Principiile dreptului securitatii sociale

Principiile dreptului securitatii sociale

Definirea notiunii de principiu

Notiunea de principiu deriva din termenul latinesc principium si este definita ca fiind un "element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita etc." sau ca "element primordial, cauza primara sau punct de plecare a ceva".

"Orice principiu este, deci, un inceput, in plan ideal sau, de asemenea, o sursa, o cauza de actiune".[2]

In literatura juridica[3] s-au formulat mai multe definitii in acest sens a notiunii de principii de drept, autorul prezentei lucrari aderand la cea prezentata mai jos:

Principiile de drept sunt reprezentate de "acele idei generale, postulate calauzitoare sau precepte directoare care orienteaza elaborarea si aplicarea normelor juridice intr-o ramura de drept sau la nivelul intregului sistem de drept. Ele au forta si semnificatia unor norme superioare, generale, ce pot fi formulate in textele actelor normative, de regula in legea fundamentala sau, daca nu sunt formulate expres, sunt deduse in lumina valorilor promovate de societate."

Intocmai ca si in toate celelalte ramuri de drept si in cadrul normei de drept al securitatii sociale se disting doua categorii mari de principii: - o categorie este formata din principii generale, comune tuturor normelor de drept care constituie sistemul nostru de drept si o a doua - este alcatuita din principii specifice ramurii dreptului securitatii sociale.

Din continutul reglementarilor juridice in vigoare[4] se desprind urmatoarele principii specifice dreptului securitatii sociale:

- principiul unicitatii;

- principul egalitatii;

- principiul solidaritatii sociale;

- principiul obligativitatii;

- principiul contributivitatii;

- principiul repartitiei;

principiul autonomiei;

principiul universalitatii;

principiul respectarii demnitatii umane;

principiului subsidiaritatii;

principiul parteneriatului;

principiul participarii beneficiarilor;

principiul transparentei;

principiul nediscriminarii;

- principiul finantarii de la bugetul statului a prestatiilor necontributive;

- principiul indexarii si compensarii cuantumului prestatiilor.

1. Principiul unicitatii

Potrivit acestui principiu statul organizeaza si garanteaza sistemul public bazat pe aceleasi norme de drept. Aceste norme de drept sunt cuprinse in continutul actelor normative citate in subsol.

2. Principiul egalitatii presupune asigurarea tuturor participantilor la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu in ceea ce priveste drepturile si obligatiile prevazute de lege.

Este neindoios faptul ca acest principiu decurge din cel al egalitatii prevazut in art. 16 alin. 1 si 2 si art. 4 alin. 2 din Constitutie.[5]

Potrivit acestor prevederi, toti cetatenii romani "fara deosebire de rasa, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".

Egalitatea priveste toate drepturile indiferent de domeniul de activitate si de actul normativ care le consacra[6] afirma unii autori, iar altii sustin ca acest principiu "presupune, pe de o parte, obligatia autoritatilor publice de a trata in mod egal pe toti cetatenii in domeniul securitatii sociale, iar, pe de alta parte, nimeni nu poate pretinde mai multe drepturi de protectie (inclusiv intr-un alt cuantum) decat este indreptatit, invocand, de exemplu, apartenenta politica."

3. Principiul solidaritatii sociale

Potrivit semnificatiei acestui principiu, participantii la sistemul public, contribuabili si beneficiari, isi asuma reciproc obligatii si beneficiaza de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea riscurilor sociale prevazute de lege.

Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale , riscurile sociale asigurate sunt batranetea, invaliditatea si decesul, iar, potrivit art. 5 alin. 1 pct. III, si somerii beneficiaza de efectele asigurarii obligatorii in sistemul public

De asemenea, in art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005[8] se arata ca asiguratii sistemului de asigurari sociale de sanatate au dreptul la concedii medicale si la indemnizatia pentru incapacitate temporara de munca cauzata de boli obisnuite sau de accidente in afara muncii, concedii medicale si indemnizatii pentru prevenirea imolnavirii si recuperarea capacitatii de munca, concedii medicale si indemnizatii de maternitate, concedii medicale, indemnizatii pentru ingrijirea copilului bolnav, concedii medicale si indemnizatii de risc maternal.

Toate acestea sunt expresia solidaritatii sociale fata de cei care, dintr-un motiv sau altul, nu pot sa-si asigure in totalitate sau partial veniturile profesionale si prin prevederea acestor situatii in actele normative citate se asigura nu numai alocarea acestor drepturi, ci si garantarea acordarii lor.

4. Principiul obligativitatii

In conformitate cu acest principiu, persoanele fizice si juridice au obligatia de a participa la sistemul public, drepturile de asigurari sociale exercitandu-se corelativ cu indeplinirea obligatiilor (art. 2 lit. "d" din Legea nr. 19/2000).

