Cateva activitati conexe relatiilor publice

Cateva activitati conexe relatiilor publice

Asa cum mentionam inca de la inceputul acestui curs, relatiile publice sunt adesea identificate cu alte domenii, in parte datorita ignorantei, in parte datorita granitelor fluctuante dintre anumite sfere care interfereaza. Uneori, relatiile publice sunt asimilate marketingului sau resurselor umane, advertising-ului si publicitatii.

Inclusiv bibliografia de specialitate este presarata cu interpretari, sensuri sau clasificari variate.

Inaite de a continua demersul de aprofundare a domeniului relatiilor publice, clarificarea sensului unor concepte de baza este necesara, cu atat mai mult cu cat pentru profesionistii in relatii publice, exista o mare diversitate de domenii particulare de specializare :

In limbajul de specialitate informarea publica (publicity) presupune transmiterea si publicarea in mass-media de informatii despre o organizatie, fara ca spatiul sau timpul folosit sa fie platit. In sfera publicitatii intra comunicatele de presa, fotografiile, reportajele video, dosarele de presa etc., trimise de diverse birouri de presa ori departamnte de relatii publice catre institutiile mass media. Redactia decide daca informatiile primite sunt interesante (sunt stiri) si stabileste forma in care acestea vor fi prezentate. Cel care trimite informatia nu poate impune publicarea sau mentionarea sursei; in schimb, el nu are nici un fel de obligatii financiare fata de institutiile de presa care au preluat si difuzat mesajul sau.

Cele mai frecvente forme jurnalistice de publicitate sunt reportajele economice, reportajele despre o descoperire stiintifica intemeiate pe comunicatul de presa realizat de o anumita institutie de profil, emisiunea de televiziune consacrata inaugurarii unei constructii, lansarii unei carti, vernisajului unei expozitii samd.

Publicitatea este o forma de complicitate intre presa si sistemul relatiilor publice. Pentru ca sa fie acceptat de catre redactii, mesajul trebuie sa respecte normele jurnalistice: ton neutru, informatie echilibrata etc. Avantajele sunt credibilitatea sursei si usurarea muncii redactie.

Insa publicitatea nu este acelasi lucru cu relatiile publice: prima este doar o tehnica din domeniul relatiilor publice. Asadar, cei care lucreaza in sfera publicitatii sunt "atasati de presa", "purtatori de cuvant", "autori de texte" etc., nu creatori de strategii de relatii publice.

Reclama: in general, terminologia romaneasca permite confuzia sau suprapunerea dintre aceasta si publicitate. Acestea trebuie insa separate conceptual, macar de catre specialistii in domeniu.

Reclama reprezinta un mesaj platit, adesea asociat cu vanzarea de marfuri sau de servicii. Totusi, exista situatii cand scopul reclamei nu e doar comercial, ci si informativ. Fireste, cel care cumpara spatiu sau timp pentru reclama are controlul asupra continutului acesteia.  Scopul reclamei e sa domine, sa convinga, sa manipuleze oarecum publicul, pe cand scopul relatiilor publice este acela de a crea un climat de incredere. In acest domeniu, anunturile platite sunt folosite pentru a transmite mesaje de natura etica, morala.

Numeroase institutii folosesc, pentru a-si defini activitatea, sintagma afaceri publice (public affairs). Aceasta acopera domeniul relatiilor publice guvernamentale sau comunitare.

Promotiunea este un mod complex de comunicare, prin care o organizatie isi plaseaza mai eficient ideile, produsele si serviciile. De exemplu, casele Ronald McDonald, puse la dispozitia parintilor pentru a fi mai aproape de copiii lor internati in spitale, sunt o forma de promotiune pentru restaurantele McDonald's; campaniile de strangere de fonduri ale Crucii Rosii sau ale Greenpeace sunt si forme de promovare a imginii acestor organizatii.

Lobby: Termenul se refera la eforturile in vederea influentarii unei decizii guvernamentale sau legislative, prin diferite mijloace de presiune sau persuasiune.

