiile cerute, daca hotararea de condamnare a fost pronuntata in lipsa. In acelasi timp, noul sistem prevede anumite exceptii de la regula dublei incriminari in cazul unor infractiuni foarte grave, predarea acordandu-se fara verificarea existentei dublei incriminari. Dupa parerea mea, aceasta prevedere nu-si are rostul, deoarece in cazul acelor infractiuni este imposbila lipsa lor de incriminare ca infractiuni oriunde in lume.
5. Cu privire la extradare, Legea 302/2004 cuprinde reglementari moderne, armonizate cu dispozitiile Conventiei privind procedurile simplificate de extradare intre statele membre UE din 10.05.1995 si ale Conventiei de extradare intre statele membre ale Uniunii Europene din 27.09.1996,
6. Reglementarile privind asistenta judiciara internationala in materie penala prevazute in Legea 302/2004 aduc o valoare  semnificativa fata de Legea nr. 704/2001. Aceasta raspundea numai cerintelor Conventiei europene de asistenta judiciara in materie penala, adoptata la Strasbourg la 20.04.1959 si ale Primului Protocol aditional la aceasta conventie, adoptat la Strasboug la 17.03.1978. Noua lege este armonizata cu prevederi ce fac parte din acquis-ul recent: Conventia UE din 29.05.2000 privind asistenta judiciara in materie penala, cel de-al doilea Protocol aditional la Conventia europeana de asistenta judiciara in materie penala si decizia-cadru privind echipele comune de ancheta. In acord cu normele comunitare, noua lege permite comunicarea directa intre autoritatile judiciare romane si cele straine1. Tot ca element de noutate, legea mai permite folosirea pentru transmiterea cererilor, in baza acordului intre statul solicitant si statul solicitat, a mijloacelor electronice, in special a faxul-ui (nefiind exclusa nici folosirea altor mijloace electronice, precum e-mail-ul), daca autenticitatea si confidentialitatea cererii, precum si credibilitatea datelor transmise sunt garantate,
7. Legea 302/2004 reglementeaza pentru prima data audierile prin videoconferinta2, ca alternativa la cererea obisnuita de comisie rogatorie internationala,
8. Evolutia permanenta a acquis-ului comunitar in domeniul cooperarii judiciare in materie penala, precum si constatarea, in aplicarea Legii 302/2004 de catre practicieni si reprezentantii directiei de specialitate ai Ministerului Justitiei, a existentei unor reglementari perfectibile, au impus modificarea si completarea acestui act normativ. In aceste conditii a aparut Legea nr. 224/20061 care a modificat si completat Legea 302/2004.

In Romania, pana in prezent, au existat trei legi speciale care au reglementat distinct extradarea. Acestea sunt: Legea 4/1971, Legea 296/2001 si Legea 302/2004.

Din cele prezentate, rezulta ca izvoarele extradarii se mai pot grupa in:

1. izvoarele extradarii pe plan international (sunt reprezentate de  toate conventiile si/sau tratatele internationale care au ca obiect principal sau secundar reglementarea extradarii si toate legile interne referitoare la extradare),
2. izvoarele extradarii in Europa (Conventia Europeana de extradare - 1957 si Protocoalele sale aditionale),
3. izvoarele extradarii in Uniunea Europeana (Conventia Europeana de extradare si Protocoalele sale aditionale, Conventia din 19.06.1990 de aplicare a Acordului de la Schengen din 14.06.1985, privind eliminarea graduala a controalelor la frontierele comune, Conventia privind procedura simplificata de extradare intre statele membre UE din 10.03.1995 de la Bruxelles si Conventia privind extradarea intre statele membre UE din 29.09.1996 de la Bruxelles),

izvoarele extradarii in Romania (toate conventiile internationale ratificate de Romania in domeniul extradarii, Constitutia, Codul penal si de procedura penala si legea speciala 302/2004, privind cooperarea judiciara internationala in materie penala).

Reglementarea procedurii extradarii in legea 302/2004 modificata prin legea 224/2006

Etapele in care se desfasoara procedura extradarii

Extradarea este prin definitie un act cu desfasurare bilaterala, a carui procedura implica colaborarea a cel putin doua state ce cuprinde in mod obligatoriu doua etape sau faze:

I.2.1. Prima etapa se realizeaza in statul care formuleaza cererea de extradare, denumit in literatura de specialitate stat solicitant. Aceasta calitate o poate avea unul din urmatoarele state:

- statul pe teritoriul caruia s-a savarsit infractiunea,

- statul ale carui interese au fost lezate prin infractiune,

- statul al carui cetatean este infractorul.

Faza ce se desfasoara in statul care a formulat cererea de extradare, deci care are calitatea de stat solicitant si care initiaza activ extradarea, se numeste extradare activa . Statul care solicita extradarea poate fi numai un stat a carui lege penala este aplicabila infractiunii savarsite si care are competenta sa-1 judece pe infractor. Astfel, cererea de extradare a ststului solicitant trebuie sa cuprinda date privind infractiunea savarsita, locul si timpul comiterii acesteia, calificarea juridica, pagubele produse de aceasta, textul de lege in care se incadreaza infractiuea, date privind persoana infractorului, etc.

I.2.2. A doua etapa, numita extradare pasiva, se desfasoara in statul caruia ii este adresata cererea de extradare, denumit stat solicitat, pe teritoriul caruia s-a refugiat infractorul si care va decide cu privire la admisibilitatea sau respingerea cererii respective.

Astfel, se poate observa cum aceeasi extradare, privind aceeasi persoana si aceeasi infractiune, poarta denumirea fie de extradare activa, fie de extradare pasiva, in raport cu statul care o cere sau care o acorda, transformandu-se din activa in pasiva prin transmiterea cererii de extradare statului de refugiu al faptuitorului.

Solicitarea si obtinerea extradarii implica indeplinirea unor serii de conditii si respectarea unor proceduri care se desfasoara in statul solicitant de o complexitate majora, deoarece extradarea este in acelasi timp o forma de cooperare internationala intre state, dar si un act se suveranitate si unul jurisdictional.