Izvoarele, interpretarea si aplicarea dreptului procesual penal in timp si in spatiu

Izvoarele, interpretarea si aplicarea dreptului procesual penal in timp si in spatiu

Izvoarele dreptului procesual penal

Notiunea de izvor al dreptului procesual. Normele juridice trebuie sa fie cuprinse in modalitati de exprimare a caror recunoastere de catre toti sa le dea caracterul de obligativitate, fara de care impunerea prin forta autoritatii statale nu ar fi posibila. Aceste forme de exprimare a normelor juridice obligatorii reprezinta ceea ce in teoria generala a dreptului poarta denumirea de izvoare de drept.

Procesul penal avand o importanta deosebita pentru activitatea de stat, normele procesuale penale sunt edificate prin lege. Pentru dreptul procesual penal roman legea este singurul izvor de drept.

Constitutia Romaniei (revizuita prin Legea nr.429/2003, republicata in M.Of. nr.767 din 31.10.2003 dandu-se textelor o noua numerotare) cuprinde numeroase dispozitii cu caracter general, care constituie izvoare directe de drept procesual.

Anumite norme constitutionale devin izvoare de drept procesual penal prin intermediul aspectelor judiciare care interfereaza drepturile si libertatile consacrate de Legea fundamentala

Astfel, art.16 din Constitutie consfinteste egalitatea de drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Art.21 consacra accesul liber la justitie si recunoaste partilor dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. Art.23 asigura libertatea individuala a persoanei garantand-o indeosebi impotriva unor acte sau masuri procesuale arbitrare, art.25 consacra dreptul la libera circulatie, art.27 reglementeaza inviolabilitatea domiciliului etc.

In vederea respectarii separatiei puterilor in stat normele constitutionale au inscris dispozitii referitoare la particularitatile desfasurarii unor proceduri judiciare (ca manifestari ale autoritatii judecatoresti) fata de membrii autoritatii executive sau legislative (art.72, 96, 109).

In capitolul din Constitutie consacrat autoritatii judecatoresti (instantele judecatoresti, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii) exista numeroase articole care se refera fie la aspectele organizatorice ori de competenta, fie insasi la aspectele procedurale propriu-zise ale mecanismului judiciar.

Codul de procedura penala cuprinde marea majoritate a normelor procesuale constituind principalul izvor al dreptului procesual penal. Intreaga desfasurare a procesului precum si majoritatea problemelor de procedura gasesc o reglementare sistematizata in Codul de prrocedura penala, aceasta reprezentand legea generala in materie.

Alaturi de Codul de procedura penala pot cuprinde dispozitii care intereseaza dreptul procesual penal si alte legi (Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, Legea nr.39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate s.a.).

Codul penal cuprinde unele norme cu continut procedural. Pot fi amintite in acest sens anumite dispozitii din titlul referitor la inlocuirea raspunderii penale (art.98-99 C.p.) sau din capitolul referitor la lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor (art.131-132 C.p.). La data de 28.06.2004 Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr.301/2004 - noul Cod penal, care a fost publicata in M.Of. nr.575/29.06.2004 si care potrivit art.512 va intra in vigoare la un an de la data publicarii.

Codul de procedura civila constituie izvor de drept in masura in care anumite aspecte procesuale nu sunt reglementate in Codul de procedura penala, in schimb sunt cuprinse in Codul de procedura civila si aplicarea lor corespunzatoare nu ridica piedici principale. Uneori insusi Codul de procedura penala face trimitere la Codul de procedura civila (ex.: art.406 si urmat. C.p.civ.).

Codul civil poate constitui izvoar de drept procesual. Astfel, daca in procesul penal se rezolva anumite chestiuni prealabile, deven aplicabile dispozitiile de legea civila; chestiunile prealabile se judeca potrivit regulilor privitoare la materia careia apartin aceste chestiuni (art.44 C.p.p.). De pilda, in cazul dovedirii prin martori, a unei imprejurari de natura civila, se vor aplica dispozitiile din Codul civil cu privire la ascultarea acestora.

