Definirea conceptelor cheie: turism si industria ospitalitatii

Definirea conceptelor cheie: turism si industria ospitalitatii

In sectorul tertiar putem localiza turismul si industria ospitalitatii prin insasi continutul activitatilor pe care le desfasoara, respectiv prin complexul de prestatii pe care le furnizeaza in piata.

Mutatiile social-economice din prezent au creat si dezvoltat turismul ca ramura distincta a economiei nationale. Prima definitie a turismului, acceptata pe plan mondial, este a lui W. Hunziker, din 1940: Turismul este ansamblul de relații și fenomene cqre rezulta din deplasarea și sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta și o activitate lucrativa oarecare. Așadar, prin turism se ințelege, in primul rand, ansamblul de activitați prin care omul iși petrece timpul liber, calatorind in alta localitate sau țara pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și imbogați cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihna sau tratament etc, iar in al doilea rand industria creata pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un inalt nivel calitativ și in condițiile protecției și conservarii resurselor turistice, in special, și a mediului inconjurator, in general. Turismul poate fi definit ca o industrie bazata pe servicii, care inglobeaza o serie de componente tangibile și intangibile. Din categoria elementelor tangibile fac parte: serviciile de transport, serviciile de ospitalitate (cazare și alimentație), servicii complementare (bancare, asigurare și securitate).

Elementele intangibile sunt: odihna, relaxare, cultura, aventura, experiențe noi.

Potrivit definiției, putem identifica in cadrul industriei turistice 5 mari grupe de servicii, fiecare dintre ele avand cateva componente de produse și servicii, așa cum se observa in Figura 1.1

WTO definește turismul și industria turistica astfel: in domeniul turismului trebuie incluse toate activitațile pe care o persoana le poate realiza intr-o calatorie, in diverse scopuri: vacanța, business, intr-o zona diferita de locația uzuala, pentru o perioada nu mai indelungata de 1 an consecutiv. In concluzie, pentru ca o calatorie sa aparțina domeniului turistic trebuie sa fie caracterizata prin aceste 3 aspecte in mod simultan.

Figura nr. 1.1. Structura industriei turistice

Funcții pe care le indeplinește turismul in cadrul unei economii naționale:

Privit in corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționeaza ca un element dinamizator al sistemului economic global. Astfel, se pot identifica urmatoarele funcții pe care le indeplinește turismul in cadrul unei economii naționale:

1. Funcția economica - presupune contribuția turismului la:

Dezvoltarea economica a zonelor turistice - resursele naturale ale zonelor respective (forme de relief, climatul, fondul forestier, de flora și de fauna) și antropice (monumente istorice, culturale, muzee, edificii religioase) reprezinta 'materia prima' pentru turism și ca atare, zonele sau localitațile care dispun de acestea atrag fluxuri turistice, chiar daca sunt sarace in alte resurse. Pentru ele turismul reprezinta o alternativa pentru dezvoltarea economico-sociala și contribuie la atenuarea dezechilibrelor intra-regionale.

Dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale - turismul stimuleaza dezvoltarea agriculturii, construcțiilor, transportului, comerțului, deoarece unele ramuri ale economiei naționale participa la crearea și dezvoltarea bazei tehnico-materiale a turismului, iar altele reprezinta parți ale produsului turistic, contribuind la satisfacerea cererii turiștilor. Efectul multiplicator al turismului poate fi exemplificat prin repercusiunile cheltuielilor primare ale turiștilor intr-o unitate turistica in Figura nr. 1-2. Atunci cand un voiajor achita nota de plata la un hotel, direcția hotelului va utiliza banii primiți pentru a achita diversele datorii pe care le-a contractat sau pentru a realiza investiții noi de care vor beneficia viitorii clienți ai hotelului. La randul lor, furnizorii acestor bunuri sau servicii vor utiliza sumele de bani primite pentru a-și achita propriile datorii și pentru a-și acoperi nevoile personale. In acest sens, banii primiți de la turist pot fi cheltuiți de cateva ori și se repartizeaza intre diferitele sectoare ale economiei naționale.

