Dreptul procesual penal in zilele noastre

Dreptul procesual penal consta in totalitatea normelor juridice ce reglementeaza activitatea organelor judiciare si a partilor, precum si in rapoartele dintre acestea, in vederea constatarii tuturor faptelor ce constituie infractiuni, si pentru aplicarea masurilor prevazute de legea penala.

Obiectul de reglementare al dreptului procesual penal este procesul penal.

Dreptul procesual penal nu trebuie confundat cu procesul penal, deoarece, in timp ce procesul penal este o activitate concreta, dreptul procesual penal este indrumatorul legal al acestei activitati.
    Cele mai multe norme juridice procesuale penale sunt concentrate in CPP. Actualul cod este in vigoare de la 1 ianuarie 1969, si este impartit intr-o parte generala si una speciala.

Partea generala cuprinde titlurile:

a. reguli de baza si actiunile in procesul penal;

b. competenta;

c. probele si mijloacele de proba;

d. masurile preventive si alte masuri procesuale;

e. acte procesuale si procedurale comune.

Partea speciala cuprinde:

a. urmarirea penala;

b. judecata;

c. executarea hotararilor penale;

d. proceduri speciale.

1 Sarcinile dreptului procesual penal sunt urmatoarele:

A. Stabilirea organelor competente sa participe in procesul penal, si sfera atributiilor acestor organe;

B. Stabilirea persoanelor participante, drepturile si obligatiile acestora;

C. Reglementarea efectuarii probatiunii in procesul penal;

D. Stabilirea masurilor procesuale si efectuarea oricaror acte de procedura;

E. Reglementarea desfasurarii procesului penal in fazele sale (urmarirea penala, judecata si executarea hotararii judecatoresti).

Procesul penal este activitatea reglementata prin lege si desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, si al justei pedepsiri a infractiunilor, astfel incat orice persoana care a comis o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala, urmarindu-se prin acestea apararea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, prevenirea comiterii infractiunilor si educarea cetatenilor in spiritul respectarii legii.

2 Notiunea, esenta si scopul procesului penal

Savarsirea infractiunii duce la nasterea raportului juridic de drept penal. Continutul acestui raport cuprinde dreptul statului de a trage la raspundere penala infractorul si obligatia acestuia de a suporta consecintele faptei sale. Pentru a solutiona un atare conflict, ce s-a iscat intre stat si infractor, este necesara o activitate succesiva din partea statului. De aceea, in orice stat exista organe competente de a solutiona cauzele penale, organe ce desfasoara o activitate denumita procesul penal.

Activitatea instantelor de judecata in solutionarea conflictului de drept penal este principala, dar imposibila in perioada moderna, fara o activitate premegatoare judecarii prin care se descopera infractiunea, se identifica infractorii si se administreaza probe in scopul tragerii la raspundere penala a vinovatilor. Statul organizeaza combaterea fenomenului infractional printr-o activitate diversa si complexa a mai multor organe specializate de urmarire penala, procuratura si instante de judecata.

Pentru realizarea justitiei nu este suficienta doar activitatea de sine statatoare a organelor competente; in aceste actiuni sunt atrasi, sau participa persoane cu drepturi si obligatii procesuale ce decurg din faptul savarsirii infractiunii, precum si alte persoane care, potrivit legii, sunt chemate sa contribuie la rezolvarea cauzei penale.

Prin urmare, justitia penala constituie o parte componenta a unei activitati mai vaste si complexe care este procesul penal.

Procesul penal in calitate de categorie juridica a fost definit in literatura de specialitate ca o activitate reglementata de lege, desfasurata de organele competente cu participarea partilor si altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

In alte izvoare doctrinale, procesul penal a fost definit ca un sistem de actiuni al organelor de stat competente, si raporturi juridice ce se nasc intre aceste organe si participanti, mentionandu-se, deci, doua elemente definitorii, or la aceste doua elemente se adauga si al treilea element, "actiunea procesuala a persoanelor ce participa in cauza penala". Alte definitii date in literatura juridica de specialitate nu contin deosebiri esentiale, fiind apropiate de cea enuntata, referindu-se la scopul imediat si mediat al procesului penal. Intr-o alta opinie, in doctrina germana, procesul penal se defineste ca "o miscare reglementata de lege a cauzei penale spre emiterea sentintei".

