VIOLENTA, FENOMEN DEVIANT

Violenta este tot mai des semnalata in societatile contemporane, reprezentantii organizatiilor internationale, specialistii, factorii de decizie ai unor institutii guvernamentale si neguvernamentale, dar si simpli cetateni exprimandu-si opiniile legate de cresterea numarului de acte violente si de multiplicarea formelor de manifestare ale acestui fenomen.

Situatia generala a acestui fenomen ingrijoreaza cel mai mult, deoarece, violenta a devenit o tema cu care se confrunta toate statele, fiind nevoie de interventie, de dezvoltarea unor strategii de investigatie, prevenire si control. Modernitatea si conditia urbana au dus la aparitia unor noi forme de violenta si au provocat schimbari la nivelul valorilor si aspiratiilor indivizilor. Conflictele datorate saraciei, dar si lipsei de educatie si de informare genereaza contexte de viata private in care violenta este un comportament tolerat, chiar acceptat, el fiind invatat de catre copii si reprodus ca modalitate esentiala, frecventa si normala de comportament interpersonal. (Liiceanu, A, 2003 )

Cu toate acestea, inexistenta actelor violente si deviante este o utopie, asa cum spunea si Durkheim: "crima este normala, fiindca o societate in care ar lipsi este cu totul imposibila", de aici putem spune ca violenta reprezinta o permanenta umana, fiind legata de esenta noastra si de functionarea societatii.

Ea este, in prezent, amplificata de actele de terorism si crima organizata. Comise in scopul de a inspira frica, spaima in randul opiniei publice, constau intr-o serie de delicte si crime ce incalca drepturile si libertatile individului (omoruri, asasinate, violuri, agresiuni fizice).
In momentul de fata, alaturi de violenta primitiva, ocazionala, pasionala sau utilitara, se constata amplificarea si proliferarea violentei rationale, specifica punerii la cale a crimei organizate.

I.1   DEFINIREA TERMENULUI DE VIOLENTA

Din perspectiva studiilor pentru pace (J. Galtung, 1996 apud Curic, I, Vaetas, L, 2005, p.14) "violenta nu include doar acele violente la nivel fizic ci orice situatie in care fiintele umane sunt influentate in asemenea maniera incat realizarile lor efective, somatice, mentale se afla la un nivel mai scazut decat realizarile lor potentiale"

Violenta mai poate fi definita ca un fenomen care se manifesta prin actiune fizica, cuvant, stare emotionala si sufleteasca, umilinta, cu scopul de a controla, maltrata sau a sugera senzatia de frica. Violenta este, astfel, un comportament coercitiv folosit de un individ pentru a detine sau a mentine puterea sau controlul asupra celorlalti. (Bolos D., Salagean D., 2005)

In Dictionarul de Sociologie (1993, p. 658), violenta presupune "utilizarea fortei si a constrangerii de catre un individ, grup sau clasa sociala in scopul impunerii vointei asupra altora". Din punct de vedere juridic, violenta caracterizeaza "folosirea fortei fizice sau a autoritatii personale pentru a produce un prejudiciu sau o vatamare integritatii unei persoane - crime, loviri, raniri voluntare, violuri, etc. In psihologie, violenta desemneaza un comportament agresiv manifestat, cel mai adesea, in urma unor frustrari.

Din punct de vedere sociologic, nu este considerata numai o resursa a puterii claselor sau grupurilor privilegiate, ci si un mijloc compensator la care recurg clasele si grupurile sociale defavorizate sau marginalizate constituite din indivizi lipsiti de resurse, neintegrati social sau socializati in mod deficitar.

Walter Benjamin, in cartea "Despre violenta" considera ca "o cauza devine violenta in sensul pregnant al cuvantului doar atunci cand intervine in relatii morale" (2004, p. 7), el vazand violenta ca pe un mijloc in atingerea unor scopuri, nu si un scop in sine.

