UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

OPTIMIZAREA INCLUZIUNII SOCIO - PROFESIONALE SI SCOLARE A

PERSOANELOR CU DIZABILITATI PRIN TERAPIE OCUPATIONALA

CUPRINSUL TEZEI

Introducere

Capitolul 1. Probleme generale

1.1. Delimitari conceptuale

1.2. Clasificarea dizabilitatilor

Capitolul 2. Evaluarea starii de dizabilitate

2.1. Consideratii generale

2.2. Principiile evaluarii persoanei cu dizabilitati

2.3. Metodologia, tipurile si scopul evaluarii starii de dizabilitate

2.4. Criterii de incadrare a copiilor intr-un grad de dizabilitate

Capitolul 3. Integrarea copiilor cu dizabilitati in invatamantul de masa

3.1. Perspective ale integrarii

3.2. Scoala pentru diversitate

3.2.1. Elevii - profesorii - familia

3.2.2. Profesorul de sprijin - Conducerea scolii

3.3. Repere strategice in definirea unui curriculum al educatiei integrate

3.3.1. Consideratii teoretice

3.3.2. Influenta diferitilor factori asupra curriculumului

3.3.3. Curriculumul matrice si consilierul curricular

3.3.4. Diversitatea elevilor

3.4. Adaptari curriculare

3.4.1. Diversitatea in invatamantul secundar obligatoriu

3.4.2. Dezvoltarea curriculumului la nivelul scolii

3.4.3. Caracteristicile unui curriculum integrat

Capitolul 4. Educatia pentru diversitate si psihopedagogia

4.1. Cadrul general al reformei invatamantului special

4.2. Integrarea si nivelele ei de realizare

4.3. Normalizarea si nivelele ei de realizare

4.4. Functiile, strategiile si coordonatele integrarii

4.5. Desfasurarea procesului interventiei psihopedagogice intr-un centru de integrare

Capitolul 5. Terapia ocupationala in cadrul terapiei educationale complexe si integrate

5.1. Terapia educationala complexa si integrata

5.2. Terapia ocupationala si recuperarea persoanei cu dizabilitati

5.2.1. Terapia ocupationala si modelele stiintifice

5.3. Locul si rolul terapiei ocupationale in recuperare

5.3.1. Terapia ocupationala si performanta ocupationala

5.3.2. Dimensiunea profesiunii de terapeut ocupational

5.4. Desfasurarea terapiei ocupationale

5.4.1. Evaluare procesului de terapie ocupationala

Capitolul 6. Strategii utilizate in desfasurarea procesului integrator

6.1. Design-ul universal al facilitarii accesului si invatarii

6.2. Planurile de servicii si interventii personalizate

6.2.1. Principiile si functiile programelor de interventie personalizata

6.2.2. Tipuri de programe personalizate

6.2.3. Evaluarea programelor de interventie personalizata

6.3. Model de proiect personalizat de integrare, socializare si terapie ocupationala

Capitolul 7. Design-ul cercetarii empirice si metodologia propusa

7.1. Fundamentarea si delimitarea problemei de cercetat

7.1.1. Legitimarea design-ului cercetarii

7.1.2. Scopul cercetarii

7.2. Ipotezele si obiectivele cercetarii

7.2.1. Ipotezele cercetarii

7.3. Design-ul cercetarii

7.3.1. Dimensiunile cercetarii

7.3.2. Elaborarea si desfasurarea cercetarii

7.4. Metodologia cercetarii

7.4.1. Suportul metodologic

7.4.2. Metode de factura cantitativa

7.4.3. Metode de factura calitativa

Capitolul 8. Studiul incluziunii scolare si socio - profesionale a persoanelor cu dizabilitati in judetul Bihor

8.1. Analiza comparativa a datelor statistice privind persoanele cu dizabilitati din judetul Bihor

8.1.1. Evolutia social - economica a judetului Bihor

8.1.2. Aspecte ale reformei din domeniul socio - profesional

8.2. Analiza comparativa a datelor statistice referitoare la persoanele cu dizabilitati din tara si din judetul Bihor

8.3. Analiza situatiei privind asistenta psihopedagogica din sistemul bihorean de invatamant

8.4. Analiza situatiei privind asistenta sociala in judetul Bihor

8.4.1. Corelarea masurilor de asistenta psihopedagogica cu cele de asistenta sociala

8.4.2. Date privind analiza nevoii de servicii sociale in judetul Bihor

Capitolul 9. Analiza cantitativa asupra mediului scolar

9.1. Metodologia utilizata pentru analiza mediului scolar

9.1.1. Obiectivele analizei cantitative cu profesorii

9.1.2. Instrumentul de cercetare

9.1.3. Esantionul

9.2. Analiza educatiei elevilor cu cerinte educative speciale

9.2.1. Opinii generale asupra sistemului de invatamant

9.2.2. Psihopedagogia speciala in invatamantul romanesc

9.3. Atitudinile profesorilor

9.4. Opiniile elevilor asupra copiilor cu cerinte educationale speciale

9.5. Studiu de caz cu privire la modul de realizare a educatiei integrate in judetul Bihor

9.5.1. Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Nr. 1 din Oradea

9.5.2. Gradinita Speciala

9.5.3. Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva din Tileagd

9.5.4. Scoala de Arta si Meserii "George Baritiu" din Oradea

9.6. Studiu de caz idividual

Concluzii finale

Recomandari si perspective

Bibliografie

Anex E

Introducere

In Conventia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990, tara noastra isi asuma garantarea si promovarea drepturilor tuturor copiilor, asa cum sunt definite in Conventie si in conformitate cu principiile si normele enuntate de acestea, inclusiv in privinta copiilor cu dizabilitati. Sistemul de invatamant reformat, se doreste a dezvolta o "scoala pentru toti", "educatie pentru fiecare". Lucrarea este alcatuita din 9 capitole, fiecare dintre ele incercand sa abordeze problematica de fond a integrarii si incluziunii psihosociale si scolare a persoanelor cu dizabilitati, marcand importanta dezvoltarii unor relatii sociale corespunzatoare mileniului III.

Capitolul 1. Probleme generale

In capitolele de inceput se incearca o delimitare conceptuala in ceea ce priveste terminologia folosita de sistemul de asistenta psihopedagogica si sociala, pe perioada realizarii reformei din aceste domenii. Este resimtita, in mod continuu, necesitatea alinierii gandirii din domeniu la standardele internationale. Nevoia de delimitare stiintifica a termenilor de care se face uz in domeniul psihopedagogic si social. In acest sens se impune diferentiere starii de "normalitate" de tot ce contravine acxesteia. Conceptul de normalitate este definit de C. Zamfir si l. Vlasceanu[1] (1998) astfel: "starea unui sistem in conformitate cu un alt sistem de valori si norme pe care le insusim sau pe care un subiect evaluator din exterior le-a formulat" - starea unui sistem in conformitate cu o serie de parametri functionali considerati a fi normali, dezirabili. E. Verza acorda termenului de normalitate urmatoarele semnificatii:

- o semnificatie generala ce are in vedere intreaga dezvoltare psihofizica a persoanei;

- o semnificatie particulara care circumscrie o trasatura sau un grup de insusiri fizice, senzoriale, caracteriale.

Din acest punct de vedere sunt considerate ca fiind normale acele persoane care au o dezvoltare medie si manifesta capacitati de adaptare echilibrata la conditiile mediului inconjurator, dar si in aceasta situatie aceste persoane sunt raportate la "grupuri de aceeasi varsta si cu acelasi standard cultural".

Educatia speciala este conceptul fundamental al problematicii pedagogiei si este semnificativ pentru schimbarile actuale din domeniul psihopedagogiei.

In unele studii de specialitate se constata o corelatie redusa intre mobilitatea articulara si scorurile functionale. In acest context, notiunii de dizabilitate ii corespunde limitarea de activitate, iar celei de handicap, restrictia de participare.

Pentru a intelege si explica dizabilitatea si functionarea, au fost propuse o varietate de modele conceptuale. Acestea pot fi exprimate in dialectica "modell medical" versus "model social" versus "model psihopedagogic" ca in Fig. 1.2.

Fig. 1.2. Interactiune - interdisciplinaritate in abordarea fiintei umane

Capitolul 2. Evaluarea starii de dizabilitate

Are in vedere necasitea formarii, dezvoltarii si functionarii sistemului de evaluare a starii de dizabilitate. Conceptul de diagnostic are trei sensuri: general, medical si psihologic. In sens general, diagnosticul este o recunoastere a unui proces, a unui individ sau a unui fenomen, medical, diagnosticul este cel care recunoaste o anumita boala, iar din punct de vedere psihologic, diagnosticul isi propune sa identifice semnele unui proces sau insusirile unui fenomen psihic.

In acest context, evaluarea copilului cu dizabilitati trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari si sa urmeze pasii propusi de aceste raspunsuri, indiferent ce profesie are evaluatorul: Ce evaluam? Pentru ce evaluam? Pe ce baza evaluam? Cum si cu ce evaluam?

Aprecierea activitatii si participarii pe baza evaluarii psihosociale - consemnate in fisa psihologica si ancheta sociala - si confruntarii cu lista activitatii si participarii. Informatiile suplimentare provin, in principal, din interviurile cu copilul si familia, care au loc cu ocazia prezentarii acestora la Serviciul de Evaluare Complexa, dar si din potentiala evaluare psihosociala realizata in cadrul acestui serviciu in situatiile exceptionale. In tabelul 2.1. sunt cuprinse gradele afectarii functionale si in functie de aceasta gradul limitarii de activitate si restrictiile de participare.

Tabelul 2.1. Gradele de dizabilitate in functie de

limitarea activitatii si a restrictiilor de participare

Capitolul 3. Integrarea copiilor cu dizabilitati in invatamantul de masa

Am incercat o abordare sistemica a necesitatii integrarii copiilor cu dizabilitati in invatamantul de masa alaturi de o dezvoltare a abilitatilor profesionale necesare lucratorilor din domeniul asistentei sociale si psihopedagogice pentru respectarea diversitatii umane si dezvoltarea unei scoli capabile sa serveasca pe fiecare dintre noi. Analiza factorilor responsabili de procesul educational in conditiile educatiei integrate impune studierea institutiei scolare, a comunitatii si a elementelor de sprijin. Privita din perspectiva integrarii, scoala reprezinta locul / spatiul unde are loc un schimb intercultural al valorilor, intr-o maniera activa, caracterizata prin participare si implicare, o realitate care impune organizarea scolii dupa modelul diversitatii.

Scoala pentru diversitate sau Scoala pentru fiecare (scoala deschisa si categoriilor de elevi cu cerinte educative speciale) pune un accent deosebit pe interrelatia continua intre toti factorii implicati in educatia copilului, iar programul de lucru derulat in scoala se materializeaza in actiuni si activitati concrete, focalizate pe analiza nevoilor reale ale copilului, valorificarea resurselor scolii si a resurselor existente in comunitate, stabilirea unor obiective care sa imbine armonios nevoile si resursele amintite anterior. In acest mod, scoala se integreaza si se implica activ in viata comunitara, iar copiii, prin relationarea cu realitatea obiectiva a comunitatii, sunt socializati si integrati la randul lor in comunitate. Aceste observatii ar putea fi reprezentate grafic ca in Fig. 3.1.

Fig. 3.1. Abordare holistica a educatiei integrative

In modelul traditional, profesorul este considerat o autoritate care detine adevarul si care, in actul predarii, impartaseste acest adevar si elevilor. Scoala pentru diversitate vede, in profesor, o sursa de experienta pentru copii si care mediaza intre cunoasterea valorilor culturii umane si elevii clasei.

In conditiile invatamantului integrat, profesorii si educatorii din scoala pentru diversitate trebuie sa satisfaca o serie de cerinte referitoare la viziunea clara asupra filosofiei educatiei integrate; dezvoltarea si sustinerea in scoala a activitatilor educationale in care elevii, profesorii si parintii se relationeaza de pe pozitii egale, dupa principiul parteneriatului; sustinerea si incurajarea activitatile desfasurate in echipele de specialisti si participarea la activitatile de perfectionare din domeniul educatiei integrate etc.

In modelul traditional (cel putin in conditiile tarii noastre), relatiile familiei cu scoala sunt aproape inexistente sau au un caracter informal, ocazional. In conditiile scolii pentru diversitate, parintii participa direct la viata scolii si pot influenta anumite decizii care privesc actul educational.

In conditiile scolii pentru diversitate, profesorul de sprijin reprezinta un nou personaj, cu rol principal, in optimizarea procesului educational din clasele unde se deruleaza invatamantul integrat. Profesorul de sprijin (teacher assistant / suport teacher) este o persoana specializata in domeniul psihopedagogiei speciale si care, impreuna cu profesorul din scoala de masa, formeaza o echipa omogena raspunzatoare de procesul invatarii elevilor din scoala pentru diversiatate.

