Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)

CAP.I CARACTERISTICI GENERALE

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) reprezinta un tribunal international care are sediul la Strasbourg. El este compus dintr-un numar de judecatori egal cu cel al statelor membre ale Consiliului Europei care au ratificat Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Acestea sunt astazi in numar de 46. Judecatorii actioneaza la Curte cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Pentru tratarea plangerilor, Curtea este asistata de o grefa compusa in special din juristi care provin din toate statele membre (numiti si "referenti"). Acestia, complet independenti de tara lor de origine, nu reprezinta nici reclamantii nici statele.Curtea functioneaza in baza Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului este un tratat international deschis spre semnare numai statelor member ale Consiliului Europei. Conventia care instituie Curtea si ii organizeaza functionarea, contine o lista de drepturi si garanteaza respectarea acestora de catre state. Totodata, nu toate statele membre au ratificat toate Protocoalele Conventiei. Protocoalele reprezinta texte care au adaugat drepturi suplimentare.

Curtea aplica prevederile Conventiei europene a drepturilor omului. Verificarea respectarii de catre state a drepturilor si garantiilor prevazute de Conventie, reprezinta misiunea Curtii. In acest sens, aceasta trebuie sesizata printr-o plangere (denumita "cerere") depusa de persoane sau, uneori, de state. In cazul in care Curtea constata o incalcare a unuia sau a mai multor drepturi de catre un stat membru, aceasta emite o hotarare. Hotararea este obligatorie, tara in cauza fiind obligata sa o execute[1].

CAP.II ORIGINI SI EVOLUTIE

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) isi are originile in Conventia Europeana a Drepturilor Omului din 1950, semnata la Roma, pe 4 noiembrie si intrata in vigoare in septembrie 1953. Conventia a reprezentat primul efort colectiv in directia impunerii si respectarii drepturilor afirmate de Conventia Universala. In prima faza Curtea lucra in tandem cu Comisia Europeana, dar, pe masura dezvoltarii activitatii din perioada anilor 1980-1990, activitatea Curtii nu a mai fost atat de dependenta de Comisie.
Conventia statuta urmatoarele drepturi si libertati:

 dreptul la viata

 interzicerea torturii

 interzicerea scalviei si a muncii fortate

 dreptul la libertate si la siguranta

 dreptul la un proces echitabil

 nici o pedeapsa fara lege

 dreptul la respectarea vietii private si de familie

 libertatea de gandire, de constiinta si de religie

 libertatea de exprimare

 libertatea de intrunire si de asociere

 dreptul la casatorie

 dreptul la un recurs efectiv

 interzicerea discriminarii

 derogarea in caz de urgenta

 restrictii ale activitatii politice ale strainilor

 interzicerea abuzului de drept

 limitarea folosirii restrangerii drepturilor

Declaratiile si rezolutiile reprezinta puncte de vedere politice convergente ale statelor, ce au deschis calea pentru adoptarea unor conventii internationale privind protectia internationala a drepturilor omului. Aceste instrumente ce trateaza fie problematica de ansamblu a materiei (ex: ,,Pactele drepturilor omului"), fie anumite aspecte concrete (ex: drepturile femeii, combaterea genocidului, etc) reafirma si dezvolta normele de drept internationale existente in aceasta materie.

In privinta conventiilor, pactelor si altor forme concrete de manifestare juridica, esentiale sunt in privinta tematicii aratate[2]:

- Convetia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, amendata prin Protocolul nr 11, intrata in vigoare la 1 noiembrie 1998;

- Protocolul nr. 11 la Conventia de Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale;

- Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata si proclamata de Adunarea Generala a ONU prin rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948;

- Pactul international cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale adoptat si deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 dec. 1966 prin Rezolutia 2200 A (XXI);

- Pactul international cu privire la Drepturile Civile si Politice; adoptat si deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966, intrat in vigoare la 23 martie 1976;

- Protocolul facultativ la pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Adoptat deschis spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia 2200 (XXI) din 16 decembrie1966;

- Al doilea protocol facultativ la pactul international cu privire la drepturile civile si politice, vizand abolirea pedepsei cu moartea : adoptat prin rezolutie a Adunarii generale a ONU in cea de-a 44-a sesiune a acesteia, la 15 decembrie 1989;

- Statutul Consiliului Europei semnat la Londra in 5 mai 1949, intrat in vigoare la 3 august 1949, modificat prin procesele verbale ale Secretarului General al Consiliului Europei;

-Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa - Bucuresti 1975;

-Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: adoptat la Paris la 20 martie 1952, intrat in vigoare la 18 mai 1954;

-Protocolul nr 4 la Conventie, incheiat la Strasbourg la 16 aprilie 1983;

-Protocolul nr 6 la Conventie, incheiat la Strasbourg la 28 aprilie 1983;

-Protocolul nr 7 la Convetie, incheiat la Strasbourg la 22 noiembrie 1984;

-Convetia Culturala Europeana, adoptata la Paris la 19 decembrie 1954;

-Carta Sociala Europeana revizuita adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996.

