Managementul situatiilor de urgenta -de disertatie

UNIVERSITATEA "CONSTANTIN BR^NCOVEANU" PITE}TI

FACULTATEA DE MANAGEMENT MARKETING

I CURSURI POSTUNIVERSITARE DE PERFECTIONARE BRAILA

MANAGEMENTUL SITUATIILOR

DE URGENTA

LUCRARE DE DISERTATIE

Introducere

Romania este o tara cu factor mare de vulnerabilitate care necesita abordarea sistemica, coerenta si stric coordonata si controlata a activitatii de protectie civila in toate fazele sale, intr-un cadru legislativ adecvat si bine sustinut material.

Caracteristicile evidentiate, ca si datele statistice, duc la concluzia ca doua sunt tipurile de dezastre naturale cu grad ridicat de risc in judetul Braila: cutremurele de pamant (seismele) si inundatiile. Sunt de asemenea posibile alunecarile si prabusirile de teren, furtunile, inzapezirile, grindina si poleiul. Desi mai putin probabile nu pot fi excluse din aceasta categorie epidemiile si epizootiile.

In judetul Braila nu exista obiective militare sau economice care aprovizioneaza, proceseaza, produc, utilizeaza sau transporta materiale radioactive in cantitati periculoase. Raman, insa, prezente sursele externe de risc. Desi intra in preocuparile de studiu, adiacent la tema de fata, riscurile generate de utilizarea mijloacelor nucleare in caz de conflict armat neconventional ori de atentat terorist nu fac obiectul lucrarii, problemele de aceasta natura avand un grad de confidentialitate sever.

Judetul Braila este inclus sau atinge trei dintre cele patru zone de operatii militare de pe teritoriul national, pozitia sa strategica la Dunarea de Jos si importanta economica au facut ca in ambele conflagratii mondiale sa se produca aici importante desfasurari de forte, in primul caz, orasul Braila fiind tinta atacurilor aeriene germane de la intrarea Romaniei in razboi (15 august 1916) pana la incheierea armistitiului de la Buftea.

Ca si cauza majora de incendiu, din punct de vedere al situatiilor de urgenta, lucrarea de fata isi propune o prezentare detaliata a riscului ce il reprezinta exploziile si incendiile produse de gazele petroliere lichefiate.

Din analiza evenimentelor care au necesitat interventia pompierilor se desprinde concluzia ca buteliile de aragaz prezinta pentru personalul participant la interventie doua riscuri majore: explozia mecanica urmata de incendierea continutului, respectiv explozia amestecurilor explozive de G.P.L. - scurse accidental sau dintr-o manipulare necorespunzatoare.

In toate cazurile - explozie mecanica ori explozia amestecului exploziv - pot rezulta accidentari grave pentru persoanele din apropiere constand in arsuri de diferite gravitati, traumatisme provocate de partile aruncate de suflul exploziei, de elementele de constructie, mobilier, cat si din caderi in gol sau izbiri de diferite elemente rigide. Toate aceste accidente se pot produce fara o prealabila avizare a oamenilor, cu atat mai neprevazut cu cat de multe ori in lipsa proprietarului nu se pot cunoaste cantitatea, tipul si locul de amplasare a recipientilor.

CAPITOLUL 1

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SITUATIILE

DE URGENTA

1.1. Conceptul de situatie de urgenta

In contextul geostrategic actual si al multiplicarii, pe de o parte, si al cresterii gravitatii, pe de alta parte, a riscurilor non-militare la adresa sigurantei nationale, putem defini situatia de urgenta[1] ca fiind un eveniment exceptional, cu caracter non-militar, care prin amploare si intensitate ameninta viata si sanatatea populatiei, mediul inconjurator, valorile materiale si culturale importante, pentru restabilirea starii de normalitate fiind necesara adoptarea de masuri si actiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare si managementul unitar al fortelor si mijloacelor implicate.

Situatia de urgenta se caracterizeaza prin urmatorii parametri:

amploare - marimea ariei de manifestare a efectelor distructive ale acesteia, in care sunt amenintate sau afectate viata persoanelor, functionarea institutiilor statului democratic, valorile si interesele comunitatii;

intensitate - viteza de evolutie a fenomenelor distructive si gradul de perturbare a starii de normalitate;

starea potential generatoare de pierderi - complex de factori de risc, care prin evolutia lor necontrolata si iminenta amenintarii ar putea aduce atingere vietii si populatiei, valorilor materiale si culturale importante si factorilor de mediu;

iminenta amenintarii - parametrul de stare si timp care determina declansarea inevitabila a unei situatii de urgenta.

Managementul situatiei de urgenta, prin prisma parametrilor de mai sus, se constituie intr-un ansamblu de activitati si proceduri utilizate de factorii de decizie, institutiile si serviciile publice abilitate pentru identificarea si monitorizarea surselor de risc, evaluarea informatiilor si analiza situatiei, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de actiune si implementarea acestora, in scopul restabilirii situatiei de normalitate.

Desi parte componenta a managementului crizelor, gestionarea situatiilor de urgenta se intemeiaza si pe anumite principii proprii, astfel: reviziunea si prevenirea; prioritatea protectiei si salvarii vietii oamenilor; respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului; asumarea responsabilitatii gestionarii situatiei de urgenta de catre autoritatile administratiei publice; cooperarea la nivel national, regional si international cu organisme si organizatii similare; transparenta activitatilor desfasurate pentru gestionarea situatiilor de urgenta, astfel incat acestea sa nu conduca la agravarea efectelor produse; continuitatea si gradualitatea activitatilor de gestionare a situatiilor de urgenta, la nivelul autoritatilor administratiei publice locale pana la nivelul autoritatilor publice centrale, in functie de amploarea si intensitatea acestora; operativitatea, conlucrarea activa si subordonarea ierarhica a componentelor si fortelor de interventie.

In principal, managementul situatiei de urgenta presupune, dupa caz, urmatoarele actiuni si masuri: avertizarea populatiei, institutiilor si agentilor economici din zonele de pericol; declararea starii de alerta in cazul iminentei amenintarii sau producerii situatiei de urgenta; punerea in aplicare a masurilor de prevenire si de protectie specifice tipurilor de risc si, dupa caz, hotararea evacuarii din zona afectata sau partial distrusa; interventia operativa cu forte si mijloace special constituite, in functie de situatie, pentru limitarea si inlaturarea efectelor negative; acordarea de ajutoare de urgenta; instituirea regimului starii de urgenta, in conditiile prevederilor constitutionale; solicitarea sau acordarea de asistenta internationala; acordarea de despagubiri pentru persoanele juridice si fizice; alte masuri prevazute de lege.

In raport de gravitate si areal se poate trece la mobilizare si la starea de razboi, ca niveluri de maxima gravitate pentru gestionarea unor crize intre diversi actori statali.

Situatia de urgenta - se declanseaza atunci cand prin atacurile asimetrice s-au produs incendii, explozii, accidente tehnologice sau pe caile de transport, avarii la constructii hidrotehnice, inundatii sau alte fenomene naturale distructive soldate cu victime si pagube materiale .

1.2 Organizarea Sistemului National de Management al Situatiilor de

Urgenta

Avand in vedere perspectiva in domeniul managementului prevenirii si gestionarii situatiilor de urgenta a unui sistem institutional partial inchegat, cu o functionare temporara si care se activeaza abia la momentul producerii Situatiilor de Urgenta, incapabil sa asigure un raspuns adecvat noilor provocari la adresa sigurantei nationale, in Romania a fost proiectat un sistem national de management al situatiilor de urgenta in compunerea caruia au fost incluse o serie de autoritati si organisme, astfel :

Comitete pentru situatii de urgenta - la nivel national, ministerial, judetean sau local, dar si in cadrul unor institutii publice centrale pentru situatii de urgenta. In functie de nivel, comitetele pentru situatii de urgenta sunt infiintate    prin Hotarare a Guvernului, ordin al prefectului sau dispozitie a primarului avizata de prefect si au in componenta un presedinte, un vicepresedinte, membrii si consultanti.

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta - ca organ de specialitate din subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, cu atributii de coordonare unitara si permanenta a activitatii de prevenire si gestionare a situatiilor de urgenta.