Alaturi de coduri pot fi amintite printre izvoarele dreptului procesual penal si normele cu continut organizatoric. Cele mai importante dispozitii din aceasta categorie sunt cuprinse in Legea nr.304 din 28.06.2004 privind organizarea judiciara, publicata in M.Of. nr.576/29.06.2004.

Legea prevede structura organizatorica a instantelor judecatoresti si a Ministerului Public, modul de constituire a completelor de judecata, competenta generala a organelor de judecata si atributiile parchetelor s.a.

Intrucat Legea de organizare judiciara se refera numai la judecatorii, tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie, izvoare de drept procesual penal trebuie considerate si legile care reglementeaza organizarea si functionarea instantelor militare si parchetelor militare (Legea nr.54/1993 republicata in M.Of. nr.209 din 13.05.1999), si a Parchetului National Anticoruptie (O.U.G. nr.43 din 4.04.2002 aprobata prin Legea nr.503 din 11.07.2002, publicate in M.Of. nr.204/2002, respectiv M.Of. nr.523/2002).

In statul de drept este firesc ca numai legea sa constituie izvor de drept, mai ales intr-un domeniu atat de important cum este cel al realizarii justitiei. Alte norme juridice decat cele adoptate de Parlament pot constitui izvoare de drept procesual penal numai in mod exceptional.

Astfel, unele probleme avand implicatii procesual penale pot fi reglementate prin acte normative ale Guvernului cum ar fi ordonantele emise in baza unor legi speciale de abilitare adoptate de Parlament si ordonantele de urgenta adoptate in conditiile art.115 din Constitutie (exemplu: O.U.G. nr.109/2003, de modificare si completare a Codului de procedura penala, publicata in M.Of. nr.748/2003 aprobata prin Legea nr.159/2004, publicata in M.Of. nt.541/2004).

Unele conventii internationale ratificate de tara noastra, cum ar fi Pactul international cu privire la drepturile civile si politice (ratificat de Romania prin Decretul nr.213/1974) si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994) cuprind si norme procesual penale. Potrivit art.11 alin.2 din Constitutie tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar daca exista neconcordante intre tratatele ratificate si legile interne, in privinta apararii drepturilor omului, au prioritate reglementarile internationale cu exceptia Constitutiei si a altor legi care contin dispozitii mai favorabile (art.20 alin.2).

Unele prevederi ale Conventiei europene a drepturilor omului se constituie in norme de procedura penala (spre exemplu art.5 privind dreptul la libertate si la siguranta al persoanei, art.6 privind dreptul la un proces echitabil s.a.).

Jurisprudenta ca izvor de drept procesual penal. Suprematia legii impune organelor judiciare sa desfasoare procesul penal potrivit legii. Organele judiciare nu pot edita reguli procesual penale, deoarece nu se poate invoca drept obligatorie intr-o cauza modul cum a procedat un organ judiciar intr-o alta cauza, chiar similara. In masura in care o anumita practica judiciara este corecta si conforma cu legea aceasta va influenta asupra modului de rezolvare a altor cauze penale.

Interpretarea dreptului procesual penal. Interpretarea este inseparabil legata de aplicarea normelor juridice. De cele mai multe ori normele procesuale cuprind indicatiile necesare pentru ca dispozitiile lor sa fie suficient de clare si aplicabile tuturor imprejurarilor practice. Nici o legislatie, oricat de perfecta, nu poate anticipa toate cazurile care se pot ivi in aplicarea legii si deci nu poate elimina necesitatea interpretarii. Ca atare normele de drept procesual penal, ca toate celelalte norme au nevoie de interpretare.

Interpretarea are ca obiect numai explicarea si lamurirea exacta a intelesului normelor procesuale si nu intra in sarcinile acesteia, crearea unor noi norme sau modificarea celor existente.

Atat formele de interpretare a normelor juridice cat si metodologia utilizata sunt cele indeobste cunoscute si folosite in toate ramurile de drept si in primul rand trebuie avute in vedere orientarile de principiu cuprinse in teoria generala a dreptului.

