Initiativa legislativa a cetatetenilor

INITIATIVA LEGISLATIVA A CETATETENILOR

Dreptul de initia proiecte de acte normative de catre cetateni este regelementat atat de catre Constitutie art. 74 si 150, cat si de o lege speciala: legea 189/1999, privind exercitarea initiativei legislative de catre cetateni, precum si de legea administratiei publice locale numarul 215/2001.

Constitutia reglementeaza acest drept al cetatenilor in mod diferentiat dupa cum este vorba de initierea unui proiect de lege ordinare sau organica si in mod distinct cand este vorba desre un proiect de lege de revizuire a Constitutiei.

In prima parte art. 74 alin 1 din Constitutie precizeaza ca cetatenii care-si manifesta dreptul de initiativa legislativa, trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete si in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie intregistrat cel putin 5000 de semnaturi in sprijinul initiativei legislative.

In cazul legilor de reviziure a Constitutiei, legea precizeaza ca este nevoie de cel putin 500.000 cetateni cu drept de vot care trebuie sa provina din cel putin jumatate din numarul judetelor, iar in fiecare din acestea si municipiul Bucuresti, trebuie sa fi intregistrate cel putin 20.000 de semnaturi.

Legea 189/1999 precizeaza ca initiativa legislativa a cetatenilor este promovata de catre un comitet de initiativa, format din cel putin 10 cetateni cu drept de vot , iar din acest comitet nu pot face parte persoanele alese prin vot universal, direct, secret, membrii guvernului si persoanele carora le este interzis sa faca parte din partidele politice.

Constituirea comitetului de initiativa se face printr-o declaratie autentificata la notarul public, si se aduce la cunostinta publica prin M.O. al Romaniei partea I.

Comitetul desemneaza dintre membrii sai un presedinte care sa-l reprezinte in raport cu autoritatile publice.

Propunerea legislativa propriu-zisa se elaboreaza de catre acest comitet de initiativa in forma ceruta pentru proiectele de lege.

Acest proiect trebuie sa fie avizat de consiliul legisativ. Dupa avizare, propunerea legislativa impreuna cu avizul se publica in M.O. Pentru ca sa fie publicata, propunerea trebuie sa fie sustinuta pe baza adeziunii cetatenilor.

Aceasta adeziune facandu-se prin semanarea listelor de sustinatori. Aceste liste se intocmesc de fiecare unitata administativ teritoriala. Listele de sustinatori si cu semnaturile trebuie sa fie atestate in prealabil pe fiecare pagina. Atestarea listelor se face de catre primar sau de o persoana anume imputernicita de primar.

Ratiunea atestarii consta in faptul ca primarul sa confirme de fapt calitatea de locuitor domiciliat si dreptul de vot.

Orice persoana interesata poate sa faca constestatie.

Propunerea legislativa care face obiectul initiativei cetatenilor insotita de motive si listele de sustinatori se inainteaza la Parlament, la una dintre camere care este competenta sa fie sesizata.

Camera parlamentului respectiva va inainta propunera legisltativa impreuna cu originalele listelor de sustinatori la Curtea Constitutionala.

Primind aceste documente Curtea Constitutionala va verifica daca propunerea in cauza este sau nu este constitutionala, daca listele de sustinatori indeplinesc conditiile legale si daca este intrunit numarul minim de sustinatori prevazut de constitutie.

Curtea constitutionala se pronunta printr-o hotarare, dupa verificare care se comunica parlamentului (camerei sesizabile).

Din momentul primirii hotararii se intra in procedura parlamentara obisnuita pentru orice lege.

Legea reglementeaza si o serie de garantii juridice pentru exercitarea acestui drept astfel:

a.  membrii comitetului de initiativa sunt asimilati functionarilor publici si se bucura de protectia legii;

b. consrangerea unei persoane fizice sau introducrea ei de a semna lista de sustinatori constituie infractiune si se pedepeseste potrivit legii;

c.  folosirea fara drept a calitatii de membru in comitetul de initiativa este tot infractiune si se pedepeseste conform legii;

Chiar si primarul care refuza sa ateste listele de sustinatori este sanctionat cu

amenda contraventionala.

