Principiile dreptului muncii

Principiile dreptului muncii

Principiile de drept sunt acele idei calauzitoare pentru intreaga reglementare juridica a relatiilor sociale, precepte fundamentale impuse de-a lungul timpului datorita gradului lor larg de generalitate si datorita aplicabilitatii la scara extinsa.

Legiuitorul a inclus aceste principii in Codul muncii, in titlul I, capitolul al II-lea, intitulat "Principii fundamentale". Codul muncii reglementeaza expres principiul libertatii muncii, principiul interzicerii muncii fortate, principiul egalitatii de tratament, principiul asigurarii protectiei muncii, principiul dreptului la asociere, principiul consensualismului si principiul libertatii de miscare a fortei de munca.

Principiul libertatii muncii este reglementat in art. 3 din Codul muncii. Alin.1 al acestui articol face trimitere la garantarea constitutionala de care beneficiaza acest principiu de drept. Prin art. 41 Constitutia afirma ca dreptul la munca nu poate fi ingradit si ca alegerea profesiei si alegerea locului de munca sunt libere.

Tot acesta este si sensul in care legiuitorul a incriminat libertatea muncii prin textul din cod, insistandu-se atat asupra libertatii in alegerea locului de munca si a profesiei cat si asupra ideii ca nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.

Asadar principiul libertatii muncii este formulat in actualul cod in conformitate cu prevederile constitutionale si ale actelor normative internationale in materie. Noutatea pe care o aduce codul fata de textul constitutiei consta in precizarea sanctiunii impotriva contractelor de munca incheiate cu incalcarea acestui principiu, respectiv nulitatea de drept (art. 3 alin. 4)[1].

Principiul interzicerii muncii fortate este reglementat de art. 4 din cod. Asa cum prevede codul, munca fortata reprezinta orice munca sau serviciu impus unei persoane sub amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.

Nu constituie insa munca fortata sau activitate impusa de autoritatile publice:

(a)   In temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu;

(b)  Pentru indeplinirea obligatiilor civile stabilite de lege;

(c)   In baza unei hotarari judecatoresti de condamnare, ramasa definitiva in conditiile legii;

(d)  In caz de forta majora, respectiv in caz de razboi, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inundatii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte, in toate circumstantele care pun in pericol viata sau conditiile normale de viata ale ansamblului populatiei ori ale unei parti a acesteia.

Munca fortata sau silnica este prohibita si de alte reglementari ale sistemului nostru de drept. De exemplu, art.191 din Codul penal incrimineaza infractiunea cu denumirea marginala "supunerea la munca fortata sau obligatorie".

Principiul egalitatii de tratament este reglementat de art. 5 din Cod. In conformitate cu prevederile europene privind interzicerea oricarei forme de discriminare, al. 2 al art. 5 prevede ca orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala este interzisa.

Principiul protectiei muncii este reglementat atat de Constitutie (art. 41 al. 2) cat si de Codul muncii (art. 6). In conformitate cu prevederile codului, orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea demnitatii si a constiintei sale, fara nicio discriminare.

Principiul dreptului la asociere reglementat de cod in art. 7 este o reflectare a reglementarii sindicatelor din Constitutie (art. 9). Astfel, atat salariatii cat si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor lor profesionale, economice si sociale. Dreptul la asociere sta la baza dreptului la negociere colectiva, pe care de asemenea il recunoaste legislatia muncii actuala.

Art. 8 din cod reglementeaza principiul consensualismului in ceea ce priveste prestarea muncii remunerate. Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei credinte. Legea stabileste ca pentru buna desfasurare a raporturilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

O noutate absoluta pentru legislatia muncii de la noi o reprezinta prevederile art. 9 din Cod, articol inclus de asemenea in capitolul intitulat "Principii fundamentale". Acest text se refera la recunoasterea dreptului de a te incadra in munca in statele membre ale Uniunii Europene precum si in oricare alt stat, cu respecarea normelor dreptului international al muncii si a tratatelor bilaterale la care Romania este parte.