Putem mentiona ca notiunea de proces penal are unele trasaturi specifice care permit a-i lucida esenta, a o defini si a o deosebi de alte notiuni, categorii sau institutii juridice:

Procesul penal este in primul rand o actiune dinamica, evolutiva, care se manifesta foarte complex. In cadrul lui au loc un sir de activitati, actiuni mai restranse (ex. impartirea procesului in mai multe faze si etape ). Fiecare dintre ele are menirea sa propulseze procesul penal spre atingerea scopului sau.

Procesul penal este o activitate strict reglementata de lege. Toata activitatea procesual penala in ansamblul si institutiile procesuale este reglementata in cele mai stricte limite ale legii. Acest fapt este justificat de aplicarea unor institutii procesuale cu caracter de constrangere (masuri preventive, masuri asiguratorii etc. ) care, in cazul aplicarii ilegale, pot provoca prejudicii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Procesul penal este desfasurat intr-o cauza penala. El nu poate fi realizat pe o alta baza decat in cazul in care organul public competent care a realizat procesul penal, este sesizat de existenta unei pregatiri a infractiunii, a tentativei la infractiune sau a infractiunii consumate.

Procesul penal este o activitate desfasurata numai de organele specializate de stat. Acestea sunt, potrivit legii, organele de urmarire penala si instantele de judecata.

In desfasurarea sa, procesul penal include organele publice competente, partile si alti subiecti. Partile in procesul penal sunt persoanele fizice sau juridice care au drepturi si obligatii provenite din continutul raporturilor juridice de procedura penala (banuitul, invinuitul, partea vatamata, partea civila etc.). Alti subiecti sunt persoanele care favorizeaza desfasurarea procesului penal ( martor, expert, specialistul, interpretul etc.).

Scopul procesului penal este protejarea persoanei, societatii si statului de infractiuni, precum si de actiuni abuzive din partea organelor judiciare legate de cercetarea infractiunilor presupuse sau comise, astfel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita conform vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si condamnata[1].

In baza celor expuse putem afirma ca procesul penal constituie o activitate complexa, strict reglementata de lege, desfasurata de organele judiciare la care isi dau activ concursul partile ca titulare de drepturi si obligatii, cu antrenarea altor subiecte, activitate orientata spre solutionarea   justa a cauzelor penale.

Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societatii si statului de infractiuni, precum si protejarea persoanei si societatii de faptele ilegale ale persoanelor cu functii de raspundere in activitatea lor legata de cercetarea infractiunilor presupuse sau savarsite, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala si condamnata.

Organele de urmarire penala si instantele judecatoresti in cursul procesului sunt obligate sa activeze in asa mod incat nici o persoana sa nu fie neintemeiat banuita, invinuita sau condamnata si ca nicio persoana sa nu fie supusa in mod arbitrar sau fara necesitate masurilor procesuale de constrangere.

CPP in art.1² prevede expres urmatoarele scopuri ale procesului penal: protejarea persoanei, societatii si statului de infractiuni, precum si faptele ilegale ale persoanelor cu functii de raspundere in activitatea lor legala de descoperire a infractiunii, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana sa nu fie trasa la raspundere penala si condamnata.

De aici rezulta ca procesul penal are ca sarcina primordiala aflarea adevarului cu privire la infractiune (pe cat e posibil in fiecare cauza) intr-o cauza penala, pentru a trage la raspundere penala persoana vinovata de savarsirea infractiunii. Astfel, procesul penal se declanseaza pentru constatarea faptului infractiunii si persoanei vinovate, realizandu-se sarcina tragerii la raspundere penala prin aplicarea justa a legii penale, acesta fiind considerat scopul imediat al oricarui proces penal.

Un factor important in activitatea de combatere a fenomenului infractional este considerat nu atat rigoarea pedepsei penale, cat faptul organizarii unui sistem procesual penal menit sa nu permita sustragerea de sub bratul drept si ferm al justitiei, totodata realizandu-se scopul major al procesului-tragerea la raspunderea penala a faptuitorului. Legiuitorul a mentionat si alt aspect al represiunii si anume ca aceasta sa nu se aplice persoanelor nevinovate, ceea ce poate avea consecinte grave asupra libertatii, demnitatii si intereselor legitime ale persoanei si care contravine exigentelor statului de drept. Prin urmare, concomitent in procesul penal se realizeaza si sarcina reabilitarii persoanei supuse pe nedrept invinuirii sau fata de care ce i-au ingradit unele drepturi, libertati sau interese legale.

