Resursele umane in institutiile publice din Romania

Resursele umane in institutiile publice din Romania

1 - Definitia managementului public - ansamblul proceselor si relatiilor de management, bine structurate, existente intre componente ale sistemului administrativ, prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile/procesele de actiune, si/sau se planifica, organizeaza, coordoneaza, gestioneaza si controleaza activitati ce satisfac interesul public.

Caracteristicile managementului public

Managementul componentelor interne presupune:

1. Organizare: managerul stabil este o conditie pentru structura si procedurile de coordonare ale activitatii cautand sa recruteze persoana cea mai potrivita pentru un anumit post;
2. Eficienta organizatiei depinde in primul rand de membrii sai, de cunostintele si pregatirea lor, de calitatea procesului de recrutare si selectie, de directivele stabilite de management;
3. Sistemele informationale manageriale sustin conducerea in luarea unor decizii si in cuantificarea eficientei.

Managementul resurselor umane in institutiile publice stabileste un anumit set de proceduri privind:

recrutarea si selectia de personal;

motivarea si definirea posturilor;

dezvoltarea si evaluarea personalului;

evolutia in cariera.

Teoria lui Weber avea in vedere, relativ la aceasta tema: angajarea pe viata; asigurarea unei pensii; construirea unei cariere in interiorul institutiilor publice.

Institutiile publice au in vedere in prezent:

recrutarea dupa merit;

realizarea unei unitati interne;

recrutarea independenta, fara control guvernamental;

reglementari care descurajeaza recrutarea "strainilor" in pozitii superioare;

proiecte legislative impotriva concedierilor arbitrare;

o structura ierarhica a posturilor;

un sistem stabil de ordonare salariala;

promovare in functie de eficienta;

asigurarea pensiilor.

2 - Recrutarea si selectia personalului in institutiile publice

Recrutarea si selectia sunt subcomponente ale procesului de recrutare si selectie de personal. Calitatea acestui proces depinde de modul in care se realizeaza:

analiza postului;

fisa postului;

specificatia de personal;

analiza CV-urilor;

pregatirea interviurilor;

alegerea si adaptarea testelor specifice la situatiile reale.

Lista restransa se stabileste dupa validarea CV-urilor primite, in raport cu criteriile de specificatie. Pentru buna desfasurare a procesului mai sunt necesare:

• compararea specificatiilor postului cu experienta si aptitudinile celui care va fi angajat;
• judecarea candidatilor dupa realitati nu dupa aparente;
• atragerea unui numar suficient de candidati calificati;
• alegerea unor tehnici adecvate si a unor modalitati de aplicare.

Pentru a fi motivati angajatii trebuie sa fie pregatiti si sa stie ce asteptari are organizatia. Interviul de selectie, componenta subiectiva a activitatii de selectie, este corelat cu componenta obiectiva a activitatii de selectie (setul de teste):de competenta; de personalitate; analogice; etc. Tehnicile de recrutare si selectie sunt alese in raport cu scopul stabilit. Ansamblul atributiilor, stabilite de lege, care ofera posibilitatea organelor din administratia publica sa satisfaca interesele generale formeaza puterea publica. Persoanele care detin functii publice in administratia de stat poarta denumirea de functionari publici (sunt numiti de autoritatea publica competenta in conformitate cu dispozitiile actelor normative). Prestand permanent activitati in folosul comunitatii asigura functionarea unor servicii publice.

A) Principalele caracteristici ale functionarului public:

Prin persoana sa actioneaza institutiile administrative;

• Ocupa posturi;
• Detine functii publice;
• Este numit de o autoritate competenta;
• Este ales conform legii;
• Este investit legal cu atributiile functiei sale;
• Presteaza o activitate pentru bunul mers al unui serviciu public;
• Are statut propriu;
• Este situat pe toate nivelurile ierarhice ale institutiilor administrative;
• Desemnarea, numirea sau alegerea functionarului trebuie sa se faca in conformitate cu dispozitiile din actele normative;
• Exercitarea serviciului se face in mod permanent;
• Acordarea unui salariu fix pentru pozitia in organizatie, pentru pregatirea si vechimea titularului;

Investirea intr-o functie publica atrage, in special pentru functionarii publici numiti, o procedura specifica de depunere a juramantului de credinta.

B) Clasificarea functionari publici

Din punctul de vedere al competentei decizionale, stabilita de lege, functionarii publici pot fi grupati astfel:

Este necesar sa se faca distinctia intre functionarii publici de decizie si functionarii publici de executie. Functionarii publici care participa la luarea deciziilor detin functii de conducere in: administratia publica centrala; administratia publica locala; compartimentele organizatorice centrale sau locale (directiile generale, directiile, serviciile); compartimentele de studiu si administratia publica.

