Nevoile umane si resursele economice

Nevoile umane si resursele economice

Societatea umana s-a constituit, a existat si exista datorita activitatii oamenilor. Activitatea umana - asa cum o cunoastem astazi - este deosebit de ampla si diversificata. Ea se dezvolta continuu ca rezultat al progresului stiintei si tehnicii, imbracand forme variate, de la productia de bunuri la creatia artistica si stiintifica. Activitatea umana a avut si are ca baza de pornire necesitatea satisfacerii unor multiple nevoi umane. Ele apar sub forma a ceea ce resimt oamenii ca fiindu-le necesar pentru existenta, pentru formarea si dezvoltarea lor si a societatii. Nevoile umane, asadar sunt izvorate din conditiile de viata ale oamenilor, respectiv din cerintele de consum ale acestora si din cerintele rezultate din participarea lor la viata sociala.

Nevoile sau trebuintele umane pot fi diferite ca cerinte obiectiv necesare ale vietii umane, ale existentei si dezvoltarii purtatorilor lor - oamenii, grupurile sociale, colectivitatile national statale, societatea in ansamblul ei[1]. Mai simplu, nevoile reprezinta un sir nesfarsit de cerinte ale omului ce apar si se manifesta pe tot parcursul vietii. De remarcat, faptul ca nevoile umane se diversifica si se amplifica continuu pe masura ce se creeaza posibilitati mai mari de satisfacere a lor. Satisfacerea unor nevoi genereaza aparitia altora si asa mai departe. Acest fapt pune in evidenta caracterul dinamic al nevoilor umane, inmultirea si diversificarea lor pe masura dezvoltarii societatii.

Analizate cu atentie sesizam ca nevoile umane au, pe de o parte, o incarcatura obiectiva, iar pe de alta parte, una subiectiva. Determinarea obiectiva se refera la constientizarea nevoilor si la corelarea lor cu posibilitatile materiale ale societatii si ale fiecarui individ. Privite astfel, ele apar ca nevoi efective, ca trebuinte efective. Incarcatura subiectiva pune in evidenta faptul ca de multe ori nevoile reflecta dorintele oamenilor necorelate cu posibilitatile efective de acoperire a lor. Multe dintre ele, datorita acestui fapt, raman simple doleante. Nevoile umane, putem spune, formeaza un sistem integrat in cadrul caruia ele sunt grupate si ordonate dupa anumite criterii. Ne propunem doar sa exemplificam : dupa natura lor, corespunzator dimensiunii fiintei umane, intalnim nevoi naturale (biologice sau fiziologice), nevoi de grup sau sociale si nevoi spiritual - psihologice; din punct de vedere al subiectilor purtatori, se grupeaza in nevoi individuale, de grup, ale societatii; din punct de vedere al ciclului activitatii umane, ele se grupeaza in nevoi zilnice, saptamanale, lunare, semestriale, anuale, s.a.; din punct de vedere al naturii bunurilor ele pot fi nevoi care se satisfac cu bunuri materiale (hrana, imbracaminte, locuinta, etc.) si nevoi care se satisfac cu ajutorul serviciilor, etc. Desigur, clasificarea nevoilor poate merge mult mai in adancime, contribuind la o mai buna cunoastere a lor. Aceste clasificari au un anumit grad de conventionalitate, ele nu au un caracter absolut.

Pentru satisfacerea nevoilor lor, oamenii se implica in activitatile din societate. Cu alte cuvinte, nevoile reprezinta mobiluri ale actiunii umane, ale intregii activitati social-economice ale oamenilor, manifestandu-se la suprafata societatii sub forma de interese economice.

Nevoile reflecta raporturile oamenilor cu mediul natural si cel social, determinand pe acestia sa actioneze asupra naturii pentru a crea bunuri si servicii in vederea satisfacerii lor. Interesele economice, ca reflectare a nevoilor, pun in evidenta, motivatia actiunii umane. Ele apar ca nevoi umane intelese de oameni (constientizate) si care se manifesta in procesul cooperarii si confruntarii dintre acestia in vederea dobandirii bunurilor necesare satisfacerii lor. Acest fapt necesita atragerea de resurse si transformarea lor in bunuri si servicii, precum si toate celelalte actiuni prin care bunurile si serviciile ajung in faza consumatiei si se consuma.

