Infractorului recidivist - personalitate si comportament

Infractorului recidivist - personalitate si comportament

Un exemplu care evidentiaza anumite trasaturi de personalitate ale infractorului recidivist este cel al detinutului H.G., in virsta de 37 ani, absolvent a zece clase, de meserie sudor. Dupa ce a suferit cinci condamnari pentru infractuini comise cu violenta, infractorul a comis din nou 18 furturi in dauna avutului obstesc si personal. De mentionat este si faptul ca o parte din aceste furturi le-a comis in timpul unor perioade de suspendare a executarii pedepsei din cauza efectuarii unui tratament medical. La savirsirea infractiunilor a utilizat o gama larga de moduri de operare, cum ar fi: folosirea de chei potrivite sau adevarate(fara drept), fortarea usilor sau a incuietorilor, escaladarea ferestrelor, patrunderea pe usi ramase deschise ori in timpul programului unor unitati, raminind in interior dupa inchidere (W.C, subsol, scara de serviciu). Din analiza circumstantelor savirsirii faptelor, a bunurilor si valorilor insusite si a modului concret de comportare rezulta unele caracteristici care merita sa fie subliniate: Spontaneitetea manifestata in trecerea la actul infractional, care demonstreaza un prag scazut al rezistentei la tentatii, in sensul ca in 'majoritatea cazurilor nu a conceput si nici nu a pregatit intr-un mod anume savirsirea delictelor, trecind direct la fapta, oriunde observa o firma de institutie si considera ca gaseste ceva de furat. Odata decizia luata, gasea totdeauna solutii de patrundere, la nevoie incercind pe rind mai multe puncte vulnerabile ale obiectivului (fortarea usii principale sau de serviciu, spargerea sau escaladarea ferestrelor, folosirea de chei potrivite, etc.) Un curaj deosebit, mergind pina la desconsiderarea riscului dovedit de faptul ca in cazul multor furturi comise, desi si-a dat seama ca locatarii sunt acasa nu a renuntat la comiterea furtului, ci a cautat si a luat ce a gasit in camera. Viclenia deosebita in discutiile purtate cu cetatenii, aflind diverse informatii utile derspre locuintele lor sau ale altora, informatii pe care ulterior le folosea in scopul savirsirii infractiunii.

De asemenea examenul psihologic evidentiaza o personalitate cu profunde tulburari de comportament. Prezinta un Eu primitiv, indepartat de realitate, indicind o regresiune accentuata. In relatiile interpersonale prezinta o eficacitate scazuta deoarece manifesta tendinta de a intimida si de a intretine conflictul in jurul sau. In acelasi timp, simte placerea de agresiune si de a intretine agresiunea, fiind preocupat de a se pune in evidenta si de a-i determina pe ceilalti sa-i dea ascultare. Necontrolat, impulsiv si viclean, manifesta exces in a se da in spectacol pentru a obtine ceea ce doreste. Pune accent pe placerea si cistigul propriu, inselind si umilind pe ceilalti.

Studiul multirecidivistilor arata o conjugare de deficiente individuale si sociale, ce ii fac marginali fata de comunitatea in care traiesc. Astfel, fata de ceilalti, delincventii arata o tendinta marcanta de a 'merge cu banda', dau semne de neadaptare, sunt vanitosi si egocentrici. Egocentrismul este o caracteristica fundamentala a infractorului din obisnuinta. S-a aratat ca un mare numar de comportamente deviante sunt asociate cu o persistenta gindire egocentrica, care este insotita de o slaba capacitate de adaptare sociala. Alaturi de egocentrism personalitatea recidivistului este caracterizata si printr-o imaturitate persistenta. Insasi actele antisociale sunt semne evidente ale unei imaturitati fie pe plan intelectual, fie pe plan afectiv. Criminalul prin obisnuinta se caracterizeaza prin incapacitatea de a prevedea pe termen lung consecintele actelor sale antisociale.

In 1970 cercetatorul italian Giacomo Canepa evidentia in cercetarile sale existenta unor relatii esentiale intre comportamentul antisocial si delictual si unele trasaturi psihologice ale personalitatii. Este vorba despre urmatoarele elemente:

impulsivitate marita la 68% dintre delincventi;

indiferenta afectiva la 27%;

egocentrism la 41%;

agresivitate la 72%;

tendinte de opozitie la 46%;

scepticism la 50%.

De asemenea, cercetarule lui Canepa au relevat:

tendinta de a percepe realitatea intr-un mod neobisnuit si deformat, in sensul de a considera ca toti cei din jur sunt dusmani, nu ofera ajutor si ca in viata totul se petrece conform legilor baftei sau a ghinionului; prezenta unor manifestari de indecizie si incertitudine interioara;

profunda dificultate de autoreprezentare, lipsa capacitatii de a se vedea pe sine in mod realist, la care se adauga si stradania de a ascunde propria personalitate.

Indiferenta afectiva, ca si agresivitatea- impulsivitatea infractorului, este analizata de psihiatrul berlinez Karl Leonhard. El arata ca atunci cind isi are originea intr-o dominatie exagerata a impulsurilor, criminalitatea capata un caracter deosebit. Deoarece personalitatile nestapinite comit acte de violenta, dind dovada cu aceasta ocazie de brutalitate, ele sunt adesea socotite 'fara inima'. Aceasta pretinsa 'lipsa de inima' este considerata a fi cauza criminalitatii. Acesti oameni sunt insa gresit intelesi. Ei nu devin violenti dintr-o indiferenta afectiva, ci dintr-o prea mare tensiune afectiva. 'Cind sunt linistiti, de multe ori se arata afectuosi, grijulii fata de copiii lor, iubitori de animale si gata sa ajute pe oricine, caci prin felul lor impulsiv sunt capabili si de reactii pozitive din punct de vedere social. in schimb, nu au intelegere pentru acele cerinte sociale care reclama o judecata mai profunda. Nu prea inteleg ca nu au voie sa traga chiulul de la scoala, ca nu este bine sa bea excesiv de mult alcool, nu se gindesc decit prea putin si nici mai departe de ceea ce depaseste momentul prezent.'(K. Leonhard, 1972, p.98) Traind la marginea societatii, singurul mod de afirmare al delincventilor este comiterea de acte din ce in ce mai grave si din ce in ce mai spectaculoase. Toti au ambitia sa devina niste 'duri'.

Sintetizind rezultetele cercetarilor psihocrminologice moderne se poate afirma ca:

• 1) Examenul personalitatii delincventilor minori sau adulti scoate la iveala factorul comun de imaturitate, care se prezinta sub forma de egocentrism, indiferenta afeectiva, agresivitate, labilitate, inconstanta, opozitie fata de orice autoritate. Toate acestea fixeaza comportamentul delictual si duc la tendinta spre recidiva.
• 2) Imaturitatea si trasaturile psihice pe care aceasta le genereaza duc spre stari de frustrare ce produc apoi toate simptomele de desocializare.
• 3) Pe plan subiectiv, fenomenele descrise sunt si semne ale unui mascat sentiment de inferioritate care, nefiind constientizat, provoaca stari conflictuale intre subiect si comunitatea de nedelincventi in care el traieste.
• 4) Dincolo de aceste caracteristici de ordin general pe care le gasim in masura mai mare sau mai mica la cei mai multi delincventi recidivisti, in fiecare caz se vor observa si alti factori specifici si particulari, care in conditiile date pot ocupa un punct de prim plan in criminogeneza.