Activitatea de lobby cere cunoasterea procesului legislativ, a modului de functionare al guvernului, a procedurilor juridice, a persoanelor care activeaza in structurile guvernamentale si parlamentare. Activitatea de lobby este cel mai adesea indeplinita de avocati, de fosti parlamentari ori angajati guvernamentali, nu neaparat de specialisti in relatii publice. Asadar, lobby-ul este calea legala princare diferite grupuri, organizatii etc. pot interveni in procesul guvernamental si legislativ deoarece persoanele care se ocupa de lobby stau in general in proximitatea liderilor politici si incearca sa influenteze, in acest mod, luarea unor decizii.

Marketingul: In mod cotidian, marketingul consta in cercetarea pietei, design al produsului, ambalare, stabilirea pretului, promovare si distributie. Scopul este extinderea pietei. Relatiile publice sunt insa centrate pe actul comunicarii (nu al tranzactiei) si vizeaza stabilirea unui raport de incredere intre organizatie si publicurile  sale.

Organizatiile non-profit ofera unui practician mai mare libertate de miscare, dar salariile sunt, in general, mai mici. Activitatea este, in general, axata pe activitati promotionale, alaturi de strangerea de fonduri sau de cautarea subventiilor oferite de fundatii. Un minus este dependenta de sprijinul si munca voluntarilor, a caror instruire care tot in sarcina practicienilor de relatii publice.

In randul organizatiilor non-profit se incadreaza muzee, spitale, servicii sociale, grupuri pe probleme de sanatate si organizatii profesionale felurite.

Institutiile de invatamant sunt de obicei tot organizatii non-profit, de stat sau particulare. Institutiile particulare se conformeaza de obicei modelului organizatiilor non-profit.

Desi au legaturi importante cu structurile guvernamentale, activitatea lor se deosebeste de cea a institutiilor publice care, pentru ca sunt de stat, sunt mai expuse capriciilor politicienilor si analizei cetatenilor, care contribuie la bugetul lor.

Practicienii de relatii publice din toate institutiile de invatamant pot fi implicati in dezvoltarea institutiei, activitate care include strangerea de fonduri.

Strangerea de fonduri se numeste cateodata "relatii cu donatorii". Aceasta modalitate este utilizata mai ales de catre organizatiile de caritate, protectia mediului, medicale, invatamant sau arta. Altfel spus,  cele non-profit. Acestea depind de donatii sau de cotizatii. In acest scop, se organizeaza evenimente speciale (marsuri, spectacole, pelerinaje, trimiteri de scrisori etc.)

In primul rand, cel ce se ocupa de strangerea de fonduri trebuie sa identifice prin cercetare sursele potentiale.

Pasul urmator il constituie convingerea surselor cu privire la importanta, seriozitatea si valoarea organizatiei pentru care solicita o donatie. Donatorii individuali implica o relatie de lunga durata cu organizatia, iar fundatiile trebuie sa se identifice ca scopuri sau obiective cu organizatia in cauza. Solicitarea propriu-zisa poate imbraca mai multe forme, de la o caseta video de prezentare la elaborarea unor brosuri sau chiar la organizarea unor intalniri directe intre persoana sau persoanele care reprezinta organizatia si potentialul donator.

O alta etapa este oferirea unui semn de recunostinta. Insa acest pas nu este atat de simplu pe cat pare, deoarece un cadou sau premiu scump denota faptul ca mare parte din bani sunt folositi in scopuri care deviaza de la obiectivul principal al donatiei.

Finalmente, relatia donatorilor cu organizatia trebuie sustinuta permanent. Cei care strang fonduri vor ca donatorii sa repete gestul si sa faca o noua donatie. Chiar daca donatia nu se repeta, un donator multumit atrage alti potentiali donatori.

Un alt domeniu distinct de specializare il constituie cercetarea in vederea planificarii si anticiparii tendintelor mediului. Aceasta cercetare se bazeaza pe monitorizarea opiniei publice si a potentialelor schimbari de atitudine a publicului fata de organizatie.

Printr-o monitorizare permanenta a publicurilor si printr-un management performant al problemelor vizand posibilele schimbari de mediu, organizatiile isi pot stabili strategiile de relationare cu publicul.  Din acest punct de vedere, specialistii de relatii publice joaca si rolul de sociologi. Ei trebuie sa mentina relatii bune cu publicurile lor, iar modalitatea de realizare este informarea corecta, completa si prompta a acestuia. Pentru a fi insa la randul lor bine informati, specialistii de relatii publice trebuie sa manuiasca performant tehnologiile actuale, mai ales Internet-ul.