Astfel, procesul penal poate fi definit - prin scopul pe care il urmareste - un mijloc de tragere la raspundere penala si mijloc de aparare impotriva unei condamnari neintemeiate.

Realizandu-se scopul respectiv fata de infractori si cel de reabilitare fata de persoanele nevinovate, procesul penal contribuie la consolidarea legalitatii si a ordinii de drept, la ocrotirea intereselor societatii, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, fiind un mijloc de realizare a justitiei si deci un factor al stabilitatii societatii. Totodata procesul penal are un rol preventiv general fata de persoanele neangajate in activitati infractionale, contribuind la prevenirea sau reducerea infractiunilor in cazul cand se realizeaza eficient sarcinile sale. Procesul penal se declanseaza sau continua in privinta unui decedat numai pentru reabilitarea acestuia, iar revizuirea procesului penal in urma descoperirii unor imprejurari se face pentru reabilitarea unui condamnat, nefiind limitata de niciun termen sau decesul condamnatului.   

3 Trasaturile procesului penal sunt:

Insusi termenul "proces"[2] indica o activitate, miscare, actiune, in cazul de fata, desfasurata pentru aplicarea dreptului penal; fiecare act (activitate) are menirea sa propage procesul penal pentru atingerea scopului sau; in limbaj curent, "proces" are si semnificatia de "cauza penala" (sau cauza civila);

Procesul penal este o activitate reglementata de lege; mai mult decat in alte ramuri de activitate judiciara, in procesul penal legiuitorul precizeaza in detaliu procedura penala si aceasta reglementare amanuntita se impune datorita existentei unor institutii procesuale cu caracter de constrangere (masuri de preventie, asigurare etc.), care, folosite in afara legii, ar vatama drepturile si libertatile persoanei; in cazul incalcarii legii, in procesul penal se pot aplica subiectilor sanctiuni materiale, administrative, penale; actele procesuale neconforme legii sunt invalidate prin sanctiuni procedurale;

Procesul penal se desfasoara de catre organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane; organele competente sunt cele judiciare - organe de stat care, prin prepusii lor, actioneaza ca subiecti oficiali in anumite faze ale procesului penal; aceste organe sunt: organele de cercetare penala, procurorii si instantele judecatoresti (organele de cercetare penala si procurorii isi desfasoara activitatea in faza de urmarire penala, procurorii avand rolul de a supraveghea intreaga activitate de urmarire penala si competenta exclusiva de a dispune o solutie prevazuta de lege la terminarea urmaririi penale; instantele judecatoresti isi desfasoara activitatea in faza judecatii in prezenta procurorului; partile participante la procesul penal sunt persoane fizice sau juridice ce au drepturi si obligatii penale sau civile, care se nasc in activitatea procesuala penala;

Procesul penal are un scop specific, imediat, si un scop general, mediat; scopul imediat este constatarea la timp si in mod complet a faptelor si justa pedepsire a infractiunilor ; scopul general al procesului penal este acela de a contribui la apararea persoanelor, a drepturilor si libertatilor sale, la prevenirea infractiunilor si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legii.

4 Fazele procesului penal

Procesul penal, asa cum rezulta din definitia sa, cuprinde numeroase activitati complexe pe parcursul unor etape succesive ce impun anumite reguli. Procesul penal modern cuprinde trei faze:

a) urmarirea penala;

b) judecata;

c) punerea in executare a hotararilor penale de condamnare ramase definitive.

Procesul penal astfel alcatuit s-a dovedit eficace in realizarea raporturilor juridice penale. Sub acest aspect, Ion Tanoviceanu in "Tratat de drept si procedura penala" arata: "cercetarea constituie actul intai al dramei penale, judecata - actul doi, iar executarea - epilogul".

Fazele sunt diviziuni ale procesului penal in care isi desfasoara activitatea o anumita categorie de organe judiciare in indeplinirea atributiilor ce se inscriu in functiile lor procesuale; dupa epuizarea lor pot fi date anumite solutii privind cauza penala.

