Raporturile juridice de munca

Raporturile juridice de munca

Raporturile juridice de munca sunt acele relatii sociale reglementate prin lege, ce iau nastere intre o persoana fizica, pe de o parte, si, ca regula, o persoana juridica (societate comerciala, regie autonoma, institutie publica) sau fizica, pe de alta parte, ca urmare a prestarii unei anumite munci de catre prima persoana in folosul celei de-a doua, care, la randul ei, se obliga sa o remunereze si sa-i creeze conditiile necesare prestarii acelei munci.

1.1. Formele raporturilor juridice de munca

Raporturile juridice de munca se prezinta sub doua forme: tipice si atipice.

Raporturi tipice de munca sunt, in primul rand, cele fundamentate pe contractul individual de munca. Dreptul muncii are ca obiect specific raportul juridic izvorat din acest contract. Tot forme tipice, insa reglementate de alte ramuri de drept sunt considerate raporturile juridice de munca ce privesc militarii - cadre permanente in institutiile publice din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si membrii cooperativelor mestesugaresti si ai societatilor agricole.

Raporturi atipice de munca sunt cele ce privesc pe membrii barourilor de avocati.

Formele tipice ale raporturilor juridice de munca:

- Raporturi juridice de munca bazate pe contractul individual de munca

Se caracterizeaza prin aceea ca una din parti, intotdeauna o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Pe baza unor astfel de contracte isi desfasoara activitatea majoritatea persoanelor apte de munca incadrate la societatile comerciale cu capital de stat/privat^*), regii autonome^**), institutii publice (unitati bugetare), alte persoane juridice sau fizice.

^*) Societatile comerciale

Conform dispozitiilor art.1 din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale (republicata in Monitorul Oficial nr.1066/2004) in vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice/juridice se pot asocia si constitui in societati comerciale cu respectarea prevederilor acestei legi. Potrivit art.2 din lege, societatile se pot constitui sub una din urmatoarele forme: S.C. in nume colectiv, S.C. in comandita simpla, S.C. pe actiuni, S.C. in comandita pe actiuni, S.C. cu raspundere limitata.

Potrivit art.213 din lege, incadrarea in societatile comerciale se face pe baza contractului individual de munca, cu respectarea prevederilor Codului Muncii si a regimului asigurarilor sociale de stat. Salarizarea se stabileste prin negocieri colective sau individuale. Aceste reglementari sunt completate prin dispozitiile Legii-Codul Muncii nr.53/24.01.2003 (Monitorul Oficial nr.72/05.02.2003).

^**) Regiile autonome

Potrivit art.1 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale (Monitorul Oficial nr.98/1990) unitatile economice de stat, indiferent de organul in subordinea caruia se afla, se organizeaza si functioneaza in conditiile prezentei legi sub forma de regie autonoma sau societate comerciala.

Conform art.2 din lege, regiile autonome se organizeaza si functioneaza pe principiul autonomiei financiare in ramurile strategice ale economiei (transporturi, energetica, productia de armament etc.).

Raporturile juridice de munca in cadrul regiilor autonome se bazeaza pe contractul individual de munca, reglementat de legislatia muncii.

Salarizarea se stabileste prin negocieri colective sau individuale. Aceste reglementari sunt completate prin dispozitiile Codului Muncii.

- Raporturile juridice de munca ale militarilor - cadre permanente

Desi militarii activi nu presteaza activitati pe baza contractelor individuale de munca, raporturile acestora cu institutiile publice din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala sunt de natura contractuala. Natura contractuala este determinata de manifestarea vointei exprimata de cele doua parti (viitorul cadru militar activ depune o cerere prin care solicita primirea in randul cadrelor militare in activitate iar ministrul/conducatorul institutiei publice printr-un act administrativ ii accepta solicitarea si ii acorda gradul militar), munca prestata, conditiile de munca si asigurarile sociale create, precum si remunerarea acesteia.

Raporturile de munca ale cadrelor militare active sunt in sfera dreptului administrativ.

- Raporturile juridice de munca ale membrilor cooperativelor mestesugaresti

Potrivit art.4 din Legea nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei (Monitorul Oficial nr.172/2005), cooperativele mestesugaresti sunt asociatii cu caracter economic constituite pe baza consimtamantului liber exprimat al persoanelor care devin membri ai cooperativei, in scopul desfasurarii in comun a unor activitati productive/comerciale cu mijloace de productie proprietate colectiva sau inchiriate.

Raportul juridic de munca al cooperatorilor se stabileste pe baza conventiei de asociere (cooperare) si nu pe baza contractului individual de munca. Conventia creeaza un raport juridic de munca dar si unul patrimonial (viitorul membru cooperator are obligatia statutara de a aduce masini si unelte pentru desfasurarea muncii, de a subscrie, la intrarea in cooperativa, cu o taxa de inscriere si contribuie la fondul social al cooperativei.

Raporturile juridice de munca in cooperatia mestesugareasca constituie obiectul dreptului cooperatist.

- Raporturile juridice de munca ale membrilor asociatiilor agricole

Legea nr.36/1991 permite proprietarilor terenurilor agricole de a exploata pamantul prin intermediul societatilor agricole sau chiar al societatilor comerciale.