In anumite circumstante, specialistii de relatii publice aleg sa ceara parerea unui futurolog, specialisti in prevederea evenimentelor. In anii ,80, majoritatea organizatiilor de anvergura apelau la astfel de profesionisti.

Relatiile publice internationale sunt un domeniu care s-a dezvoltat datorita aparitiei companiilor multinationale si a dezvoltarii cooperarii internationale pe toate planurile. Intreprinderi, firme de diferite tipuri, institutii de stat sau particulare, centrale sau locale, asociatii non-profit etc., toate deruleaza activitati care implica relatii publice internationale. Numeroase firme (ex: agentii de turism) au filiale in alte tari, unde specialistii de relatii publice au un rol fundamental, atat pentru buna desfasurare a activitatii din filiala cat si pentru pastrarea legaturilor cu sediul central. Relatiile publice internationale constituie adesea un sector dificil, cu atat mai mult cu cat specialistii in cauza trebuie sa intre in contact cu publicuri a caror mentalitate, limba, cutume etc. sunt total diferite. De asemenea, ei trebuie sa cunoasca si legislatia statului unde isi desfasoara activitatea, aceasta putand unori sa fie incompatibila cu cea a statului unde se afla sediul central al organizatiei.

Relatiile publice financiare si relatiile cu investitorii se refera la activitati ca intocmirea comunicatelor de presa menite sa influenteze valoarea la bursa a companiei, realizarea raporturilor de audit etc. Sectorul este unul cu responsabilitati majore, specialistul de relatii publice trebuind, in acest caz, sa vehiculeze si notiuni de macroeconomie, drept etc.

Relatiile publice pentru industrie implica, din partea specialistului, colaborarea cu sectorul politic si necesita rabdare fata de fenomenul birocratic. In principiu, accentul care, in acest caz, pe relatiile publice interne, cu angajatii priviti individual si cu sindicatele.

Relatiile publice pentru companiile comerciale constituie un domeniu mai larg, care implica activitati legate de angajati, de membrii comunitatilor, de concurenta si de toate categoriile de publicuri din interiorul si din afara companiei. Consumatorii sunt publicul extern care focalizeaza atentia acestor specialisti.

Relatiile publice politice se refera la activitati pentru candidatii la o functie, atat in perioada de campanie electorala, cat si ulterior, dupa ce acestia au fost alesi: construirea de strategii de relatii publice, redactarea de sloganuri, discursuri etc. Din acest punct de vedere, avem de a face cu doua atitudini ale specialistilor de relatii publice: unii considera ca serviciile lor de consiliere sunt asemanatoare cu consultanta juridica, si le acorda oricui le solicita si e dispus sa plateasca pentru ele, altii accepta sa consilieze doar persoane cu a caror orientare politica simpatizeaza. Domeniul nu este comod, campaniile elctorale focalizaeza atentia mijloacelor mass media iar practicienii de relatii publice trebuie sa acorde maximum de atentie mai ales aspectelor finaciare (donatii, colectare de fonduri etc.).

Domeniul sanatatii are, de asemenea, nevoie de specialisti de relatii publice. Spitalele, sanatoriile, companiile farmaceutice, clinicile, centrele de cercetare etc. Au adesea astfel de departamente in structura lor. De preferat, specialistii in cauza trebuie sa aiba cunostinte fundamentale din domeniul medical sau farmaceutic, pentru a putea relationa bine atat cu organizatia pentru care presteaza servicii, cat si cu publicurile acesteia. De asemenea, sunt necesare cunostinte si abilitati de marketing si publicitate.

In ceea ce priveste sportul, rolul specialistului de relatii publice este crucial. Relatiile echipelor profesioniste sau a sportivilor individuali cu cluburile sunt extrem de complexe. La randul lor, acestea au relatii cu investiorii, proprietarii de stadioane, lanturile hoteliere, companiile de transporturi, cu membrii comunitatii din care provin, cu fanii, cu mijloacele mass.media etc.  

Piata timpului liber, este, de asemenea, in continua crestere. Aceasta se refera la promovarea zonelor de agrement, a parcurilor , a statiunilor turistice, a activitatilor sportive, legate de hobby-uri si mestesuguri, dar si a unor activitati educationale, de divertisment si culturale.

Tema: Explicati urmatorii termeni: lobby, deadline, fund-raising, feed-back, brainstorming.