Orice unitate monetara ce intra in economia unei țari, a unei regiuni sau a unei zone cu destinație turistica, indiferent sub ce forma a fost inregistrata - investiții, alocatii bugetare, transferuri de bani, sponsorizari sau cheltuieli turistice - are impact stimulativ asupra economiei și nu o singura data. Particularizate la specificul economiei turismului, intrarile de valori de acest gen, genereaza efectul multiplicator al cheltuielilor turiștilor. Dezvoltarea și diversificarea activitații de turism se va resimți și in activitațile desfașurate de aceste ramuri economice, contribuind la creșterea volumului de activitate, crearea de noi locuri de munca, creșterea veniturilor pe ramura etc.

Figura nr. 1.2. Efectul multiplicator al cheltuielilor turistice in cadrul unei economii

Hotel  Salarii Angajații

Restaurant Taxe Firmele de reparații

Divertisment Furnizorii de alimente Companiile de apa,

Imbracaminte Licențe gaz, electricitate

Funcția socio-culturala - presupune ca turismul poate contribui la:

Refacerea capacitații de munca a populației - determinata de dorința și nevoia umana de odihna, recreere, cunoaștere, refacere fizica și mentala, foarte necesare in condițiile civilizației actuale. Astfel, se pot identifica, pe de o parte, turismul de odihna care ii privește pe cei care au nevoie de repaus fizic sau intelectual de lunga durata și care iși petrec concediul de odihna in diferite zone turistice. Iar, pe de alta parte, este turismul de tratament care vizeaza persoanele care iși petrec o perioada de timp concediul cu scopul de a-și trata diversele afecțiuni sau cu scop profilactic, folosind unele resurse naturale: ape termale, minerale, clima, namol etc.

Utilizarea corespunzatoare a timpului liber - in etapa actuala de dezvoltare a economiei mondiale, se manifesta tot mai pregnant tendința de creștere a timpului liber, fapt ce indica probleme privind organizarea și utilizarea eficienta a acestuia. Turismul, prin activitațile pe care le asigura calatorilor și prin paleta larga de serviii pe care le pune la dispoziția acestora reprezinta una dintre modalitațile cele mai potrivite de utilizare a timpului liber.

Ridicarea nivelului de instruire, cultura și civilizație a oamenilor - prin sistemul de valori, turismul favorizeaza și faciliteaza o imbogațire a orizontului cultural, informațional, atat pentru turiști, cat și pentru populația din zona respectiva, contribuind la formarea lor intelectuala.

Intensificarea legaturilor intre națiuni - in condițiile actuale ale circulației turistice se poate aprecia ca turismul tinde sa devina tot mai mult una dintre formele principale de legatura directa intre oameni pe plan intern și, mai ales, pe plan internațional. Deplasarile turistice internaționale constituie un mijloc eficient de contact cu realitațile și popoarele altor națiuni. Aceasta funcție este cu atat mai evidenta, cu cat pe plan mondial se observa tendința de dezvoltare a turismului de vizitare, care presupune fragmentarea sejurului turistic la mai multe destinații din țari diferite sau vizitarea mai multor țari in aceeași vacanța.

Funcția ecologica - se concretizeaza in menținerea și imbunatațirea calitații mediului. In procesul consumului turistic, mediul, de regula, se deterioreaza, motiv pentru care este absolut necesara identificarea unor soluții care sa vizeze diminuarea sau chiar eliminarea impactului negativ al turismului asupra mediului. Acest nou concept de economie durabila, respectiv in cazul nostru de turism durabil se refera la dezvoltarea activitaților spefice turismului cu o micșorare a prejudiciilor aduce mediului in acest context, turismul se va menține durabil daca va raspunde la cateva cerințe:

◦ Dezvoltarea sa va fi planificata rațional, pe criterii economico-sociale riguros fundamentale;

◦ Politicile și criteriile de dezvoltare vor respecta principiile durabilitații;

◦ Dezvoltarea se va realiza cu angajarea si cooperarea puterilor publice și a sectorului privat;

◦ La aceasta dezvoltare vor participa societatea civila și comunitațile locale.

1.1.2. Masurarea volumului turistic

Turismul include un ansamblu de afaceri productive, guvernamentale sau private care servesc turiștii. Varietatea activitaților din domeniul turismului se desprinde și din multitudinea de organizații care se incadreaza an aceasta ramura: restaurante, hoteluri, moteluri, toate tipurile de transport, agențiile de turism, parcurile naționale sau zonele de distracție și recreație.