De subliniat ca ratificarea lor implica asumarea de catre state a obligatiilor inscrise in acestea. Acest fapt echivaleaza cu includerea in dreptul intern.

De subliniat ca toate aceste instrumente juridice (conventii, pacte, protocoale) sunt rod al recunoasterii de catre state (inclusiv Romania) a importantei universale a drepturilor omului si libertatilor sale fundamentale, ,,a caror respectare este un factor esential al pacii, justitiei si bunastarii necesare pentru a asigura dezvoltarea relatiilor amicale si a cooperarii dintre ele, ca si intre toate statele"

Conventia Europeana a Drepturilor Omului din 1950

La 5 mai 1949, la Strasbourg, a fost semnat Statutul Consiliului Europei ce a intrat in vigoare in 3 august al aceluiasi an. Statutul, semnat de Belgia, Danemarca, Franta, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Norvegia, Suedia, Regatul Marii Britanii si Irlandei de Nord punea bazele unei organizatii politice supranationale de cooperare interguvernamentala si parlamantara. Scopul declarat al Consiliului este, in conformitate cu art 1 din statut, realizarea unei uniuni mai stranse intre membrii sai, in scopul apararii si promovarii idealurilor si principiilor care constituie ,,mostenirea lor comuna".

Principiile in functie de care-si orienteaza activitatea sunt:

- democratia pluralista,

- respectarea drepturilor omului si statului de drept.

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor sale fundamentale a fost elaborata de catre Consiliul Europei transpunand din plan ideatic principiile enuntate, in cel al realitatii imediate. Deschisa semnarii la Roma la 4 noiembrie 1950, ea a intrat in vigoare in septembrie 1953.

In spiritul autorilor sai, se actiona astfel pentru luarea primelor masuri enuntate in Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948.

Conventia consacra pe de o parte o serie de drepturi si libertati civile si politice si stabilea, pe de alta parte, un sistem privind garantarea respectarii obligatiilor asumate de statele contractante. Trei institutii imparteau responsabilitatea acestui control :

-Comisia Europeana a Drepturilor Omului - instituita in 1954;

-Curtea Europeana a Drepturilor Omului - in 1959 si

-Comitetul de Ministrii ai Consiliului Europei, compus din ministrii Afacerilor Straine ai statelor membre sau reprezentantii acestora.

Dupa Conventia din 1950, statele contractante si, acolo unde acestea din urma aveau sa accepte dreptul la recurs individual, reclamantii petitionarii individuali (particulari, grupe de particulari sau organizatii nonguvernamantale) puteau sa sesizeze Comisia de cererile indreptate contra statelor contractante care, asa cum estimau, au violat drepturile garantate prin Conventie.

Cererile faceau mai intai obiectul unui examen preliminar in Comisie, care statua admisibilitatea lor. Acelea care erau retinute lasau loc unei tentative de reglementare amiabila, In caz de esec, Comisia redacta un raport ce stabilea faptele si formula un aviz asupra fondului cauzei. Raportul era transmis Comitetului de Ministrii.

Acolo unde statele parate aveau sa accepte jurisdictia obligatorie a Curtii, Comisia si toate statele interesate dispuneau de un interval de 3 luni, numarate de la transmiterea raportului la Comitetul de Ministrii pentru a aduce cauza in fata Curtii in scopul luarii de catre aceasta a unei decizii definitive si constrangatoare. Particularii nu erau admisi sa sesizeze Curtea, situatie care va fi modificata ulterior prin completarea comventiei prin Protocolul nr 11.

Daca o cauza nu era adresata Curtii, Comitetul de Ministrii decidea daca aceasta viola sau nu Conventia si acorda victimei, daca era cazul, o ,,satisfactie echitabila". Era in aceeasi masura responsabil de supravegherea executarii hotararilor Curtii.

Prin Conventia din 1950 au fost create o Comisie Europeana si o Curte Europeana a Drepturilor Omului, prima cu rol de a examina cazurile propuse de statele parti, dar si plangerile individuale contra acelor state care accepta o asemenea procedura printr-o declaratie expresa si ultima cu rol de a examina litigiile care-I sunt supuse de Comisie sau de un stat membu , daca statul vizat a acceptat printr-o declaratie expresa jurisdictia Curtii.

Dupa intrarea in vigoare a Conventiei, 11 protocoale aditionale au fost adoptate. Protocoalele nr 1, 4, 6 si 7 au adaugat drepturi si libertati celor consacrate prin Conventie. Protocolul nr 2 a dat Curtii puterea de a pronunta avize consultative. Protocolul nr 9 a deschis recurentilor individuali posibilitatea de a aduce cauza lor in fata Curtii, sub rezerva ratificarii. Protocolul nr 11 a restructurat mecanismul de control. Alte protocoale anterioare acestuia priveau organizarea institutiilor instituite prin Conventie si procedura inante de a fi continuata in fata acestora.