Prin centrele operationale organizate la nivelul Inspectoratului General, Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta al municipiului Bucuresti si Inspectoratele judetene pentru situatii de urgenta, este asigurat secretariatul tehnic al comitetelor pentru situatii de urgenta constituite la nivel national, judetean si al municipiului Bucuresti.

Servicii Publice Comunitare Profesioniste pentru Situatii de Urgenta - constituite ca servicii deconcentrate, care functioneaza ca inspectorate judetene si al municipiului Bucuresti, avand responsabilitati si competente in domeniul coordonarii, indrumarii si controlului activitatilor de prevenire si gestionare a situatiilor de urgenta.

Centre operative pentru situatii de urgenta - constituite la nivelul ministerelor, a altor institutii publice centrale cu atributii in gestionarea situatiilor de urgenta, dar si la nivelul administratiei locale, cu o activitate permanenta sau temporara, in raport de functiile de sprijin atribuite institutiilor respective pentru gestionarea situatiilor de urgenta.

Centrele operative cu activitate permanenta sunt structuri tehnico-operative de specialitate, care se constituie in cadrul aparatului propriu al unor ministere si institutii publice centrale cu atributii in prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta, iar centrele operative cu activitate temporara sunt structuri tehnico-administrative infiintate in scopul indeplinirii functiilor specifice pe durata starii de alerta, in cazul situatiilor de urgenta, precum si pe timpul unor exercitii, aplicatii si antrenamente.

Potrivit reglementarilor in vigoare Comitetul National pentru Situatii de Urgenta este un organism interministerial, a carui organizare si functionare este reglementata prin hotarare de guvern, organism ce functioneaza sub conducerea nemijlocita a ministrului administratiei si internelor si sub coordonarea primului ministru.

1.3. Situatiile de urgenta in Europa - Romania - Braila

In majoritatea statelor din Europa Vestica si Centrala domeniul este gestionat de catre ministerele de interne (administratie si interne, justitie si interne), iar la nivelul Uniunii Europene functioneaza Consiliul pentru Justitie, Afaceri Interne si Protectie Civila. In prezent se deruleaza Programul comunitar de actiune in domeniul protectiei civile 2000 - 2004, avand ca obiective de baza prevenirea riscului accidentelor tehnologice majore, planificarea urgentelor, cooperarea in cazul poluarilor accidentale marine si transfrontaliere, realizarea sistemului comunitar de informare in domeniu si elaborarea strategiei de raspuns in cazul riscurilor naturale, antropice sau de alta natura .

La randul sau O.N.U. a creat, ca organism specializat in domeniu, Biroul de Coordonare a Afacerilor Umanitare (UN - OCHA), iar in cadrul NATO functioneaza Comitetul Superior de Planificare a Urgentelor Civile (SCEPC).

Gama riscurilor este largita de variate dezastre naturale, furtunile, ploile torentiale si grindina, viscolul, inzapezirile masive ori avalansele, cutremurele de pamant, surparile si prabusirile de teren provocand, la randul lor victime omenesti si insemnate pagube materiale. Acestea sunt motivele pentru care autoritatile publice, statele lumii, comunitatea internationala elaboreaza politici si strategii de securitate, creaza si dezvolta institutii specializate, fac eforturi pentru prevenirea sau diminuarea riscurilor, pentru protectia populatiei si bunurilor in situatii de urgenta. Periodic se desfasoara congrese si conferinte mondiale de protectie civila, in scopul armonizarii legislatiei in domeniu, standardizarii procedurilor de raspuns si facilitarii acordarii sprijinului international in cazul urgentelor civile. Aceasta pentru ca statele lumii au adoptat solutii diferite in gestionarea urgentelor: unele dispun de ministere pentru situatii de urgenta (Federatia Rusa, Ucraina, Canada), altele au incredintat aceasta responsabilitate unor structuri specializate din cadrul ministerelor apararii (Suedia, Bulgaria, Elvetia) sau ministerelor de interne (Marea Britanie, Germania, Austria), ori au constituit institutii guvernamentale specializate (S.U.A. - Agentia Federala pentru Managementul Urgentelor). Legislatia romana atribuie responsabilitatea conducerii si coordonarii actiunilor in situatii de urgenta sefului guvernului la nivel national si prefectilor in plan teritorial, avand ca organisme specializate Inspectoratul General, respectiv inspectoratele judetene, pentru Situatii de Urgenta. E o realitate notorie faptul ca Romania nu este o tara ocolita de riscuri si vulnerabilitati. Devastatorul cutremur de pamant din martie 1977 (1451 morti, 11275 raniti, 23000 locuinte distruse sau grav avariate), accidentul tehnologic de la SICOMED - Bucuresti, 1979 (27 morti, 175 intoxicati), accidentul nuclear de la Cernobal (1986), inundatiile din 1970, 1975 sau 2004, prabusirile de teren de la Ocnele Mari (judetul Valcea) din 2001 si 2004, accidentul aviatic de la Balotesti - 1993 (131 morti) ori cel rutier de la Mihailesti - judetul Buzau, din 2004 (18 morti, 34 raniti), poluarile accidentale grave din ultimii ani produse in judetele Maramures, Timis, Hunedoara, Suceava, Bacau sunt doar cateva dintr-o enumerare succinta[5]. Situat in vecinatatea celei mai active arii seismice romanesti (Vrancea), strabatut de cursuri de apa mari (Dunarea, Siretul) sau cu regim torential (Buzaul), in mare masura inundabil datorita celei mai joase altitudini medii din tara (23 m), aflat la intalnirea unor importante directii operative, cu un teritoriu intesat de munitii ramase din razboi, aflat in apropierea centralei nuclearo-electrice de la Cernavoda si avand numeroase obiective din industria chimica si petroliera - potentiale surse de risc, judetul Braila necesita, la randul sau, o strategie realista si eficienta de protectie pentru cele mai diverse urgente civile. In acest context, in scopul gestionarii eficiente a situatiilor de urgenta sunt imperios necesare cunoasterea aprofundata a factorilor de risc, a particularitatilor naturale, economice si sociale din zona de responsabilitate, precum si identificarea posibilitatilor de prevenire si de protectie a populatiei si bunurilor vulnerabile.

CAPITOLUL 2

GESTIONAREA SITUATIILOR DE URGENTA PE PLAN NATIONAL }I I STINGEREA INCENDIILOR G.P.L.

- STUDIU DE CAZ -

3.1. Analiza statistica privind activitatile de prevenire si interventiile [n

situatii de urgenta [n anul 2009

A. ACTIVITATI DE PREVENIRE 01.01 - 31.12.2009

. Au fost emise:  10.492 avize si 3.312 autorizatii.

. S-au desfasurat: 62.862 controale de prevenire, 11.734 exercitii de alarmare si evacuare in situatii de urgenta, 8.887 exercitii si aplicatii cu serviciile voluntare/private pentru situatii de urgenta si 244.572 actiuni de informare preventiva la operatori economici, institutii si localitati[15].

Fig. 1. Situatia avizelor si autorizatiilor

de securitate la incendiu / de protectie civila

B. SITUATIA INTERVENTIILOR 01.01 - 31.12.2009

S-au desfasurat 147.195 interventii in situatii de urgenta (in medie 398 pe zi), din care:

- 105.422 cazuri de urgenta asistate de S.M.U.R.D. (72%);

- 15.760 incendii (11%);

- 9.165 arderi necontrolate (6%);

- 9.600 alte situatii de urgenta (6%);

- 2.560 asistenta persoane (2%);

-4.688 actiuni pentru protectia comunitatilor (3%).

Fig. 2. Situatia interventiilor

In anul 2009, comparativ cu anul precedent, numarul interventiilor a inregistrat o crestere cu 66%, respectiv de la 88.820 in anul 2008 la 147.295 in 2009, ponderea cea mai mare avand-o interventiile S.M.U.R.D.  al caror numar a crescut cu 102%, urmare a extinderii actiunilor in municipiul Bucuresti, Braila, Bacau, Buzau, Dambovita, Ialomita, Giurgiu, Ilfov si Olt.

In anul 2009, serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta au participat la 137.883 interventii, din care: 13.968 incendii (10% din totalul interventiilor), 7.461 arderi necontrolate (5%), 9.459 alte situatii de urgenta (7%), 2.536 actiuni pentru asistenta persoanelor (2%), 4.557 actiuni pentru protectia comunitatilor (3%), precum si 99.882 cazuri de urgenta asistate de S.M.U.R.D. (68% din totalul interventiilor).