De precizat ca si interesele economice se pot grupa diferit. Pornind de la pozitia pe care o detine omul in societate, ele se pot prezenta ca interese individuale sau personale, interese de grup si interese generale. Acestea la randul lor, pot fi nuantate corespunzator nevoilor de care sunt legate. Este firesc ca fiecare individ sa fie purtator a numeroase interese, impletindu-se nivelul individual cu cel de grup si general. Nevoile umane, prin specificul si, mai ales, prin modul lor de manifestare, se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi :

sunt nelimitate ca numar. Pe masura ce o nevoie este satisfacuta apar altele, procesul fiind neintrerupt. Progresul societatii duce in mod direct la largirea ariei nevoilor, atat la nivel de individ, cat si de grup sau de societate;

sunt limitate in capacitate, respectiv ca volum. Fiecare nevoie in procesul satisfacerii ei atinge, la un moment dat, un prag de saturabilitate. Acest lucru nu inseamna ca nevoia dispare, ea reapare la anumite intervale, mai mici sau mai mari, de timp;

sunt concurente, respectiv unele nevoi se extind in detrimentul altora. Unele nevoi pot fi substituite de altele;

sunt complementare, respectiv se conditioneaza reciproc.

Nevoile, ca reflectare a necesitatilor, a trebuintelor declanseaza actiunea umana, care, pentru a avea finalitate, presupune atragerea resurselor si transformarea lor in bunuri sau servicii. Cu alte cuvinte, orice activitate umana presupune utilizarea unor resurse specifice, in cantitati diferite si de calitati corespunzatoare.

Resursele sunt reprezentate de toate elementele pe care omul le foloseste in activitatea sa pentru a obtine bunuri si servicii necesare satisfacerii nevoilor sale.

Resursele, corespunzator naturii lor, sunt de doua feluri :

a)   resurse primare sau originale, constituite din potentialul natural si potentialul demografic de care dispune societatea in fiecare etapa a evolutiei sale. Mediul natural - geografic ofera principalele resurse necesare existentei omului si progresului societatii. La acestea se adauga resursele umane, care au capacitatea de a pune in valoare resursele naturale;

b)   resurse derivate, rezultante ale activitatii umane si care sunt formate pe baza celor dintai. In cadrul lor se cuprind utilaje, echipamente tehnice, cunostintele si experienta stiintifica a oamenilor, etc.

Resursele derivate au calitatea de a ridica eficienta utilizarii tuturor resurselor atrase si folosite de oameni. Daca avem in vedere forma actuala de existenta a resurselor, acestea se pot grupa in resurse materiale si resurse umane. Sunt si alte criterii de grupare a resurselor. De pilda, resursele naturale, in functie de durata folosirii lor, se pot grupa in resurse neregenerabile sau epuizabile (ex. zacamintele de tot felul) si resurse regenerabile (ex. pamantul folosit in agricultura, apa, etc.). Desigur, unele resurse naturale pot fi recuperate si reutilizate, altele pot fi partial recuperate si reutilizate, iar o parte din ele sunt nerecuperabile.

Oamenii au cautat in permanenta sa descopere noi resurse, sa le atraga in activitatea lor si sa le foloseasca cat mai rational. Evident, de la perioada la perioada, resursele utilizate de oameni au sporit cantitativ si s-au diversificat. Aceasta evolutie nu trebuie privita in sine, ea trebuie privita in corelatie cu evolutia nevoilor la a caror satisfacere contribuie resursele.

Intre nevoi si resurse trebuie sa existe o asemenea corelatie care sa permita desfasurarea normala a vietii in fiecare etapa istorica data. De regula, raportul intre nevoi si resurse este de forma :

N > R.

Inegalitatea dintre nevoi si resurse pune in evidenta faptul ca, in raport cu cresterea si diversificarea nevoilor umane, resursele au fost si au ramas limitate. Cu alte cuvinte, resursele au fost si sunt caracterizate ca resurse rare, in sensul ca ele nu sunt disponibile decat in anumite limite cantitative, in timp ce nevoile umane tind a fi nelimitate.