Pe masura ce necesitatile Conventiei si eficacitatea sa pentru protectia drepturilor omului deveneau tot mai cunoscute si un numar crescut de state acceptau dreptul la recurs individual, cauzele supuse Comisiei si Curtii se inmulteau. Procedura in fata Comisiei si a Curtii era adesea atat de lunga - pana la 6 ani chiar, incat se ajungea sa fie in contradictie cu una din dispozitiile Conventiei referitoare la dreptul de a se face dreptate intr-un termen rezonabil.

Cresterea numarului de plangeri, complexitatea lor crescanda si extinderea geografica a Consiliului Europei" - de la 10,12 state membre pentru care a fost conceputa Conventia la 35,40 au fost identificate drept cauze ce au facut indispensabila revizuirea Conventiei. Statisticile vremii au demonstrat ca revizuirea mecanismului de control era indispensabila pentru a-I intari eficacitatea.

Incepand cu 1980 cresterea numerelor cauzelor aduse in fata organelor Conventiei a adus din ce in ce mai multa bataie de cap pentru pastrarea duratei procedurilor in limite acceptabile. Problema se agrava odata cu adeziunea noilor state contractante Incepand din 1990. Deci de la 404 cauze in 1981 Comisia va inregistra 2037 in 1993 si 4750 in 1997. Prin urmare numarul dosarelor neinregistrate sau provizoriu deschise pentru ca in cursul aceluias an 1997 se ridica la mai mult de 12000. Cifra pentru Curte reflecta o situatie analoga: 7 cauze adresate in 1981, 52 in 1993 si 119 in 1997".

Necesitatea reformarii mecanismului de control stabilit de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor sale fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950, a fost reiterata cu diverse prilejuri de catre statele membre ale Consiliului Europei.

In acest scop au fost formulate rezolutii, recomandari si au fost emise decizii, documente ce au servit ca preambul, temei de drept al protocolului mentionat.

Reforma a vizat mentinerea si intarirea eficacitatii apararii drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevazute in Conventie prin cresterea numarului de plangeri si de state membre ale Consiliului Europei.

Demersurile intreprinse in asa-numita perioada de tranzitie catre noua Curte Europeana a Drepturilor Omului s-au concretizat prin semnarea Protocolului nr 11 de catre toate statele membre ale Consiliului Europei si ratificarea acestuia.

Protocolul reglementeaza restructurarea mecanismului de control stabilit de conventie in sensul reimpartirii responsabilitatii controlului care anterior era detinut de Comisie, Curte si Comitetul Ministrilor Consiliului Europei. Scopul era conferirea pentru noul mecanism a unui caracter obligatoriu.

Principalele modificari aduse de acest Protocol sunt:

-Comisia Europeana a Drepturilor Omului si vechea Curte Europeana a Drepturilor Omului isi inceteaza existenta, instituindu-se o noua Curte Europeana a Drepturilor Omului care va functiona permanent si va avea sediul la Strasbourg.

-Sistemul va fi rationalizat si toti relamantii vor avea acces direct la noua Curte. Cauzele care nu au nici o sansa de reusita vor fi, dupa filtrare, retrase din sistem intr-un studiu incipient, prin decizia unanima a Curtii, care va hotara aceasta, in cadrul unui comitet format din trei judecatori (ele vor fi declarate inadmisibile). In marea majoritate a cazurilor, Curtea isi va desfasura activitatea in camere de 7 judecatori. Numai in cazuri exceptionale, functionand ca Mare Camera si compusa din 17 judecatori, se va pronunta asupra problemelor celor mai importante. Presedintele Curtii, presedintii camerelor vor fi abilitati sa faca parte din Marea camera in scopul de a veghea la coerenta si uniformizarea jurisprudentei. Judecatorul ales din partea statului parte aflat in discutie va avea, de asemenea un loc in camera pentru a asigura cat mai buna intelegere a sistemului juridic supus examinarii;

-Toate reclamatiile de incalcare a drepturilor omului vor fi supuse Curtii.

-Comitetul de Ministrii nu va avea competenta de a se pronunta asupra fondului problemei, pastrandu-si insa rolul de a controla executarea.

-S-a hotarat ca dreptul la recurs individual va fi obligatoriu si Curtea va avea competenta jurisdictionala asupra tuturor cauzelor juridice interstatale.

CAP.III SISTEMUL DE ORGANIZARE AL CURTII

III.1 JUDECATORII

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita de Conventia astfel amendata, se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante[6]. Acestia sunt alesi de catre Adunarea Parlamentara, cu majoritatea voturilor exprimate, de pe lista prezentata de inaltele parti contractante. Listele trebuie sa cuprinda un numar de trei judecatori, dar nu exista nici o restrictie in ceea ce priveste numarul judecatorilor de aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi pe o perioada de 6 ani, dar pentru reinnoirea Curtii, mandatul a jumatate din judecatori expira dupa 3 ani. Desemnarea acestor judecatori se va face imediat dupa alegerea lor, prin tragere la sorti, de catre Secretariatul General al Consiliului Europei. Adunarea Parlamanetara poate, inainte de alegerea noilor judecatori, atribui noilor judecatori mandate cu o durata diferita de cea normala ( 6 ani). Durata acestor mandate speciale diferite de Adunarea Parlamentara nu poate fi mai mare de 9 ani sau mai mica de 6 ani. Atribuirea acestor mandate se va face prin tragere la sorti efectuata de Secretariatul General al Consiliului Europei .