Au avut loc 7.249 alarme false, 4.404 intoarceri de pe traseu si 515 deplasari fara interventii.

Diferenta timpului mediu de raspuns inregistrat la incendii (15 minute) fata de actiunile SMURD (8 minute) se datoreaza tehnicii invechite , a caror durata normala de utilizare este depasita de cel putin doua ori, comparativ cu mijloacele moderne de interventie folosite de SMURD. Reducerea timpului de interventie la SMURD se datoreaza si infiintarii de noi statii SMURD.

Un numar de 696 situatii de urgenta au fost solutionate de catre populatie sau salariati inainte de sosirea serviciilor profesioniste, voluntare sau private.

Fig. 3. Participarea la interventii a serviciilor voluntare/private pentru situatii de urgenta [n anul 2009

Judetele in care s-au inregistrat cele mai multe interventii la incendii ale serviciilor voluntare sau private pentru situatii de urgenta au fost: Iasi, Bacau, Neamt, Botosani, Suceava, Vaslui si Vrancea.

Comparativ cu aceeasi perioada a anului 2008, numarul interventiilor la accidente de circulatie a scazut cu 74%. In urma accidentelor rutiere au fost asistate 3.061 persoane, din care 166 copii.

C. INCENDII   

In anul 2009 pe teritoriul Romaniei au avut loc 15.760 incendii (in medie 43 pe zi), fata de 15.530 incendii produse in anul 2008.

Serviciile voluntare si private pentru situatii de urgenta au stins singure 1.172 incendii (7% din totalul incendiilor), iar la 3.981 (25%) au intervenit in cooperare cu serviciile profesioniste.

Pe timpul interventiilor la incendii au fost salvate 2.218 persoane (1.818 adulti si 400 copii) si protejate bunuri si instalatii in valoare de 4,3 miliarde lei.

Rata incendiilor a fost de 69 la suta de mii de locuitori, respectiv 99 la mia de kilometri patrati.

Din totalul incendiilor, 38% s-au produs la locuinte, 18% la anexe gospodaresti, 10% la proprietati individuale aflate in afara perimetrului gospodariei cetatenesti, 9% la mijloace de transport (din cxare 7% sunt mijloace de transport individuale), 6% in industrie, 9% la activitati de servicii colective, sociale si personale, 4% in comert si activitate publica, iar 6% in alte domenii de activitate.

Fata de aceeasi perioada a anului precedent, numarul incendiilor la locuinte a crescut cu 1%, de la 5.897 in 2008 la 5.979 in anul 2009.

Fig. 4. Cauze de incendii

Fata de anul 2008, se constata o crestere a numarului incendiilor generate de actiuni intentionate (cu18%).

D. ARDERI NECONTROLATE

Urmare a solicitarii permisului de lucru cu foc in vederea efectuarii arderilor de miristi, serviciile voluntare pentru situatiile de urgenta au realizat 491 de actiuni preventive de supraveghere a modului de derulare a arderilor, evitandu-se astfel riscul de producere a unor incendii.

Ca urmare a nesolicitarii, potrivit legii, de catre toti cetatenii a permisului de lucru cu foc inainte de efectuarea arderilor de miristi/vegetatie uscata, respectiv nerespectarii masurilor preventive pe timpul derularii arderilor, ori neasigurarii controlului, respectiv nesupravegherii modului de derulare a acestor arderi de catre serviciile voluntare pentru situatii de urgenta, in anul 2009 s-au produs 9.165 interventii la arderi necontrolate, repartizate dupa cum urmeaza:

704 interventii la arderi de miristi (din care 431 in proprietate individuala aflate in afara gospodariilor cetatenesti);

3.837 interventii la arderi de vegetatie uscata (din care 747 in proprietate individuala aflate in afara gospodariilor cetatenesti, iar 3.090 aflate pe terenuri apartinand consiliilor locale);

2.156 interventii la arderi necontrolate pe terenuri virane apartinand consiliilor locale;

746 interventii la arderi necontrolate la gropi de gunoi;

390 interventii la arderi necontrolate la islazuri si pasuni comunale;

219 interventii la arderi necontrolate in curti si gradini;

1.113 interventii la arderi necontrolate diverse (ghene de gunoi, containere, conducte tehnologice, cimitire, etc.)

Din totalul interventiilor la arderi necontrolate (9.165), serviciile voluntare si private pentru serviciile de urgenta au participat la 3.371 (37%) interventii la arderi necontrolate.

Cele mai multe interventii la arderi necontrolate s-au produs in judetele Timis, Bihor, Arad, Cluj.

3.2. Proprietati fizico - cimice ale G.P.L.

Arderea G.P.L.

C₃H₆ + 5O₂ => 3CO₂ + 4H₂O + Q

2C₄H₁₀ + 13O₂ => 8CO₂ + 10H₂O + Q

Volumul de aer necesar pentru ardere este de 24 de ori mai mare la butan si respectiv de 30 de ori la propan comparativ cu volumul unitar al acestora, iar in urma arderii se produce de la 3 la 4 ori mai mult bioxid de carbon decat volumul unitar. La arderi incomplete poate rezulta si oxid de carbon care este toxic.

Tabelul nr. 1

Viteza de ardere, de propagare a flacarii este in functie de: conductibilitatea termica, difuzia, curentul de scurgere creat prin extinderea gazelor, temperatura initiala, cantitatea de oxigen, gradul de amestecare, efecte catalitice (vapori de apa, fum, praf, etc.).

Energia minima de aprindere[16]

Reprezinta valoarea minima a energiei termice, suficienta pentru aprinderea unui amestec inflamabil de gaze cu aerul. Ea ne da o apreciere asupra pericolului de explozie. Energia minima de aprindere a G.P.L. scade odata cu cresterea temperaturii de lucru a acestuia.

Avand in vedere viteza mare de ardere, inflamabilitatea mare cat si valoarea relativ mica a energiei minime de aprindere a G.P.L., rezulta ca acestea prezinta un risc semnificativ de explozie. Limitele de explozie sunt prezentate in tabelul de mai jos.   

Tabelul nr. 2

Puterea calorifica

Valoarea puterilor calorifice ale G.P.L. sunt destul de ridicate. De exemplu la propan este de 22.210 Kcal./Nmc iar a propilenei de 10.970 Kcal./Nmc; G.P.L. ard cu intensitate si radiatie termica intensa, de regula fara fum.

Coeficientul de expansiune cubica a lichidului (G.P.L.)[17]

G.P.L. in faza lichida are o expansiune considerabila la cresterea temperaturii sale. De exemplu coeficientul expansiunii cubice la 150⁰C este de cca. 0,0016 la o crestere de 10⁰C pentru propan si 0,0011 la butan, aceasta valoare fiind de patru ori mai mare decat cele pentru ulei combustibil, de 10 ori mai mare decat pentru apa si de 100 de ori mai mare decat pentru otel. Aceasta rata mare de expansiune trebuie avuta in vedere atunci cand se admite cantitatea maxima de G.P.L. intr-un vas (recipient) - respectiv raportul de umplere in functie de conditiile ambientale maxime. In conditiile de temperatura si presiune standard, volumul liber al G.P.L. este de 233 ori mai mare decat cel al lichidului, adica dintr-un litru de G.P.L. lichid rezulta 233 litri gaz vapor care la o concentratie de 5% produce cca. 4000 litri (4 mc), amestec deosebit de inflamabil si posibil exploziv.

Densitatea absoluta a G.P.L. este = 2,63 Kg/Nmc;

Densitatea relativa a G.P.L. = 2,03 in raport cu aerul; 

Densitatea in stare lichida a G.P.L. = 0,569 Kg/l

Gazele lichefiate sunt mai usoare in stare lichida, decat apa, densitatea fiind in functie de temperatura. Densitatea gazelor in raport cu aerul este mai mare, acumulandu-se in zonele joase.

Desi un amestec a G.P.L. la o anumita temperatura este mai greu ca aerul, totusi la ridicarea temperaturii, ele pot ajunge densitati reduse , astfel ca acestea pot sa se ridice.