Cetatenii se bucura de initiativa legislativa si la nivel local, adica de a promova proiecte ale hotararilor ale consiliilor locale sau judetene.

Acest drept este reglementat de legea 215/2001 privind administratia publica locala prin capitolul 6 indice 1. promovarea propunerii legislative poate fi facuta de unul sau mai multi cetateni cu drept de vot, si sub conditia de a fi sustinut prin semnaturi de cel putin 5% din populatia cu drept de vot a unitatilor administrativ teritoriale respective (comuna, oras, judet).

Pentru a promova propunerea, initiatorii depun la sediul consiliilor proiectul de hotarare in cauza.

Acest proiect insotit de listele de sustinatori va fi afisat la sediul consiliului sau intr-un alt loc usor accesibil publicului.

Totodata se precizeaza locul si data in care va avea loc dezbaterea proiectului de hotarare.

Dezbaterea se face in sedinta publica asigurandu-se posibilitatea exprimarii punctelor de vedere al fiecarui cetatean.

Dupa dezbatere, acesta este inaintat consiliului local sau judetean si isi va urma procedura obisnuita.

TRANSPERENTA DECIZIONALA IN ADMINISTRATIA PUBLICA

Obligatia tuturor autoritatilor administratiei publice este reglementata de legea 52/2003.

Potrivit acestei legi, autoritatile administratiei publice au obligatia sa aduca la cunostinta publica proiectele de hotarari ce urmeaza sa fie adoptate si sa le afiseze la sediu.

Ele se aduc si la cunostinta mass-mediei.

Acest anunt trebuie sa se faca cu cel putin 30 de zile inainte de adoptarea proiectului.

In aceasta perioada, autoritatile locale au obligatia sa organizeze dezbaterea proiectelor de lege si sa asigure participarea la aceste dezbater a persoanelor interesate;

Autoritatile au obligatia sa desemneze o persoana sau un colectiv care sa retina propunerile si sugestiile rezultate din dezbaterile proiectului;

Legea mai precizeaza ca in sedintele organizate in acest scop, cel ce conduce sedinta are obligatia sa asigure exprimarea celor interesati;

Proiectul dupa dezbatere urmeaza sa fie definititivat cu luarea in considerare a propunerilor si sugestiilor rezultate;

Cu aceste imbunatatiri, proiectul se transmite spre avizare celor abilitati;

Legea prevede ca din punct de vedre al opiniilor exprimate, participantii la dezbatere au valorea de recomandare;

Legea mai obliga autoritatile ca in fiecare an sa publice un raport privitor la modul in care si-a indeplinit aceasta obligatie legala;

Garantiile juridice a aplicarii acestei transparente consta in faptul ca, functionarul

public, care nu asigura sau care impiedica accesul persoanelor la sedintele publice, constituie abatere disiciplinara si se sanctioneaza.

O a doua garantie rezulta ca persoanele care participa la sedinta au obligatia sa respecte ordinea si disciplina, iar cel care conduce sedinta are dreptul sa evacueze din sala pe cei in cauza.

APLICABILITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV DE AUTORITATE

Principiul de baza privind aplicarea este principiul activitatii actului, adica se aplica de la intrarea in vigoare pana la iesirea din vigoare, producand efecte pentru viitor.

Intrarea in vigoare are loc de regula la data aducerii lui la cunostinta publica, daca nu in cuprinsul lui nu se precizeaza o alta data.

Numai legea intra in vigoare la 3 zile de la publicarea ei in M.O.

Asta inseamna ca un act administrativ nu produce efecte juridice inainte de intrarea in vigoare, dupa cum actul administrativ nu se aplica nici dupa iesirea lui din vigoare, nu ultractiveaza, cu toate ca in unele situatii, insasi actul administrativ poate sa prevada ca se aplica si dupa iesirea din vigoare.

Alte acte administrative cum sunt cele prin care se constata drepturile ce au existat inainte de intrarea in vigoare a a actului, precum si cele cu caracter jurisidictional, produc efecte juridice retroactiv.