Conducerea scolii, in conditiile educatiei integrate, este raspunzatoare, pe langa gestionarea bugetului si a resurselor scolii, de promovarea unei politici educationale transparente si flexibile.

Astfel se delimiteaza conceptele de: "continut curricular" (orice subiect de studiu, material educational, situatie sau experienta care pot ajuta la dezvoltarea aptitudinilor cognitive si afective) si "fapt curricular" (actele educatorului sau ale educatului, cu impact in situatii specifice de invatare, orientate catre reorganizarea experientei acestuia).

Educatia generala, realizata prin curriculum-ul de baza, desemneaza acea realitate care ofera o baza de cunostinte, abilitati si comportamente, obligatorii pentru toti cursantii, pe parcursul primelor stadii ale scolaritatii. In cadrul acesteia, nu este vizata specializarea in raport cu un domeniu particular de activitate. Ea reprezinta fundamentul - baza, pe care, aptitudinile speciale pot fi dezvoltate.

Trebuie sa amintim aici si curriculum-ul care ar sta la baza dezvoltarii personalitatii omului european. Profilul lui "homo europaeus", in viziunea Consiliului Europei este conturat prin infuzia unei educatii generale compatibile cu provocarile secolului al XXI - lea.

Aceasta educatie si instruire, de baza, este continuata prin aplicarea curriculum-ului specializat pe categorii de cunostinte si aptitudini (literatura, stiinta, muzica, arte plastice si dramatice, sporturi etc.) fiind focalizat pe imbogatirea si aprofundarea competentelor. Climatul academic, personalitatea profesorilor, relatiile interpersonale, sistemul de recompense si sanctiuni sunt elemente importante ale mediului instructional si ele influenteaza imaginea de sine, atitudinile fata de altii, sistemul propriu de valori - toate fiind realizate cu ajutorul curriculum-ului subliminal.

Fig. 3.2. Societatea si integrarea socio - profesionala

Curriculum-ul suporta o serie de influente care ii dau o forma si un continut distinctiv, de la o tara la alta sau de la o comunitate la alta. Diferiti factori influenteaza curriculumului si ca exemplu amintim: cultura politica a unei tari, sistemul economic national, schimbarile tehnologice (de exemplu: utilizarea crescanda a computerelor) influenteaza, de asemenea, curriculum-urile, influentele sociale si culturale.

Capitolele 5 si 6 dezbat probleme legate de necesitatea dezvoltarii segmentului de terapie ocupationala ca element al terapiei complexe integrate, utilizate in institutia scolara speciala, dar care trebuie extinsa in tot domeniul psihopedagogic si social, ca instrument de lucru in procesul de recuperare si integrare psihosociala a persoanei cu dizabilitati.

In capitolele 7, 8 si 9, pe langa metodologia lucrarii, este prezentata partea experimentala a lucrarii care a utilizat metode specifice sociologiei si a incercat dezvoltarea unei imagini generale asupra locului ocupat de judetul Bihor in ceea ce priveste numarul persoanelor cu dizabilitati, tipul acestora, diferentierile dintre copii si persoanele adulte inregistrate. S-a incercat analiza modului in care cadrele didactice si elevii vad problematica integrarii scolare si psihosociale, in general, a persoanelor cu dizabilitati.

Metoda studiului de caz prezinta institutii ca: Gradinita Speciala, Centrul de Recuperare si Integrare Scolara din Oradea, Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva din Tileagd, Scoala de Arte si Meserii "George Baritiu" din Oradea, alaturi de studiul individualitatii umane, caz reprezentativ pentru aceasta lucrare. La finele acestui capitol se prezinta situatia integrarii in munca a categoriei de dizabilitati aflati in Oradea. Concluziile lucrarii se vor a fi puncte de plecare in dezvoltarea segmentelor sistemului de asigurare a asistentei psihopedagogice si sociale din tara noastra.

Capitolul 4. Educatia pentru diversitate si psihopedagogia

Egalizarea sanselor trebuie inteleasa ca un drept al persoanelor si copiilor cu dizabilitati de a ramane in comunitate si de a primi sprijinul necesar in cadrul structurilor obisnuite de educatie, sanatate, a serviciilor sociale si de incadrare in munca.

reusita este fundamentala pentru insertia sociala.

Adaptarea se defineste ca o trecere de la un echilibru mai putin stabil la un echilibru mai stabil intre organism si mediu. Integrarea in comunitate a copiilor supusi riscului de marginalizare este un proces de debarasare de sindromul de deficienta, sindrom care, in final, conduce la dependenta persoanei cu dizabilitati de altii, devenind tributar asistentei, indiferent de natura ei.

Institutia de invatamant trebuie sa recunoasca si sa reactioneze la diversele cerinte ale copiilor, sa armonizeze diferentele de stiluri de invatare, diferentele intre gradele de reusita scolara, sa asigure o educatie de calitate pentru toti etc. Asumarea acestui punct de vedere a dus la numeroase restructurari in ultima perioada, in special, in domeniul curricular, privind:

- programele analitice elaborate printr-o maniera care sa raspunda la cerintele tuturor copiilor, in raport cu posibilitatile reale de invatare, de stilul si de ritmul fiecarui copil;

- tehnologiile educationale individualizate, care sa eficientizeze procesul de invatare;

- organizarea invatarii pe principiile invatarii activ - participative, de cooperare si ajutor reciproc;

- valorizarea sociala a fiecarui copil, diferenta fiind respectata si valorificata.

In acceptie restransa, integrarea se defineste doar sub aspectul unor domenii in care se petrece actiunea. Integrarea scolara se refera la adaptarea oricarui copil la cerintele scolare si din pacate intr-o foarte mica masura in sens invers, iar integrarea profesionala precum si calificarea postscolarizare fiind o forma particulara a integrarii care se bazeaza pe doua strategii:

- sprijinirea integrarii fiecarui individ avand ca finalitate autonomia si independenta personala, sociala, economica si financiara;

- stimularea agentilor economici integratori;

In concluzie, apreciem ca succesul procesului integrarii depinde, in mare masura, de mentinerea acumularilor anterioare si de aplicarea unei strategii coerente, finantate de la nivelul autoritatilor din invatamant, in colaborare cu organizatiile nonguvernamentale locale si internationale.

Capitolul 5. Terapia ocupationala in cadrul terapiei educationale complexe si integrate

Abordarea intermodulara si intramodulara a programului educational terapeutic confera acesteia atat un caracter complex cat si unul integrativ, impunand ca activitatile educational - terapeutice sa se organizeze si sa se desfasoare in viziunea educatiei integrate. Aceasta presupune o larga deschidere spre normalitate, inseamna a oferi persoanelor cu cerinte speciale modele si conditii de viata cotidiana cat mai apropiate de conditiile si modurile de viata obisnuite.

Terapia cognitiva vine in sprijinul activitatilor educative realizate de copil impreuna cu profesorul psihopedagog, pentru completarea acestora si consolidarea lor (activitati de invatare). Terapia ocupationala are ca scop formarea unor deprinderi adaptative. Aceasta la randul ei cuprinde segmentele de reeducare prin utilizarea activitatii umane - terapia ocupationala, artterapia si meloterapia, fiecare dintre acestea capatand specificitate in functie de segmentul profesional in care este folosita: medical, educational sau social.

Institutia scolara, prin receptivitatea cadrului didactic, prin toate activitatile instructiv - educative si terapeutice oferite urmareste stimularea dezvoltarii, compensarea nedezvoltarii unor arii, dar cel mai important aspect este dobandirea unei anumite autonomii si independente in viata scolara si sociala. Activitatile pe care cadrele didactice si terapeutii le efectueaza in institutia scolara specializata, (dar care poate sa se afle in / cu scoala publica) sunt: activitati educative, activitati de terapie educationala, activitati de recuperare - compensare, de corectare si stimulare a limbajului de hidroterapie, de hipoterapie etc.

In concluzie, transpunerea in practica a integrarii necesita desfasurarea unui sistem de actiuni inchegat, din domenii diverse: psihologic, pedagogic, sociologic, asistenta sociala, organizatoric, juridic si politic. Actiunile respective trebuie desfasurate incepand de la nivelul individual pana la cel social, urmarindu-se, in final, schimbarea societatii, pe ansamblu, si transformarea ei intr-o societate capabila sa asigure integrarea persoanelor cu dizabilitati in interiorul ei.

Modelul de terapie recuperatorie integrata presupune, in primul rand, dezvoltarea unui context social integrator corespunzaror cerintei educative speciale. Aceasta presupune existenta unui sistem corespunzator de asistenta psihopedagogica care isi deruleaza activitatea alaturi de sistemul de protectie sociala asigurandu-se complementaritatea acestora.

Procesul de recuperare, prin terapie ocupationala, la persoanele cu dizabilitati este un proces continuu, care trebuie reluat la diferite varste, in functie de nevoile specifice  ale persoanei cu dizabilitati.

Psihoterapia personalitatii integratoare si a relatiilor sociale este realizata cu ajutorul programelor de modelare a relatiilor sociale pe baza personalitatii dascalului si a programelor de dezvoltare a structurilor integratoare a personalitatii dizabilitatului. Toate acestea, desfasurate intr-un context social integrator corespunzator, conduc la o normalizare ceea ce, implicit, aduce dupa sine integrarea socio - profesionala reala.

In preocuparile contemporane ale terapiei ocupationale se remarca cele care au in vedere sanatatea publica, bunastarea, prevenirea imbolnavirilor, recuperarea dizabilitatilor si asigurarea superioara a calitatii vietii. Toate acestea se realizeaza prin aplicarea unor politici guvernamentale care sa asigure o reala protectie de sanatate, sociala, educationala, de recuperare si asigurare a unei integrari sociale reale.

Din punct de vedere teoretic, terapia ocupationala se constituie ca fiind un sistem de cunostinte psihopedagogice si psihosociale, in continua formare si dezvoltare, menite sa sprijine adaptarea psihologica, pedagogica si sociala a persoanelor cu dizabilitati. Vazuta din perspectiva activitatilor de protectie sociala, terapia ocupationala are in vedere reducerea barierelor existente intre persoana cu dizabilitati si societate, scoala etc.

Fig. 5.1. Modelul de performanta ocupationala de baza

(adaptare dupa A.O.T.A.)

Piramida" dezvoltarii umane conceputa de membrii societatii americane de terapie ocupationala (AOTA) si acceptata apoi de Asociatia Europeana de Terapie Ocupationala, este prezentata in Fig. 5.2..

	Rolul simturilor in dezvoltarea unei personalitati eficiente si stima de sine

Baza anatomofiziologica

Dezvoltarea abilitatilor de baza

Dezvoltarea abilitatilor - stimulare senzoriala

Formarea activitatilor si talentelor

Activitati si obiceiuri deosebite

Realizarea sarcinilor si  competentelor aferente anumitor roluri sociale

Satisfactii de pe urma rolurilor vietii: formarea personalitatii; dezvoltarea personalitatii; orientarea si intensificarea in dezvoltarea personalitatii

Fig. 5.2. "Piramida" dezvoltarii umane conceputa de AOTA

Atunci cand procesul de terapie ocupationala se desfasoara la o persoana cu dizabilitati se impune recuperarea sau compensarea unor stadii de dezvoltare. Pentru aceasta, Fig. 5.3. se poate constitui ca sprijin in planificarea si realizarea programului de desfasurare.

Fig. 5.3. Personalitatea umana si adaptarea sa la mediu

Fig. 5.4. ilustreaza faptul ca pentru realizarea acestui scop terapeutul ocupational actioneaza conform unui program personalizat de interventie. Activitatile propuse au o gama diversa si cuprind activitati de munca, joc, viata cotidiana; toate avand rolul de a provoca, forma si dezvolta performantele in sfera senzorio - motorie, cognitiva, fizica si motrica, emotionala si psihosociala.

Fig. 5.4. Program personalizat de interventie

Procesul integrarii constituie actiunea complexa care, pe baza anumitor functii si anumitor strategii, generalizeaza o fuziune esentiala intre elementele sistemului personalitatii si elementele sistemului social determinand o dinamica de dezvoltare si de proces, simultan si reciproc. Important este cum personalitatea umana, in speta personalitatea deficientului, stabileste raporturi specifice atat cu contextul valoric exterior cat si cu propriul sau eu. Procesul de terapie ocupationala este deosebit de complex, iar desfasurarea lui, in mod stiintific, necesita parcurgerea urmatoarelor etape:

- evaluarea si interpretarea nevoilor subiectului;

- planificarea interventiei;

- selectionarea si adaptarea echipamentelor folosite;

- inregistrarea si aprecierea progreselor realizate (A. C. Trombly[2]).

