Alimente functionale

Alimente functionale

La inceputul secolului XXI societatea a trebuit sa faca fata noilor provocari generate de mutatiile survenite in stilul de viata. Astfel, stiinta nutritiei a trebuit sa se adapteze acestor noi conditii. In consecinta, continuarea eforturilor de a favoriza o alimentatie echilibrata a condus la profilarea unui nou concept, acela de "nutritie optimizata" (Milner, 2000). O astfel de nutritie are ca obiectiv maximizarea functiilor fiziologice in masura sa garanteze o stare de sanatate optima, reducand totodata la minim riscul de contactare a unor maladii. In acelasi timp, nutritia optimizata vizeaza satisfacerea nevoilor specifice ale fiecarui individ, propunand anumite alimente selectionate pe baza particularitatilor genetice si a interactiunii dintre componentele alimentare si gene". (Kok, 1999)

Pe drumul catre o nutritie optimizata care reprezinta un obiectiv ambitios pe termen lung, alimentul functional a aparut ca un concept interesant, care este si va fi sustinut si pe viitor de cercetarea stiintifica. Stiinta alimentelor functionale are ca obiectiv principal contributia la ameliorarea directivelor nutritionale, prin integrarea tuturor cunostintelor noi referitoare la interactiunile dintre componentii alimentari, functiile organismului si/sau procesele patologice.

Pentru alimentul functional nu exista o definitie universala, deoarece o mare varietate de produse alimentare sunt sau pot fi catalogate astfel pe viitor. Aceste alimente contin o multitudine de componente recunoscute pentru capacitatea acestora de a influenta o mare diversitate a functiilor implicate in mentinerea starii de sanatate si in reducerea riscului de aparitie a bolilor.

Alimentul functional este un concept care, daca va fi centrat pe ideea de modulare a functiilor organismului, poate sa devina universal, fara a fi influentat de obiceiurile alimentare locale sau de traditiile culturale.

Japonia a fost leaganul termenului "aliment functional", fiind totodata si avant - garda dezvoltarii acestor alimente. Urmare amplelor cercetari intreprinse aici, incepand cu anii 1980, a fost dezvoltata o categorie speciala de alimente, care aveau capacitatea de a ameliora sanatatea populatiei, obiectivul principal fiind contributia la reducerea costurilor cu ingrijirile de sanatate. Astfel, in anul 1991 a fost introdus conceptul de "alimente destinate unor utilizari speciale", cunoscute sub acronimul FOSHU.

Termenul de aliment functional a fost definit de numerosi specialisti, fie intr-o maniera simplista, fie intr-un mod mai elaborat. Se remarca definitia:

Aliment care furnizeaza beneficii nutritionale, in afara nutritiei de baza (IFIC 1995).

Dar oricare ar fi definitia aleasa, sintagma "aliment functional" apare ca un concept unic, care justifica o categorie aparte, avand o semnificatie diferita fata de toti termenii cu caracter sinonimic vehiculati (nutraceutic, farmafood, vitafood, medifood).

De asemenea, trebuie mentionat ca acest concept care deriva din nutritie si nu din farmacologie. Alimentele functionale nu sunt medicamente, deci nu au efecte terapeutice. Rolul acestor alimente in relatie cu boala este, in marea majoritate a cazurilor, de a reduce riscul aparitiei si nu de a le preveni.

Particularitatile alimentului functional sunt urmatoarele:

este consumat in cadrul unei alimentatii obisnuite si normale;

este compus din constituenti naturali, adesea in concentratii neobisnuite sau acesti constituenti sunt adaugati in produsele alimentare care nu-i contin in mod obisnuit;

are efecte benefice asupra unor functii, dincolo de ceea ce poate fi asteptat de la valoarea nutritiva traditionala;

are capacitatea de a mentine sau de a ameliora starea de sanatate si de a reduce riscul aparitiei unei maladii;

are capacitatea de a aduce un beneficiu fiziologic care se traduce prin imbunatatirea calitatii vietii, in aceasta incluzandu-se performantele fizice sau intelectuale sau starea psihica si comportamentala;

are una sau mai multe mentiuni justificate stiintific si autorizate de un organism recunoscut.

Din punct de vedere practic, un aliment functional poate fi:

un aliment natural;

un aliment in care a fost adaugat un component;

un aliment in care a fost marita concentratia unui component;

un aliment din care s-a indepartat un component potential antinutritiv;

un aliment in care unul sau mai multi componenti au fost modificati;

un aliment in care biodisponibilitatea unuia sau mai multor componenti a fost modificata;

toate combinatiile dintre variantele enumerate anterior.