Educatie si invatamant

EDUCATIE SI INVATAMANT

Invatamantul a fost, este si va fi definit de orice guvernare ca prioritate nationala, argumentatie consensuala sustinuta de toate partidele, indiferent de culoarea politica. Acest sector este cunoscut si sustinut de intreaga populatie, atat prin prisma importantei actului de instruire, cat si a celei privind educatia, cu atat mai mult cu cat nivelul de trai al majoritatii cadrelor didactice este submediocru.

In invatamantul preuniversitar salariul este limitat de norma specifica a unei categorii de cadre didactice, de nivelul de calificare potrivit gradului didactic, de vechimea in invatamant, conditiile in care isi desfasoara activitatea si asa mai departe. Acest aspect este stipulat in cele doua legi fundamentale, si anume Legea invatamantului si Statutul cadrelor didactice.  

In invatamantul superior salarizarea se face in raport cu functia didactica, norma didactica, cu titlu stiintific, activitati de cercetare si proiectare, vechime, dar si in concordanta cu alte activitati conexe sistemului de invatamant.   

Legiuitorul a introdus in statutul cadrelor didactice, 'posibilitatea efectuarii a cel mult doua norme didactice cu acordul conducerii unitatii de invatamant unde cel in cauza este titular cu carnet de munca'. Totusi, foarte multe cadre didactice, in special cele de conducere, au mai mult decat prevede legea, atat in universitatea unde functioneaza, cat si in altele. Problemele de fond ale acestui domeniu - care ar putea fi numite ale unei securitati culturale, in sens larg - sunt in mod direct legate de nevoia afirmarii unor noi mentalitati si atitudini care sa contribuie la configurarea dimensiunii culturale si civilizatorii a reformelor, ceruta in mod implicit de procesul integrarii europene si euroatlantice. Spiritul comunitar, solidaritatea nationala, cultura comunicationala, atitudinea fata de performanta, respectul pentru elite si promovarea lor se afla inca in stadii insuficiente de dezvoltare.

Explicatia incalcarii legii se datoreaza ambiguitatii articolului mentionat deoarece se intelege de la sine ca fara aprobarea conducerii universitatilor, cadrele didactice pot efectua mai multe norme, la mai multe institutii de invatamant superior. Asa se face ca o parte dintre rectori, prorectori, decani, secretari stiintifici si-a luat partea leului, bineinteles, greu, atribuindu-si normele didactice pe care nu le pot duce in limitele decentei profesionale si a bunului simt. Acest lucru este amplificat si de proasta interpretare a principiilor autonomiei universitare care genereaza aplicarea proverbului romanesc, 'cine imparte, parte-si face', numai ca aceasta parte, greveaza asupra bugetului invatamantului care se constata a fi mereu sub nivelul de subzistenta

Ministerul Educatiei a solicitat tuturor institutiilor de invatamant superior publicarea declaratiilor de avere si a mijloacelor prin care au fost facute publice ele. In cadrul acelor 49 de universitati de stat, nici macar jumatate dintre cadrele de conducere ale acestora nu si-au publicat declaratia de avere. Motivul este foarte simplu: chiar din declaratiile facute de cei mai constiinciosi dintre ei, constatandu-se retributii lunare fabuloase ale conducatorilor respectivi, cuprinse intre 70 si peste 300 milioane lei.

Fraudele cu iz de coruptie falimenteaza astfel bugetul centralizat al statului, subminand visteria foarte saraca a invatamantului, deoarece acestea sunt, asa-zisele cadre didactice incaseaza din banii nostri, ai tuturor, sume de patru-cinci ori mai mari decat presedintele Romaniei.

Acest lucru a fost posibil dupa revolutie cand majoritatea conducatorilor din universitatile de stat au beneficiat de norme cumul, plata cu ora, incadrari la limita maxima a gradatiei, activitati de conducere de doctorate, activitati de cercetari stiintifice efectuate in multe cazuri de colaboratori in cercetarea stiintifica care primesc in schimb, ore de predare si beneficiari ai unor programe internationale, membrii in diverse comisii si asa mai departe.