I.2   TIPURI DE VIOLENTA

Jean-Claude Chesnais (1981), realizeaza o clasificare a formelor de violenta in trei categorii, incercand sa ilustreze intr-o maniera geometrica zonele semantice incluse in definitie. Astfel avem: ca nucleu, deci, primul cerc, este violenta fizica, pe care autorul o considera cea mai grava, intrucat cauzeaza vatamari corporale sau chiar moartea persoanei atacate. Ea este cea mai brutala si mai salbatica forma.
Al doilea cerc, mult mai intins, il reprezinta violenta economica, care priveste toate atingerile si frustrarile asupra bunurilor materiale, cunoscand practic o infinitate de forme. In societatile cu grad ridicat de evolutie industriala se poate opera foarte greu la despartirea a ceea ce ai de ceea ce esti, intrucat individul se identifica extrem de mult ca existenta cu ceea ce-i apartine ca mijloc de existenta. In acest fel, violenta se confunda cu delincventa.
Cel de-al treilea cerc reprezinta violenta morala. A vorbi de violenta in acest sens, spune Chesnais, constituie un abuz de limbaj in conditiile vietii moderne, cand se confunda in toata ambiguitatea, reglementarea si agresiunea, organizarea si agresiunea.
Din aceasta perspectiva, s-a stabilit urmatoarea tipologie a violentei:
1) Violenta privata: a) violenta criminala:

mortala: omorarea, asasinarea, otravirea, executiile capitale;

corporala: lovituri si raniri mortale;

sexuala: violul.

b) violenta noncriminala:

suicidul si tentativa de suicid;

accidentele: rutiere, de munca.

2) Violenta colectiva:

a) violenta cetatenilor contra puterii: terorismul, revolutiile si grevele.

b) violenta puterii contra cetatenilor: terorismul de stat, violenta industriala.

c) violenta paroxistica: razboiul.

Dintre tipurile de violenta prezentate, un tip care prezinta o amploare ingrijoratoare o reprezinta violenta in familiei. Ne ingrijoreaza foarte mult violenta de pe strazi, actele criminale, dar cel mai important ar fi sa pornim de la aceasta, familia reprezentand si primul mediu de socializare al unui copil. Numarul cazurilor acestui tip de violenta este foarte mare, dar nu este cunoscut in totalitate datorita rusinii pe care o manifesta victimele fata de cei din jur, preferand sa tina secret ceea ce se intampla in familie. Cauzele acestui fenomen sunt multiple, ele putand fi de ordin social, economic si individual, iar consecintele pot fi de la jigniri, violenta verbala, violenta fizica, in ultima instanta fiind crima. Nu intamplator am vorbit despre acest gen de violenta, familia reprezinta cel mai important mediu pentru copil, de aici invata primele lucruri in viata, si de aici poate invata direct un comportament agresiv, pe care apoi sa il manifeste la scoala fata de colegii, profesori, dar si in societate, urmand ca poate mai tarziu sa il foloseasca in propria familie.

Astfel, violenta poate fi intalnita peste tot: in familie (violenta domestica), in scoala, in grupul de prieteni, in societate (violenta ca si comportament antisocial-violenta in locuri publice, violenta ca si comportament infractional-talharia, tulburarea linistii publice, loviri, vatamare corporala, omor). (Bolos D., Salagean D., 2005)

I.3   VIOLENTA SI AGRESIVITATE

Nu putem vorbi despre violenta fara a vorbi despre agresivitate. Agresivitatea este "un comportament  verbal   sau   actional,   ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea si chiar suprimarea fizica a celorlalti." (Dictionarului de Sociologie 1993, p. 21). De asemenea, ea poate fi considerata o caracteristica a acelor forme de comportament orientate in mod destructiv, in vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte. Actul agresiv poate viza diverse obiecte sau fiinte umane, ori amandoua. Opusul agresivitatii poate fi comportamentul prosocial, insa ea nu trebuie confundata cu un comportament antisocial, cum sunt delincventa si infractionalitatea. Astfel, agresivitatea poate fi un lucru normal in diverse situatii, si chiar este bine sa fie cat mai intensa, cum ar fi de exemplu in cazul anumitor sporturi, concursuri. In sens invers, nu orice comportament antisocial, inclusiv infractional, poate fi caracterizat prin agresivitate. Kimble considera agresivitatea ca "orice act facut cu intentia de a rani o alta persoana, fie in sens fizic, fie in sens psihologic."(Mitrofan, N, 2004, p.165-167)

Trebuie sa facem distinctia si intre agresivitate si violenta, deoarece de cele mai multe ori cele doua concepte sunt confundate sau asociate. Astfel, in majoritatea cazurilor, un comportament agresiv este si violent (intentie clara de a face rau), insa exista si cazuri de agresivitate non-violenta (otravirea lenta a unei persoane, lasarea unei persoane ranite sa moara).