Puncte de fierbere si caldura de vaporizare[18]- Vaporizarea unui gaz lichefiat se face cu preluarea de caldura, fenomenul putand evolua in mod lent la suprafata lichidului, dar si rapid cu fierbere in toata masa lichidului. Fierberea mai rapida are loc daca G.P.L. lichid este barbotat in orice fel (mecanic, ori jeturi de apa). Caldura de vaporizare (latenta) reprezinta cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiunea constanta.

Toxicitatea[19]- In principiu G.P.L. nu au miros si in anumite limite nu sunt toxice. Totusi in concentratii mari au efecte narcotice , excita mucoasele si sunt daunatoare pentru inima, ficat si rinichi.G.P.L. in stare lichida, in contact cu pielea provoaca degeraturi din cauza vaporizarii puternice. 

Avantajele folosirii G.P.L.  reies din cele prezentate pana acum ca fiind: putere calorifica ridicata, ardere relativ curata, usurinta in lichefiere, folosirea presiunii proprii pentru consum, sunt umbrite de pericolelel de incendiu si explozie, in comparatie cu a altor combustibili.

Un pericol simplu dar foarte important apare imediat ce se diminueaza presiunea deoarece prin evaporare, G.P.L. se raceste, ducand in final la inghetarea temporara a mecanismelor de inchidere si a aparatelor de control, ori a unor fisuri, mai ales in atmosfera umeda. Aceasta situatie poate produce deruta pentru orice operator, deoarece nu exista control si garantie ca sistemul de inchidere este eficace, gazele eliberandu-se din nou in atmosfera dupa topirea dopului de gheata format.

In cazul unei avarii, sparturi (rupturi de conducta etc.), cantitatea de G.P.L. scurs este mult mai mare decat al altui combustibil lichid sau gazos, creandu-se usor pericolul de explozie[20].

Pericolele legate de eliberarea in atmosfera a unui lichid inflamabil ce fierbe (cum e cazul G.P.L.) se manifesta disproportionat in cazul cand sunt implicat mari cantitati, putand duce la 2 fenomene: explozia norilor de vapori difuzati si explozia vaporilor care se degaja de la lichidul care fierbe.

"Norii de vapori de gaze inflamabile" vor avea 3 manifestari[21]:

G.P.L. se difuzeaza fara sa aiba loc vreun incident;

G.P.L. se pot aprinde si arde ca o deflagratie (mingi de foc) care duc la izbucnirea unor incendii secundare la distanta;

Se pot aprinde si exploda cu consecintele de rigoare.

Explozia de vapori care se degaja de la un lichid care fierbe este un fenomen diferit de explozia produsa de G.P.L., dar reprezinta tot o consecinta a mentinerii unui lichid inflamabil presurizat peste punctul sau de fierbere.

In aceasta situatie consecinta imediata este ruperea recipientului. Practic, ruperea peretilor recipientului poate avea loc in doua moduri. Astfel rezervorul poate fi umplut prea mult fara a mai permite existenta unui spatiu de vapori corespunzator pentru expansiunea continutului la cresterea temperaturii ceea ce duce la cresterea presiunii hidrostatice a lichidului in expansiune termica (care am vazut ca este de 100 de ori mai mare decat la otel si de 10 ori mai mare decat la apa). In momentul depasirii rezistentei specifice a materialului reci-pientului se produce fisurarea in zonele cele mai defavorizate.

A doua modalitate de rupere a peretilor buteliei este rezistenta mecanica a peretilor acesteia care poate fi redusa  (urmare a deteriorarii mecanice, a temperaturilor ridicate, etc.). de obicei ruperea are loc in zona de sudura ceea ce determina aducerea instantanee a lichidului G.P.L. peste punctul sau de fierbere, astfel parti din material pot fi proiectate la distante apreciabile chiar si atunci cand G.P.L. nu se aprinde. Buteliile G.P.L. de aragaz sunt incarcate la presiunea de 7,5 bar, rezistand la presiuni de 15 bari la care sunt incercate la stand. Presiunea de distrugere este de 25 atm., dar ea variaza in functie de varsta materialului, calitatea materialului, modul de utilizare (temperatura, actiuni mecanice, etc.) si de numarul de incercari . Buteliile portabile prezinta urmatoarele pericole: explozia amestecului de aer cu scapari accidentale de gaze, urmata sau nu de incendiu, pericolul exploziei recipientului ca urmare a socului mecanic, posibilitatea asfixierii a persoanelor si posibilitatea aprinderii la si de la distanta (furt de flacara) datorita scurgerii gazelor spre surse de aprindere. De asemenea, exista posibilitatea destul de frecventa de uzare si sau defectare a elementelor de inchidere care in mod inevitabil duc la scurgerea nedorita si necontrolata in atmosfera a vaporilor inflamabili.

Cauze si imprejurari care pot favoriza explozii sau incendii la utilizarea G.P.L.[23]:

Neglijenta, necunoasterea si nerespectarea regulilor de utilizare a G.P.L.;

Folosirea unor butelii nestandardizate, ori de alte dimensiuni fata de cele pentru care sunt proiectate si realizate instalatiile de imbuteliere. Im cazul buteliilor de alte dimensiuni nu se cunoaste si nu se poate controla de catre operatorul de la statia de imbuteliere raportul de umplere, ceea ce duce la fortarea peretilor recipientului odata cu cresterea temperaturii;

Improvizatii la racordurile dintre recipienti  - butelie si consumator; furtun si conducte neadecvate;

Expunerea recipientului in apropierea surselor de caldura ori la soare;

Probe de etanseitate cu flacara;

Manevrarea imprudenta a buteliilor: rasturnare, lovire, folosire in pozitie inclinata sau rasturnata;

Nesupravegherea pe timpul consumului;

Efectuarea unor operatiuni periculoase: golire, transvazare, etc.;

Montarea ori depozitarea in locuri necorespunzatoare (peste cabluri electrice sub tensiune);

Lipsa sau defectarea dispozitivelor de masura si control in cazul recipientelor peste 6 kg.

3.3. Reguli si masuri de protectie si siguranta cu privire la G.P.L.

Reguli si masuri de depozitare

Presiunea intr-un recipient G.P.L. variaza in functie de presiunea si suprafata lichidului, determinate de con-ditiile de mediu.

Din motive de siguranta temperatura de referinta pentru presiunea dezvoltata este stabilita de 55^oC cee ce duce la o presiune de constructie de 22,13 bar pentru propan si de 7,52 bari pentru butan. Din faza de proiect se au in vedere temperaturile minime de functionare. De exemplu la propan la 40^oC presiunea vaporilor este 0 bar[24].

Vasele de pastrare a G.P.L. trebuie sa permita eliberarea presiunii daca aceasta depaseste 10% fata de cea normala.

Recipientii mari vor avea supape de siguranta, iar la buteliile transportabile va trebui asigurat si respectat un raport de umplere corespunzator lasand un volum suficient deaspura nivelului lichidului. Conditia stabilita este ca lichidul sa nu depaseasca 97% din volumul vasului la temperatura de referinta pentru umplere (care dupa unele reglementari este cuprinsa intre 42,5^oC si 50^oC la vase sub 5mc si 36^oC la vase mai mari).

Solutia asigurarii unui spatiu de siguranta pentru vaporizare permite suportarea de catre recipienti a cresterii presiunii datorita modificarii temperaturii in limitele admise.

Materiale din care se realizeaza recipientii pentru G.P.L. trebuie sa indeplineasca simultan urmatoarele conditii[25]:

sa nu prezinte porozitati din fabricatie;

materialul sa aiba rezistenta necesara solicitarilor la care va fi supus;

sa prezinte rezistenta la coroziune atat din exterior cat si din interior;

materialul, in cazul ruperii, indiferent din ce motiv, sa nu produca schije sau desprinderea de bucati mari de material.

Reguli si masuri de protectie la [ncarcarea, transportul si utilizarea

G.P.L.

Incarcarea recipientelor se face dupa un manual special, personalul de serviciu avand in vedere si urmatoarele aspecte:

sa se asigura ca in zona de stationare a autocisternei si in zona in care sunt amplasate recipientele, transvazarea G.P.L. sa se efectueze in conditii de siguranta si in mod deosebit, ca in vecinatatea acestora nu exista surse ocazionale de aprindere;

sa verifice starea tehnica a recipientului si a echipamentelor montate pe el, controland daca sunt pierderi de gaz care ar putea constitui surse de incendiu;

sa verifice legarea electrica la pamant a autocisternei si a recipientelor fixe de G.P.L.;

sa se asigure ca in caz de incendiu poate actiona sistemul de comanda de inchidere de la distanta a armaturilor autocisternei, prin plasarea legaturii respective langa recipient si la indemana;

sa verifice existenta echipamentelor si dispozitivelor de stingere a incendiilor (stingatoare cu pulberi) prevazute pentru depozite si statii de distributii a G.P.L.