In cadrul terapiei ocupationale evaluarea reprezinta un proces planificat in scopul obtinerii unei imagini cat mai reale asupra evolutiei unei persoane cu dizabilitati. Evaluarea nu este doar o inregistrare a invaliditatilor bolnavului, ci urmareste si impactul acestor invaliditati asupra vietii individului, a vietii personale, dar si socio - comunitare.

In cadrul unei planificari a terapiei ocupationale este evidenta parcurgerea unor etape si anume: delimitarea obiectivelor, elaborarea programului terapeutic personalizat si aplicarea in practica a acestuia. Programul terapeutic personalizat va cuprinde metodele si procedeele folosite pentru atingerea obiectivelor. Se impune sumarea activitatilor ce vor fi desemnate in vederea realizarii unui anumit nivel de performanta la persoana cu dizabilitati. Programul terapeutic personalizat va cuprinde delimitarea obiectivelor pe termen scurt, in asa fel incat terapeutul sa le poata schimba cu usurinta in urma evaluarilor intermediare facute (evaluare formativa).

Evaluarea programelor personalizate de terapie ocupationala este o actiune indispensabila in vederea masurarii eficientei interventiei procedurilor aplicate de terapeut. Evaluarile intermediare (evaluarile formative) efectuate sunt cele care ne informeaza asupra atingerii obiectivelor intermediare propuse si a eficientei programului personalizat de recuperare care contureaza tipul de schimbari ce trebuie facute si determina momentul incetarii

anumitor interventii.

Evaluarea finala va fi aceea care analizeaza rezultatele obtinute in urma aplicarii programului in ansamblul sau si a modului in care "clientul" respectiv obiectul actiunii terapeutice personalizate se integreaza in viata sociala.

Capitolul 6. Strategii utilizate in desfasurarea procesului integrator

In anul 1993, UNESCO a pus la dispozitia cadrelor didactice din invatamantul obisnuit, care lucreaza cu diverse categorii de elevi cu cerinte educative speciale, o culegere metodica, intitulata "Pachet de resurse pentru instruirea profesorilor - cerinte speciale in clasa". Aceasta lucrare cuprinde si o descriere a celor mai eficiente metode si procedee folosite pentru instruirea elevilor cu cerinte speciale alaturi de cei normali, din diversele tari ale lumii, grupate in doua categorii:

- metode pedagogice generale folosite, in mod nemijlocit, in activitatea cu elevul deficient;

- metode pedagogice specifice, cu caracter organizatoric, ce asigura, in primul rand, un cadru adecvat activitatii educationale.

Derularea reformei din domeniul invatamantului si cel al asistentei sociale impune dezvoltarea unor alternative scolare, de recuperare, terapie, profesionalizare si servicii sociale care pot fi furnizate fie de catre institutiile prestatoare de servicii scolare, de asistenta psihopedagogica si de asistenta sociala, organizate la nivelul comunitatii de catre autoritatile locale. Astfel se fac tot mai cunoscute alternativele din domeniu care lucreaza alaturi de institutia traditionala, dar care este elementul de structura pentru evolutia urmatoare.

Alaturi de aceste categorii de servicii trebuie sa se asigure implicarea resurselor oferite de catre alte institutii / organizatii din comunitate: autoritati locale, politie, biserica.

P.I.P. a reprezentat un document scris fiind intocmit de echipa pluridisciplinara care a devenit, in scurt timp de la constituire, o echipa performanta. Membrii echipei au inteles ca acesti copii raspund pozitiv doar unui personal care le castiga increderea, respectul si a carui aprobare este importanta pentru ei si au actionat in consecinta.

Capitolul 7. Design-ul cercetarii empirice si metodologia propusa

Scopul cercetarii din aceasta lucrare il reprezinta analiza procesului de integrare socio - scolara si profesionala a persoanelor cu nevoi speciale in judetul Bihor si promovarea unor cercetari bazate pe analiza programelor diferentiate de terapie ocupationala.

Pe parcursul lucrarii de fata, atat in abordarea teoretica, practica cat si analiza datelor, optam pentru utilizarea termenului de "persoana cu dizabilitati" in definirea si circumscrierea acelor indivizilor pe care ii cuprindem in cercetarea de fata. Dorim sa facem astfel o diferentiere intre:

a) o perspectiva mai degraba pasiva si de victimizare utilizata in relatie cu acesti indivizi (exemplu: persoane cu handicap, persoane cu deficiente);

b) o perspectiva activa care incerca sa aduca in lumina, in directia devenirii personalitatii sale, dizabilitatea care poate fi inteleasa atat ca o limita, dar si ca o posibilitate de dezvoltare complementara.

Prin aceasta sintagma dorim sa subliniem atat rolul strategiilor de individualizare a programelor educatioanle de terapie ocupationala orientate spre integrarea acestor categorii de persoane, cat si nevoia unei alternative educatioanle specifice la nivel societal  (cetateni si institutii, organizatii).

Ideea de la care porneste studiul curent, axat pe analiza strategiilor de integrare sociala, scolara si profesionala a persoanelor cu dizabilitati, este aceea a asigurarii interventiei precoce pentru orientarea si realizarea procesului recuperator compensator in domeniul educational si social. De asemenea, pe langa institutiile specializate (scoala, spital, alternative ale acestora etc.), societatea civila trebuie abilitata cu alte dimensiuni ale educatiei (educatia pentru diversitate, educatia pentru toleranta etc.). In felul acesta putem vorbi despre functionalitatea omului, "cetatean european", educat pentru a trai, munci si accepta diversitatea umana.

Tabelul 7.1. Simbolizarea ipotezelor si a strategilor cercetarii

In cadrul cercetarii propuse, avem in vedere generalizarea aplicarii programelor de servicii si de interventie personalizata in terapia ocupationala, atat in cadrul terapiei educationale complexe si integrate, cat si in cadrul activitatilor de asistenta psihopedagogica, sociala si de recuperare, in vederea optimizarii procesului de integrare scolara, profesionala si sociala a persoanelor cu dizabilitati.

Tabelul 7.2. Obiectivele cercetarii

In vederea atingerii obiectivelor de cercetare si validarea ipotezelor acestui studiu am recurs la un design complex de cercetare, utilizand mai multe etape, metode si instrumente de colectare a datelor specifice, in functie de forma datelor pe care am dorit sa le obtinem.

Tabelul 7.3. Dimensiunile cercetarii in functie de ipoteze si obiective

Aceasta analiza a fost elaborata de specialisti in domeniu din Oradea, profesori si alti practicieni, direct implicati, in procesele de integrare sau terapie ocupationala din Oradea. Metoda de lucru a fost cea a brainstormingului, pe doua valuri.

Chestionarele pentru elevi au fost aplicate la clasa, la orele de dirigentie, atat la clase normale, cat si la clase integrate, din Oradea. Chestionarele pentru profesori au fost aplicate la scoli, distribuite prin intermediul operatorului de teren sau prin directorii scolilor. Esantionul a fost conceput astfel incat sa acopere scolile din Oradea, asigurand reprezentativitatea scolilor unde exista clase speciale sau integrate. De asemenea, sunt prezentate cele mai semnificative studii de caz atat institutionale cat si individuale.

Trecerea spre realizarea unui studiu psihopedagogic pertinent presupune depasirea studiului teoretic - formal si ipotetic - introspectiv, in legatura cu promovarea unui invatamant incluziv si integrat prin propunerea unei cercetari empirice care sa ne confere o analiza metodica asupra acestui fenomen de o evidenta complexitate, care sa faca posibila mutarea accentului de la nivelul simtului comun la nivelul unei abordari stiintifice riguroase in perspectiva optimizarii capacitatii de integrare a persoanelor cu

dizabilitati, dar si a dezvoltarii capacitatii scolii si a societatii, in general, de a accepta si integra acesti indivizi.

Metodele de factura psihopedagogica pe care ne-am bazat cercetarea empirica sunt:

- cele de factura cantitative structurate: observatia sistematica, ancheta bazata pe chestionarul standardizat;

- cele de factura calitativa care au vizat interviurile individuale si de grup;

- metoda studiul de caz.

Totodata am recurs si la doua tehnici de analiza manageriala a dezvoltarii institutionale si anume: analiza SWOT si analiza PEST.

Capitolul 8. Studiul incluziunii scolare si socio - profesionale a persoanelor cu dizabilitati in judetul Bihor

In acest capitol am prezentat o descriere generala a situatiei judetului Bihor accentuand datele relevante privind gravitatea problemelor sociale, a solutiilor implementate de diferitele structuri pentru ameliorarea acestora. Am urmarit evidentierea problemelor copiilor si tinerilor cu cerinte educative speciale, in cadrul problemelor sociale cu care se confrunta judetul Bihor.

Am pornit cu o prezentare generala a judetului, mai ales a datelor generale privind resursele umane urmand apoi reliefarea problemelor sociale generale. Intr-o ultima parte a acestui capitol ne-am oprit asupra evolutiei problemelor si mai ales a solutiilor gasite, in timp, pentru ameliorarea situatiei persoanelor cu cerinte educative speciale accentuand efectele reformei din domeniu asupra strategiilor de incluziune si asistenta.

  Studiul comparativ al celor doi ani, 2004 si 2005 demonstreaza apropierea foarte mare a datelor, ceea ce inseamna, de fapt, ca nu poate fi vorba de indepartarea vreunei categorii, datorita faptului ca nu exista posibilitatea instituirii unui control asupra cauzelor care produc dizabilitatile. Datele prezentate au fost obtinute de la Agentia Nationala a Persoanelor cu Handicap.

Analiza datelor a reclamat o serie de concluzii si in ceea ce priveste plasarea judetului Bihor in randul judetelor cu numar mare de persoane cu dizabilitati. Astfel din numarul total al persoanelor cu dizabilitati, raportat la populatia tarii (22.000.000), un procent de 1.87% reprezinta "o stare" aproape de "normalitate".

Tabelul 8.1. Situatia numerica a elevilor judetului Bihor

Analiza procentuala a datelor prezentate a condus la urmatoarea concluzie: numarul copiilor cu dizabilitati, din judetul Bihor, reprezinta un procent de 1,7% din populatia scolara.

Sistemul de asistenta sociala reprezinta ansamblul de institutii, legi, programe, masuri, activitati profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunitati vulnerabile, aflate temporar in dificultate datorita unor motive de ordin economico - social, biologic, psihologic etc. Asistenta sociala este un drept universal al omului.

Fig. 8.2. Prezentarea numerica a copiilor cu dizabilitati integrati fata de

populatia scolara a judetului Bihor in 2004

Fig. 8.3. Prezentarea numerica a copiilor cu dizabilitati fata de

populatia scolara a judetului Bihor in 2005

Fig. 8.3. Prezentarea numerica a copiilor cu dizabilitati fata de

populatia scolara a judetului Bihor in 2006

"Nevoia de asistenta sociala" apare atunci cand persoane sau grupuri de persoane nu reusesc realizarea prin mijloace si eforturi proprii a derularii unui mod normal, decent de viata. Conditiile speciale care determina nevoia de asistenta sociala pot fi datorate urmatoarelor circumstante de tip: economic (venituri insuficiente, saracie etc.); socio - cultural (zone defavorizate, somaj etc.); biologic; psihologic; medical; accidental.

Pentru o analiza pertinenta a necesarului de servicii de asistenta sociala la nivelul judetului Bihor am urmarit inventarierea posibilelor tipuri de institutii, servicii respectiv activitati. In judetul Bihor mai activeaza un numar considerabil de organizatii nonguvernamentale care actioneaza in domeniul asigurarii asistentei sociale, a celei psihopedagogice si pentru dezvoltarea structurilor de sprijin, in vederea realizarii integrarii scolare, sociale si profesionale.

Plecand de la numarul semnificativ al acestor organizatii, care isi fac simtita prezenta pentru toate categoriile de dizabilitati si la toate nivelele, realizam sensul pozitiv al reformei din domeniu.

Tabelul 8.2. Institutiile de protectie speciala, aflate in coordonarea ANPH, la finalul lui 2006

In judetul Bihor s-au inregistrat de-a lungul vremii preocupari deosebite legate de asigurarea asistentei psihopedagogice si sociale. Aici a functionat inca din anii 1955 una dintre cele mai mari Cooperative mestesugaresti care avea incadrati un procent de 80% persoane cu dizabilitati.

Inca din 1965, in Bihor au luat fiinta primele institutii scolare si de asistenta sociala: Gradinita Speciala pentru Copiii Ambliopi si 2 scoli speciale, dintre care una in municipiul Oradea. Mai apoi, tot in Oradea, Intre anii 1980 - 1985 au functionat clase speciale de recuperare si, de asemenea, clase speciale cu limba de predare maghiara; toate demonstrand preocuparile si grija comunitatii locale fata de problematica persoanelor cu dizabilitati.

