Clasificarea definitiilor relatiilor publice

Clasificarea definitiilor relatiilor publice

Asa cum spuneam, multitudinea definitiilor date notiunii de "relatii publice" se datoreaza diferitelor moduri de a intelege realitatea, iar specialistii in domeniul relatiilor publice, lucrand in diverse institutii (guvernamentale, neguvernamentale, intreprinderi, firme, asociatii, universitati etc.) creeaza posibilitatea ca relatiile publice sa fie implicate in numeroase tipuri de activitati, cum sunt:

1) - scrierea si editarea de mesaje: comunicate, stiri de presa, radio si televiziune, scrisori, anunturi, cuvantari, rapoarte de activitate (newsletter);

2) - relatiile cu presa: contactarea jurnalistilor, plasarea unor materiale in presa, mentinerea legaturilor cu jurnalistii, distribuirea prompta a informatiilor cerute de jurnalisti, facilitarea intalnirilor dintre jurnalisti si lideri (sau specialisti din organizatie), verificarea informatiilor;

3) - cercetarea: identificarea categoriilor de public; strangerea informatiilor din interiorul organizatiei si din afara ei, referitoare la opinia diferitelor categorii de public, la situatia politica, la materialele aparute in presa, la atitudinea grupurilor cu interese specifice; monitorizarea si evaluarea modului in care programele de relatii publice s-au desfasurat si impactul acestora.

4) - activitatile de management: programarea si planificarea activitatilor in colaborare cu conducerea; administrarea personalului din departamentul de relatii publice; stabilirea bugetelor si programelor de lucru;

5) - consilierea: specialistii in relatii publice formuleaza recomandari pentru lideri, oameni politici, pentru persoane cu functii importante de conducere in ceea ce priveste atitudinile publicului, comportamentul organizational, raspunsurile adecvate in situatii de criza, mesajele referitoare la problemele sensibile;

6) - organizarea de evenimente speciale: pregatirea si coordonarea conferintelor de presa, inaugurarile, lansarile unor noi programe, aniversarile, campaniile de strangere de fonduri (fund-raising), vizite, concursuri etc.;

7) - cuvantarile in public: specialistii in relatii publice apar in fata publicului intern sau extern sau pregatesc liderii pentru asemenea aparitii publice;

8) - productia: tipografiere, fotografiere, radio, televiziune, design clasic sau multimedia = produse de comunicare;

9) - pregatirea profesionala: specialistii in relatii publice realizeaza activitati de pregatirea pentru comunicarea cu liderii organizatiilor, cu personalul din subordine, cu purtatorii de cuvant, cu alti membri ai organizatiei;

10) - contactele: specialistul in relatii publice creeaza legaturi cu reprezentantii comunitatii, ai presei, ai mediului politic sau de afaceri, cu membrii organizatiei, cu cei care viziteaza organizatia.

I. 2.a. Definitii bazate pe activitatile din relatiile publice

Foarte multe definitii se concentreaza asupra a ceea ce fac specialistii din relatii publice, ele incercand sa circumscrie acest domeniu prin insusirea tipurilor majore de activitati cum sunt: scrierea de comunicate, consilierea liderilor, cercetarea publicului de care depinde o institutie, organizarea de evenimente, planificarea si implementarea unor companii de comunicare. Fata de aceste activitati, cea mai importanta definitie este cea propusa de Asociatia Internationala a Relatiilor Publice, in 1987, si anume:

Practicarea relatiilor publice este arta si stiinta sociala a analizarii unor tendinte, a anticiparii consecintelor lor, a sfatuirii liderilor unei organizatii si a implementarii unor programe de actiune care vor servi atat interesele organizatiei cat si interesele publicului.

La randul ei, revista profesionala "Public Relations News" defineste relatiile publice ca fiind "functia de conducere care evalueaza atitudinile publicului, apropie politicile si procedurile unui individ sau al unei organizatii de interesele publicului, planifica si executa un program de actiune pentru a castiga intelegerea si acceptarea publicului".

In acest caz, modalitatile de a delimita domeniul relatiilor publice, vizeaza identificarea rolurilor pe care practicienii le indeplinesc sau si le atribuie atunci cand trebuie sa-si defineasca sfera de activitate. Specialistii in domeniu au identificat urmatoarele roluri:

1) rolul de tehnician al comunicarii (communication technician): care scrie, editeaza, face productie audiovizuala, creeaza sigle, grafice si orice alte mesaje necesare realizarii activitatii de relatii publice. Acesti practicieni nu trebuie sa ia decizii organizationale ci doar sa aplice deciziile altora, nu fac cercetari, nu planifica si nu evalueaza anumite activitati.

2) rolul de manager al comunicarii (communication manager): care planifica si conduce un program de relatii publice, consiliaza conducerea si ia decizii in ceea ce priveste politica de comunicare a organizatiei. De asemenea, ei sunt implicati in toate segmentele luarii deciziilor, utilizand cercetarea pentru a planifica si evalua munca lor. In cadrul acestui rol s-au identificat trei subroluri:

a) rolul de expert (expert-prescriber) - specialistul indeplineste o functie de conducere, cerceteaza si defineste problemele specifice ale relatiilor publice, dezvolta programe si raspunde pentru implementarea acestora;

b) rolul de a facilita comunicarea (communication facilitation) - specialistul asigura un flux continuu si bilateral al informatiei intre organizatie si public; el este un om de legatura, de interpretare si de mediere;

c) rolul de a facilita rezolvarea problemelor (problem soving process facilitator) - ajuta alte persoane din organizatie sa isi rezolve dificultatile de comunicare;

d) rolul de legatura cu media (media-relation role) - se mentin contactele cu presa si se informeaza membrii organizatiei asupra activitatilor presei. Totodata ei asigura o comunicare in doua sensuri, intre mass-media si organizatie (prin fisierele de presa si revista presei) si intre organizatie si presa (prin materialele pe care le produc si le distribuie);

e) rolul de legatura comunicationala (communication liason role) - specialstii sunt manageri ai comunicarii, reprezentand organizatia la diferite evenimente sau creand evenimente in care conducerea organizatiei are ocazia de a comunica direct cu publicul intern sau extern.

Aceste roluri evidentiaza faptul ca specialistii in relatii publice isi plaseaza activitatea intre doi poli: unul de executie (tehnicienii) si altul de conducere (managerii). La primul pol, ei isi revendica (pentru ei, dar si pentru domeniul relatiilor publice) numai activitati de producere a unor mesaje (comunicate, relatari, invitatii, dosare de presa etc.), in timp ce la al doilea, isi asuma activitati de conceptie, planificare, cercetare si evaluare a unor programe de comunicare.