Putem enumera aici: - secretarii generali din ministere;

sefii de departament;

directorii generali;

directorii din compartimentele administratiei centrale si locale.

Aceste posturi sunt prevazute prin Legea nr. 188/ 1989 referitoare la statutul functionarului public. Functionarii care participa la executarea deciziilor administrative contribuie la satisfacerea interesului general.

Politica de personal are doua acceptiuni in managementul public:

principiile si regulile dupa care se realizeaza incheierea, modificarea sau desfacerea contractului de munca si obligatiile functionarilor publici;

principiile si regulile dupa care se au in vedere realizarea conditiilor necesare in cadrul administratiei publice pentru desfasurarea activitatii actionarilor publici;

Politica de personal stabileste:

relatiile din cadrul autoritatilor publice;

recrutarea, selectia, pregatirea, perfectionarea si promovarea functionarilor publici;

calitatile necesare resurselor umane din administratie;

metode utilizate de manageri in conducere.

3 Politica de personal in Institutiile Publice

Principalele caracteristici ale politicii de personal in institutiile publice sunt: fundamentarea pe principiile etico-morale si profesionale de apreciere, de repartizare si de promovare;

caracterul unitar pentru toate institutiile publice;

situarea rationalitatii pe prim-plan.

Politica rationala presupune:

existenta unor norme logice, simple si clare;

adaptarea la mutatiile care se produc in mediul socio-economic.

Politica de personal reuneste ansamblul proceselor de pregatire a personalului, de perfectionare a pregatirii functionarilor publici de recrutare, selectie, evaluare, promovare si incetare din functie.

4 Recrutarea functionarilor publici

A) Definitia recrutarii - Prin recrutarea functionarilor publici se intelege atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante.

Actul de numire a unui functionar inseamna:

identificarea acestuia cu misiunea managementului public;

abilitatea de a indeplini sarcinile printr-o pregatire continua;

asumarea unor obligatii sporite;

dorinta de a se integra in colectiv.

B) Activitatea de recrutare contine un program alcatuit din patru etape:

analiza cerintelor postului vacant;

intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber;

cercetarea posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibilii candidati;

atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.

C ) Definirea selectiei - Selectia consta intr-un ansamblu de procese de analiza a calitatilor si a pregatirii profesionale a candidatilor, in scopul numirii pe posturi si/sau functii publice in administratie a functionarilor publici necesari.

Selectia se poate face in mai multe moduri:

candidatura prin posta (transmiterea unui CV);

concursul (diverse variante);

interviurile, simularile, conversatiile.

Se utilizeaza curent mai multe tehnici si metode de selectie a personalului:

A) convorbirea cu candidatii recrutati - interviul;

B) cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor - comportament, relatii, comunicare;

C) satisfacerea unor criterii formale de catre candidati - absolvirea unei anumite institutii de invatamant superior;

D) probele de verificare a cunostintelor - examen cu comisie;

E) testele.

Fiecare dintre metodele enumerate poate fi folosita singura sau combinata cu celelalte.

A) Convorbirea cu candidatii recrutati - interviul Prin aceasta metoda se obtin informatii suplimentare in raport cu formularele completate de candidat. Exista si dezavantaje ale acestei metode:

-dificultati in conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidatilor;

-dificultatea in respectarea unor cerinte catre functionarii implicati in aceasta activitate;

-caracterul subiectiv al rezultatului interviului.

B) Cercetarea referintelor si calificativelor candidatilor. Prin aceasta metoda se pot obtine:

-detalii ale comportamentului functionarului;

-informatii suplimentare despre activitatea candidatului;

-informatii despre relatiile cu colegii;

-relatii despre eficienta sa.

C) Satisfacerea unor criterii formale de catre candidati - Tehnica se bazeaza pe un procedeu mecanic utilizat in procesul de recrutare si selectie. Se utilizeaza mai ales la numirea in functii si se are in vedere pregatirea de specialitate.

D) Probele de verificare a cunostintelor - Prin aceasta tehnica se identifica profilul profesional al candidatului. Pentru a elimina riscurile se evidentiaza calitatile si deprinderile specifice functionarului public prin utilizarea unor teste de aptitudini si deprinderi.

E) Testele - Daca nu se combina cu alte metode riscurile sunt majore. La selectia candidatilor pentru pozitii tehnice poate da rezultate bune. Mentionam ca:

Activitatea de selectie a personalului implica respingerea unor candidati. Scopul selectiei este, de fapt, descoperirea candidatului care corespunde cel mai bine postului sau functiei vacante.

Utilitatea selectiei porneste de la constatarea ca, in administratia publica, urmeaza sa functioneze un numar mai mic de functionari, dar cu o pregatire profesionala deosebita.

Profilul presupune alegerea unor functionari publici cu o cultura generala care pot realiza o mare varietate de sarcini.