I.3.1  TIPURI SI FORME ALE AGRESIVITATII

Incercand o corelare intre agresivitate si delincventa, literatura de specialitate stabileste urmatoarele categorii ale comportamentului violent:

comportamentul agresiv nediferentiat, ocazional, fara rasunet antisocial obligatoriu sau imediat;   

comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf, permanent, in cadrul caruia se poate diferentia un comportament specific, criminal;  

comportamentul agresiv ca expresie integranta, nemijlocita a unei stari patologice, fie preexistente, fie dobandite in modificarile de personalitate datorita unor afectiuni psihotice, narcomanii etc.

Fiind un fenomen complex, agresivitatea a primit diferite clasificari in functie de mai multe criterii:

1) In functie de agresor sau de persoana care adopta o conduita agresiva. In raport cu acest criteriu diferentiem urmatoarele tipuri de agresivitate:

agresivitatea tanarului si agresivitatea adultului;

agresivitatea masculina si agresivitatea feminina;

agresivitatea individuala si agresivitatea colectiva;

agresivitatea spontana si agresivitatea premeditata.

2) In functie de mijloacele utilizate in vederea intentiilor agresive. In raport cu acest criteriu avem:

agresivitatea fizica si agresivitatea verbala;

agresivitatea directa (cu efecte asupra victimei) si agresivitatea indirecta (intre agresor si victima existand intermediari).

3) In functie de obiectivele urmarite. Privitor la acest criteriu diferentiem:

agresivitatea ce urmareste obtinerea unor beneficii, a unui castig material;

agresivitatea ce urmareste predominat ranirea si chiar distrugerea victimei.

4) In functie de forma de manifestare a agresivitatii, exista:

agresivitatea violenta si agresivitatea nonviolenta;

agresivitatea latenta si agresivitatea manifestata.

Conduita agresiva are mai multe forme:

a) conduita autodistructiva: este caracteristica persoanelor dinamice, psihopatice.

b) conduita heterodistructiva: are in vedere atitudini agresive caracterizate prin utilizarea fortei fizice in raporturile interpersonale. In legatura cu aceasta forma de agresivitate, putem aminti si cele doua forme de agresivitate prezentate de Eibestfeldt (1995 p. 118-119) in cartea "Agresivitatea umana", si anume agresivitatea explorativa si cea educativa.

agresivitatea explorativa: comportamentul agresiv este utilizat adesea pentru testarea spatiului social de miscare. Copiii se comporta agresiv pentru a vedea cat de departe pot merge. Raspunsul celorlalti le indica limitele tolerantei, precum si norma comportamentala a culturii din care face parte.

agresivitatea educativa: incalcarea regulilor convietuirii, atrage dupa sine pedeapsa. Grupurile de copii, copiii mai mari ii pun la punct pe cei care incalca regulile jocului: vinovatii sunt ironizati si adesea pedepsiti fizic. Acelasi lucru este valabil si pentru convietuirea adultilor: cei care incalca legile sunt urmariti si pedepsiti.

Un tip foarte cunoscut de agresiune, ce a intrat in atentia tuturor, fiind o problema foarte grava in lumea contemporana, este reprezentat de agresiunea parintilor fata de copii. Acest tip se gaseste sub denumirea de abuz asupra copilului, iar studiile au demonstrat ca cea mai mare frecventa o detin parintii cu un mariaj instabil (care au divortat sau cei care s-au separat), sau cei care au copii nedoriti. De asemenea, majoritatea parintilor care isi agreseaza copiii au fost si ei, la randul lor, abuzati, sau neglijati de parinti cand erau mici. (A. Buss, 1986, p. 51-57).

Asfel, din acest punct de vedere putem spune ca agresivitatea se invata, sau chiar se poate manifesta ca o razbunare fata de ceilalti, datorita unor rani vechi pe care le are persoana agresiva.

In cazul elevilor, una din principalele cauze care genereaza un comportament violent, agresiunea fata de colegi si profesori este violenta din propria familie, existenta unei dezorganizari, astfel, toate trairile si sentimentele lor negative acumulate rasfrangandu-se asupra colegilor sau chiar a cadrelor didactice.

Un alt motiv pentru care parintii recurg la pedepse fizice asupra copiilor este faptul ca ei vad copilul ca pe o modalitate de a-si satisface nevoile, ei nu pot realiza o legatura stransa cu acesta, dar si faptul ca anumiti parinti sufera de anumite tulburari psihice.

De obicei, acesti copii care sunt supusi agresiunii din partea parintilor, sau din partea grupului de prieteni, colegi, ajung la un moment dat sa devina insensibili la violenta. (A. Buss, 1986, p. 51-57).