Masurarea volumului turismului internațional utilizeaza doua tipuri de indicatori: de volum, respectiv numarul de sosiri și de plecari ale turiștilor și valoric, respectiv veniturile obținute și cheltuielile realizate in afara țarii. Astfel, prin sosori trebuie sa ințelegem numarul de turiști straini inregistrați la intrarea in țara. Prin plecari sse va inregistra numarul de turiști romani care opteaza pentru o calatorie in strainatate și sunt inregistrați la ieșirea din țara. Sunt excluse din aceasta categorie persoanele care intra sau ies din țara ca imigranți, diplomați, reprezentanți consulari, membri ai forțelor armate, ce se deplaseaza intr-o anumita zona pentru indeplinirea unei misiuni,refugiați sau nomazi.

Tabelul nr. 1.1. Evoluția turiștilor in Romania (mii de persoane in unitați turistice de cazare)  - Sursa: Anuarele Statistice ale Romaniei din 2007 și 2009

Din analiza celor doua tipuri de indicatori va rezulta rata reala de creștere a sectorului turistic, manifestandu-se in continuare ca un factor multiplicator asupra industriei. De asemenea trebuie reținut faptul ca indicatorii valorici au ca și dezavantaj impactul deprecierii monedei naționale. In acest sens de o acuratețe mai are ar fi indicatorii de volum, care insa nu redau impactul economic la nivel național.

Raportul intre veniturile și cheltuielile din turism este negativ, plasand in acest fel Romania pe ultimele locuri in clasamentul țarilor competitoare in regiunea central și est-europeana. Potrivit acestor date statistice ramura turistica nu apare ca fiind suficient de dezvoltata pentru a putea avea o influența majora asupra economiei romanești, respectiv ponderea sa in PIB este neglijabila.

Cu siguranța, parcurgand aceste situații, concluzia care reiese este ca Romania, cu certitudine nu se afla intr-o poziție mulțumitoare, mai ales in condițiile țn care piața turistica central si est europeana este in expansiune, prezentand interes atat pentru turiștii europeni, cat și pentru cei de pe alte continente.

1.1.3. Definirea industriei ospitalitații

Chiar daca turismul se bazeaza, așa cum am vazut, pe prestarea unor servicii de ospitalitate, totuși, industria ospitalitații nu se suprapune cu cea turistica. Intre cele doua exista insa o rețea de legaturi, intre cateva componente mai importante, care transforma sectorul ocupat de cele doua intrunul dintre cele mai largi sectoare dontr-o economie (vezi Figura nr. 1.5 ). De asemenea, industria ospitalitiții nu inseamna numai hotelurile și restaurantele, așa cum ne-am imagina la prima vedere, intr-o definiție data de catre Organizația Mondiala a Turismului ( WTO) prin termenul de industrie a ospitalitații sunt definite totalitatea organiozațiilor, firmelor și instituțiilor care ofera ca prim serviciu cazare și alimentație, atat pentru turiști, cat și pentru populația din zona respectiva, locala.

F

Fig.nr.1.3. Rețeaua de legaturi dintre industria ospitalitații și turism

1.2. Definirea afacerii hoteliere

In industria larga a ospitalitații, un loc aparte il ocupa activitatea hoteliera, fiind și cea care asigura și condiționeaza in cel mai inalt grad volumul activitaților turistice, deși anumite categorii de vizitatori (clienți) nu recurg intotdeauna la serviciile unitaților de cazare. Activitatea hoteliera a devenit, incepand cu anii '50, un element important al creșterii economico-sociale și este, in același timp, influențata de dezvoltarea economica intr-o anumita regiune, beneficiarii acestor servicii fiind in principal oamenii de afaceri.

Locul și rolul industriei hoteliere este, pe de o parte, influențat de dezvoltarea economica a zonelor in care iși desfașoara activitatea și pe de alta parte, influențeaza, la randul lor, nivelul de dezvoltare a zonei. Ținand cont de faptul ca industria hoteliera ofera cu precadere servicii de cazare, rolul acesteia este de a asigura infrastructura dezvoltarii turismului, alaturi de ramura transportului. Infrastructura dde cazare se exprima prin totalitatea organizațiilor sau unitaților de cazare, care, prin capacitațile de care dispun, au ca obiectiv satisfacerea nevoilor calatorilor. Multitudinea și diversitatea de organizații care activeaza in aceasta industrie impune, pentru o mai precisa ințelegere a afacerii, definirea termenului de hotel.