In scopul limitarii cauzelor posibile de incendiu, se interzice incarcarea a doua sau mai multe recipiente cu G.P.L., in acelasi timp, dintr-o cisterna. In acest scop se va izola fiecare recipient inainte de inceperea incarcarii, prin inchiderea vanelor corespunzatoare.

Pentru transferul G.P.L. in faza lichida se vor utiliza numai elemente flexibile (tuburi) fabricate din materiale compatibile cu G.P.L., omologate si verificate periodic. La inceputul procesului de umplere cu G.P.L. in faza lichida se va verifica etanseitatea elementelor de legatura intre recipient, furtunul flexibil si racordul la cisterna, printr-o metoda omologata.

Procesul de umplere a recipientelor cu G.P.L. in faza lichida se va efectua in aer liber si fara scapari de G.P.L. de la elementele de racord in atmosfera. In timpul operatiei de descarcare a cisternei si incarcare a recipientelor cu G.P.L., in zona adiacenta elementelor flexibile, pe o distanta de 5 m, stanga - dreapta, nu va avea acces decat personalul de serviciu autorizat.

In timpul operatiilor de incarcare a recipientelor cu G.P.L. , orice sursa de aprindere situata in vecinatate trebuie sa se afle in afara zonei de pericol de incendiu si explozie stabilita prin reglementarile legale in vigoare si precizata in documentatia de proiectare.

La terminarea incarcarii recipientului cu G.P.L., personalul de serviciu trebuie[26]:

sa verifice inchiderea racordului pentru umplere de pe recipient si etanseitatea lui dupa indepartarea racordului flexibil;

sa asigure aplicarea sigiliului pe dopul de protectie de pe racordul de umplere si sa incuie capacul care protejeaza armaturile montate pe recipient.

Arzatoarele si aparatele de utilizare a G.P.L. functionand cu flacara libera, trebuie supravegheate pentru a se putea sesiza orice anomalie in functionare si a se interveni in mod operativ pentru evitarea izbucnirii unui incendiu.

La instalarea aparatelor de utilizare a G.P.L. cu flacara libera in cladiri de locuit, se va face instruirea persoanelor care le utilizeaza de catre unitatea autorizata care le-a montat.

In cazul avariilor care determina oprirea din functiune sau functionarea in conditii de nesiguranta a instalatiilor, precum si in cazul unor accidente provocate de acestea, abonatii (consumatorii) de G.P.L., anunta unitatea furnizoare de G.P.L., care va anunta, dupa caz, in cel mult 24 de ore ISCIR - unitatea teritoriala in vederea efectuarii cercetarilor tehnice.

La utilizarea G.P.L. din butelii portabile se vor avea in vedere urmatoarele reguli[27]:

Probele de etanseitate se vor face numai cu spuma de sapun si nu cu flacara;

Racordurile si furtunurile vor fi verificate periodic, asigurate cu coliere corespunzatoare, inlaturandu-se furtunurile care prezinta fisuri sau porozitati ca urmare a procesului de imbatranire a materialului;

Buteliile se vor amplasa la distanta de minim 1 m fata de sursa de caldura si ferita de radiatiile solare (evitarea balcoanelor insorite);

La aprinderea gazului se respecta principiul "gaz pe flacara";

Incaperile in care se gasesc butelii vor fi aerisite regulat iar in cazul sesizarii scaparilor de gaze se vor deschide geamurile si usile pentru ventilarea rapida si eficienta a spatiului. Se interzice categoric efectuarea de manevre la instalatia electrica (aprinderea sau stingerea unui corp de iluminat, cuplarea sau decuplarea unui consumator electric). Cel mai sigur ar fi in astfel de situatii decuplarea curentului electric de la un tablou din exteriorul incaperilor sau a zonei in care se afla scurgeri de gaze;

Se va evita folosirea buteliilor improvizate ori nestandardizate deoarece nu prezinta garantie si siguranta la umplere si utilizare; 

Buteliile vor fi folosite numai cu reductoare de presiune si nu vor fi solicitate peste capacitatea tehnica de debitare specifica ventilelor si debitoarelor de presiune;

Sunt interzise si foarte periculoase efectuarea operatiilor de transvazare ori ridicare a presiunii interioare a buteliilor prin diverse metode;

In tot timpul funtionarii unui consumator cu G.P.L. este necesara supravegherea, iar la nevoie, oprirea acestuia inclusiv de la ventilul buteliei.

Mijloacele de transport a G.P.L. se marcheaza cu etichete de pericol specifice:

si cu panouri de semnalizare a pericolului astfel:

3.4. Consideratii privind pericolul prezentat de butelii G.P.L. pe timpul interventiei

Din analiza evenimentelor care au necesitat interventia pompierilor se desprinde concluzia ca buteliile de aragaz prezinta pentru personalul participant la interventie doua riscuri majore: explozia mecanica urmata de incendierea continutului, respectiv explozia amestecurilor explozive de G.P.L. - scurse accidental sau dintr-o manipulare necorespunzatoare.

In toate cazurile - explozie mecanica ori explozia amestecului exploziv - pot rezulta accidentari grave pentru persoanele din apropiere constand in arsuri de diferite gravitati, traumatisme provocate de partile aruncate de suflul exploziei, de elementele de constructie, mobilier, cat si din caderi in gol sau izbiri de diferite elemente rigide. Toate aceste accidente se pot produce fara o prealabila avizare a oamenilor, cu atat mai neprevazut cu cat de multe ori in lipsa proprietarului nu se pot cunoaste cantitatea, tipul si locul de amplasare a recipientilor.

Pericolul de explozie datorat buteliilor G.P.L. nu este eliminat intotdeauna odata cu evacuarea lor, deoarece din cauza caldurii, garniturile de la elementele de inchidere pot fi deteriorate iar gazele se scurg in mod necontrolat in ambientul respectiv.

Din experientele practice realizate, rezulta ca in primele 10 minute de la incendiere, buteliile standard incarcate normal nu prezinta riscul de distrugere desi presiunea interna va creste exponential in raport de temperatura. Situatia se schimba in cazul cand butelia este racordata la un consumator deoarece racordurile flexibile, furtunul de legatura dar si robinetii nu prezinta garantie la presiunea mai mare de 1,5 atm., iar furtunul fiind combustibil se va sparge mai repede.

Dupa 10 minute se produc urmatoarele efecte:

cresterea presiunii pana la valoarea care poate invinge rezistenta mecanica a mantalei buteliei;

modificarea proprietatilor mecanice a materialului din care este confectionat recipientul. Astfel, de la 350^oC pana la 500^oC rezistenta metalului la intindere scade exponential pana la pragul de rezistenta care permite explozia.

De retinut ca in toate cazurile de mai sus, are loc si aprinderea vaporilor rezultati care vor intretine arderea. Intr-o perioada scurta va avea loc o ardere cu intensitate si caldura degajata deosebita.

Din cele de mai sus putem retine ca in raport de observare, anuntare si intensitatea incendiului trebuie sa gasim modul de procedura pentru prevenirea accidentelor si stingerea incendiilor de la caz la caz, cum ar fi[28]:

limitarea prezentei unui numar mare de persoane in zona de interventie (atat pompieri cat si curiosi sau vecini);

racirea de urgenta in locurile unde se afla buteliile, evacuarea lor in raport de imprejurimi si continuarea racirilor;

obtinerea de la proprietari ori de la vecini a informatiilor despre locul de pastrare a recipientilor ori posibilitatea altor pericole;

in cazul arderilor gazelor scapate prin diferite neetanseitati a recipientului se va actiona pentru racirea acestora, inchiderea ventilului iar dupa racire evacuarea in zone sigure;

limitarea circulatiei vehiculelor si a persoanelor in zonele posibile de deplasare a norului de vapori inflamabili;

ventilarea suficienta a zonei, a incaperilor, pentru evitarea formarii amestecurilor explozive.