In faza urmaririi penale sunt cuprinse etapele cercetarii penale care au ca obiect strangerea probelor pentru trimiterea in judecata a inculpatului. CPP cuprinde in partea speciala numeroase dispozitii referitoare la activitatea de cercetare penala. Aceasta activitate este efectuata de organele de cercetare penala si procuror. Conform noilor dispozitii ale CPP, instanta de judecata poate interveni in faza anchetei penale.

Judecata incepe o data cu sesizarea instantei si dainuie pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare. Ultima faza a procesului penal, punerea in executare a hotararii penale de condamnare ramasa definitiva, reprezinta momentul final al procesului penal.

Este posibil ca procesul penal sa nu parcurga cele trei faze. Este cazul infractiunilor prevazute de art. 279 al. 2, lit. a) CPP, lipsind faza de urmarire penala, deoarece plangerea prealabila se adreseaza direct instantei de judecata. Este asa-numita forma atipica a procesului penal.

5 Gradele de jurisdictie in procesul penal roman

In Romania s-a intentionat ca instantele judecatoresti sa isi desfasoare activitatea intr-un sistem unitar , prevazut in art.35 din Constitutie, unde se statueaza ca justitia in Romania se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante stabilite prin lege.

Realizarea unui sistem unitar de infaptuire a justitiei ramane un deziderat, nu doar pentru ca legislatia privind organizarea judecatoreasca a suferit numeroase modificari, ci pentru ca -limitandu-se la un singur exemplu - consacrandu-se plenitudinea de competenta materiala a judecatoriei in ceea ce priveste judecata in prima instanta, respectiv a tribunalului in privinta judecarii apelului, s-a ajuns la paradoxul ca, in privinta judecarii apelului, Curtea de Apel sa fie o instanta de exceptie, in schimb fiind instanta de drept comun in privinta solutionarii recursurilor, ceea ce arata ca nici macar denumirea Curtilor de Apel nu corespunde competentei acestora. Pe cale de consecinta, recursurile vor fi solutionate de cele 16 curti de apel, si foarte putine de Curtea Suprema de Justitie, astfel incat hotararile irevocabile sa duca la o practica unitara. La obiectia ca recursurile in interesul legii sunt intotdeauna de competenta Curtii Supreme de Justitie se poate lesne raspunde ca hotararile pronuntate in aceasta materie nu au niciun efect in privinta partilor.

Cat priveste numarul gradelor de jurisdictie, in materie procesual penala s-a statuat ca acestea sunt in numar de 3 (judecata in prima instanta, judecata in apel si in recurs), iar in materie procesual civila, doua (judecata in prima instanta si in apel). In materie procesual civila, prin eliminarea recursului din randul cailor de atac ordinare si trecerea acestuia in randul cailor extraordinare , se apreciaza ca s-a facut un pas important in realizarea actului de justitie.

Se observa in tarile ce fac parte din UE, spre deosebire de Romania, ca exista instante specializate; uneori exista instante specializate care nu fac parte din sistemul organelor judecatoresti, ci alcatuiesc ele insele un sistem distinct (de ex., tribunalele administrative din Austria, Belgia, Frata, Grecia, Portugalia, Olanda, Suedia).

Alteori, desi sisteme distincte, ele sunt incluse in organizarea judiciara (de ex., in Germania exista sisteme ale tribunalelor de munca, tribunalelor administrative, tribunalelor de contencios social, si tribunalelor financiare, iar in Italia exista jurisdictiile administrativa, fiscala si de control financiar). Pe de alta parte, uneori exista in cadrul instantelor judecatoresti tribunale specializate (de ex.: Austria, Belgia - tribunale comerciale si pentru solutionarea litigiilor de munca; Franta - tribunale comerciale, consilii prudomale, tribunale de securitate sociala si de contencios administrativ). Alteori, exista camere (sectii) sau judecatori specializati in cadrul tribunalelor judiciare (astfel, in Italia exista tribunale pentru minori, care au si atributii in materie civila, cu ar fi autorizarile pentru casatorie, recunoasterea paternitatii si adoptiile sau tribunalele apelor care solutioneaza litigiile intre stat si particulari ori intre particulari, relativ la apele publice. Uneori chiar si organizarea instantelor de drept comun difera intr-o anumita masura, dupa cum este vorba de cauze civile sau penale (de ex.: Franta, Irlanda, Scotia).