Deoarece Curtea functioneaza pe o baza permanenta, s-a considerat oportun sa se introduca o limita de varsta, aceasta fiind de 70 de ani. Chiar si dupa implinirea acestei varste sau dupa inlocuirea lor, judecatorii se vor ocupa de cauzele cu care au fost deja sesizati.

Durata mandatului judecatorilor se socoteste de la data alegerii sale. In cazul inlocuirii unui judecator al carui mandat nu a expirat, judecatorul ales spre a-l inlocui pe cel in cauza va duce la bun sfarsit mandatul celui pe care-l inlocuieste si abia dupa expirarea mandatului succesorului sau va incepe calculul mandatului sau.

Dupa alegere, in cadrul primei sedinte a Curtii, tinuta in plen, la care asista, judecatorii sunt obligati sa depuna juramantul sau sa faca declaratia solemna, care va fi consemnata intr-un proces verbal.

Judecatorii isi exercita activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta sau impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate execitata pe timp complet. Pentru aceasta judecatorii sunt obligati sa declare presedintelui Curtii orice activitate suplimentara exercitata de acestia.

In cadrul Curtii judecatorii au un anumit rang. Cel mai inalt rang este cel de presedinte al Curtii, urmat de vicepresedintii Curtii. Daca vicepresedintii sunt alesi in functie la aceeasi data, acestia capata un rang potrivit functiei de judecator. Criteriul principal dupa care acestia capata un rang este durata functiei, iar in subsidiar, varsta.

Conform art 51 din Conventie ,,judecatorii se bucura, pe timpul executarii functiilor lor, de privilegiile si imunitatile prevazute de art 40 din Statutul Consiliului Europei". Dintre privilegiile si imunitatile conferite de art 40 amintim:

-imunitati de jurisdictie in ceea ce priveste cerintele, insusirile sau actele ce emana de la ei, in indeplinirea functiilor, imunitatii ce continua sa le fie acordate si dupa incetarea mandatului;

-imunitati de arestare sau de detentie si de retinere a bagajelor lor personale;

-nu sunt supusi dispozitiilor ce reglementeaza imigrarea si formalitatile de inregistrare a strainilor.

Toate privilegiile si imunitatile le sunt acordate in scopul asigurarii exercitarii functiilor lor in deplina independenta. Ridicarea imunitatilor se va face de catre Curtea reunita in plen.

Prin urmare, cel mai inalt rang in cadrul Curtii il detine presedintele acesteia. Acesta este ales de plenul Curtii prin vot secret, cu majoritatea absoluta a celor prezenti. Presedintele este ales pe o perioada de 3 ani, fara a depasi insa, durata mandatului sau.

Presedintele este asistat de cei 2 vicepresedinti care il vor inlocui in cazurile in care acesta este impiedicat sa-si exercite functiile, se afla in vacanta sau la cererea expresa a acestuia.

Vicepresedintii Curtii indeplinesc si functia de presedinti de sectie, prezidand sedintele sectiilor si a camerelor din care fac parte.

III.2 GREFA

Serviciile administrative ale Curtii si de asistenta juridica sunt asigurate de catre Grefa. Grefa este compusa din grefe de sectie, in numar egal cu numarul sectiilor Curtii.

Grefierii de sectie pot fi secondati de un grefier adjunct de sectie.

Grefa este condusa de catre grefier.

Curtea reunita in plen isi alege grefierul. Candidatii trebuie sa se bucure de cea mai inalta consideratie morala si sa posede, pe langa experienta, cunostintele juridice, administrative si lingvistice necesare exercitarii functiei.

Grefierul este ales pentru o perioada de 5 ani si poate fi reales. El nu poate fi indepartat din functiile sale decat daca judecatorii reuniti in sesiunea plenara decid, cu majoritate de 2/3 din numarul judecatorilor alesi in functie ca cel in cauza a incetat sa faca fata conditiilor cerute. El trebuie sa fie audiat in prealabil de Curtea intrunita in plen. Orice judecator poate declansa procedura de revocare.

Acesta este ales pe o perioada de 5 ani, fiind reeligibil. Procedura de alegere si revocare este similara cu cea intalnita in cazul judecatorilor. In aceleasi conditii vor fi alesi si doi grefieri adjuncti, fiind insa consultat, in prealabil, grefierul.

Grefierul raspunde de organizarea si functionarea Grefei, de paza arhivelor Curtii si serveste drept intermediar pentru comunicarile adresate Curtii.

Membrii Curtii pot fi asistati de doi consultanti.

Acestia vor fi numiti de Secretarul General al Consiliului Europei, cu acordul preseditelui Curtii sau al grefierului si vor trebuii sa aiba calificarea ceruta, ca si experienta practica necesara indeplinirii sarcinilor ce le vor fi incredintate de catre judecatori.