3.5. Stingerea incendiilor la rezervoare de gaze lichefiate si la recipienti sub

presiune

Concentrarea unor cantitati importante  de gaze lichefiate in depozite de rezervoare este legata de posibilitatea izbucnirii unor incendii si explozii, in cazul in care prescriptiile de securitate nu sunt indeplinite.

Din analiza incendiilor, reiese ca gazele lichefiate patrund in atmosfera prin neetanseitate sau in urma unor avarii la rezervoare, instalatii si butelii. Daca produsul se aprinde imediat la iesirea lui in atmosfera, de exemplu din cauza descarcarilor electrostatice sau a temperaturii inalte a metalului din structura recipientului, are loc o ardere cu flacara, mai mica sau mai mare, in functie de presiune si marimea sectiunii transversale a orificiului de iesire.

In cazul unor degajari bruste, cantitatea si compozitia produselor degajate, uneori nu se cunosc, ele formeaza un nor, iar in situatii exceptionale sunt chiar imperceptibile optic, la aceasta situatie putand contribui si starea meteorologica. Cunoasterea la timp a unei degajari este decisiva pentru combaterea cu succes a unui incendiu.

La incendiile de rezervoare cu gaze petroliere lichefiate este posibil ca rezervorul cuprins de incendiu sa explodeze in momentul in care se ajunge la supraincalzire, datorita maririi volumului gazelor din interior in urma actiunii caldurii. Pentru a impiedica acest fenomen, racirea cu apa trebuie sa fie foarte intensa, chiar de la inceputul stingerii. In special este important sa se raceasca acea parte a invelisului rezervorului, care corespunde spatiului de vapori.

In masura in care incendiul ameninta obiectivele invecinate urmeaza ca acestea sa fie protejate cu jeturi de apa pulverizata, respectiv prin crearea perdelelor de apa. De obicei, nu se va actiona la stingerea incendiului la locul scaparii gazelor petroliere lichefiate, pana nu se va opri scurgerea acestora.

Daca incendiul ar putea fi stins inainte de inchiderea scurgerii gazelor lichefiate, acestea s-ar putea imprastia si reaprinde, provocand un incendiu sau o explozie secundara.

In afara instalatiilor fixe de racire cu apa, protectia rezervoarelor cu gaze lichefiate se poate asigura cu instalatii cu pulberi stingatoare sau cu ceata de apa. Sistemul de protectie contra incendiilor se bazeaza pe ipoteza ca cel mai probabil incendiul va produce spargerea rezervorului.

Pe plan mondial se practica 4 feluri de instalatii care compun sistemul de stingere:

Instalatie exterioara cu duze pentru pulberi stingatoare, care poate fi automata sau actionata electromanual de la tabloul de comanda si la nevoie chiar manual. Ca agent de vehiculare se foloseste azotul.

Instalatie interioara cu duze pentru pulberi stingatoare. Duzele sunt montate in peretele rezervorului si refuleaza pulberea stingatoare deasupra nivelului lichidului. Instalatia poate fi actionata manual de la camera de comanda.

Instalatie interioara cu duze pentru pulbere stingatoare care trebuie sa cuprinda 3 - 4 tevi pe care se monteaza duza pentru pulbere stingatoare, ea avand ca scop stingerea flacarilor ce nu au fost lichidate complet de catre instalatiile de stingere cu pulberi stingatoare.

Instalatie pentru ceata de apa care consta intr-un dispozitiv pentru producerea cetii de apa sub forma de perdea, care declanseaza prin intermediul unor detectoare termovelocimetrice.

In lipsa instalatiilor mentionate anterior si in situatii speciale se pot folosi cu multa eficienta mijloacele mobile. Cel mai bun agent de stingere a incendiilor de gaze lichefiate il constituie pulberile stingatoare.

Se poate utiliza si bioxidul de carbon. Gazul lichefiat se poate scurge in faza de vapori, faza lichida sau combinatia din lichid de vapori.

Daca gazul scurs nu s-a aprins, trebuie inchise toate ventilele. Prin folosirea jeturilor de apa, gazul lichefiat poate fi imprastiat. Jetul de apa se indreapta cu atentie catre gazul scurs, dirijandul catre un loc sigur.

In cazul aprinderii gazului, faza sub care se scurge se determina dupa flacara. Gazul in faza de vapori arde cu flacara galben deschis si este insotit de un zgomot suierator. In faza lichida gazul arde cu o flacara portocalie intensa cu degajare de negru de fum.  

Daca are loc arderea fazei combinate vapori - lichid, aceasta se produce cu o intensitate variabila a inaltimii flacarii. La arderea unui gaz lichefiat imprastiat, inaltimea flacarii este de 2,0-2,5 ori mai mare decat latimea medie a suprafetei de ardere.

Inainte de a se incepe stingerea incendiilor este necesar sa se aprecieze dimensiunile zonei de gaze, sa se stabileasca directia cea mai probabila a norului de gaz, dupa care se va trece la localizarea focarului si crearea conditiilor de ardere fara pericol.

Incendiul de gaze lichefiate poate fi considerat localizat daca se limiteaza suprafata de revarsare si s-a oprit scurgerea produsului in sectorul avariat, precum si daca s-a inlaturat pericolul dezvoltarii incendiului si s-a asigurat controlul asupra arderii in zona respectiva.

Pentru localizare se pot folosi jeturi de apa pulverizata care trebuie sa acopere intreaga suprafata a incendiului. Eficienta jeturilor de apa pulverizata este influentata in mare masura de vant. De aceea se va actiona in directia in care bate vantul. 

Protectia impotriva radiatiilor calorice, a elementelor de constructie, instalatiilor si utilajelor se poate realiza cu jeturi de apa pulverizate sau compacte, precum si cu spuma mecanica cu coeficient mediu sau redus de infoiere. In acest caz intenitatea de refulare trebuie sa fie: cu jeturi compacte - 0,50 l/m²/s; cu jeturi pulverizate 0,20 - 0,30 l/m²/s; cu spuma cu coeficient mediu si redus de infoiere 0,20 l/m²/s.

Actiunea de stingere a incendiilor poate sa inceapa numai daca sunt indeplinite urmatoarele doua conditii principale: luarea masurilor de siguranta, care sa excluda formarea unor concentratii explozive de vapori cu aer; inlaturarea operativa a unei situatii critice in care continuarea arderii poate sa duca la dezvoltarea incendiului sau la o catastrofa.

In actiunea de stingere a incendiilor se pot intalni doua situatii distincte: arderea gazului iesit din rezervor sub forma de torta; arderea gazului revarsat pe suprafata solului.

a) In primul caz se va actiona cu pulberi stingatoare, jeturile fiind indreptate la baza flacarii, nefiind necesar ca norul de pulbere sa cuprinda intregul jet de gaz care se scurge. Totusi pentru ca stingerea sa fie asigurata trebuie ca sectiunea jetului de pulbere sa depaseasca sectiunea partii medii a jetului de gaze. Pentru aceasta se impune sa se realizeze un anumit debit de bataie eficace a jetului de pulbere, in functie de mijlocul folosit pentru refulare. Astfel, pentru o teava manuala debitul necesar trebuie realizat pana la 4 - 5 m, iar o teava manevrata mecanic (tun), pana la 14 - 16 m.

Pentru intreruperea produslui de ardere a jetului de gaze inclinate este necesar sa se actioneze din partea opusa directiei de scurgere a gazului, la amplasarea autospecialei, tinandu-se seama de directia si viteza vantului.

In cazul folosirii simultan a doua tevi manuale sau tunuri, unghiul optim dintre jeturile de pulbere  trebuie sa fie de 50 - 60^o.

In cazul in care nu se poate opri gazul se vor lua masuri de racire permanenta si intensa a rezervorului si conductelor pentru ca acestea sa nu cedeze din cauza supraincalzirii. 

Cand nu exista suficienta apa de racire, in rezervor incepe sa creasca presiunea. Acest lucru este indicat de intensitatea mai mare a flacarilor si de zgomotul puternic produs de supapa de siguranta. La aceste semnale, persoanele trebuie sa se retraga la o distanta sigura.

Pentru reducerea presiunii gazelor din rezervoare se iau masuri de evacuare a lor in conducte care duc la faclie.

