Tipuri de parinti abuzivi

Tipuri de parinti abuzivi

A fi un "parinte bun" presupune ca nevoile de baza sa fie satisfacute de timpuriu in viata copilului.Cand aceste nevoi nu sunt satisfacute, sau sunt satisfacute insuficient, dezvoltarea personalitatii in ariile ei centrale va stagna si va deveni distorsionata. Cu cat aceste neajunsuri se instaleaza mai dereme, cu atat mai rau este raul provocat copilului.

Exista doua tipuri de parinti abuzivi si prin combinatie apare si cel de al treilea

1.parinti abuzivi din dorinta de a disciplina copilul;

2.parinti abuzivi din dorinta constientizata sau nu de a distruge copilul

3.parinti abuzivi care afirma ca dresc disciplinarea copilului negand intentia distructiva. De obicei ei sunt cei mai periculosi pentru ca nu isi recunosc tratamentul inacceptabil pe care il aplica copilului.

Unii dintre parintii abuzatori nu au primit ei insisi o ingrijire afectoasa care este o preconditie necesara pentru a putea oferi dragoste si caldura copilului, insa de aici nu putem trage cocluzia ca toti parintii care au fost expusi abuzului isi vor expune copii aceluiasi lucru. Studiile arata ca doar 50% din parintii care abuzeaza au fost abuzati(Killen 1998)

In cei priveste pe agresori, atat experienta practica literatura de specialitate si cecetarea, identifica urmatoarele dimensiuni ale personalitatii parintilor care afecteaza negativ functiile lor parentale:

Imaturitate

Abuzul in copilarie

Nemultumiri la locul de munca

Consum de alcool si droguri

Atractie pentru arme

Neincredere in sine

Instabillitate emotionala

Temperament violent

Ironic, critic

Invinovateste pe altii pentru esecurile sale

Suparat pe lume

Gelos, posesiv, dominator

Nu crede in egalitatea de drepturi a partenerilor

Abililtati scazute in viata intima

Crede ca puterea de control poate fi obtinuta prin violenta

Atitudine negativa fata de femeie

S-ar putea ca mai multe caracteristici sa fie prezente la acelasi pirtator, iar una din ele sa domine. Imaturitatea si retardul mental par a juca un rol important in neglijare, in timp ce problemele emotionale si psihozele par sa apara mai frecvent in situatiile de abuz emotional si fizic. De asemenea nu putini sunt parintii care pe fondul consumului de alcool si/sau droguri isi supun copii la diferite forme de abuz

Exista parinti care, din dorinta de a disciplina copilul il abuzeaza fizic si pshic , efectul obtinut fiind adeseori contrar intentiilor.Desi ei rationalizeaza actele de violenta impotriva copiilor, punandu-le in slujba nobilului scop de a-i educa, a da buna crestere intentiile destructive ale copilului sunt descifrate clar de catre copil.Copilul nu reactioneaza doar la durerea fizica ci si la aceste intentii nimicitoare ale parintelui care il indurereaza, il anihileaza si il inspaimanta.

Daca reactia de pedepsire a copilului este in acord cu gravitatea faptei savarsita, daca aceasta reactie nu este oscilanta-acelasi tip de greseala uneori este pedepsita sever aste ori este trecuta cu vederea, daca pedepsirea copilului nu se face cu pierderea controlului atunci avem de a face cu un episod de disciplinare a copilului.Un parinte care in momentul aplicarii pedepsei aminteste copilului multe alte greseli pe care le-a savarsit, pedepsindu-l pentru toate, nu va avea ca efect disciplinarea ci va dezvolta la copil reactii defensive. O pedeapsa pe care copilul o resimte ca fiind nedreapta, sau pe care nu o intelege, pentru ca nu intesege greseala pe care a facut-o, este opedeapsa ce va determina la copil comportamente de tip violent, fizice sau verbale.Parintele trebuie sa explice copilului atunci cand il pedepseste de ce este inacceptabil ceea ce a facut, caci astfel pedeapsa sa nu va afea ca efect indreptarea comportamentului copilului, ci dezvoltarea aspectelor pe care el le sanctioneaza, prezenta intentiei distructive a parintelui fata de copil, in momentul pedepsirii acestuia generarea senzatiei ca ceea ce se pedepseste nu este fapta si persoana sa, care este considerata ca fiind rea, duce la angoasa copilului, si la distrugerea sentimentului de securitate pe care al trebui sa il genereze in copil,parintele sau. A pedepsi copilul cu severitate inseamna a nu intelege specificul lumii copilului care este cu totul diferita fata de cea a adultului.Ai judeca faptele si a-i aplica pedepse apreciind ca este vorba de rele intentii, acolo unde este vorba doar de un alt mod de a gandi si de a simti lucrurile inseamna o lipsa de empatie cu copilul.

Astfel deci, aplicarea unui regim educational neadecvat, a pdepselor nemasurate nedrepte, fac ca rezultatul sa nu fie cel de educare a copilului, ci unul de nefericita supraajustare si de reactivitate violenta.

Din punct de vedere cultural, in Romania, diferite forme de violenta sunt bine tolerate de catre societate. Studiile arata ca:96% din populatia adulta, nu considera ca a palmui copilul inseamna a-l umili, iar 84% dintre parinti, utilizeaza palmuirea ca metoda de educatie(Muntean,2001). In cultura traditionala romaneasca a-ti bate copilul inseamna a face om din el, dupa cum unele percepte educationale ne invata:sa nu ascunzi bata de copil, vaytaia e rupta din rai, unde da mama creste etc.