Actele administrative se aplica de regula de buna voie, atunci cand nu se aplica de buna voie intervine executarea silita.

Desi actul administrativ se aplica pe toata durata existentei sale, uneori pot interveni anumite situatii care sa determine intreruperea aplicarii actului administrativ cu caracter normativ.

In aceasta ipoteza vorbim de:

suspendarea aplicarii actului;

revocarea actului administrativ;

anularea actului administrativ;

suspendarea aplicarii actului administrativ presupune ca actul  administrativ fara sa fie desfiintat, nu se mai aplica in mod temporar si provizoriu. Masura suspendarii actului poate fi determinata de urmatoarele cauze:

a.  legalitatea actului poate fi contestata de o persoana fizica sau juridica;

b. suspendarea intervine pentru ca actul sa fie pus de acord cu alte acte juridice cu forta juridica superioara, care au fost adoptate utlterior;

c.  suspendarea aplicarii poate sa intervina pentru ca aplicarea nu mai este oportuna pentru considerente temporare;

d. masura suspendarii poate fi luata fie de cel ce a emis actul, fie de autoritatea ierarhica superioara a acestora sa fie de instanta de judecata;

e.  alteori suspendarea aplicarii intervine de drept. Asa de pilda actul administrativ atacat de prefect la instanta de contencioas administrativ este suspendata de drept pentru ca asa prevede constitutia.

revocarea este un principiu de baza al administratiei publice. Ea presupune retragerea actului (retractare) de catre insasi emitentul lui. Ea poate sa fie dispusa de organul ierarhic superior sau de instanta de judecata.

Sunt supuse revocarii atat actele administratiei cu caracter normativ cat si cele cu caracter individual. Totusi cele cu caracter individual au si exceptia asfel:

actele adminstrative cu carcter jurisidictional sau cele prin care s-au creat drepturi subiective unor persoane nu mai pot fi realizate material (autoritatea de constructie a unei locuinte).

Actul administrativ este revocabil numai pana cand a intrat in circuitul civil. Dupa ce a intrat in ordinea juridica el nu mai poate fi revocat.

Actele administrative daca sunt ilegale, ele pot fi revocate si utlerior.

Ex: autorizatia de constructie daca a fost emisa de o autoritate necompetenta din punct de vedre material si teritorial, poate fi revocata.

Actul de revocare trebuie sa fie emis dupa acelasi reguli procedurale care au fost anumite in vederea si la emiterea actului le urmeaza a fi revocat, afara de cazul in care ulterior a intervenit norme procedurale noi care modifica procedura initiala, cat priveste efectele juridice ale revocarii, atunci cand revocarea este facuta pe motiv de ilegalitate, ea produce efecte nu numai pentru viitor ci si pentru trecut. Atunci insa cand revocarea se face pe motive de oportunitate, actul de revocare produce efecte numai pentru viitor.

anularea actului administrativ este o masura luata de autoritatea ierarhic superioara celui care a emis actul sau de catre instanta de judecata. Anularea actului are ca efect intreruperea aplicarii actului. Masura se ia in situatia in care actul a fost emis cu incalcarea prevederilor legale astfel:

a.  guvernul poate sa anuleze actele legale sau noperative ale ministrilor si ale prefectilor, precum si ale autoritatilor administratiei publice centrale de specialitate din subordinea lor;

b. ministrii pot anula actele administrative ilegale sau neoperative emise de conducatorii serviciilor publice deconcentrate sau de conducatorii autoritatilor publice centrale de specialitate din subordinea lor.

c.  Instantele de judecata pot anula actele administrative atat instantele de contencios administrativ cat si instantele de drept comun.

Efectele juridice ale anularii. Acestea atrag dupa sine si efectele produse pana

la data anularii, daca anularea este pe motiv de ilegalitate a actului sau produc efecte numai pentru viitor cand anularea este pe motiv de oportunitate.

Atat anularea cat si revocarea pot sa priveasca actul in totalitatea cat si numai o parte a actului administrativ.

O asemenea masura partiala de anulare sau revocare poate fi dispusa numai daca dispozitiile anulate nu au o legatura organica cu celelalte dispozitii; adica numai daca dispozitiile neanulate pot fi aplicate in continuare, altfel anularea sau revocarea trebuie sa fie totala.