Actiunea caldurii la suprafata rezervorului nu va fi aceeasi in toate partile, mai cu seama la rezervoarele sferice mari sau la cele cilindrice lungi. Acest fapt, ca si racirea cu ajutorul instalatiilor fixe sunt elemente de care trebuie sa se tina seama la stabilirea cantitatilor de caldura care urmeaza sa fie evacuate.

Pentru rezervoarele fara instalatii fixe se va lua drept volum de purjare intreaga cantitate de lichid evaporata de un transfer de caldura de 55.000 kcal/mp . h, pentru intreaga suprafata a rezervorului. La rezervoarele cu dispozitiv de stropire se va lua o suprafata redusa im functie de marimea rezervorului. Chiar si la supradimensionarea supapelor de siguranta s-a ajuns la spargerea rezervoarelor dupa catva timp de la intreruperea stropirii cu apa, deci rezervorul se sparge daca una din partile lui este supraincalzita sau daca rezistenta mecanica este redusa din diferite considerente. Asemenea situatii apar numai atunci cand apa nu este suficienta pentru racirea suprafetelor metalice direct expuse flacarii sau unei radiatii termice puternice.

b) La stingerea incendiului de  gaz lichefiat revarsat pe suprafata solului actiunea de refulare a pulberii trebuie inceputa de la cel putin 4 - 5 m in cazul folosirii tevilor manuale si de la 14 - 15 m pentru tevile actionate mecanic.

Timpul de stingere a gazului lichefiat revarsat pe suprafata maxima in conditiile mentionate mai inainte nu trebuie sa depaseasca 3 - 7 s la folosirea tevilor manuale si de 10 - 15 s, in cazul intrebuintarii tevilor manevrate mecanic.

Pentru stingerea incendiilor la recipientele si buteliile cu gaze lichefiate sub presiune, actiunile intreprinse se vor desfasura cu multa pricepere si prudenta, tinand seama de posibilitatea producerii de explozii de mare intensitate si in serie, urmate de rupere in bucati a recipientelor si buteliilor, aruncarea lor la mari distante, distrugerea elementelor de constructii, vicierea atmosferei cu gaze si vapori toxici, formarea unor concentratii explozive care pun in pericol viata oamenilor.

Trebuiesc stabilite durata actiunii radiatiei de caldura asupra buteliilor (recipientelor) din zona incendiului, masurile de salvare a persoanelor accidentate din cauza exploziilor, precum si posibilitatile de declansare a unor noi explozii si de infectare a mediului inconjurator.

Recipientele goale sau umplute pe jumatate cu produse explodeaza mai repede si cu o forta mare, uneori fiind proiectate in exterior prin goluri si pereti ca niste rachete in afara cladirii, constituind un real pericol pentru oameni.

De la inceput este necesar sa se actioneze la racirea intensa a recipientelor incendiate, cu apa refulata din tunuri sau prin tevi cu ajutaje mari, pentru prevenirea exploziei si reducerea dimensiunilor tortelor de gaze. Concomitent se actioneaza la racirea cu jeturi de apa a recipientelor si conductelor tehnologice cu radiatie de caldura.

La stingerea incendiilor sub forma de torta se folosesc jeturi puternice de apa, iar pentru intreruperea arderii gazelor lichefiate scurse pe sol se actioneaza cu jeturi de apa pulverizata sub presiune, pulberi sau cu gaze inerte.

La depozitele de butelii amplasate in spatii inchise se va actiona cu jeturi puternice concomitente de apa precum si prin umplerea volumelor incaperilor supuse radiatiei de caldura cu spuma usoara pentru evitarea exploziilor.

Intr-un asemenea caz se va trece imediat la organizarea evacuarii buteliilor (recipientelor) din zona imediata dupa racirea lor completa si cand nu prezinta pericol de explozie. 

3.6. Masuri de prvenire si stingere a incendiilor la G.P.L.

Distribuirea de gaze in orase se face prin conducte de joasa presiune. In caz de incendiu, gazele se pot inchide de la conducta principala, de la strada sau la robinetul respectivului imobil.

La aparitia unor scapari de gaze din sol sau din sapaturi este necesar : sa se anunte agentul de distributie despre scaparile observate; sa se evacueze cladirile din imprejurimi ; sa se stinga toate focurile deschise din imprejurimi si sa se interzica fumatul; sa se controleze toate incaperile din cladirile invecinate si sa se stabileasca daca exista semne de prezenta a gazelor; circulatia sa fie indreptata in alta directie; sa se inchida gazele de catre lucratorii de la gospodaria gazelor.

In cazul in care incendiul de gaze izbucneste intr-un spatiu liber se va proceda astfel: se vor uda cu apa obiectele combustibile din jur daca exista pericolul aprinderii lor ; se inchide aductiunea de gaze si se actioneaza cu pistoale cu pulberi stingatoare; se vor inchide ventilele de la conducta de gaze.

La scaparile de gaze in cladire si la izbucnirea incendiilor se va actiona astfel: se anunta imediat gospodaria de gaze; se aerisesc cladirile prin deschiderea ferestrelor si usilor; se evacueaza locatarii. Indiferent de cantitatea de gaze scursa se interzice folosirea intrerupatoarelor electrice si se vor inchide gazele de la contoarul de gaze din cladire.

Daca se depisteaza gaze in puturi, canale si alte locuri, se intreprind actiunile urmatoare: se anunta gospodaria de gaze pentru a se stabili natura gazului si a surselor din care provin; se umezesc cu apa obiectele care ard si cele combustibile care se afla in apropiere; se ingradeste zona periclitata; se interzice orice acces in put sau canale si se analizeaza atmosfera din ele cu detectoare de gaze si se stabileste cantitatea de oxigen.

Actiunea de interventie in interiorul puturilor si canalelor se va face numai cu respectarea masurilor de securitate, folosindu-se aparate izolante, centuri de siguranta si corzi, echipa fiind formata din cel putin doua persoane.

Organizarea, conducerea si desfasurarea activitatii de prevenire si stingere a incendiilor se realizeaza in concordanta cu cerintele de siguranta la foc prevazute in normele generale de PSI si reglementarile tehnice.

Perimetrul statiior de limentare cu carburant GPL se delimiteaza de restul zonei de amplasare prin marcaje si amenajari. Accesul, circulatiile interioare, iesirile din statie precum si circulatiile de racord din drumurile publice trebuie bine intretinute, curatate si eliberate de orice obstacole care ar putea impiedica accesul fortelor de interventie pentru stingerea incendiilor.

Accesul si circulatiile interioare se marcheaza pe carosabil sau se delimiteaza prin borduri sau spatii verzi. In perimetrul statiei si in zona de acces se planteaza indicatoare de restrictie si avertizare privind:

viteza maxima admisa care nu trebuie sa depaseasca 10 km/h;

interzicerea fumatului si utilizarii surselor de foc deschis;

locurile in care autovehiculele pot stationa;

sensul fluxurilor de circulatie.

Incinta statiei trebuie iluminata corespunzator in timpul noptii.

Este strict interzisa utilizarea surselor de iluminat cu flacara deschisa si a lampilor portabile neprotejate corespunzator mediilor cu pericol de explozie generate de gaze petroliere lichefiate.

Folosirea focului deschis in afara locurilor special amenajate si destinate acestui scop este interzisa.

Lucrarile de sudura la utilaje, echipamente sau conducte se executa cu luarea masurilor prevazute in prezentul normativ.

Este interzisa functionarea sistemului de distribuire a gazelor petroliere lichefiate in urmatoarele situatii:

a) aparitia unui defect la aparatura de automatizare, masura si control;

b) nefunctionarea instalatiei de ventilare;

c) nefunctionarea instalatiei de detectare gaze;

d) scaderea continutului de dioxid de carbon din instalatia de stingere cu mai mult de 10%;

e) pe timpul incarcarii recipientului de stocare a gazelor petroliere lichefiate;

f)  la aparitia oricarei situatii de urgenta prevazute in prezentul normativ.

Introducerea in exploatare a recipientului de stocare gaze petroliere lichefiate este permis numai cu respectarea instructiunilor din manualul de operare si a Prescriptiilor tehnice - colectia I.S.C.I.R. in vigoare.

Exploatarea recipientelor de gaze petroliere lichefiate fara asigurarea tuturor masurilor de siguranta prevazute in proiect, cu aparatura de automatizare, masura si control incompleta sau defecta, este interzisa.