In dreptul procesual penal se recunoaste atat o interpretare oficiala sau obligatorie a normelor juridice (interpretarea autentica) cat si o interpretare neoficiala, facultativa, stiintifica, ori doctrinala. De asemenea, sub aspect metodologic, sunt folosite in procedura penala interpretarea gramaticala, sistematica, istorica, logica sau rationala, analogica, s.a.m.d.

Deciziile Curtii europene a drepturilor omului. Recunoscand dreptul la recurs individual al cetatenilor impotriva hotararilor instantelor nationale, tara noastra a recunoscut si jurisdictia Curtii europene in privinta interpretarii si aplicarii dispozitiilor Conventiei europene a drepturilor omului. Hotararile Curtii europene sunt obligatorii si opozabile statului in litigiu.

Deciziile Curtii Constitutionale, potrivit art.146 lit.d din Constitutia Romanie. Exercitand controlul de constitutionalitate asupra actelor normative Curtea Constitutionala hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti. Curtea Constitutionala se pronunta numai in legatura cu intelesul contrar Constitutiei. Deciziile Curtii Constitutionale publicate in Monitorul Oficial au putere pentru viitor si sunt general obligatorii.

Deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in temeiul art.414² C.p.p. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie direct sau ministrul justitiei prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie are dreptul pentru a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor de judecata. Deciziile pronuntate de sectiile unite prin care se solutioneaza sesizarile sunt obligatorii si se publica in Monitorul Oficial si pe pagine de internet a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Ele se aduc la cunostinta instantelor judecatoresti si de Ministerul Justitiei.

Aplicarea legii procesual penale

in spatiu

Aplicarea legii in spatiu ridica probleme cand raportul de drept se prelungeste pe teritoriul apartinand unor state diferite.

Legea procesual penala se aplica pe intreg teritoriul tarii noastre fiind in principiu teritoriala. Principiul teritorialitatii legii de procedura penala decurge dintr-un principiu mai general, al suveranitatii statului. In privinta aplicarii legii procesual penale notiunea de teritoriu trebuie inteleasa in sensul ei juridic (art.141 C.p., cu precizarile facute in art.143 C.p.).

Aplicarea principiului teritorialitatii legii procesual penale nu poate fi limitata decat in mod exceptional, in masura in care derogarea se justifica pentru realizarea unor interese majore.

Astfel, colaborarea internationala in toate domeniile nu incalca drepturile statelor care intra in relatii ci dimpotriva le amplifica (ex. cooperarea in domeniul asistentei juridice internationale).

Lupta impotriva infractionalitatii pe plan international atrage colaborarea intre state. Aceasta impune sprijinirea activitatii desfasurate de organele judiciare ale unui stat de catre organele judiciare ale altui stat (inmanarea de citatii, ridicarea unor obiecte sau inscrisuri, ascultarea de martori sau parti, perchezitii, interceptari si inregistrari audio sau video, extradarea unor persoane, recunoasterea si executarea unor hotarari penale straine). Pentru asemenea situatii legislatia interna (Legea nr.302/2004, privind cooperarea juridica in materie penala, publicata in M.Of. nr.594 din 1.07.2004), cat si conventiile internationale prevad norme derogatorii de la principiul teritorialitatii legii procesual penale.

a) O prima exceptie in acest sens o constituie comisiile rogatorii internationale care in ambele lor modalitati de realizare - activa si pasiva - necesita obiectiv restrangerea teritorialitatii legii de procedura penala (inmanarea de citatii, ascultarea de martori, perchezitii, interceptari etc.). Astfel, potrivit Legii nr.302/2004 daca la solicitarea organului judiciar roman, organul judiciar strain va indeplini acte procedurale pe teritoriul sau, evident dupa legea acelui loc, acestea vor produce efecte in procesul penal din tara noastra si in fata organului judiciar roman. In mod similar activitatile judiciare indeplinite de organul roman potrivit legii nostre vor determina consecinte juridice in procesul penal desfasurat intr-o tara straina.