Utilizarea combinata a mijloacelor presupune convorbiri cu candidatii, cercetarea referintelor si a calificativelor, precum si satisfacerea unor criterii formale de catre acestia.

Numirea Functionarilor Publici

Cu exceptia catorva persoane care, prin alegere, devin functionari publici, majoritatea functionarilor sunt investiti in functie printr-un act administrativ de numire, unilateral (figura) Actele de numire a functionarilor publici). Odata cu numirea, functionarul public este investit cu atributiile corespunzatoare postului pentru care a candidat.

Atributiile, sarcinile, competentele si responsabilitatile functionarilor publici sunt stabilite de lege. Toate persoanele care indeplinesc conditiile legii pot sa candideze la concursul pentru ocuparea postului si/sau la functia publica declarata vacanta. Functia manageriala sau de executie in managementul public reprezinta ansamblul sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor care revin persoanelor din sistemul administrativ (de obicei functionari publici permanenti) pentru a realiza obiectivele precis definite ale compartimentului si/sau institutiei respective. Categoriile de functii care contribuie la realizarea unui sistem comun de obiective: ale compartimentului; institutiei; sistemului administrativ.

Exista diferente intre titularii functiilor publice si titularii functiilor manageriale. Primii sunt de obicei, reprezentantii puterii politice, iar ceilalti sunt functionarii publici profesionisti. Titularii functiei publice pot functiona maxim doua legislatii pe cand titularii pozitiilor manageriale pot functiona perioade mai mari de timp. Daca in dreptul public, numirea functionarului este un act administrativ unilateral, in dreptul privat raporturile dintre patron si functionar sunt bazate pe conventie.

Raporturile dintre patron si functionarul sau sunt reglementate prin conventie asa cum se statueaza in art. 969 in Codul Civil iar raporturile dintre autoritatea publica si functionarul public sunt intemeiate pe dispozitiile legale si pe actul administrativ de numire. Titularizarea pe o functie publica nu se efectueaza pe baza unui contract, ci a unui act unilateral de numire. Numirea este un act administrativ unilateral care determina efecte juridice, iar nu un act bilateral. Sunt situatii in care prin acte normative, decizii ministeriale sau prin regulamente interioare de organizare si functionare, se pot schimba conditiile fara ca functionarul sa aiba vreun drept de a protesta impotriva masurii respective care poate sa-l prejudicieze. Numirea intr-o functie publica constituie o procedura de drept public infaptuita prin acte administrative iar situatia juridica a functionarului public este statutara.

Functionarii publici numiti prin procedura de drept public exercita puterea publica avand dreptul de a-si indeplini functia in cadrul competentei stabilite de lege. Actul administrativ de numire, fiind un act de putere publica, este opozabil tuturor, din data publicarii sale in Monitorul Oficial, respectiv de cand functionarii publici au fost investiti cu sarcinile, competentele si responsabilitatile corespunzatoare postului si functiei respective.

Constitutia Romaniei din anul 1991, in art. 94 litera c) stabileste ca Presedintele Romaniei are drept de numire in functii publice, in conditiile prevazute de lege. Numirea se face prin decret care se publica in Monitorul Oficial. Conform legii numirile in functiile superioare in administratia centrala, incepand de la functia de director, se fac de Presedintele Romaniei, iar numirile in celelalte functii se fac de catre ministri, in timp ce in administratiile publice locale, in temeiul principiului autonomiei locale, legile stabilesc ca numirile functionarilor publici sa se faca de catre primari (in comunele rurale si orase) pe baza de concurs organizat potrivit legii.

Putem enumera cateva tipuri de acte administrative:

decrete ale presedintelui Romaniei;

decrete ale ministrilor, prefectilor;

dispozitii ale primarilor.

Acestea au efect juridic si obliga managementul si personalul de executie sa recunoasca celui numit calitatea de functionar public. Prin actul de numire, persoana fizica dobandeste posibilitatea legala de a exercita atributiile unei functii publice si/sau manageriale. Conditiile cerute pentru toti functionarii publici la numire sunt urmatoarele:

sa aiba calitatea de cetatean roman;

sa fie major;

sa nu fi suferit o condamnare penala

Sunt situatii in care legea stabileste conditii speciale cum ar fi:

acumularea unor cunostinte de specialitate, atestata printr-o diploma universitara. Investirea sau dobandirea atributiilor functiei este astfel conditionata prin lege de aceasta manifestare solemna de vointa, pe care o face functionarul depunand juramantul de credinta. Conform principiului general in materie de functii publice, numirea functionarului se face cu respectarea conditiilor si procedurii stabilite in actele normative.

Numirea functionarilor publici este o activitate apartinand procesului de management si de executie din administratie si stabileste inceputul perioadei de exercitare a sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor de catre fiecare persoana integrata in structura.