Este posibil ca in invatamantul romanesc un cadru de conducere din universitate sa incaseze o suma de 15 pana la 80 ori mai mare fata de un preparator sau asistent universitar, sfidandu-i nu numai pe acestia, ci si intreaga opinie romaneasca. Asa ca, nu au de ce sa se mire ca societatea civila le este impotriva si ca va sprijini prin miscari greviste nu numai reforma invatamantului, ci si eliminarea unor astfel de discrepante salariale intre cei ce conduc o institutie de invatamant superior si palmasii, adica toate acele cadre care le sunt subordonate si care au salarii mizere.

Pentru aceasta trebuie modificata legislatia, astfel sa nu mai existe aceste porti deschise atat de larg incat cei care au functii de conducere sa se incarce cu atata munca pe care sa nu o poata duce, neexistand efectiv nici macar timpul fizic pentru asa ceva.

De aceea punerea in valoare si dezvoltarea potentialului cultural, stiintific si uman de care dispune Romania constituie o componenta si o resursa esentiala a securitatii nationale si a modernizarii societatii romanesti.

Principalele directii de actiune in acest domeniu sunt:

- promovarea societatii educationale in cooperare cu societatea civila si in conformitate cu Carta alba a educatiei si formarii, elaborata de Uniunea Europeana;
continuarea reformei sistemului de invatamant, ca fundament al politicilor in domeniul resurselor umane;

- asigurarea educatiei de baza, cresterea calitatii invatamantului preuniversitar;
racordarea invatamantului superior la cerintele sociale si economice;
- promovarea in sistemul educational a cerintelor societatii informationale;
- imbunatatirea cadrului legislativ si institutional pentru cercetare-dezvoltare;
-    revigorarea, pe baze competitive, a sistemului national de cercetare capabil sa contribuie in mod real la modernizarea societatii romanesti;

dezvoltarea si promovarea tehnologiei informatiei si cresterea numaului de specialisti in acest domeniu;

- protejarea, conservarea si restaurarea patrimoniului national si promovarea sa ca parte a patrimoniului cultural universal;

- promovarea culturii ca fundament al dezvoltarii durabile a natiunii si ca nucleu al identitatii nationale;
- protejarea diversitatii culturale si religioase, promovarea multiculturalismului si multiconfesionalismului, a dialogului cu reprezentantii vietii religioase;
- revigorarea politicilor in domeniul tineretului;

imbunatatirea cadrului juridic si institutional in domeniul relatiilor interetnice, sprijinirea consolidarii si dezvoltarii identitatii etnice;

pregatirea populatiei pentru impactul cultural al integrarii europene si euroatlantice.

La nivel educational, in cadrul Strategiei Nationale Anticoruptie pe perioada 2005-2007, prin Planului de actiune pentru implementarea Strategiei Nationale Anticoruptie, " Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului (MECT) a avut in vedere masuri in domeniul curricular, prin campanii de informare si masuri educative. Astfel, problematica coruptiei a fost introdusa alaturi de alte probleme sociale majore (discriminare, infractionalitate, saracie, conflicte sociale), in cadrul unui modul distinct al programei scolare la disciplina sociologie. Asocierea problematicii coruptiei celorlalte probleme sociale nominalizate a avut in vedere faptul ca numai o abordare sistemica si cauzala poate conduce la o intelegere superioara a fenomenului si mecanismelor coruptiei.

De asemenea, realizarea si aprobarea prin ordin al ministrului a unei noi programe pentru disciplina drepturilor omului (oferta curriculara nationala de curs optional) confera posibilitatea sporita de a intelege mecanismele de functionare ale statului de drept, stat care are la baza respectarea legii.

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, a propus, pe langa elementele curriculare de mai sus, o serie de alte oferte de cursuri optionale, precum si activitati extacurriculare, in cadrul carora se ofera posibilitatea realizarii unei educatii a copiilor si tinerilor capabile sa conduca la crearea premiselor necesare prevenirii actelor de coruptie din societatea romaneasca.