CAP.IV STRUCTURA CURTII

Asa cum am aratat, Curtea Europeana a Drepturilor Omului instituita prin Conventie, asa cum a fost aceasta amendata, se compune dintr-un numar de judecatori egal celui al statelor contractante (astazi in nr de 46).

Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru 6 ani de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Oricum, mandatul unei jumatati din judecatorii alesi de la primele alegeri va expira dupa 3 ani, astfel ca se produce reinnoirea madatelor unei jumatati din judecatori la fiecare 3 ani.

Judecatorii servesc Curtea in nume propriu si nu reprezinta nici un stat. Nu pot sa exrcite nici o actiune incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea exercitarii activitatii intr-un timp util .

Mandatul judecatorilor este posibil pana la varsta de 70 ani. Curtea in plen alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pentru o perioada de trei ani.

Conform regulamentului, Curtea se divide in 4 sectiuni a caror compozitie fixata pentru 3 ani trebuie sa fie echilibrata atat din punct de vedere geografic cat si din punct de vedere al reprezentarii pe sexe si sa tina cont de diferentele de sisteme juridice existente intre partile contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi presedinti de sectiune fiind in acelasi timp vicepresedinti ai Curtii.

Presedintii de sectiune sunt asistati si in anumite cazuri inlocuiti prin vicepresedintii acesteia.

Comitete de 3 judecatori sunt constituite pentru o perioada de 12 luni in fiecare sectiune. Ei reprezinta un element important al noii structuri caci ei efectueaza o noua parte din munca de filtraj realizata in urma cu cativa ani de Comisie.

Camere de 7 membrii sunt constituite in fiecare sectiune conform unui sistem de rotatie

In timp ce judecatorul ales in numele statului interesat nu este membru al sectiunii, ocupa in calitate de membru de drept camera.

Membrii sectiunii care nu sunt membrii titulari ai Camerei ocupa un loc in calitate de supleanti.

Marea Camera este constituita pentru 3 ani din 17 judecatori. Dincolo de membrii de drept: presedinte, vicepresedinti si presedinti de sectiune, ea este constituita dupa un sistem de rotatie, pornind de la 2 grupe care alterneaza si deci compozitia se doreste echilibrata si tine cont de diferentele de sistem juridic existente intre partile contractante.

Asadar, Curtea are un sistem de organizare pe trei trepte:

comitete;

camere;

Marea Camera.

Conform regulamentului sau, Curtea este formata din cel putin 4 sectiuni. Sectiunile sunt constituite de plenul Curtii pe o perioada de trei ani.

Fiecare sectie este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de sectiune fiind in acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si dupa caz, inlocuiti, de vicepresedintii de sectiune.

Prima treapta din sistemul de organizare a Curtii o reprezinta comitetele.

Potrivit Regulamentului Curtii, comitetele sunt constituite pe o perioada de 12 luni. Comitetele vor cuprinde doi judecatori si vor fi prezidate de membrul cu cel mai inalt rang in cadrul sectiei. Camerele vor constitui comitetele, numind pe judecatorii si pe supleantii care vor lua parte la judecari. Acestea nu vor avea decat puterea sa declare o cauza ca inadmisibila si sa o stearga de pe rol.

Camerele sunt formate din 7 judecatori desemnati de Curte. Un judecator poate face parte din cel mult doua camere. Pentru fiecare cauza, Camera trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu pe presedintele sectiei si pe judecatorul ales in numele statului interesat. Daca acest din urma judecator nu este membru al sectiunii, el participa in calitate de membru de drept al Camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membrii plini ai camerei, iau parte ca membrii supleanti.

Compusa din 17 judecatori si 3 judecatori supleanti, Marea Camera este constituita pentru o durata de 3 ani. Alaturi de membrii de drept - preseditele Curtii, vicepresedintele acesteia, presedintii de sectiune, judecatorul ales in numele unui stat - parte la litigiu - din Marea Camera mai fac parte judecatorii repartizati pe doua grupe ce vor alterna la fiecare 9 luni. Compozitia grupelor se doreste a fi echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme juridice existente in statele contractante. In cazul in care in fata Marii Camere este examinata o cauza ce a fost supusa in virtutea art 43, dintre judecatorii camerei care va fi pronuntat hotararea, numai judecatorul ales ca reprezentant al statului parte si presedintele respectivei camere vor putea face parte din Marea Camera.

Examinarea acestor cereri se va face de catre colegiul de 5 judecatori ai Marii Camere. Acest colegiu este format din:

presedintele Curtii;

presedintii sectiilor, altele decat cele pornind de la care a fost constituita Camera ce s-a ocupat de respectiva cauza;

un judecator suplimentar, desemnat prin rotatie dintre judecatorii care nu s-au ocupat de respectiva cauza in cadrul camerei.

Marea Camera, camerele si comitetele isi desfasoara activitatea in permanenta, dat la propunerile presedintelui, Curtea stabileste in fiecare an perioadele de sesiune.