Gheata formata la coturi, robinete sau pe traseele de conducte se indeparteaza numai cu apa calda, fiind interzisa utilizarea surselor cu flacara, a aburului sau lovirea cu orice obiect.

Constituie o situatie de urgenta una sau mai multe din urmatoarele situatii:

a) intreruperea alimentarii cu energie electrica;

b) aparitia unor scapari de gaze petroliere lichefiate la sistemul de distributie ori la autocisterna de transport pe timpul

c) incarcarii recipientului;

d) descarcarea repetata, la intervale scurte, a supapelor de siguranta;

e) aparitia unui incendiu in orice punct al statiei;

f)  aparitia unui incendiu la vecinatati, pe o raza de 100 m, care poate sa puna in pericol statia de distributie GPL.

In cazul aparitiei unei situatii de urgenta, statia se trece in regim neoperational, asigurandu-se toate masurile de siguranta si, dupa caz, cele specifice tipului de incident prevazute in manualul de operare si in prezentul normativ in caz de incendiu; consumatorul de GPL precum si unitatea de deservire vor anunta imediat, telefonic sau fax in 24 ore, unitatea teritorialii ISCIR.

CONCLUZII

Caracteristicile naturale, specificul economiei locale, repartitia populatiei in teritoriu, carora li se alatura sursele extrajudetene de risc, fac posibila aparitia in judetul Braila a urmatoarelor tipuri de urgente civile majore:

1. Cutremure de pamant cu epicentrul in zona Vrancea. Riscul maxim vizeaza municipiul Braila (60% din populatia judetului), datorita situarii intr-o zona de intensitate probabila superioara si specificului urban (densitatea ridicata a populatiei, imobilele supraetajate, posibilitatea crescuta de aparitie a unor dezastre complementare datorita existentei obiectivelor industriale, ca si retelei dense de transport si distributie a energiei electrice, gazelor naturale si apei). Zone mai putin expuse - sudul judetului si Insula Mare a Brailei.

2. Inundatii provocate de precipitatii abundente si debite exceptionale ale cursurilor de apa, amplificate in eventualitatea avarierii digurilor de protectie. Zonele cele mai expuse sunt Insula Mare a Brailei, lunca Siretului, lunca Buzaului si lunca Dunarii, incluzand 18 comune si importante exploatatii agricole. Mai putin amenintate sunt municipiul Braila, orasele Ianca, Faurei, Insuratei si localitatile rurale din Baragan.

3. Accidente tehnologice de amploare. Se afla sub incidenta unui astfel de risc obiectivele economice care depoziteaza, proceseaza sau produc substante care pot genera incendii, explozii sau emisii toxice (S.C. Promex S.A., S.C. S.C. Aker S.A., S.C. PAL S.A., S.C. Termoelectrica S.A., S.C. CET S.A.,) Riscul este minor sau absent pentru celelalte orase si pentru comune.

Accidente majore pe caile de comunicatii. Riscul este semnificativ pentru punctele (zonele) frecvent tranzitate de transporturile periculoase: soseaua de centura si arterele principale ale municipiului, zona portuara, nodul de cale ferata Faurei si sectorul navigabil al Dunarii.

Incendii de masa. Sunt expuse zonele de extractie, stocare si transport pentru titei si gaze, reteaua de depozite si centre de comercializare a produselor petroliere, triajul C.F.R. Faurei, obiectivele din industria lemnului, energetica si chimica, zonele impadurite si culturile cerealiere.

Alunecari/prabusiri de teren si imobilele, in centrul istoric al municipiului Braila si malurile inalte ale Dunarii, Siretului si Buzaului.

Explozii provocate de munitiile active ramase din razboi. Zonele cele mai expuse sunt municipiul Braila si localitatile situate pe cursul inferior al Siretului.

8. Sunt posibile - si frecvente - fenomene meteo periculoase: furtuni, grindina, polei, inzapeziri, inghet la sol, chiciura s.a.

9. Nu pot fi excluse sursele externe de risc, cum ar fi poluarea accidentala, din amonte, a apelor Dunarii, Siretului, Buzaului, accidentele aviatice sau un accident nuclear la C.N.E. Cernavoda.

10. In eventualitatea unui conflict armat pe teritoriul national, sunt supuse riscului generat de actiunile militare municipiul Braila, aerodromul si orasul Ianca, nodul feroviar Faurei, trecerile permanente peste cursurile de apa si localitatile situate pe comunicatiile catre Galati, Focsani, Buzau, Urziceni si Constanta.

11. In ipoteza unui atac terorist, ar putea fi vizate in special obiective administrative, economice, social-culturale si puncte aglomerate din municipiul Braila, nodul feroviar Faurei, sondele si rezrevoarele petroliere si punctele de trecere peste fluviul si rauri.

In scopul sprijinirii managementului integrat al situatiilor de urgenta, toti reprezentantii autoritatilor judetene si locale: prefectura, consiliu judetean si primarii parcurg - prin dispozitie a sefului guvernului - programe intensive de pregatire in domeniul managementului urgentelor civile.

Realizarea obiectivelor mentionate, de catre comitetul si inspectoratul judetean pentru situatii de urgenta, sub conducerea/coordonarea autoritatilor publice este de natura sa diminueze vulnerabilitatea comunitatilor fata de riscurile naturale sau antropice si sa sporeasca gradul de siguranta al cetatenilor judetului.

Bibliografie

Nemes V. L. si colaboratorii, - Managementul protectiei civile in Romania, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 2003;

Tanasa H., - Evacuarea valorilor de patrimoniu, in Revista Protectiei Civile nr. 1/2003;

Tanasa H., - Factori de risc. Catacombele Brailei, in Revista Protectiei Civile nr. 2/2003;

LEGISLATIE

*** Ordonanta de urgenta a Guvernului Romaniei nr.21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta, aprobata cu modificari prin Legea nr.15 din 28 februarie 2005;

*** Hotararea Guvernului Romaniei nr.1490 din 09 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare si a organigramei Inspectoratului General pentru Situatii de Urgenta, modificata cu Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1514 din 29 noiembrie 2005 si Hotararea Guvernului Romaniei nr. 1648 din 22 noiembrie 2006;

*** Hotararea Guvernului Romaniei nr.1492 din 09 septembrie 2004 privind principiile de organizare, functionarea si atributiile serviciilor de urgenta profesioniste;

*** Legea nr.80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare;

*** Legea nr.307 din 12 iulie 2006 privind apararea impotriva incendiilor;

*** Legea nr.481 din 8 noiembrie 2004 privind protectia civila, cu modificarile si completarile ulterioare;

*** Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1134 din 13.01.2006 pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, organizarea, pregatirea, desfasurarea si conducerea actiunilor de interventie ale serviciilor de urgenta profesioniste, publicat in Monitorul Oficial nr. 50/2006;

*** Ordinul inspectorului general nr. 1008 din 20.02.2007, privind organizarea si desfasurarea pregatirii subofiterilor din unitatile/subunitatile operative;

*** Ordinul inspectorului general nr. 1146/I.G. din 26.01.2008 pentru aprobarea Dispozitiilor tehnice de elaborare a documentelor de pregatire, organizare, conducere, desfasurare, evidenta, analiza, evaluare si raportare a actiunilor de interventie ale serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta, cu modificarile si completarile ulterioare;

*** Ordinul inspectorului general nr. 1144/I.G. din 29.09.2008, pentru aprobarea normelor tehnice de aplicare a Ordinului M.I.R.A. nr. 1134 din 13.01.2006pentru aprobarea Regulamentului privind planificarea, pregatirea, organizarea, desfasurarea si conducerea actiunilor de interventie ale serviciilor de urgenta profesioniste;

NORME }I PRESCRIPTII TEHNICE

*** I 6/-98 Normativ pentru proiectarea si executarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale;

*** I 6/1/PE/2000 Normativ pentru exploatarea sistemelor de distributie a gazelor naturale prin conducte din polietilena;

*** I 6/PE/2000 Normativ pentru proiectarea si executarea sistemelor de distributie a gazelor naturale utilizand conducte, fitinguri si armaturi din polietilena de medie densitate si polietilena de inalta densitate;

*** I 14/76 Normativ pentru protectia contra coroziunii a constructiilor metalice ingropate;

*** ND 3915 Normativ departamental privind proiectarea si constructia conductelor colectoare si de transport a gazelor naturale;