b) Extradarea este un act de reciproca asistenta juridica internationala. Ea implica o cerere din partea unui stat de a i se preda un infractor (extradarea activa) si o remitere a acestuia de catre statul solicitat (extradare pasiva). Potrivit dispozitiilor Legii nr.302/2004 aceste norme au un caracter subsidiar reglementarea aplicandu-se in masura in care nu se stabileste astfel pe baza conventiilor internationale sau pe baza regulilor de reciprocitate. La cererea de extradare se anexeaza anumite acte pe baza carora organul judiciar dispune arestarea persoanei a carei extradare se cere, iar instanta constata indeplinirea conditiilor legale de extradare. In urma modificarilor aduse Constitutiei prin Legea nr.429/2003 de revizuire prin derogare de la regula inscrisa in art.19 alin.1 "cetateanul roman nu poate fi extradat" a fost prevazuta si posibilitatea extradarii cetatenilor romani in baza conventiilor internationale la care Romania este parte, in conditiile legii si pe baza de reciprocitate (art.19 alin.2).

c) Recunoasterea si executarea hotararilor penale straine. Aplicarea acestei institutii de drept procesual penal reprezinta o alta situatie de exceptie de la principiul teritorialitatii legii procesual penale. Institutia este reglementata prin dispozitiile Legii nr.302/2004 si priveste recunoasterea si executarea pe teritoriul Romaniei a unei hotarari penale straine, respectiv executarii unei hotarari penale romane in strainatate. Legea nr.302/2004 a abrogat dispozitiile art.519-521 C.p.p.

Aplicarea legii procesual penale

in timp

Continua modificare a legislatiei in domeniul procedurii penale implica rezolvarea unor aspecte legate de aplicarea in timp a normelor procesuale penale.

Regula generala aplicabila tuturor normelor juridice potrivit careia acestea sunt active, se aplica si legii de procedura penala. Activitatea legii inseamna aplicarea ei din momentul intrarii in vigoare si pana in momentul iesirii din vigoare.

Principiul activitatii legii ca regula generala de aplicare a unei norme juridice in timp este consacrat de art.15 alin.2 din Constitutie, care prevede ca legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Spre deosebire de legea penala, legea procesuala in principiu nu poate fi retroactiva nici ultraactiva. O anumita procesura, reglementata de legea in vigoare nu se poate aplica actelor procedurale indeplinite anterior cum nu este posibila nici situatia inversa ca o lege iesita din vigoare sa produca efecte procesuale in continuare. Caracterul activ al legii de procedura penala nu poate fi examinat in raport cu data cand s-a savarsit infractiunea ca in cazul legii penale ci cu data cand se desfasoara activitatea procesuala.

Ca orice lege, si legea de procedura penala intra in vigoare, de regula, la data publicarii. Legile de mare intindere sau cele care aduc modificari numeroase si structurale intra de obiecei in vigoare ulterior, la un termen ce se fixeaza in cuprinsul legii. De exemplu, Legea nr.281/2003 de modificare si completare a Codului de procedura penala, publicata in M.Of. nr.468 din 1.07.2003, desi a intrat in vigoare la data publicarii ei in Monitorul Oficial, dispozitiile privind arestare preventiva si perchezitia au fost puse in aplicare la 1.07.2003, iar celelalte dispozitii la 1.01.2004.

Iesirea din vigoare a legii de procedura penala se face in aceleasi conditii ca si in cazul altei legi, adica prin abrogare (totala sau partiala), modificare, sau ajungere la termen. In privinta situatiilor tranzitorii ele reprezinta acele momente in care dispozitiile unei legi sunt inlocuite de dispozitiile altei legi. Normele legale care reglementeaza trecerea de la o lege veche la o lege noua sunt dispozitiile tranzitorii. Cauzele penale avand o anumita durata in timp este posibil ca judecata sa se desfasoare pana la un anumit punct dupa dispozitiile legii vechi, iar in continuare potrivit dispozitiilor legii noi.

Astfel, potrivit art.9 din Legea nr.281/2003 cauzele aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a legii vor continua sa fie judecate de instantele competente potrivit legii vechi, iar in caz de admitere a apelului sau recursului daca se dispune desfiintarea ori casarea hotararii judecata se va desfasura in continuare de instanta competenta potrivit noii legi.