In literatura de specialitate si chiar in legislatie se intalneste notiunea de inexistenta a actelor administrative.

Vorbim de inexistenta actelor administrative atunci cand acestea sunt lipsite de elementele lor esentiale.

Ex: actul a fost emis in baza unei legi abrogate;

Atunci cand actul a fost emis de o persoana necompetenta din punct de vedere material sau teritorial (primarul dispune desfacerea unei casatorii).

ACTELE ADMINISTRATIVE DE GESTIUNE

Actele administrative de gestiune, numite in literatura de specialitate si contracte administrative, sunt acele acte incheiate de o atoritate a administratiei publice sau un serviciu public cu o persoana fizica sau juridica, particulara, care au ca obiect achizitionarea de produse, prestarea de servicii, executarea de lucrari, concesionarea sau inchirierea unor bunuri din proprietatea publica a statului: judet, oras, comuna, in conditiile si cu procedura prevazuta de lege.

Acest act administrativ se incheie intre 2 persoane, el imbraca sub acest aspect figura juridica a unui contract.

Figura juridica a unui act administrativ si nu a unui contract, intrucat se caraterizeaza trasaturi proprii:

a.  incheierea acestor acte se face intotdeauna din initiativa celor care reprezinta statul sau unitatile administrativ teritoriale. Cealalta parte contratctanta fiind un particular persoana fizica sau juridica, dar care accepta conditiile stabilite de cealalata parte.

b. Obiectul actului administrativ de gestiune constituie dupa caz:

achizitionarea de bunuri;

achizitionarea de lucrari;

prestarea de servicii;

concesionarea sau inchirierea unui bun;

Actul avand regim juridic diferit in raport de obiect

c.  actul se incheie numai in forma scrisa si pe baza procedurii dupa normele procedurale speciale si pe baza licitatiei publice

d. executarea actului. Cele mai multe obligatii revin particularului, celui care accepta conditiile precizate de initiatorul actului. Drepturile si obligatiile care revin particularului nu pot fi transmise altuia decat numai cu aprobarea celeilalte parti;

e.  actul administrativ de gestiune poate fi reziliat unilateral de catre autoritatea contractanta in ipoteza in care cealalta parte nu-si indeplineste obligatiile.

Actul administrativ se deosebeste de contractul civil prin urmatoarele particularitati:

principalele drepturi si obligatii sunt stabilite in mod unilateral de partea care reprezinta statul sau unitatile administrativ tertoriale.

In cazul dreptului administrativ de gestiune, cel care reprezinta statul sau unitatile administrativ teritoriale il selecteaza pe celalalt de regula prin licitatie publica.

Conditiile de reziliere ale actului administrativ de gestiune sunt stabilite de cel care

reprezinta statul sau unitatile administrativ teritoriale. Actul administrativ de gestiune se deosebeste si de actul administrativ de autoritate prin urmatoarele trasaturi:

a.  in timp ce actul administrativ de autoritate exprima o vointa unilaterala, actul amdinistrativ de gestiune sunt acele bilaterale;

b. actele adminisrtative de gestiune cuprind dretpuri si obligatii pentru ambele parti, in timp ce actele adminisrative de autoritate inistituie drepturi si obligatii pentru altii;

c.  executarea actelor administrative de autoritate se asigura de puterea publica a statului in timp ce executarea actelor administrative de gestiune este asigurata prin clauzele penale si prin despagubirile la care are dreptul cealalta parte in caz de neexecutare a obligatiilor ce revin partilor;

d. actele adminstrative de gestiune nu pot fi modificate decat in conditiile cuprinse in act, stabilite de comun acord, in timp ce actul administrativ de autoritate poate fi revocat, anulat, abrogat.

ACTUL ADMINISTRATIV JURISDICTIONAL

Aceste acte sunt acte juridice emise de o structura administrtiva cu atributii

jurisidictionale care functioneaza fie in mod autonom fie pe langa o autoritate a adminstratiei publice, avand ca obiect solutionarea litigiilor care apar intre o autoritate particulara pe baza unei proceduri anume prevazute.