I.3.2  CAUZE ALE AGRESIVITATII

Am discutat mai sus pe scurt despre cauzele manifestarii unui comportament agresiv la parinti, insa determinantii unui comportament agresiv pot fi variati. Specialistii considera, pe de o parte, ca agresivitatea este innascuta, ea fiind dependenta de factorul ereditar, dar pe de alta parte ca este legata de mediu, adica factori exteriori.

Astfel, una din explicatiile specialistilor cu privire la aparitia agresivitatii este cea conform careia agresivitatea este innascuta. Aceasta teorie este sustinuta de autori precum Sigmund Freud si Konrad Lorenz. In viziunea lui Freud, agresivitatea este un instinct cu care oamenii se nasc, la fel si violenta. El considera ca presiunea ereditara nu poate fi inlaturata, fiind necesar ca, in procesul influentarii educational-culturale, sa se gaseasca modalitati nedistructive de canalizare a tendintelor agresive. Pe de alta parte, Konrad Lorenz accentueaza asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv, pe care-l regasim si la nivel intrauman.

In timp ce la Freud agresivitatea apare ca fiind distructiva, la Konrad Lorenz, agresivitatea este esentiala pentru supravietuire. Lorenz vorbeste despre modul in care animalele isi apara teritoriul, cum previn supraaglomerarea si luptele dintre cei puternici si cei slabi, astfel cei puternici fiind considerati ca avand un potential genetic mai bun, si pot transmite mai departe agresivitatea.

In legatura cu agresivitatea umana, daca ea ar fi de natura instinctuala, ar fi de asteptat sa intalnim foarte multe asemanari intre oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Insa, observam ca exista mari diferente intre indivizi in manifestarea agresivitatii. Exista populatii, comunitati care aproape ca nu cunosc agresivitatea si altele care se manifesta extrem de agresiv.

Nu se pot ignora totusi influentele biologice care se manifesta asupra agresivitatii, cum ar fi influentele neuronale (consta in existenta anumitor zone ale cortexului care, in urma stimularii electrice, faciliteaza adoptarea de catre individ a comportamentului agresiv), cele hormonale (se considera ca masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita diferentelor de natura hormonala) si influente de natura biochimica (s-a demonstrat ca la cresterea alcoolului in sange si scaderea glicemiei agresivitatea se poate intensifica).

A doua teorie care explica agresivitatea este cea conform careia acest comportament este determinat de frustrare, adica de factori externi.

John Dollard impreuna cu alti colegi de la Yale University au formulat teoria frustrare-agresivitate si au stabilit doua premise: una conform careia agresivitatea este intotdeauna o consecinta a frustrarii, iar cea de-a doua, frustrarea intotdeauna conduce catre o anumita forma de agresivitate.

In viziunea lui Dollard, blocarea caii de atingere a unui anumit scop creeaza frustrari, care, la randul lor, se constituie in sursa de manifestare a agresivitatii.

Leonard Berkowitz (1978, 1988), considera ca teoria lui Dollard exagereaza legatura dintre frustrare si agresivitate, sustinand ca frustrarea produce suparare, o stare de pregatire emotionala pentru a agresa. O persoana frustrata poate sa dea curs furiei atunci cand sunt prezente si anumite semne ale agresivitatii sau, uneori, cand nu sunt prezente asemenea semne.

O alta explicatie este cea formulata de Albert Bandura (2004): agresivitatea este un comportament social invatat. Conform teoriei invatarii sociale, comportamentul agresiv se invata prin mai multe moduri: direct, deci prin invatare directa (prin recompensarea sau pedepsirea unor comportamente), si prin observarea si imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale adultilor.

Cel mai frecvent, considera Bandura, modelele de conduita agresiva pot fi intalnite in:

a. familie (parintii copiilor violenti si ai celor abuzati si maltratati, adesea, provin ei insisi din familii in care s-a folosit ca mijloc de disciplinare a conduitei pedeapsa fizica);

b. mediul social (in comunitatile in care modelele de conduita agresiva sunt acceptate si admirate, agresivitatea se transmite usor noilor generatii; de exemplu, subcultura violenta a unor grupuri de adolescenti ofera membrilor lor multe modele de conduita agresiva);

c. mass-media (in special, televiziunea care ofera aproape zilnic modele de conduita agresiva fizica sau verbala).

https://www.appuntimania.com/umanistiche/sociologia/la-violenza54.php