Azi, acest lucru, se reflecta in implementarea, cu succes, a reformei din domeniu concretizata prin urmatoarele:

- descentralizarea unitatilor de asistenta psihopedagogica si sociala din judet;

- diferentierea dintre asistenta scolara si cea sociala;

- transformarea unitatilor mari in alternative de asigurare a asistentei psihopedagogice si sociale;

- dezvoltarea segmentului nonguvernamental, la toate nivelele;

- aplicarea proiectelor de sensibilizare a societatii civile, la toate nivelele, si prin toate mijloacele.

Capitolul 9. Analiza cantitativa asupra mediului scolar

Acest capitol cuprinde ancheta asupra mediului scolar care raspunde direct cercetarii din cadrul lucrarii de fata si doreste observarea atenta a perceptiei cadrelor didactice, in general, asupra problematicii persoanelor cu dizabilitati precum si asupra analizei resurselor materiale si umane de care acestia dispun, pentru realizarea integrarii socio - scolare. Aceasta etapa a avut in vedere urmatorele:

- studierea comparativa a perceptiilor si atitudinilor cadrelor didactice din scolile speciale, a celor din invatamantul integrat, respectiv a celor din scolile de masa;

-promovarea de programe educationale bazate pe terapia ocupationala;

-utilizarea programelor personalizate de interventie specializata pentru recuperare, integrare si profesionalizare;

- dezvoltarea si diversificarea programelor de formare, initiala si continua, a cadrelor didactice;

- reformarea sistemului de asistenta psihopedagogica si sociala prin reforma institutionala la toate nivelele;

- formarea si dezvoltarea abilitatilor de abordare a problematicii persoanelor cu dizabilitati, aflate in familie sau care beneficiaza de segmentul de ocrotire;

- importanta abilitarii cadrelor didactice in managementul integrarii scolare, sociale si profesionale a persoanelor cu dizabilitati;

- diferentierea si aplicarea, ca atare, a managementului integrarii la nivele (clasa - scoala - societate) si tipologii diferite (tip si grad de deficienta);

- delimitarea corecta a obiectivelor operationale pentru fiecare etapa, tip de dizabilitate sau segment social in care actioneaza.

S-au aplicat un chestionar cu intrebari, inchise si deschise, profesorilor din scolile invatamantului de masa, precum si celui special si integrat. Prima parte din acest chestionar a fost comuna, ultima sectiune adresandu-se doar profesorilor care lucreaza cu elevii cu nevoi si posibilitati educationale speciale. S-a optat pentru aceasta varianta pentru a asigura o cat mai buna comparabilitate a datelor obtinute.

Chestionarul contine atat intrebari generale, referitoare la sistemul de invatamant, dotarile scolilor etc., precum si atitudini si cunostinte legate de invatamantul special. Sectiunea adresata profesorilor care lucreaza, in mod obisnuit, cu elevi cu CES contine intrebari legate de: metode de lucru speciale utilizate, gradul de aplicare a acestora etc.

Chestionarul a fost aplicat la mai multe scoli din Oradea, precum si la profesorii inscrisi la Universitatea din Oradea, la diferite programe de masterat oferite de Departamentul de Pregatire si Perfectionare a Personalului Didactic. Astfel, exista un numar destul de ridicat de educatori, care lucreaza atat in gradinite speciale cat si de masa, precum si profesori care functioneaza la diferite nivele si diferite scoli din judetul Bihor.

Chestionarele au fost aplicate direct de operator de teren sau prin directorii scolilor care au fost selectate in esantion, mai ales in ceea ce priveste cele speciale. S-au aplicat un numar total de 323 de chestionare la profesori, invatatori si educatori din Oradea, mediul rural, urban, din judetul Bihor.

In urma analizei datelor referitoare la posibilitatile si modul de abordare a problemelor legate de integrarea copiilor cu cerinte educative speciale se pot concluziona urmatoarele:

- aplicarea principiilor sistemului de invatamant si a principiilor de la Bolognia impun schimbarea mentalitatilor referitoare la formarea, initiala si continua, a lucratorilor din domeniul educational si de asistenta sociala. Datele statistice referitoare la cunostintele cadrelor didactice despre: reforma institutionala, realizarea educatiei integrate, dezvoltarea segmentului de asistenta sociala etc. demonstreaza cunoasterea acestora in proportie cuprinsa intre 50% - 65%;

- formarea continua se realizeaza prin diversificarea specializarilor, prin mastere si cursuri de specializare in domeniul psihopedagogic si social;

- este prezenta si semnificativa schimbarea mentalitatilor cadrelor didactice precum si nevoia de sensibilizare a societatii civile;

- imbunatatirea starii economice a tarii, in general, si a institutiilor specializate, in special, pot contribui la realizarea educatiei integrate ca dimensiune a educatiei postmoderne;

- gradul redus de implicare a cadrelor didactice in activitatile sociale;

- lipsa de asigurare a interdependentei dintre segmentul de invatamant si cel social;

- absenta preocuparilor pentru sensibilizarea societatii civile;

- absenta coerentei dintre diferitele dimensiuni ale reformei din invatamant si din domeniul asistentei sociale.

A mai fost aplicat un chestionar cu intrebari inchise, elevilor de gimnaziu si liceu, cu accent pe clasele mai mari, pentru ca datele obtinute de la cei 177 de elevi sa fie cat mai valide.

Chestionarele au fost aplicate in pauze si in orele de dirigentie cu ajutorul profesorilor diriginti. Au fost selectate scoli cu clase integrate sau speciale, dar chestionarele au fost aplicate si la clase din sistemul invatamantului de masa. Nu au fost aplicate chestionare elevilor cu cerinte educative speciale.

Esantionarea a fost aleatoare in scolile care au clase integrate sau speciale, de aceea numarul elevilor care cunosc copii cu cerinte educative speciale si cei care au o atitudine pozitiva fata de acestia este relativ mare.

Pentru reusita implementarii principiilor integrationiste in sistemul de invatamant in Romania mileniului III se impune dezvoltarea unei noi dimensiuni a educatiei. Realizarea dezideratelor educatiei interculturale si a celei pentru toleranta, pe parcursul realizarii procesului instructiv - educativ din scoala, face posibila formarea si dezvoltarea unor personalitati integre caracterizate prin flexibilitate, adaptabilitate si atitudine inovatoare. Din aceasta perspectiva am analizat modul in care colectivitatile scolare percep o persoana "deosebita", care, eventual, are anumite particularitati.

Astfel, am putut concluziona prin urmatoarele:

- se inregistreaza procente semnificative in perceperea elevului cu dizabilitati din cadrul colectivitatilor scolare;

- starile emotionale, generate la toate categoriile de membri ai comunitatilor sociale, sunt esentiale pentru realizarea dezideratelor educationale;

- datele statistice demonstreza importanta educatiei formale din dezvoltarea unei atitudini integrationiste la nivelul colectivitatilor scolare;

- importanta familiei in orientarea perceptie cat mai corecte a dizabilitatii si a persoanei care o poarta;

- comunitatile educationale sunt responsabile pentru educatia integrationista, realizata la elevii din scoala romaneasca.

Pentru a ilustra modul de derulare a integrarii psihopedagogice si sociale a persoanelor cu dizabilitati este necesara abilitarea factorilor responsabili cu aceasta in domeniul managementului institutional al integrarii, alaturi de prezentarea unor institutii specializate din judetul Bihor care inregistreaza reusite la acest segment de activitate.

Astfel Gradinita Speciala monitorizeaza evolutia fiecarui copil prin:

a) examinarea psihologica a copilului, la intrarea in gradinita, pe baza fisei de examinare;

b) intocmirea fisei de evolutie: obiective, observatii sistematice si programul curricular individualizat;

c) inregistrari audio si video ale etapelor importante din evolutia copilului;

d) alcatuirea programelor de interventie personalizata a fiecarui copil;

e) evaluari scrise la: sfarsitul anului, un eventual transfer sau diferite perioade semnificative din evolutie;

f) discutii, pe caz, in colectivul gradinitei, in situatii critice sau in momente de decizie;

g) evidenta anuala a copiilor care pleaca din gradinita;

h) din totalul celor cuprinsi in gradinita 50% sunt cuprinsi in sistemul scolar de masa, 30% vor intra in scoala de masa, dar cu ajutorul structurilor de sprijin, raman in continuare un segment de 20% care vor fi recuperati pe parcursul invatamantului primar.

Particularitatile psihofizice ale tinerilor cuprinsi in Scoala de Arte si Meserii "George Baritiu" din Oradea constau in urmatoarele: dizabilitati intelectuale, usoare, medii si accentuate; tulburari psihomotrice; tulburari de limbaj si / sau tulburari grave ale sistemului de comunicare; tulburari ale perceptiei si coordonarii ochi - mana, tulburari care impiedica insusirea scris - cititului; tulburari grave ale proceselor cognitive: mare distractibilitate a atentiei, volum redus al memoriei, gandire rigida etc.; tulburari ale capacitatii de autocontrol: instabilitate psihomotorie; tulburari senzoriale asociate (hipoacuzie, ambliopie) cu deficienta mintala; tulburari de ordin psihosocial: imaturitate psihofizica; regresii comportamentale; frustrare afectiva; complexe de inferioritate.

Concluziile preliminare la care s-a ajuns au fost ca persoanele cu dizabilitati reprezinta un grup extrem de vulnerabil in fata societatii si implicit in fata excluziunii sociale. Strategia nationala pentru evitarea excluziunii sociale are ca obiectiv general promovarea integrarii sociale a acestora ca cetateni activi, in masura de a-si controla propria viata prin dezvoltarea segmentului educational, cel social, precum si al societatii civile.

Educatia incluziva presupune un proces permanent de imbunatatire a institutiei scolare avand ca scop exploatarea resurselor materiale si umane pentru a face posibila participarea tuturor celor "deosebiti" la procesul de invatamant si la viata sociala din cadrul comunitatii careia ii apartin.

In Declaratia de la Salamanca se spune ca scoala obisnuita, cu o orientare incluziva, reprezinta mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor discriminatorii, un mijloc care creeaza comunitati primitoare, construiesc o societate incluziva si ofera educatie pentru toti. Mai mult, ea asigura o educatie eficienta pentru majoritatea copiilor, eficienta vizeaza, pana la urma, rentabilitatea intregului sistem de invatamant. Ca si practici incluzive amintim:

- dezvoltarea unui invatamant modern care sa-si organizeze activitatea de proiectare personalizata pornind de la un "curriculum matrice", sa-si dezvolte practici de realizare a curriculumului adaptat cu sprijinul "consilierului curricular";

- proiectarea unitatilor de invatare respectand particularitatile fiecarei individualitati, inclusiv pentru cei cu dizabilitati;

- implementarea strategiilor bazate pe programe de interventie personalizata;

- dezvoltarea alternativelor de asistenta psihopedagogica si sociala;

- asigurarea implementarii terapiilor cuprinse in terapia educationala complexa si integrata;

- implementarea tehicilor de terapie ocupationala in activitatea de asistenta psihopedagogica si sociala, asigurandu-i diversificarea pe segmente de varsta.

Diferentierea invatarii prin programe cu grade treptate de dificultate si procedee didactice adecvate constituie una din solutiile cele mai sigure de profilaxie si terapie a insuccesului scolar. Cadrele didactice cuprinse in cercetare isi desfasoara activitatea in cele trei tipuri de scoli,de la toate nivelele invatamantului preuniversitar ce functioneaza in judet. Acestea sunt in proportie de 65% absolventi de studii superioare ceea ce explica performantele din institutiile scolare, dar si cele de la nivelul comunitatii locale.

Daca subliniem, in mod deosebit, gradele didactice obtinute de aceste cadre didactice se constata ca 60% au gradul didactic II si I. Aplicarea principiilor sistemului de invatamant si a principiilor de la Bolognia impun schimbarea mentalitatilor referitoare la formarea, initiala si continua, a lucratorilor din domeniul educational si de asistenta sociala. Formarea continua se realizeaza prin diversificarea specializarilor, prin mastere si cursuri de specializare in domeniul psihopedagogic si social.

Totusi, se poate contribui la realizarea educatiei integrate, ca dimensiune a educatiei postmoderne prin:

- inregistrarea de procente semnificative in perceperea elevului cu dizabilitati din cadrul colectivitatilor scolare;

- starile emotionale, generate la toate categoriile de membri ai comunitatilor sociale, care sunt esentiale pentru realizarea dezideratelor educationale;

- datele statistice demonstreza importanta educatiei formale din dezvoltarea unei atitudini integrationiste la nivelul colectivitatilor scolare;

- importanta familiei in orientarea perceptiei cat mai corecte a dizabilitatii si a persoanei care o poarta;

- responsabilitatea comunitatilor educationale pentru educatia integrationista, realizata la elevii din scoala romaneasca.