Trasaturi:

actul este emis numai de o structura sepciala abilitata cu rezolvarea unor asemenea litigii. Aceste structuri pot fi organizate fie autonom fie pe langa o autoritate a administratiei publice dar fara sa fie subordonate acestora.

este emis numai in cazurile expres prevazute de lege, avand ca obiect rezolvarea coinflictelor juridice;

actul se emite pe baza unei proceduri speciale care se aseamana in multe privinte cu procedura in forta instantelor judecatoresti;

La baza acestei proceduri sta principiul independentei celui ce emite actul si principiul contradictorialitatii in solutionarea actului (partile aflate in conflict discuta in contradictoriu cu probe);

actele emise sunt exceptate de la principiul revocabilitatii acteleor administrative.

Deosebirea actului jurisdictional fata de actul administrativ de autoritate :

actul administrativ jurisdictional este in toate cazurile un act cu caracter inidividual, in timp ce actul administrativ de autoritate are si caracter normativ;

actul administrativ jurisdictional este emis in baza cererii a persoanelor interesate, in timp ce actul administrativ de autoritate este emis sau adoptat in principal din oficiu;

fiecare dintre cele doua categorii sunt emise pe baza unei proceduri proprii;

actul administrativ jurisdictional nu mai poate fi revocat de emitent, in timp ce actul administrativ de autoritate functioneaza pe principiul revocabilitatii;

actul administrativ jurisdictional nu creeaza drepturi subiective ci numai constata aceste drepturi, in timp ce actul administrativ de autoritate nasc, modifica sau sting drepturi si oblgatii.

Deosebirea intre acte administrative jurisdictionale si actele de gestiune:

actul administrativ jurisdictional se emite intr-un conflict juridic, in timp ce actul de gestiune este emis pentru achizitionare unor produse;

actul administrativ jurisdictional este un act cu caracter unilateral in timp ce actul de gestiune este bilateral;

actul administrativ jurisdictional se emite la cererea celui interesat, in timp ce actul de gestiune exprima o vointa concordanta;

impotriva actului administrativ jurisdictional se folosesc caile de atac jurisdictionale prevazute de legea speciala a comisiilor locale sau judetene, in timp ce actul administrativ de gestiune se foloseste caile e atac la instantele de judecata;

Actele administrative jurisdictionale se deosebesc si de hotararile judecatoresti. Actele administrative jurisdictionale sunt opera unei structuri administrative in timp ce hotararile judecatoresti provin din sfera autoritatii legislative. Procedura care  emite hotarari judecatoresti este reglementata in mod detaliat, in timp ce prodedeul emiterii actelor juridice are o reglementare mai suamra, reglementare care insa completeaza cu normele procedurii judecatoresti.

FAPTELE ADMINISTRATIVE SI OPERATIUNILE TEHNICO-ADMINISTRATIVE

Faptele administrative sunt imprejurari, obiective sau subiective care produc efecte juridice.

Cand au caracterul obiectiv ele se numesc evenimente juridice, care se produc sau modifica drepturi si obligatii.

Ele au caracter obiectiv pentru ca sunt independente de vointa omului (cutremure, incendii, etc.).

Din categoria faptelor juridice fac parte actiunile sau inactiunile oamenilor prducatoare de efecte juridice, care pot fi licite sau ilicite.

Faptele administrative atrag raspunderea juridica a persoanelor fizice sau juridice.

Faptele administrative licite nu atrag raspundere celor car le-au produs.

Solutionarea litigiilor izvorate din faptele administrative ilicite este de regula in competenta instantelor judecatoresti, a instantelor de drept comun sau a instantelor de contencios administrativ.

In categoria faptelor juridice se incadreaza si opreatiuni tehnico-administrative.

Acestea sunt actiuni realizate de autoritatile administrative publice sau functionarii acestora care sunt nemijlocit legate de elaborarea, adoptarea sau executarea actelor administrative.

Prin natura lor operatiunile tehnco-administrative nu produc efecte juridice in mod direct, ele sunt foarte numeroase.