Principalele probleme administrative ale Curtii sunt examinate de catre aceasta in sesiuni plenare. Sesiunile plenare sunt convocate de presedintele Curtii la cererea a cel putin 1/3 din membrii sai, dar cel putin o data pe an. Pentru functionarea in plen a Curtii este necesar cvorumul a 2/3 din judecatorii alesi, in caz contrar presedintele amana sentinta. Deliberarile Curtii se vor face in camera consiliului, la acestea participand doar judecatorii. Deciziile Curtii sunt luate cu majoritatea voturilor celor prezenti .

CAP.V FUNCTIONAREA CURTII

Sediul Curtii este fixat la Strasbourg, care este si sediul Consiliului Europei. Curtea poate totusi, atunci cand socoteste ca este util, sa-si exercite functiile in alte locuri de pe teritoriul statelor membre ale Consiului Europei.

Curtea poate decide, in orice stadiu al instructiei unei cereri, ca unul sau mai multi dintre membrii sai sa procedeze la o ancheta sau sa indeplineasca orice alta sarcina in alte locuri.

Marea Camera, camerele si comitetele isi desfasoara activitatea in permanenta. Cu toate acestea, pe baza propunerii presedintelui sau, Curtea hotaraste in fiecare an perioadele de sesiune.

In afara sus numitelor perioade, Marea Camera si camerele pot fi convocate de catre presedintele lor in caz de urgente.

Curtea delibereaza in camera Consiliului. Deliberarile sale raman secrete.

Doar judecatorii iau parte la deliberari. Sunt prezenti in camera Consiliului grefierul sau persoana desemnata pentru a-l inlocuii, precum si ceilalti agenti ai grefei si interpretii, a caror asistenta apare ca fiind necesara. Nici o alta persoana nu poate fi admisa decat in baza unei decizii speciale a Curtii.

Deciziile Curtii sunt luate cu majoritatea voturilor judecatorilor prezenti. In caz de egalitate de voturi, se repeta votarea, iar daca exista din nou egalitate votul presedintelui este preponderent. Deciziile si hotararile Marii Camere si ale camerelor sunt adoptate cu majoritatea judecatorilor prezenti. Nu se admit abtineri in cazul voturilor definitive care privesc admisibilitatea sau fondul unei cauze.

CAP.VI PROCEDURA IN FATA CURTII

Desfasurarea normala a procedurii intr-o cauza care ajunge la o judecata asupra fondului va fi, in cele mai numeroase cazuri urmatoarea :

introducerea plangerii;

contacte preliminare cu grefa Curtii;

inregistrarea plangerii;

repartizarea catre o camera a plangerii;

desemnarea unui judecator - raportor de catre camera;

examinarea de catre un comitet de 3 membrii;

comunicarea plangerii catre Guvernul respectiv;

depunerea observatiilor si stabilirea faptelor;

audierea;

decizia data de camera asupra admisibilitatii;

posibilitatea de negociere, in vederea unei reglementari pe cale amiabila;

hotararea Curtii.

VI.1.REGULI GENERALE

Orice stat contractant (plangere statala) sau particular care se considera victima unei violari a conventiei (plangere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere ce are in vedere violarea de catre un stat contractant a unui drept garantat prin Conventie[11]. O nota la indemana celor care inainteaza cererea si formulare pot fi obtinute de la grefa.

In ceea ce priveste cererile de sesizare a Curtii, acestea trebuie sa indeplineasca o serie de conditii. Conditiile ce trebuie indeplinite de petitionari se pot imparti in doua mari categorii:

conditii generale ce trebuie indeplinite de toti petitionarii;

conditii speciale ce privesc o anumita categorie de petitionari - stat sau parte individuala.

Conditiile generale:

Aceste conditii sunt prevazute de art 35 din Conventie si sunt:

epuizarea tuturor cailor de atac interne;

scurgerea unui termen de 6 luni de la reamanerea definitiva a deciziei interne.

Condttii speciale:

Conditii ce trebuie indeplinite de o petitie individuala sunt:

numele, data nasterii, nationalitatea, sexul, profesia si adresa petentului;

numele, profesia si adresa reprezentantului, daca este cazul;

partea sau partile contractante impotriva carora este indreptata petitia;

expunerea succinta a faptelor;

o expunere succinta a violarii normelor Conventiei si a argumentelor pertinente;

obiectul petitiei ca si descrierea cererii unei satisfactii echitabile;

copii ale tuturor documentelor, a deciziilor ce privesc obiectul petitiei.

Procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului este contradictorie si publica. Audierile sunt publice, mai putin daca Marea Camera/ Camera nu decide in circumstante exceptionale altceva. Altfel, memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de parti sunt accesibile publicului.

Consiliul Europei a creat un sistem de asistenta judiciara pentru reclamantii cu resurse insuficiente.

Partile contractante sunt reprezentate de catre agenti care pot fi asistati de consultanti sau de catre consilieri.