Concluzii finale

Politica sociala si cea de asistenta psihopedagogica a persoa­nelor cu dizabilitati din tara noastra, se bazeaza pe principii umaniste, acestea regasindu-se atat in documentele nationale elaborate, cat si in cele internationale la care Romania a aderat. Pe baza acestora a fost elaborata "Strategia nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap" in perioada 2006 - 2013. Sloganul coordonator pentru aceasta perioada este: "Sanse egale pentru persoanele cu dizabilitati - catre o societate fara discriminari" si are la baza urmatoarele:

- respectarea drepturilor si a demnitatii persoanelor cu dizabilitati, in baza Declaratiei Universale a Drepturilor Omului care proclama, in primul articol ca: "toate fiintele umane se nasc libere si egale, in demnitate si drepturi, comunitatile sociale avand obligatia de a tine seama de diversitate membrilor lor si sa se asigure ca, toti membri comunitatii, isi pot exercita efectiv si se bucura de toate drepturile omului: civile, politice, sociale, economice si culturale";

- prevenirea si combaterea discriminarii potrivit careia fiecarei persoane i se asigura folosirea sau exercitarea, in conditii de egalitate a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice fara deosebire, excludere, restrictie sau preferinta pe baza de: rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, varsta, dizabilitate ori apartenenta la o categorie defavorizata;

- egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap, inteleasa ca proces, definit de Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap, prin care diversele sisteme ale societatii, cum ar fi: serviciile, activitatile, informatiile, comunicarea si documentarea, sunt disponibile tuturor;

- persoanele cu dizabilitati sunt membri ai societatii si trebuie sa primeasca tot sprijinul de care au nevoie in cadrul structurilor obisnuite din: educatie, sanatate, angajare in munca, servicii sociale etc., prin care trebuie prevazute ajutorarea si pregatirea persoanelor cu handicap pentru ca acestea sa-si poata asuma deplina responsabilitate de membri ai societatii;

- egalitatea de tratament care reprezinta absenta oricarei discriminari, directe sau indirecte, bazate pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, in ceea ce priveste ocuparea si incadrarea in munca, asa cum este stabilit in Directiva Consiliului Europei 2000 / 78 / CE din 27 noiembrie 2000;

- procesul de integrare si incluziune sociala a persoanelor cu handicap transfera accentul pus pe reabilitarea persoanei pentru a se "incadra" in societate, pe conceptia de schimbare a societatii care trebuie sa includa si sa faca fata cerintelor tuturor indivizilor, inclusiv a celor cu handicap;

- abordarea educatiei integrationiste potrivit careia protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu dizabilitati sunt cuprinse in toate politicile nationale, sociale, educationale, ale ocuparii fortei de munca, petrecerii timpului liber, accesului la informatie etc.;

- nevoile persoanelor cu handicap si ale familiilor acestora sunt diverse si este important sa fie conceput un raspuns cat se poate de cuprinzator al comunitatii care sa tina seama, atat de persoana, ca intreg, cat si de diversele aspecte ale vietii acesteia;

- parteneriatul potrivit caruia organizatiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap, care reprezinta interesele acestora sau cu activitate in domeniu, sunt implicate si consultate in procesul decizional, la toate nivelurile, privind problematica handicapului, precum si in procesul de protectie a lor.

Persoanelor cu dizabilitati, conform Art. 50 din Constitutia Romaniei, li se prevede urmatoarele: "Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si tratament a dizabilitatii, in vederea participarii efective a lor in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor."

Sistemul de protectie speciala a persoanelor cu handicap este reglementat prin acte normative de baza - legi, ordonante, hotarari de guvern - si acte normative din domeniul secundar, care contin prevederi de natura metodologica. Analiza din punct de vedere statistic (vezi Anexele 6, 7, 8), oferita de "Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap", sursa fiind Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, arata ca la 31.03.2005 numarul persoanelor cu handicap era 432.438 (56.324 de copii si 376.114 adulti), dintre care se afla in institutii 18.225 de persoane, iar 414.213 sunt in ingrijirea familiei si / sau traiesc independent.

Din numarul total de persoane cu dizabilitati, pe tipuri de handicap, enumeram: handicap mintal - 21,6%; handicap vizual - 20,7%; handicap fizic - 16,8%; handicap neuropsihic - 15,8%; handicap somatic - 13,6%; handicap auditiv - 4%; handicap asociat - 5,4%; HIV - SIDA - 1%; boli rare - 1,1%.

Ponderea persoanelor cu handicap in populatia Romaniei este de 1,98%, iar ponderea pe judet este de 2,34% cea ce explica locul ocupat (rangul 3) de judet in regiunea de nord - vest. Plecand de la analiza acestor date, putem formula urmatoarele concluzii:

- se constata o diferentiere semnificativa intre numarul de copii si adulti cu dizabilitati inregistrati, raportat la numarul de copii din aceste categorii sociale, in general. In cadrul aceleiasi categorii sociale se inregistreaza diferente semnificative, in functie de varsta, deficienta si grad de dizabilitate.;

- scopul tuturor demersurilor intreprinse in acest sens vizeaza aducerea cat mai aproape de "normalitate" a persoanelor in cauza, indiferent de: varsta, sex, deficienta sau gradul de severitate al acesteia. Pentru a servi scopului, mai sus amintit, scoala, indiferent care este ea, trebuie sa se reorganizeze in asa fel incat sa raspunda intregii diversitati umane.;

- pe langa institutiile specializate (scoala, spital, alternative ale acestora etc.), societatea civila trebuie sa isi asume un rol bine definit, activ pentru a raspunde provocarilor unei societati care sa cultive valorile umane si diversitatea.

La aceeasi data existau 141 centre rezidentiale pentru persoanele cu handicap in care se acorda asistenta unui numar de 500 de persoane. Aproape toate centrele rezidentiale gazduiesc atat persoane cu handicap cat si persoane varstnice, cazuri sociale si bolnavi cronici. Persoanele cu dizabilitati beneficiaza de anumite prestatii sociale din partea statului si mai ales ale familiei, dar care, de cele mai multe ori, nu sunt suficiente pentru asigurarea procesului recuperator, de adaptare, integrare si valorizare sociala si profesionala a persoanelor cu dizabilitati.

Serviciile existente in orice segment sunt insuficiente si ineficient diversificate, fiind realizate in mod aleatoriu de organizatiile neguvernamentale si astfel interventia, din punct de vedere social, are un caracter lacunar, iar personalul din cadrul sistemului de protectie a persoanelor cu dizabilitati este insuficient. Autoritatile publice locale nu asigura corespunzator accesul la educatie, asistenta medicala, incadrare in munca, transport public etc.

Conform statisticii ANPH, aproximativ 20% din totalul cladirilor publice sunt adaptate conform nevoilor persoanelor cu handicap ceea ce determina o foarte slaba participare a acestora la viata societatii. In judetul Bihor procentul de dotare a cladirilor pentru accesul persoanelor cu dizabilitati este 25% cea ce reprezinta o preocupare fata de integrarea in munca si societate a acestora. In ceea ce priveste accesul la informatii si comunicare, in prezent, cu exceptia unui numar redus de interpreti mimico - gestuali, tehnici de tipar Braille si tehnici de inregistrare audio, nu exista sisteme, servicii si tehnologii de acces la informatii si comunicare destinate acestui segment de persoane.

Strategia nationala pentru evitarea excluziunii sociale are ca obiectiv general de baza promovarea integrarii sociale a persoanelor cu handicap ca cetateni activi, in masura de a-si controla propria viata, cu drepturi si oportunitati reale in vederea imbunatatirii calitatii vietii personale. Pentru aceasta se au in vedere urmatoarele obiective specifice:

- cresterea capacitatii institutionale si administrative;

- participarea activa si accesul la serviciile sociale;

- consolidarea parteneriatului public - privat;

- promovarea furnizarii serviciilor de calitate care sa raspunda nevoilor individuale a persoanei cu handicap;

- accesibilizarea mediului fizic, informational, a transportului si locuintelor;

- corelarea sistemului de protectie a copilului cu handicap cu cel al adultului cu handicap;

- acordarea de sprijin pentru familiile care au in componenta persoane cu handicap;

- identificarea si asigurarea nevoilor de sprijin familial;

- cresterea gradului de ocupare a fortei de munca pentru persoanele cu handicap;

- asigurarea interventiei si a sprijinului timpuriu efectiv (inclusiv prin dezvoltarea sistemului educational de la varsta timpurie corelata cu nevoile identificate in vederea cresterii gradului de incluziune sociala);

- implicarea angajatorilor si imbunatatirea serviciilor de sprijin, in vederea angajarii si creearii serviciilor de sprijin a persoanelor cu handicap la locul de munca;

- imbunatatirea sistemului educational si de formare profesionala.

Implementarea masurilor stabilite in cadrul strategiei presupune un proces de planificare multianuala bazat pe obiectivele generale si nevoile locale, precum si pe resursele materiale, financiare si umane disponibile. Educatia incluziva presupune un proces permanent de imbunatatire a institutiei scolare, avand ca scop exploatarea resurselor, materiale si umane, pentru a face posibila participarea tuturor celor "deosebiti", la procesul de invatamant si la viata sociala din cadrul comunitatii careia ii apartin.

In Declaratia de la Salamanca se spune ca scoala obisnuita, cu o orientare incluziva, reprezinta mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creeaza comunitati primitoare, construiesc o societate incluziva si ofera educatie pentru toti, mai mult, ele asigura o educatie eficienta pentru majoritatea copiilor. Eficienta vizeaza, pana la urma, chiar si rentabilitatea intregului sistem de invatamant.

"Diferentierea invatarii prin programe cu grade treptate de dificultate si procedee didactice adecvate constituie una din solutiile cele mai sigure de profilaxie si de terapie a insuccesului scolar". Practicarea unei instruiri, la un nivel mediu, constatat intr-o clasa eterogena prejudiciaza extremele, pe cei dotati si pe cei slabi. Organizarea claselor omogene care cuprind elevi de nivel mediu, in curs de recuperare, intarziati, dotati etc., permite realizarea unei instruiri diferentiate in concordanta cu capacitatile, dorintele si aspiratiile lor.

Organizarea instruirii in clase eterogene, atribuind sarcini didactice cu grade de dificultate diferite si folosind fisele de munca independenta "limiteaza aria de gravitate a insuccesului scolar". Dascalul ramane piesa de baza in actiunea de asigurare a reusitei scolare, iar succesul sau depinde, in mare masura, de formarea care-i va putea permite sa se adapteze permanent si in mod competent la variatiile contextului scolar in care isi desfasoara activitatea.

In egala masura, cu preocupare pentru prevenirea esecului scolar, cadrele didactice trebuie sa dispuna de o anumita autonomie pentru a face fata situatiilor reale din clasa, pentru a realiza o personalizare a invatarii, a stabili relatii de parteneriat cu alti factori din afara scolii. Astfel, vrem sa subliniem necesitatea punerii de acord a solicitarilor scolii cu capacitatile de invatare ale elevilor, precum si adaptarea acestora la activitatea scolara. In acest sens, obtinerea succesului scolar presupune o adaptare cu dublu sens: pe de o parte, a copilului la activitatea scolara, iar pe de alta parte, a scolii la factorii interni ai copilului.

In Romania postrevolutionara preocuparile pentru evidenta persoanelor dizabilitate se constituie ca obiectiv primar deoarece:

- numarul persoanelor cu dizabilitati din tara noastra este din ce in ce mai mare, situatie explicata prin aplicarea criteriilor O.M.S.;

- numarul constant de elevi (fluctuatii mici) din invatamantul special;

- numarul copiilor cu dizabilitati integrati in invatamantul de masa este tot mai mare, iar acest numar este si mai mare la invatamantul prescolar si primar ceea ce dovedeste asigurarea interventiei timpurii asupra problematicii copiilor cu dizabilitati;

- dezvoltarea segmentului de alternativa educationala si sociala;

- asigurarea actionarii structurilor alternative;

- actionarea pentru sensibilizarea societatii civile;

- asigurarea actiunii simultane a factorilor de influenta de la nivelul comunitatii locale etc.