De asemenea, potrivit art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cetatenii romani cu domiciliul in tara, precum si cetatenii straini si apatrizii care au solicitat si obtinut prelungirea dreptului de sedere temporara sau au domiciliul in Romania si fac dovada platii contributiei la fond sunt asigurate pentru sanatate.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 76/2002 privind asigurarile pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca[9], in sistemul asigurarilor pentru somaj sunt asigurate obligatoriu - prin efectul legii; persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca sau pe baza de contract de munca temporara in conditiile legii, cu exceptia persoanelor care au calitatea de pensionari - functionarii publici si alte persoane care desfasoara activitati pe baza actului de numire; persoanele care desfasoara activitati in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative sau judecatoresti, pe durata mandatului; militarii angajati pe baza de contract; persoanele care au raporturi de munca in calitate de cooperatori; alte persoane care realizeaza venituri din activitati desfasurate potrivit legii si care nu se regasesc in una dintre situatiile enumerate mai sus.

In cele trei acte normative la care am facut referire mai sus (Legea nr. 19/2000, Legea nr. 76/2002 si Legea nr. 95/2006) sunt prevazute si situatiile in care asigurarea este facultativa, dar, avand in vedere sfera persoanelor la care se refera aceste reglementari, se poate aprecia ca acest tip de asigurare facultativa este, de fapt, o exceptie.

Astfel, in art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 a fost inserata prevederea conform careia "Se pot asigura in sistemul public, pe baza de contract  de asigurare sociala (ns.), in conditiile prezentei legi, persoanele care se regasesc in situatiile prevazute la alin. (1) si care doresc sa isi completeze venitul asigurat, precum si alte persoane care nu se regasesc in situatiile prevazute la alin. (1)."

In art. 20 din Legea nr. 76/2002 se precizeaza ca "Se pot (subl. ns.) asigura in sistemul asigurarilor pentru somaj, in conditiile prezentei legi, urmatoarele persoane: asociat unic; asociati, administratori care au incheiat contracte potrivit legii; persoane autorizate sa desfasoare activitati independente; membri ai asociatiilor familiale; cetateni romani care lucreaza in strainatate conform legii; alte persoane care realizeaza venituri din activitati desfasurate potrivit legii si care nu se regasesc in una din situatiile prezentate mai sus".

De asemenea, in art. 214 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 se arata ca asigurarea de sanatate este facultativa pentru membrii misiunilor diplomatice acreditati in Romania, cetatenii straini si apatrizii care se afla temporar in tara, fara a solicita viza de lunga sedere si cetatenii romani cu domiciliul in strainatate care se afla temporar in tara.

5. Principiul contributivitatii

Potrivit acestui principiu, stipulat expres in art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, "fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite."

O prevedere cu un continut asemanator se regaseste si in art. 256 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, titlul VII, "Asigurarile sociale de sanatate".

In art. 24 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 se arata ca partea de venituri ale bugetului de asigurari pentru somaj se constituie din:

"a) contributiile angajatilor si ale persoanelor juridice" la care isi desfasoara activitatea asiguratii, asimilate angajatorilor potrivit legii;

b) contributiile individuale ale persoanelor prevazute la art. 19;

c) contributiile datorate de persoanele care incheie contracte de asigurare pentru somaj;

d) venituri din alte surse, inclusiv din finantare externa."

6. Principiul repartitiei este cel consacrat in art. 2 lit. f din Legea nr. 19/2000. Potrivit acestui principiu, "fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligatiilor ce revin sistemului public conform legii".

Plata acestor obligatii o reprezinta prestatiile de asigurari sociale care se acorda sub forma pensiilor, indemnizatiilor, ajutoarelor, altor tipuri de prestatii prevazute de lege, corelative cu obligatiile privind plata contributiei de asigurari sociale.

Indemnizatia de somaj prevazuta de art. 34 din Legea nr. 76/2002 se acorda somerilor numai daca indeplinesc cumulativ conditiile prevazute de lege (au un stagiu minim de cotizare de 12 luni din ultimele 24 luni premergatoare datei inregistrarii cererii, nu realizeaza venituri sau realizeaza venituri mai mici decat indemnizatia de somaj, nu indeplinesc conditiile de pensionare, sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca etc.).

In domeniul asistentei sociale, redistribuirea acestor fonduri de asigurari sociale de sanatate se asigura prin acordarea, unor categorii de persoane, de gratuitati la spitalizare, procurarea de medicamente gratuit sau la un pret compensat.

7. Principiul autonomiei presupune, in acceptiunea art. 2 lit. g din Legea nr. 19/2000, ca sistemul public se bazeaza pe o administrare de sine statatoare.

Intr-adevar, in baza prevederilor acestui act normativ a luat fiinta Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS), precum si "casele teritoriale (judetene) de pensii". (art. 3 alin. (1-3) din Legea nr. 19/2000).

Potrivit art. 100 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, "Realizarea politicilor, strategiilor, planurilor si programelor privind ocuparea fortei de munca si formarea profesionala a somerilor se infaptuieste, in principal, prin intermediul Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca.[10]".

Asigurarile de sanatate sunt organizate, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006, titlul VIII - "Asigurarile sociale de sanatate", prin Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si prin casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti.

8. Principiul universalitatii

Ideea de securitate sociala se intemeiaza pe ideea ca protectia sociala este expresia unei solidaritati a colectivitatii in ansamblul sau[11],deci protectia sociala trebuie sa fie universala, astfel incat de aceasta sa poata beneficia fiecare individ membru al colectivitatii atunci cand se afla intr-o situatie defavorizata si indeplineste conditiile prevazute de lege.

