Sanctiuni disciplinare

Sanctiuni disciplinare

Sanctiunile disciplinare constituie mijloacele de constrangere prevazute de lege, avand scop apararea ordinii disciplinare, precum si prevenirea producerii unor acte de indisciplina. Reprezinta masuri specifice dreptului muncii, in legatura cu executarea contractului colectiv de munca. Ele sunt prevazute expres si limitativ in lege, iar aplicarea lor sub aspectul duratei si a cuantumului trebuie sa se faca cu respectarea riguroasa a dispozitiilor legale.

In timp ce pentru fiecare infractiune sau contraventie, legea prevede si sanctiunea, abaterile disciplinare nu sunt determinate in individualitatea lor, nu se indica pentru ce anume fapte se aplica una sau cealalta din sanctiunile disciplinare.

Sanctiunile disciplinare pot fi clasificate in sanctiuni disciplinare generale si sanctiuni disciplinare speciale.

Sanctiunile disciplinare generale sunt prevazute de Codul muncii in art.264 alin.1:

avertisment scris

suspendarea contractului individual pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare

retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile

reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 %

reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni

desfacerea disciplinara a contractului de munca[1]

Avertismentul scris reprezinta o sanctiune cu efect precumpanitor moral, care consta intr-o comunicare scrisa prin care salariatului ii este adus la cunostinta faptul ca a savarsit o abatere disciplinara, si este avertizat ca daca nu se va indrepta si va savarsi noi abateri, i se vor aplica sanctiuni mai grave.

Reprezinta sanctiunea cea mai usoara si se aplica, de regula, salariatilor care au savarsit pentru prima data , fara intentie, abateri care nu au cauzat prejudicii.

Suspendarea contractului individual de munca pentru perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare consta in neprimirea la locul de munca salariatului pe perioada suspendarii, si pe cale de consecinta, neprestand munca, nu primeste salariul corespunzator perioadei respective.

Retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile.

Retrogradarea, in lipsa unei prevederi exprese, prin interpretate istorico-teleologica, se poate dispune numai in cadrul aceleiasi profesii, deci cu respectarea profesii celui in cauza.

Reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 % reprezinta o sanctiune cu un caracter patrimonial, si vizeaza numai salariul de baza. Se aplica pentru abateri de o anumita gravitate prin urmarile lor, savarsite cu intentie, care produc prejudicii materiale angajatorului.

Reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de 1-3 luni reprezinta o sanctiune care se aplica exclusiv functiilor de conducere, in sensul ca este una specifica lor. Conform dispozitiilor legale exista doua ipoteze posibile:

reducerea concomitenta a sariului si a indemnizatiei de conducere

reducerea numai a indemnizatiei de conducere

Desfacerea disciplinara a contractului de munca este sanctiunea disciplinara cea mai grava consta in indepartarea salariatului din colectivul de munca, ca o consecinta a incetarii contractului individual de munca prin vointa unilaterala a angajatorului. In aceasta situatie se impune coroborarea art.264 alin.1 lit.f cu art.61 lit.a din Codul muncii.

Sanctiuni disciplinare specifice

Aceste sunt sanctiuni, in temeiul art.264 alin.2 din Codul muncii, pot fi stabilite prin statute profesionale, aprobate prin lege speciala, si care pot fi altele decat cele prevazute de Codul muncii. Exista o singura exceptie, amenzile disciplinare, care fiind interzise in mod expres , nu pot fi reglementate in mod special.