In urma cercetarilor efectuate se impun:

- dezvoltarea segmentului de terapie ocupationala desfasurat in sistemul de invatamant special, a alternativelor educationale, cu toate segmentele lor, si a centrelor de recuperare prin terapie ocupationala;

- abilitarea pentru desfasurarea acestor activitati a cadrelor didactice care lucreaza in domeniu, prin forme de pregatire, initiala si continua, cursuri de formare in domeniul asistentei psihopedagogice si sociale;

- derularea unor astfel de activitati la nivelul C.S.A.P.P., din cadrul scolilor pentru asigurarea prevenirii instalarii diferitelor serii de tulburari (in principal cele comportamentale);

- desfasurarea activitatilor de terapie ocupationala pe baza P.I.P. si P.S.P.

Astfel, problema integrarii elevilor cu cerinte educative speciale din invatamantul special trebuie analizata mult mai in serios, existenta acestor copii in scolile normale, mai ales in clasele primare, nu ar trebui sa declanseze respingere din partea: elevilor, cadrelor didactice, parintilor etc., ba mai mult scoala de masa ar trebui sa cuprinda un numar mare din acesti copii.

Am prezentat in lucrare situatia integrarii din: Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva Nr. 1 din Oradea, Gradinita Speciala, Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva din Tileagd si Scoala de Arte si Meserii "George Baritiu" din Oradea si se poate afirma ca experienta a demonstrat implicarea, pe scara larga, a reprezentantilor comunitatii, fapt care a dus la cresterea semnificativa a succesului in promovarea si aplicarea inovatiilor in managementul schimbarii din scoala.

Am realizat analiza statistica a copiilor integrati in invatamantul de masa, in aceasta perioada, incluzand atat copiii proveniti din centrele de plasament, cat si copiii care au familii (unul dintre parinti, cei crescuti de bunici, familii monoparentale, familii dezorganizate sau alte situatii), copiii care prezinta probleme sociale, dar si copiii cu probleme de natura medicala.

Din cercetarea realizata in prezenta lucrare se evidentiaza urmatoarele:

- procesul incluziunii, extrem de complex, se

realizeaza la nivelul localitatiilor prin participarea personalului didactic specializat din invatamantul special, printr-o permanenta colaborare cu personalul didactic din invatamantul de masa;

- in invatamantul obisnuit, izolarea si autoizolarea copiilor cu cerinte educative speciale sporeste pentru ca se mentin atitudini negative din partea copiilor normali sau o acceptare cu rezerve serioase;

- in clasele din invatamantul obisnuit, unde sunt prezenti 2 - 3 copii cu cerinte educative speciale, acestia, de foarte multe ori, sunt neglijati de cadrele didactice, intrucat ele nu au la dispozitie timpul necesar de a se ocupa de ei, in mod diferentiat, si nici nu dispun de pregatirea necesara pentru a putea contribui la recuperarea lor;

- prin prezentarea si analizarea datelor din chestionarele aplicate se remarca faptul ca elevii din scoala de masa au o parere mai buna despre integrare comparativ cu parintii sau chiar profesorii lor;

- elevii cu C.E.S. sunt priviti ca fiind colegi de clasa si tratati ca atare, desi exista atitudini binevoitoare fata de ei, gradul de comunicare cu acestia fiind inca foarte scazut;

- s-a constatat o totala lipsa de informare cu privire la modalitatile concrete de ajutorare a elevilor cu C.E.S. desi exista, din partea elevilor obisnuiti, tendinta de a interpreta dificultatile scolare ale elevilor cu C.E.S. prin prisma problemelor sociale;

- o mare parte din elevii integrati provin din familii sarace;

- s-a constatat aparitia frustrarii datorata interpretarilor eronate a diferentelor in evaluare (de ce eu am luat 8 la o problema dificila de matematica, in timp ce el a luat 8 la o intrebare foarte simpla);

- parintii elevilor normali doresc sa-si protejeze proprii copii de orice influente negative si, de aceea in rezultatele obtinute la chestionarul aplicat acestora, un numar destul de mare al parintilor nu doresc ca copiii lor sa lege prietenii cu copii cu cerinte educative speciale integrati, acestia fiind perceputi ca avand un comportament inadecvat;

- multi parinti nu cunosc mai nimic despre trasaturile de specificitate ale copiilor cu cerinte educative speciale;

- marea majoritate a parintilor chestionati au raspuns

ca locul copiilor cu cerinte educative speciale ar fi in scolile speciale. Ei nu cunosc si nu au nici un fel de informatii cu privire la profesorul de sprijin.;

- cadrele didactice din invatamantul de masa inteleg, in marea lor majoritate, acest demers al integrarii elevilor cu C.E.S., dar persista totusi opinia ca cel mai bun loc pentru educarea elevilor cu C.E.S. ramane scoala speciala, unde exista programe corespunzatoare nevoilor acestor elevi.;

- datorita faptului ca profesorilor din scoala de masa le lipseste pregatirea de specialitate in domeniul psihopedagogiei speciale, nu cunosc criteriile de evaluare a activitatii didactice, in cazul obtinerii unor performante deosebite de catre elevii cu C.E.S. Totusi, exista si cadre didactice care isi manifesta disponibilitatea de a urma cursuri de perfectionare (module psihopedagogice) si de a colabora cu specialisti din afara scolii.;

- elevii cu C.E.S. au nevoie de mai multa intelegere, caldura sufleteasca, sprijin educational si pentru aceasta profesorii, din scolile de masa, ar trebui sa fie sensibilizati, sa colaboreze cu personalul din scolile speciale care au o pregatire specializata pentru acesti elevi;

- cunostintele si abilitatile acumulate traditional in educatia speciala trebuie cunoscute si facute disponibile pe o scara mai larga decat pana acum;

- diferitele moduri de integrare, scolara si sociala, nu sunt ierarhizate valoric in sine - fiecare dintre ele poate prezenta o solutie integrativa pentru unul sau mai multi copii, pe o durata mai mica sau mai mare de timp.

Ceea ce trebuie subliniat este, totusi, dezideratul, tendinta de adecvare continua a modului de integrare la potentialul de dezvoltare si devenire ca fiinta umana a fiecarui copil si la conditiile concrete contextuale. Se impune sa recunoastem ca, la noi in tara, nu sunt indeplinite toate conditiile integrarii, fapt pentru care nu este oportuna, in prezent, desfiintarea invatamantului special, dar nici nu putem renunta la ideea integrarii si pregatirii copiilor cu deficiente in comunitate.

Invatamantul special functioneaza cu un efectiv restrans de elevi, fapt ce permite organizarea activitatilor in functie de particularitatile psihoindividuale ale copiilor si dispune de cadre didactice specializate prin dobandirea de experienta in activitatea practica desfasurata in timp cu copiii care au deficiente si prin profilul pregatirii universitare.

Invatamantul special ofera posibilitatea aplicarii unor programe specializate, in functie de nivelul varstei cronologice si mintale, in functie de categoria handicapului etc. si acest fapt deschide o perspectiva mai buna pentru integrarea urmatoare, in mediul socio - profesional. Este necesar sa remarcam ca succesul educatiei integrate depinde si de modul in care sunt pregatiti copiii cu C.E.S., de faptul ca acestia beneficiaza de un program de recuperare care sa le sporeasca capacitatea de efort si de receptivitate in fata interventiilor educational - instructive.

Procesul este lung si dificil, dar succesul va depinde la fel de mult si de atitudinea celor chemati sa-i dea viata, cat si de profesionalismul articularii sale. Reforma in invatamant nu se poate face fara oameni, iar cadrele didactice trebuie sa se simta asigurate si sprijinite in acest demers pentru a spera la un bilant pozitiv.

In contextul imbunatatirii comunicarii in domeniu, intre nivelurile de responsabilitate: locala, judeteana si  nationala precum si: instituirea unor noi prestatii si servicii pentru persoanele cu dizabilitati, asigurarea unui cadru, coerent si unitar, privind coordonarea metodologica a sistemului de protectie a persoanelor cu dizabilitati, implementarea, dezvoltarea si actualizarea permanenta a sistemului national de monitorizare privind promovarea si respectarea drepturilor acestor persoane, stadiul realizarii accesibilitatilor; implementarea standardelor si asigurarea calitatii serviciilor sociale furnizate, vor duce la un real succes al integrarii persoanelor cu dizabilitati.

Recomandari si perspective

Consideram ca in faza actuala a reformei din domeniul socio - medical si educational se impune adoptarea si abordare integratoare a persoanei cu dizabilitati, astfel incat nevoile acestei categorii de persoane sa fie reflectate corespunzator in toate politicile si programele de dezvoltare nationale, mai ales in cele referitoare la: locuinta si transport, acces adecvat la mediul fizic si informational, educatie, orientare, formare si reconversie profesionala, inclusiv a personalului implicat in procesul de proiectare, implementare, monitorizare si evaluare a activitatilor referitoare la persoanele cu handicap, ocupare si angajare in munca, acces la cultura, turism si petrecere a timpului liber etc.

Strategia nationala pentru protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap pe perioada 2006 - 2013 este dezvoltata si centrata pe persoana cu dizabilitate, cetatean cu drepturi si obligatii depline. Aceasta constituie platforma tuturor actiunilor viitoare avand ca scop asigurarea exercitarii totale de catre persoanele cu dizabilitati a drepturilor si libertatilor fundamentale, in vederea cresterii calitatii vietii acestora. Grupul tinta al acestei strategii cuprinde persoanele cu dizabilitati, familiile acestora sau reprezentantii legali, precum si comunitatea din care persoanele cu dizabilitati fac parte.

Se recomanda si se au in vedere urmatoarele trei directii coordonatoare:

- promovarea integrarii psihopedagogice si sociale a persoanelor cu dizabilitati ca cetateni activi in masura de a-si controla viata;

- acordarea de sprijin pentru familiile care au in componenta persoane cu dizabilitati;

- cresterea gradului de ocupare a fortei de munca pentru persoanele cu dizabilitati.

Pentru acestea se au in vedere urmatoarele masuri de implementare a reformelor din domeniu prin urmatoarele:

- continuarea reformei institutionale si administrative a Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap, inclusiv a structurilor proprii si a institutiilor subordonate, precum si a centrelor de tip rezidential si nerezidential pentru persoanele cu dizabilitati;

- actualizarea permanenta a cadrului legislativ national referitor la persoanele cu dizabilitati, in concordanta cu legislatia europeana si internationala;

- imbunatatirea comunicarii in domeniu la toate nivelurile de responsabilitate: locala, judeteana si nationala;

- instituirea unor noi prestatii si servicii psihopedagogice si sociale, adaptate nevoilor specifice persoanei dizabilitate precum si comunitatii;

- asigurarea unui cadru coerent si unitar privind coordonarea metodologica a sistemului de protectie a persoanelor cu dizabilitati;

- implementarea, dezvoltarea si actualizarea permanenta a sistemului national de monitorizare privind:

a) promovarea si respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati;

b) stadiul realizarii accesibilitatilor;

c) implementarea standardelor si calitatea serviciilor psihopedagogice si

sociale furnizate persoanelor cu dizabilitati;

d) impactul proiectelor finantate asupra calitatii vietii acestor persoane;

- diversificarea indicatorilor, calitativi si cantitativi, de analiza si evaluare privind problematica handicapului, calitatea vietii persoanelor cu dizabilitati, integrarea si incluziunea psihopedagogica si sociala a acestora;

- elaborarea si implementarea unui sistem coerent de stabilire a incadrarii intr-un grad de handicap;

- instituirea unui sistem de control privind respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilitati si calitatea serviciilor psihopedagocie si sociale furnizate acestora;

- prevenirea institutionalizarii persoanelor cu dizabilitati;

- restructurarea / inchiderea institutiilor in care standardele minime de calitate nu sunt implementate;

- crearea conditiilor pentru dezvoltarea serviciilor alternative de tip social si psihopedagogic;

- diversificarea surselor de finantare pentru programe si proiecte, cresterea fondurilor destinate acestora si care vizeaza imbunatatirea conditiilor de viata a  persoanelor cu dizabilitati;

- implicarea autoritatilor administratiei publice precum si a societatii civile prin:

a) procesul de informare si comunicare destinat persoanelor cu dizabilitati, familiilor acestora, membrilor comunitatii;

b) asigurarea accesului la informatiile publice accesibile si a tehnologiilor corespunzatoare tipurilor de handicap;

- promovarea imaginii pozitive despre persoanele cu dizabilitati, in colaborare cu diversi actori implicati, inclusiv mass - media;

- cresterea nivelului de vizibilitate a persoanei cu dizabilitati ca membru cu drepturi depline al comunitatii;

- desfasurarea de campanii de constientizare si / sau sensibilizare a opiniei publice inclusiv pentru a combate stereotipiile si prejudecatile existente despre persoanele cu  dizabilitati si pentru a sustine receptivitatea fata de drepturile acestora;