Scopul securitatii sociale este acela de a acorda o anumita asistenta sociala, financiara, economica sau de alta natura in cazul pierderii ori scaderii veniturilor sub un nivel minim acceptat de colectivitate, de societate. Aceasta diversitate de situatii in care pot aparea conditiile pierderii sau reducerii veniturilor este reglementata in concret de catre actele normative in vigoare si la care am mai facut referire (Legea nr. 95/2006, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 76/2002, Legea nr. 164/2001 etc.).

De altfel, se poate constata ca in ultima perioada de timp a aparut o reglementare mai unitara a acestor aspecte de securitate sociala pe plan legislativ in comparatie cu puzderia de acte normative existente in vigoare pana nu demult.

La ora actuala, aceste noi acte normative acopera in intregime situatiile care presupun luarea masurilor de securitate sociala.

9. Principiul respectarii demnitatii umane Potrivit acestui principiu fiecarei persoane ii este garantata dezvoltarea libera si deplina a personalitatii.

10. Principiul subsidiaritatii este acel principiu potrivit caruia in situatia in care persoana sau familia nu isi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locala si structurile ei asociative si complementar, statul.

11. Principiul parteneriatului este acel principiu in conformitate cu care autoritatile administratiei publice centrale locale, institutiile de drept public si privat, structurile asociative precum si institutiile de cult recunoscute de lege, coopereaza in vederea asigurarii serviciilor sociale.

12. Principiul participarii beneficiarilor. Potrivit acestui principiu beneficiarii masurilor si actiunilor de asistenta sociala contribuie activ la procesul de decizie si de acordare a acestora.

13. Principiul transparentei. In conformitate cu acest principiu se asigura cresterea gradului de responsabilitate a participarii active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor.

14. Principiul nediscriminarii. Acesta este un principiu care caracterizeaza intreaga legislatie romaneasca, inclusiv cea privind ramura dreptului securitatii sociale. Potrivit acestui principiu accesul la drepturile de asistenta sociala se realizeaza fara restrictie sau preferinta fata de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, categorie sociala, opinie, sex ori orientare sexuala, varsta, apartenenta politica, dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectare HIV sau apartenenta la o categorie defavorizata, precum si orice alt criteriu care are ca scop ori ca efect restrangerea folosintei sau exercitarii in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

15. Principiul finantarii de catre stat a unor prestatii care nu sunt constituite prin contributia beneficiarilor

In sustinerea acestui principiu sunt de remarcat prevederile Legii nr. 61/1993 cu privire la alocatia de stat pentru copii;[12] Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2003 privind alocatia familiala complementara; Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat; Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social etc.

De evidentiat este faptul ca actele normative citate mai sus stipuleaza in mod expres ca toate aceste prestatii se suporta din bugetul de stat.

16. Principiul indexarii, compensarii, recalcularii si recorelarii cuantumului prestatiilor

"Indexarea si compensarea sunt modalitati de mentinere a puterii de cumparare, de atenuare a efectelor inflatiei asupra nivelului de trai". Indexarea si compensarea sunt masuri care se impun in perioadele de stagnare economica, de recesiune."[16]

Indexarea "presupune o majorare a veniturilor intr-un procent sau uneori cu o suma fixa, datorita cresterii generale a preturilor".

Compensarea "reprezinta o suma de bani cu care se majoreaza veniturile individuale ca urmare a cresterii preturilor de consum si a tarifelor la produsele si serviciile la care se retrage subventia".

Guvernul, in baza unor analize fundamentate la nivel macroeconomic, aproba acordarea acestor indexari si compensari.

De asemenea, Legea nr. 19/2000 prevede ca Guvernul va lua masuri de recorelare a tuturor categoriilor de pensii, avand in vedere schimbarile produse in baza de calcul a acestora incepand cu anul 1991, ca urmare a trecerii la salarii individuale brute, a luarii in considerare a sporurilor cu caracter permanent, precum si a majorarii salariilor in sectorul bugetar sau negocierii acestora la societati comerciale si regii autonome.

In acelasi sens se poate avea in vedere si hotararea Guvernului nr. 1188/27.11.2001 referitoare la Normele metodologice privind recalcularea pensiilor militare de stat, conform art. 79 din Legea nr. 164/2001[18], hotararea Guvernului nr. 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public .

In concordanta deplina cu celelalte acte normative prezentate mai sus si Legea nr. 76/2002 prevede ca indemnizatia de somaj si celelalte drepturi stabilite prin lege se recalculeaza ori de cate ori se modifica salariul brut pe economie.

Trebuie de retinut faptul ca desi actele normative mai recente folosesc terminologii noi: "recalculare", "recorelare", "corectare" etc., toate aceste notiuni exprima in esenta acelasi lucru, avand aceeasi finalitate - mentinerea veniturilor populatiei la un nivel corespunzator, optim, fata de rata inflatiei, fata de fluctuatia preturilor, fata de recesiunea accentuata din tranzitia prelungita pe care o parcurgem in prezent.