Raporturile membrilor in cadrul asociatiei sunt raporturi juridice de munca si patrimoniale si au la baza actul de asociere.

Raportul juridic de munca bazat pe contractul de ucenicie la locul de munca (art.205-213 din Codul Muncii si Legea nr. 279-2005 privind ucenicia la locul de munca - Monitorul Oficial nr. 907-2005).

Contractul de ucenicie la locul de munca este contractul individual de munca de tip particular, in temeiul caruia:

a) angajatorul persoana juridica sau persoana fizica se obliga ca, in afara platii unui salariu, sa asigure formarea profesionala a ucenicului intr-o meserie potrivit domeniului sau de activitate;

b) ucenicul sa se formeze profesional si sa munceasca in subordinea angajatorului respectiv.

Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie pe o durata determinata care nu poate fi mai mare de 3 ani si mai mica de 6 luni.

Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie de catre angajatorul autorizat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si Familiei.

Contractul de uncenicie de incheie in forma scrisa si se inregistreaza in termen de 20 de zile la inspectoratul teritorial de munca judetean / al municipiului Bucuresti.

Poate fi incadrat ca ucenic orice tanar care nu detine o calificare profesionala si care, la debutul perioadei de ucenicie, nu a implinit varsta de 25 de ani.

Ucenicul beneficiaza de dispozitiile aplicabile celorlalti salariati, in masura in care ele nu sunt contrare celor specifice statutului sau.

Timpul afectat pregatirii teoretice este inclus in programul normal de lucru.

In cazul ucenicilor este interzisa :

a) munca prestata in conditii grele, vatamatoare sau periculoase;

b) munca suplimentara;

c) munca de noapte.

Contractul de ucenicie la locul de munca va cuprinde, in afara dispozitiilor obligatorii prevazute in contractul individual de munca, urmatoarele:

a) precizarea persoanei care urmeaza sa se ocupe de pregatirea ucenicului, denumita maistru de ucenicie si calificarea acestuia;

b) durata necesara pentru obtinerea calificarii in meseria respectiva;

c) avantajele in natura acordate ucenicului in vederea calificarii profesionale.

Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat pentru pregatirea ucenicilor de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este pregatit prin contractul de ucenicie, fac obietul unei verificari finale organizate de catre angajator.

Ucenicul nu suporta cheltuielile de formare facute de angajator.

Controlul activitatii de ucenicie la locul de munca, statutul uncenicului, modul de incheiere si executare a contractului de ucenicie la locul de munca, autorizarea angajatorilor pentru incheierea acestor contracte, atestarea maistrului de ucenicie, verificarea finala a aptitudinilor ucenicului, precum si orice alte aspecte legate de acest tip de contract sunt reglementate prin Legea nr. 279-2005 si normele metodologice de aplicare a acestei legi.

Angajatorii care incadreaza in munca persoane, in baza unui contract de ucenicie la locul de munca, primesc lunar, la cerere, din bugetul asigurarilor pentru somaj, pe durata derularii contractului, pentur fiecare ucenic:

- o suma egala cu 50% din salariul de baza minim brut pe tara in vigoare;

- o suma egala cu contravaloarea lunara a serviciilor de instruire teoretica a acenicului fara a depasi 20% sin salariul de baza minim brut pe tara.

Nu se acorda pe perioada de proba si pe durata suspendarii raportului de munca.

- Raporturile juridice de munca ale functionarilor publici

Raporturile juridice de munca ale functionarilor publici au la baza actul de numire in functie si nu contractul individual de munca. Numirea in functie, incetarea raportului de serviciu, raspunderea disciplinara, drepturile si indatoririle acestora, precum si salarizarea sunt reglementate prin Statutul functionarilor publici, aprobat prin lege, precum si prin acte normative specifice (Legea nr. 188/1999 republicata in Monitorul Oficial nr. 251/2004, cu modificarile si completarile ulterioare).

Forme atipice ale raporturilor juridice de munca

Potrivit dispozitiilor Legii nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat (republicata in Monitorul Oficial nr.113/2001), aceasta profesie este independenta si se exercita numai de catre membrii barourilor de avocati.

Intre barou si avocat nu se creeaza un raport de subordonare specific raportului juridic de munca bazat pe contractul individual de munca, intrucat baroul nu reglementeaza programul de lucru al avocatului si nu poate da indicatii privind instrumentarea cauzelor.

1.2. Trasaturile caracteristice ale raportului juridic de munca reglementat prin normele dreptului muncii (contract individual de munca):

ia nastere prin incheierea unui contract individual de munca;

are un caracter bilateral (angajat-angajator);

are un caracter personal (munca este prestata de o anumita persoana fizica - salariat, in folosul unui anumit angajator (persoana juridica sau fizica);

subordonarea persoanei fizice care presteaza munca, in calitate de salariat, angajatorului. Implica incadrarea intr-un colectiv de munca al unei unitati determinate, intr-o anumita structura organizatorica si intr-o anumita ierarhie functionala. Subordonarea implica respectarea disciplinei muncii (respectarea programului de lucru, indicatiile primite etc.);

munca trebuie sa fie remunerata. Salariul reprezinta contraprestatia;

asigurarea. Potrivit art.171 din Codul Muncii angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele legate de munca.