- asigurarea unei evaluari individuale, multidisciplinare a persoanei cu dizabilitati si a conditiilor necesare implementarii programului individual de reabilitare si integrare psihopedagogica si sociala si a planului individualizat de servicii, stabilite in colaborare cu persoana cu dizabilitati si / sau familia acesteia. Persoana cu handicap si, daca este necesar, familia sau reprezentantul legal participa, de asemenea, la ansamblul masurilor luate in vederea orientarii sale profesionale.;

- monitorizarea implementarii programului individual de reabilitare si integrare psihopedagogica si sociala, a planului personalizat de servicii si a rezultatelor obtinute;

- asigurarea conditiilor pentru evaluarea periodica a persoanelor cu dizabilitati si monitorizarea rezultatelor obtinute;

- infiintarea sistemului bazat pe managementul de caz in protectia persoanelor cu dizabilitati;

- sprijinirea oricaror forme de asociere familiala in vederea asigurarii integrarii si incluziunii psihopedagogice si sociale a persoanelor cu dizabilitati;

- dezvoltarea de programe de sustinere a parintilor si specialistilor si alte tipuri de instruiri in domeniul handicapului, colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice sau private, institutii de cult recunoscute de lege;

- dezvoltarea serviciilor psihopedagogice si sociale de tip centre de zi, locuinte protejate, centre de tip respiro / centre de criza, servicii la domiciliu etc. corespunzatoare nevoilor individuale ale persoanelor cu dizabilitati;

- sprijinirea initiativelor persoanelor juridice, publice sau private, institutiilor de cult recunoscute de lege pentru crearea unor astfel de servicii corespunzatoare nevoilor comunitatii;

- dezvoltarea si diversificarea serviciilor psihopedagogice si sociale la nivel comunitar, cu preponderenta servicii de ingrijire la domiciliu care permit mentinerea persoanei cu dizabilitati in mediul propriu de viata, in familie si in comunitate;

- asigurarea accesului persoanelor cu dizabilitati si a familiilor lor la programele guvernamentale de securitate sociala si de intretinere a sanatatii;

- asigurarea scolarizarii si a profesionalizarii tuturor persoanelor cu dizabilitati, indiferent de locul in care acestea se afla, respectand nevoile individuale de dezvoltare;

- adaptarea instrumentelor specifice educatiei la nevoile individuale ale persoanelor cu dizabilitati;

- elaborarea si instituirea unui curriculum pentru persoanele cu dizabilitati grave si asociate;

- adaptarea programei scolare la nevoile copiilor / tinerilor cu dizabilitati;

- asigurarea scolarizarii la domiciliu a persoanelor cu dizabilitati nedeplasabile pe durata perioadei de scolarizare obligatorie;

- organizarea diferentiata a examenelor din cadrul procesului de invatamant pentru persoanele cu dizabilitati;

- introducerea in curricula scolilor generale, liceelor, universitatilor si a altor forme de invatamant a informatiilor referitoare la problematica handicapului;

- corelarea permanenta cu strategia nationala in domeniu a curriculum-ului pentru cei care se pregatesc sa lucreze cu persoanele cu dizabilitati;

- realizarea de programe de instruire privind problematica handicapului pentru toate cadrele didactice;

- accentuarea importantei evaluarii abilitatilor si, mai ales, a abilitatilor psiho -socio - profesionale ale persoanelor cu dizabilitati;

- corelarea pregatirii profesionale a persoanelor cu dizabilitati cu cerintele pietei muncii;

- asigurarea materialelor didactice adaptate necesare diversitatii tipurilor de handicap;

- sustinerea programelor care au ca obiectiv dezvoltarea abilitatilor persoanelor cu dizabilitati, indiferent de varsta acestora;

- promovarea accesului la educatie si formare profesionala a persoanelor cu dizabilitati, indiferent de gradul si tipul de handicap avut;

- promovarea conceptului potrivit caruia persoana cu dizabilitati incadrata in munca reprezinta o valoare adaugata pentru societate si, in special, pentru comunitatea careia ii apartine;

- asigurarea de acces egal a persoanelor cu dizabilitati la oportunitatile de formare si promovare la locul de munca;

- promovarea recunoasterii capacitatilor, abilitatilor si contributiei persoanelor cu dizabilitati la locul de munca si pe piata muncii si, implicit, combaterea prejudecatilor in acest domeniu;

- crearea conditiilor pentru cresterea sanselor persoanelor cu dizabilitati de angajare si avansare in cariera si pe piata libera a muncii;

- dezvoltarea colaborarii cu mass - media in vederea cresterii gradului de constientizare si / sau sensibilizare a comunitatii cu privire la potentialul, abilitatile si contributia persoanelor cu dizabilitati la piata muncii.

Bibliografie

Abraham, V. M. (1959), Psyhological Data and Value Theory, Harper & Row, New York

Adler, A., Sensul vietii, Editura IRI, Bucuresti

Adler, A., (1995), Psihologia scolarului greu educabil, Editura IRI, Bucuresti

Ainscow, M., (1999), Dezvoltarea practicilor incluzive in scoli Editura Bucuresti

Albu, A., Albu, C., (2000), Asistenta psihopedagogica si medicala a copilului deficient fizic, Editura Polirom, Iasi

Alexander, H. A., (1989), Liberal Education and Open Society: Absolutism and relativism in curriculum theory in Curriculum Inquiry 19 (1):11 - 32

American Occupational Therapy Association, (1981), The Philosophical Base of Occupational Therapy in American Journal of Occupational Therapy, Nr. 35

American Psychiatric Association, Manual de diagnostic si statistica tulburarilor mentale, Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti

Arcan, P.; Ciumageanu, D., (1975), Copilul deficient mintal, Editura Facla, Timisoara

Avramescu, M. D., (2002), Defectologie si logopedie, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti

Badila, A.; Rusu, C., (1999), Handicap si readaptare - Dictionar selectiv, Editura Pro Humanitate, Bucuresti

Balogh, M., (2000), Management de proiecte, Fundatia Civitas pentru Societatea Civila, cap. II

Barton, L; Oliver, M, (1992), Special Needs: Personal Trouble or Public Issue in Vircing Concernes: Sociological Peespectives on Contemporary Education Reforms, Triangle Books Ltd, London

Baleanu, C., (1996), Managementul imbunatatirii continue, Editura Expert, Bucuresti

Barsanescu, S., (1975), For a Pedagogy of Peace in Journal of Education, Nr. 2

Berge, A., (1972), Copilul dificil, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Berge, A., (1964), La liberte dans l'education, Les edition du Scarabee, Paris

Berrocal, L., (2003), Pentru o strategie coerenta de integrare socio -profesionala, Consulting Group Europe

Berrocal, L., & all, ), Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate: repere pentru profesionisti si autoritati locale, CRIPS

Biklen, D., (1992), Schools without Labels: Parents, Educators and Inclusive Education, Temple University Press, Philadelphia

Birzea, C., (1995), Arta si stiinta educatiei Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Bobbitt, F., (1924), How To Make a Curriculum, Houghton Mifflin Co., Boston

Bobbitt, F., (1918), The Curriculum, Houghton Mifflin Co., Boston

Bocancea, C.; Neamtu, G. A., (1999), Elemente de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi

Bocos, M., (2001), Curriculumul scolar si aspectele sale esentiale in Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj - Napoca

Bonchis, E., Copilul si copilaria Editura Imprimeriei de Vest, Oradea

Bonciu, C., (2000), Instrumente manageriale psihosociologice, Editura All Beck, Bucuresti

Bruggen van Hanneke, (2003), Introduction to the Foundation of Occupational Therapy, European Network of Occupational Therapy in Higher Education, Amsterdam

Bunescu, G.; Alecu, G.; Badea, D., (1997), Educatia parintilor, strategii si programe, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Burns, D., (1990), The Feeling Good Handbook, Plume, New York

Chelcea, S., (2001), Tehnici de cercetare sociologica, Editura SNSPA Bucuresti

Chipea, F., Stefanescu, F., (2004), Combaterea saraciei si promovarea incluziunii sociale - studiu de caz in judetul Bihor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea

Chipea, F., (2001), Familia contemporana - Tendinte globale si configuratii locale, Editura Expert, Oradea

Ciumageanu, D., (1970), Caiete de defectologie Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Clancy, H.; Clarke, J. M., (1999), Occupational Therapy with Children, Longman Group UK Limited

Claparede, E., (1933), Educatia functionala Libraria Editoare Lumina, Bucuresti

Comanescu, I., (1998), Prelegeri de pedagogie, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea

Cretu, C., (1998), Curriculum diferentiat si personalizat - Ghid metodologic pentru invatatorii, profesorii si parintii copiilor cu disponibilitati aptitudinale inalte, Editura Polirom, Iasi

Cretu, C., (1998), Continuturile procesului de invatamant - componenta a curriculumului in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, coord. C. Cucos, Editura Polirom, Iasi

Cretu, E., Psihopedagogia scolara pentru invatamantul primar,  Editura Aramis, Bucuresti

Cretu, T., (1994), Psihologia varstelor, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti

Cretu, V., (1999), Educatia pentru drepturile copilului, FICE Romania, Editura Semn, Bucuresti

Cristea, S., (1998), Dictionar de termeni pedagogici, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Cristea, S., (1996), Metodologia reformei educatiei, Editura Hardiscom, Bucuresti

Connelly, F. M. (1994), The Function of Curriculum Developmen Interchange 3

Cucos, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iasi

Damaschin, D., (1973), Defectologia. Teoria si practica compensatiei. Nevazatori, ambliopi, orbi - surdomuti, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Dan, M., (2005), Introducere in terapia ocupationala, Editura Universitatii din Oradea, Oradea

Daunt, P., (1999), Programul de integrare si functia taxonomica in Cartea Alba RENINCO, UNICEF & RENINCO

Dave, R. H., (1973), Education permanente et programmes scolaires UNESCO, Hamburg

Dewey, J, (1972), Democratie si educatie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

De Ajuriaguerra, J.; Marcelli, D (1989), Psychopatologie de l'enfant, Editura Masson, Paris

De Landsheere, V.; De Landsheere, G., (1979), Definirea obiectivelor educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

D'Hainaut, G., (coord.), (1979), Programe de invatamant si educatie    permanenta Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Doron, R.; Parot, F., 1999), Dictionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti

Dougados, M., (2001), Performing your original search in Pub. Med. Wille Retriere, iulie, 20

Drutu, I., (1995), Psihopedagogia deficientilor mintali, Universitatea Babes -Bolyai, Cluj - Napoca

Dumitrana, M., 1998), Copilul institutionalizat, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Durkheim, E., (1974), Regulile metodei sociologice, Editura Stiintifica Bucuresti

Eisner, E. W., (1985), The Educational Imagination, MacMillan, New York

Evans, G., (1984), The school as a centre of professional development, in Skilbeck 1984, op. cit

Fulcher, G., (1989), Disabling Policies? A Comparative Approach to Education Policy and Disability, Falmer Press, London

Ghergut, A., (2005), Sinteze de psihopedagogie speciala, Editura Polirom, Iasi

Ghergut, A.; Neamtu, C., (2000), Psihopedagogie speciala, Editura Polirom, Iasi

Gill, C., (2002), Omniprezenta invizibila: relevanta surprinzatoare a problemelor de deficinta in evaluare Traducere UNICEF

Hargreaves, A., (1989), Curriculum and Assesment Reform, Open University Press, Philadelphia, Pennsilvania

Harte, D., (2000), Social deprivation, Belgium, Ipsoc - Kortrijk

Ichim, C. I., (2003), Minorul in reglementarile europene, Editura Timpul, Iasi

Ionescu, G., (1999), Tratat de psihologie medicala si psihoterapie, Editura Favorit Print S.A., Bucuresti

Ionescu, I., (1997), Sociologia scolii, Editura Polirom, Iasi

Ionescu, M.; Chis, V., (2001), Pedagogie, Editura Presa Universitara Clujana, Cluj - Napoca

Ionescu, M.; Bocos, M., (2000), Reforma si inovatia in invatamant in Studii de pedagogie. Omagiu profesorului Dumitru Salade, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj - Napoca

Ionescu, M., (2000), Curriculumul scolar in Demersuri creative in predare si invatare, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj - Napoca

Ionescu, M.; Radu, I., (coord.), (1995), Didactica moderna, Editura Dacia, Cluj - Napoca

Ionescu, M., (1992), Inovatia si difuziunea ei in practica scolara in Revista de pedagogie, Nr. 10

Ionescu, M.; Dancsuly, A., (1981), Inovatie si traditie in Revista de pedagogie, Nr. 6

Ionescu, S., 1995), Adaptarea socio - profesionala a deficientilor mintali Editura Academiei P.S.R., Bucuresti

Iovin, I., (1996), Tratarea diferentiata a elevilor in ciclul primar - Componenta a managementului educational din invatamantul primar, Editura Discipol, Nr. 4