Persoanele fizice, organizatiile neguvernamentale si grupurile de persoane particulare despre care este vorba in art 34 al Convetiei pot supune Curtii initial niste petitii, fie actionand direct, fie prin intermediul unui reprezentant. Reprezentantul petitionarului trebuie sa fie un consultant abilitat sa-si indeplineasca functia pentru oricare dintre Partile contractante si avand resedinta pe teritoriul unei dintre acestea, sau o alta persoana agreata de presedintele camerei. Preseditele camerei poate, acolo unde reprezentarea ar fi in mod normal obligatorie, sa-l autorizeze pe petitionar sa-si asume el insusi apararea intereselor sale, daca este necesar cu asistenta unui consultant sau a unui alt reprezentant agreat.

Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza. Dar cererile pot fi redactate intr-o limba oficiala a statelor contractante. O data ce cererea a fost declarata admisibila, o limba oficiala a Curtii trebuie utilizata, mai putin atunci cand presedintele camerei/ Marii Camere nu da autorizarea de a se continua folosirea limbii in care s-a redactat cererea.

VI.2 PROCEDURA DE EXAMINARE A ADMISIBILITATII

Fiecare petitie individuala este atribuita unei sectiuni, presedintele desemnand un raportor. Dupa un examen preliminar al cauzei raportorul decide daca aceasta trebuie examinata de un comitet de 3 membrii sau de o camera.

In afara cauzelor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate, inadmisibile de comitetul celor trei membrii, precum si cereri statale. Ele se pronunta in privinta admisibilitatii, ca si a fondului cererilor, in general prin decizii separate, dar cand este cazul, prin decizii unice.

Curtea considera ca fiind abuzive cererile inspirate de dorinta de publicitate sau de propaganda a petitionarului sau cele care contin termeni defaimatori, provocatori, injuriosi sau ofensatori la adresa partii contractante impotriva careia a fost indreptata plangerea.

Luate cu majoritate, deciziile camerei asupra admisibilitatii trebuie sa fie motivate si facute publice.

VI.3PROCEDURA REFERITOARE LA FOND

O data ce camera a decis sa retina o petitie, sa admita cererea, ea poate invita partile sa trimita probe suplimentare si observatii scrise, inclusiv in ceea ce-l priveste pe reclamant o eventuala cerere de ,,satisfactie echitabila" si sa asiste la audierea publica privind fondul cauzei[12].

Audierea

Presedintele camerei conduce dezbaterile si determina ordinea in care sunt chemati sa ia cuvantul agentii, consultantii si consilierii partilor.

Martorii, expertii si alte persoane a caror audiere este decisa de camera sau de catre presedinte sunt convocati de catre grefier.

Dupa verificarea identitatii sale si inainte de a-si indeplini misiunea, martorul depune un juramant sau face o declaratie solemna.

Camera decide in legatura cu orice contestatie aparuta cu ocazia recuzarii unui martor sau unui expert. Ea poate asculta cu titlu de informatie o persoana imposibil de audiat ca martor.

Orice judecator poate pune intrebari agentilor, consultantilor si consilierilor partilor, petentului, martorilor, expertilor ca si oricarei persoane care se prezinta in fata camerei.

Procedura in fata Marii Camere

Un colegiu de 5 judecatori ai Marii Camere, constituit in conformitate cu art 24&6 al regulamentului examineaza cererea pe baza dosarului existent. El nu o retine decat daca estimeaza ca acea cauza ridica intr-adevar o asemenea problema. Decizia de respingere a cererii nu trebuie sa fie motivata.

Atunci cand colegiul retine cererea, Marea Camera statueaza printr-o hotarare.

Atunci cand o cauza a fost deferita Marii Camere, in baza art 30 sau a art 43 al Convetiei, presedintele Marii Camere desemneaza ca judecatori raportori pe unul sau - in cazul unei petitii statale - pe unul sau mai multi dintre membrii sai.

Atunci cand o cauza este deferita Curtii in baza art 5 & 4 din Protocolul nr 11 al Conventiei, un colegiu de judecatori ai Marii Camere, constituita in coformitate cu art 24 &6 al regulamentului de organizare si functionare al Curtii decide, doar pe baza dosarului, daca aceasta trebuie sa fie solutionata de catre o camera sau de catre Marea Camera.

Cand cauza este solutionata de catre o camera hotararea acesteia este definitiva in conformitate cu art 5&4 din Protocolul nr 11, iar art 73 din regulament este inaplicabil.

Cauzele transmise Curtii in baza art5 &5 din Protocolul nr 11 sunt deferite Marii Camere de catre presedintele Curtii.

Pentru fiecare cauza care este transmisa in baza art 5&5 din Protocolul nr 11, Marea Camera este completata cu judecatori desemnati prin rotatie in cadrul uneia dintre grupurile mentionate in art 24&3al regulamentului, cauzele fiind atribuite alternativ fiecaruia dintre grupuri.

VI.4 HOTARARILE CURTII

Camerele iau hotarari cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotararii fie opinia sa separata (concordanta sau diferita), fie o simpla declaratie de dezacord.

In decurs de trei luni de la data pronuntarii hotararii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere daca ea ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a protocoalelor sale sau o problema grava cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colgiu de 5 judecatori ai Marii Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiilor, cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotararea si un alt judecator ales, prin rotatie, dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale.