Jackson, P., (1992), Handbook of Research on Curriculum, MacMillan, New York

Jinga, I.; Istrate, E., (1998), Manual de pedagogie, Editura All Educational, Bucuresti

Jinga, I., (1996), Motivarea elevilor sa invete mai bine si sa obtina performante la nivel inalt, din evaluarea performantelor scolare Editura Afeliu, Bucuresti

Joita, E (1999), Pedagogia. Stiinta integrativa a educatiei, Editura Polirom, Iasi

King, A. C.; Kirschenbaum, S. D (1992), Helping Young Children Develop Social Skills, Cole Publishing Company, California

Kulcsar, T., (1978), Factorii psihologici ai reusitei scolare Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Lascus, V., (2001), Munca educativa in scoala in Pedagogie (coord.) M. Ionescu, V. Chis, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj - Napoca

Lascus. V., Continutul invatamantului in Didactica moderna, coord. M. Ionescu, I. Radu, Editura Dacia, Cluj - Napoca

Lascus, V., (1974), Colaborarea scolii cu familia si educatia in familie, Casa Corpului Didactic, Cluj - Napoca

Lungu, N. S., (1992), Program de recuperare complexa a copilului handicapat mintal, INRESPH, Bucuresti

Macavei, E., (1997), Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Manolache, A., (1978), Dictionar de Pedagogie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Marcu, V.; Filimon, L., (coord), (2003), Psihopedagogie pentru formarea profesorilor, Editura Universitatii din Oradea, Oradea

Marcu, V.; Milea, M.; Dan, M., (2001), Sport pentru persoane cu handicap, Editura Triest, Oradea

Marsh, C.; Day, C.; Lynne, H.; McCutcheon, G., (1990), Reconceptualizing School - based Curriculum Development, Falmer Press, London

Maximilian, C., (1960), Genetica umana, Editura Medicala, Bucuresti

Margineanu, N., Conditia umana, Editura Stiintifica, Bucuresti

McInnes, J. M.; Treffery, J. A., Copilul cu surdocecitate, University of Toronto Press, Toronto Buffalo London

Miftode, V., (coord.), (1995), Dimensiuni ale asistentei sociale: forme si strategii de protectie a grupurilor defavorizate, Editura Eidos, Botosani

Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie 2004), Manual de implementare a cadrului de management al performantei pentru Directiile de Protectie a Drepturilor Copilului din Romania, Bucuresti

Mitulescu, S., coord.), Formarea deprinderilor de viata independenta, Editura Ro Media, Bucuresti

Moscovici, S., (1998), Psihologia relatiilor cu ceilalti, Editura Polirom, Iasi

Musu, I., (coord.), (2000), Ghid de predare invatare pentru copiii cu cerinte educative speciale, Unicef, Asociatia Reninco, Romania

Musu, I.; Taflan, A., (1997), Terapia educationala integrata, Editura Pro Humanitate, Bucuresti

Nanu, M. & all, (1997), Adolescentul institutionalizat, Editura Per Omnes Artes, Bucuresti

Nirje, B., Normalization, social integration and comunity services, Editura Robert Fleyn, Baltimore

Nirje, B., (1970), The normalization principle implication and comments in Britsh Journal of Mental Subnormality, Nr. 16

Paus, V., (coord.), (2003), Parteneriat si dialog social. Ghidul formatorului, Editura Vanemonde, Bucuresti

Paun, E., (1999), Scoala. O abordare socio - pedagogica, Editura Polirom, Iasi

Paun, E., (1974), Educatia si rolul ei in dezvoltarea social - economica Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Paunescu, C., (1999), Psihoterapia educationala a persoanelor cu disfunctii intelective, Editura All Educational, Bucuresti

Paunescu, C.; Musu. I., (1997), Psihopedagogie speciala, Editura Pro Humanitate, Bucuresti

Pedretti, W., Occupational Therapy - Practical skills for physical dysfunction, Mosby

Petreanu, A., (2001), Demersuri in analiza strategica a competentelor organizationale, Revista Performanta, Nr. 2

Piaget, J., (1969), Psychologie et pedagogie, Editura Denoel, Paris

Pomerleau, A.; Malcuit, G., L'enfant et son environnement, Editura Pierre Mardaga, Bruxelles

Popa, D.; Popa, V., (1999), Terapia educationala pentru bolnavii cu deficiente fizice, Editura Universitatii din Oradea, Oradea

Popovici, D. V., (1999), Elemente de psihopedagogia integrarii, Editura PRO Humanitate, Bucuresti

Popescu, G.; Plesa, O., (coord.), (1998), Handicap, readaptare, integrare, Editura Pro Humanitate, Bucuresti

Preda, V., (1995), Principiul normalizarii in etica interventiei precoce asupra copiilor cu nevoi speciale in Rev. Recuperarea si integrarea persoanelor cu handicap, Nr. 7

Preda, V., (1988), Educatia copiilor cu cerinte speciale in Educatia si dinamica ei, Editura Tribuna Invatamantului, Bucuresti

Radu, I. T.; Chis, V., (1978), Invatamantul diferentiat, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Radu, I. T., (1978), Invatamantul diferentiat. Conceptii si strategii., Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Radulescu, N., Ghid de integrare socio - profesionala pentru tineri, Asociatia Adolescentul, Editura Oscar Print, Bucuresti

Robanescu, N., (1976), Readaptarea copilului handicapat fizic, Editura Medicala, Bucuresti

Rusu, C., (coord.), (2000), Deficienta, incapacitate, handicap, Editura Pro Humanitate, Bucuresti

Rusu, C., (1999), Management strategic, Editura All Beck, Bucuresti

Salade, D.; Dascalescu, R., (2000), Invatamantul pe drumul spre mai bine, Editura Napoca Star, Cluj - Napoca

Salade, D., (1998), Dimensiuni ale educatiei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Sarivan, L., Teoria inteligentelor multiple - Noi pasi spre practica in invatamantul primar in Invatamantul primar, Nr. 3 - 4,  Editura Discipol

Sbenghe, T., (2002), Kinesiologie - stiinta miscarii, Editura Medicala, Bucuresti

Sbenghe, T., (1987), Kinetologia profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, Bucuresti

Schaub, H.; Zenke, K. G., (2001), Dictionar de pedagogie, Editura Polirom, Iasi

Sean, C., (1998), Cele 7 deprinderi ale adolescentilor eficienti, Editura Simon &

Schuster

Shane, H.; Tabler, B., (1980), Sciences sociales: tendances actuelles et projections in Perspectives, Nr. 4

Shipman, M. D.; Bolam, D.; Jenkins, D. R., (1974), Inside a curriculum project, Methuen & Co. Ltd, London

Silamy, N., (1996), Dictionar de psihologie, Larousse, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti

Skilbeck, M (1987), School - based Curriculum Development and Central Curriculum Development in England and Wales in British Journal of Sociology and Education

Skilbeck, M., 1984), School - based Curriculum Development, Harper and Row, London

Stanciu, M., (1999), Reforma continuturilor invatamantului - Cadru metodologic, Editura Polirom, Iasi

Stoica, A. C.; Niculau, A., (1998), Psihologia rezolvarii conflictelor, Editura Polirom, Iasi

Tamasescu, G., (1969), Starea de sanatate si adaptarea la activitatea scolara a elevilor scolarizati la varsta de 6 ani, Didactica si educatia, Craiova

Thomas, J., (1997), Marile probleme ale educatiei in lume Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Toffler, A., (1983), Al treilea val Editura Politica, Bucuresti

Trombly, A. C., (1989), Occupational Therapy for Phisycal Disfunction, Third Edition, Williams and Wilkins, Baltimore, Hong - Kong, London, Sydney

Tudose, F., (2003), Fundamente in psihologia medicala. Psihologie clinica si medicala in practica psihologului, Editura Fundatiei Romania de maine, Bucuresti

Tudose, F.; Tudose, C.; Dobranici, L., (2002), Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura InfoMedica, Bucuresti

Tyler, R. W., (1949), Basic Principles of Curriculum and Instruction, University of Chicago Press, Chicago

Vaideanu, G., (1988), Educatia la frontiera dintre milenii, Editura Politica, Bucuresti

Verza, E.; Paun, E., (1998), Educatia integrata a copiilor cu handicap, UNICEF

Verza, E., (1987), Metodologia recuperarii in defectologie in Metodologia contemporana in domeniul defectologiei si logopediei, Editura Universul, Bucuresti

Vlad, E., (1999), Evaluarea in actul educational - terapeutic, Editura PRO Humanitate, Bucuresti

Vrasmas, T., (2001), Invatamantul integrat si / sau incluziv pentru copiii cu cerinte speciale, Editura Aramis, Bucuresti

Vrajmas, T.; Daunt, P.; Musu, I., (1996), Integrarea in comunitate a copiilor cu C.E.S., Editata cu sprilinul Reprezentantei speciale a UNICEF in Romania

Zamfir, C., (1977), Strategii ale dezvoltarii sociale, Editura Politica, Bucuresti

Zamfir, C.; Vlasceanu, L, (1993), Dictionar de sociologie Editura Babei, Bucuresti

Zamfir, E., (coord.), (2004), Politici sociale de protectie a copilului in situatii de risc, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti

Zamfir, E., (2003), O noua filozofie a sistemului serviciilor de asistenta sociala in Revista de Asistenta sociala, Nr. 1

Zamfir, E.; Preda, M., (coord.), (2000), Diagnoza problemelor sociale si comunitare. Studii de caz., Editura Expert, Bucuresti

Zamfir, E., (2000), Strategii antisaracie si dezvoltare comunitara, Editura Expert, Bucuresti

Zamfir, E.; Zamfir, C., (coord.), (1997), Pentru o societate centrata pe copil, Editura Alternative, Bucuresti

Zazzo, R., Debilitati mintale Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Willard & Spackman's, (1983), Occupational Therapy, Sixth edition, Edited by Helen L. Hopkins, Helen D. Smith, J. B. Lippincott Co.

Williams, P. L.; Early, B. M., (2001), Occupational therapy - Practice Skills for Physical Dyisfuntion, Fifth Edition

*** (1948), Declaratia universala a drepturilor omului - adoptata si proclamata de Adunarea Generala a ONU

*** (1994), Declaratia de la Salamanca si directiile de actiune in domeniul educatiei speciale: Acces si calitate, Salamanca, Spania

1983 - 1992), Idem + Programul mondial de actiune in favoarea persoanelor cu handicap, Decada Natiunilor Unite pentru Persoanele cu Handicap, ONU

1988), Consultation on Special Education, UNESCO, Paris

1990), Legea nr. 18 pentru ratificarea Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului

Regulile standard privind egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap adoptate de Adunarea Generala a ONU la data de 20 decembrie 1993 si promovate de politicile de asistenta si ocrotire ale UNICEF si ale altor organisme internationale

Declaratia Conferintei Mondiale UNESCO asupra educatiei speciale de la Salamanca, Spania

*** (1994), Dictionnaire encyclopédique de l'éducation et de la formation, Éditions Nathan, Paris

*** (1994), School Health Education to Prevent Students Activities. AIDS and STD, UNESCO

1995), Legea invatamantului nr. 84/1995

*** (1999), Ordonanta de Urgenta nr. 102 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, aprobata cu modificari si completari pentru Legea 519 / 12.07.2002

(2000), Life Skills Guidebook, Programele Casey pentru familii

2001), Legea nr. 705 / 03.12.2001 privind sistemul national de asistenta sociala

2002), Hotararea nr. 218 privind aprobarea metodologiei pentru utilizarea setului de instrumente de expertizare si evaluarea copiiilor / elevilor in vederea orientarii scolare a acestora

Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilitati si incadrarea intr-un grad de handicap, Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 538

*** (2003) Integrarea sociala si profesionala a tinerilor in dificultate - Repere pentru profesionisti si autoritatile locale - Colectia Ateleier CRIPS

(2004), Fundatia Internationala pentru Copil si Familie, Centrul de Asistenta Familiala si Comunitara, specializat in prevenirea abandonului si institutionalizarii copilului, Proiect institutional, Ghid metodologic, metoda familiilor de sprijin, FICF, Bucuresti

Legea nr. 272 / 2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

*** (2004), Standardele minime obligatorii privind serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta, Monitorul Oficial

(2005), Ghid pentru diagnostic si evaluarea intreprinderii, Editura CECCAR, Bucuresti

*** Formarea deprinderilor de viata independenta, Manual pentru formatori, coord. Dr. Sorin Mitulescu, Asociatia "Comunitatea in Sprijinul Copilului", UNICEF

*** Standarde de practica in asistenta sociala  a adolescentului, National Association of Social Workers (NASW), Statele Unite ale Americii.