Hotararea camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau inainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de judecatori a respins asemenea cerere.

Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarari care este definitiva.

Toate hotararile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele parate interesate.

Comitetul Ministrilor raspunde de supravegherea executarii hotararilor. Ii revine astfel sarcina de a verifica daca statele care au fost considerate ca au violat Conventia au luat masurile necesare pentru a se achita de obligatiile specifice sau generale ce rezulta din hotararile Curtii.

VI.5 AVIZELE CONSULTATIVE

Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa dea avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale.

Hotararea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi.

Cererile de opinii consultative sunt examintate de Marea Camera ale carei opinii sunt emise cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-I anexeze fie expozeul opiniei sale separate - concordanta sau diferita - fie o simpla declaratie de dezacord.

CAP.VII CONCLUZII

In conformitate cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, idealul fiintei umane libere nu poate fi realizat decat daca se creeaza conditii care sa permita fiecaruia sa se bucure de drepturile sale economice, sociale si culturale, ca si de drepturile civile si politice.

S-a statuat juridic, la nivelul normelor internationale, obligatia morala a statelor de a promova respectarea universala si efectiva a drepturilor si libertatilor omului.

Reprezentand un principiu de drept international cu valoare de ,,jus cogens" principiul respectarii universale a drepturilor omului, obliga toate statele in aceeasi masura. El implica indeplinirea unor indatoriri ferme a fiecarui stat atat fata de proprii cetateni cat si fata de comunitatea internationala a statelor, privita in intregul sau. Nerespetarea obligatiilor juridice asumate poate atrage deci sanctiuni din partea comunitatii internationale.

Noul sistem instituit in urma revizuirii mecanismului de control si instituirea pe cale de consecinta a Curtii Europene a Drepturilor Omului permite, asa cum de altfel s-a si anticipat:

,,o mai buna accesibilitate a mecanismului pentru individ;

o accelerare a procedurii;

o mai mare eficacitate"

Procesul realizarii drepturilor omului nu este unul armonios, care sa evolueze de la sine si rectiliniu. Ramane un domeniu de lupta si contestare pe plan intern si international pentru drepturi, pentru acces la putere, la resurse si respectiv pentru o distribuire a acestora. ,, De accea, actiunea in favoarea drepturilor omului porneste de la necesitatea ca statul, societatea, prin diferite forme de actiune, asigurand egalitatea in drepturi si exercitarea drepturilor individuale sa devina un instrument al participarii, al redistribuirii in favoarea tuturor, mai ales a celor care sunt sau devin dezavantajati, pentru a evita excluderea, marginalizarea sau scoaterea lor in afara vietii sociale'.

BIBLIOGRAFIE GENERALA

Convetia pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, amendata prin Protocolul nr 11, intrata in vigoare la 1 noiembrie 1998.

Protocolul nr. 11 la Conventia de Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. - revista ,,Drepturile Omului'' anul IV nr. 2/1994

Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata si proclamata de Adunarea Generala a ONU prin rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948

Pactul international cu privire la Drepturile Economice, Sociale si Culturale adoptat si deschis spre semnare de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 16 dec. 1966 prin Rezolutia 2200 A (XXI).

Statutul Consiliului Europei semnat la Londra in 5 mai 1949, intrat in vigoare la 3 august 1949, modificat prin procesele verbale ale Secretarului general al Consiliului Europei.

Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: adoptat la Paris la 20 martie 1952, intrat in vigoare la 18 mai 1954.

Victor Dan Zlatescu, Irina Moroianu Zlatescu ,,Drepturile omului in actiune" - IRDO, Bucuresti 1994

Vincent Berger ,,Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului" - IRDO, Bucuresti 1998

Irina Moroianu Zlatescu, Emil Marinache, Rodica Serbanescu, Ion Oancea - ,,Principalele instrumente internationale privind drepturile omului la care Romania este parte" , IRDO, Bucuresti 1999:

vol I - Instrumente universale;

vol II - Instrumente regionale.

Nicolae Ecobescu, Anda Filip, Nicolae Micu (IRSI) si Mirella Hageopol, Mariana Nitelea, Sandra Ecobescu (CID- CE) - ,,Manualul Consiliului Europei" - Centrul de Informare si Documentare al Consiliului Europei la Bucuresti, Bucuresti 1999

Dr Ion Diaconu ,,Drepturile omului" - IRDO, Bucuresti, 1993

Victor Luncan, Victor Duculescu ,,Drepturile omului - studiu introductiv, culegere de documente internationale si acte normative de drept intern" - Partea I si II, LUMINA LEX, 1993

Marin Voicu - Prefata la ,,Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului" - prima editie in limba romana, 1997, IRDO, Bucuresti

Vincent Berger - prefata la ,,Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului", IRDO, Bucuresti, 1997

https://www.dhcour.coe.fr/

https://europa.eu.int/abc/rights_fr.htm

https://europa.eu.int/celex/htm/celex_fr.htm