Un prim punct de plecare in procesul de definire a conceptului de hotel este oferit de definiția data de Organizația Mondiala a Turismului (WTO) și anume "Hotelurile sau unitațile asemanatoare se caracterizeaza prin amenajarea lor pe camere, respectand o limita minima de camere, avand o echipa manageriala unica și furnizand servicii bine definite care includ serviciul de camera, menținerea curațeniei, facilitațile sanitare etc". In al doilea rand, hotelul mai este definit ca o organizație a carei principala afacere este de a furniza facilitați de cazare pentru publicul larg și care poate de asemenea sa puna la dispoziția clienților unul sau mai multe din urmatoarele servicii: alimentație, curațenia camerei, servicii de primire, spalatoria sau utilizarea unor dotari specifice. Un alt punct de vedere prezinta hotelul ca un stabiliment in care, cu condiția plații, voiajorii pot sa se cazeze, precum și sa se hraneasca și sa se distreze.

In concluzie, organizația hoteliera va asigura, așa cum se poate observa in figura de mai jos, o serie de servicii de baza, care definesc activitatea hoteliera: primirea clienților, cazare, divertisment, alimentație, informare, la care se adauga o diversitate de servicii: schimbul valutar, pastrarea obiectelor de valoare, spalatul și calcatul lenjeriei clientului, curațirea hainelor și a incalțamintei, transportul bagajelor, parcarea automobilelor, dotarea camerelor cu inventar suplimentar etc, care formeaza activitațile hoteliere complementare, cu rol de a imbunatați gradul de confort in unitatea de cazare.

Sursa: Minciu, R., Baron, P., Neacșu,N., Economia turismului, București 1993

Figura nr. 1.4 Structura activitaților ce asigura furnizarea de servicii intr-o organizație hoteliera

In vederea organizarii și derularii afacerii hoteliere, managementul organizației trebuie sa ia in considerare urmatoarele caracteristici ale serviciilor pe care le furnizeaza:

Perisabilitatea serviciilor - locul neocupat, respectiv nevandut nu poate fi stocat și oferit spre vanzare intr-o alta perioada de timp;

Oferta limitata de servicii - capacitatea de cazare nu se poate modifica in funcție de tendințele din piața pe termen scurt;

Amplasarea unitații de cazare - joaca un rol important in asigurarea gradului de ocupare profitabil;

Costurile de operare mari - conduc la acumularea unor costuri fixe mari care impun un anumit nivel de ocupare pentru a atinge punctul critic;

Sezonalitatea cererii - impune strategii manageriale pe termen lung pentru asigurarea unor variații cat mai reduse.

In general, investitorii din industria hoteliera spera intr-o recuperare rapida a capitalului investit, insa aceste caracteristici prezinta industria hoteliera ca o afacere ciclica, mare consumatoare de capital și puternic concurențiala. Astfel, se fac investiții pe termen lung in imobolizari corporale care servesc unei afaceri hoteliere cu un ciclu de viața relativ scurt. La nivel mondial ciclul de viața a unui hotel nu este mai mare de 30-40 de ani, iar ciclitatea afacerii se apreciaza la 10 ani. In general, factorul cawre determina aceasta ciclitate este cel economic al zonei in care este amplasata unitatea hoteliera. Se apreciaza in acest sens ca schimbarile in profilul economic al zonei acționeaza ca factor de influența asupra pieței hoteliere dupa numai 36 de luni. Insa, fiecare afacere hoteliera va fi afectata diferit și va avea propriul sau ciclu de business in funcție de planurile și strategiile echipei manageriale.

Investițiile angajate in industria hoteliera sunt uriașe. Industria hoteliera este o mare consumatoare de capital necesar pentru cladire și echipamentl sau facilitațile necesare. Toate acestea alaturi de uzura, dobanzi, chirii, asigurari se transforma in costuri fixe. Cat de profitabile vor fi aceste hoteluri, ramane de vazut. Insa toate aceste noi unitați sunt susținute financiar de firme care activeaza in alte domenii. Investitorii spera ca vor atrage din clienții marilor lanțuri hoteliere, dar daca nu aduc profituri imediat nu se supara. Oricum perioada de timp pana vor fi profitabile este destul de indelungata, fața de speranța lor de viața. La aceasta se ma i adauga și piața extrem de concurențiala. In acest caz, la sfarșitul fiecarui ciclu economic, unele dintre organizațiile, in special cele care nu s-au adaptat la schimbari, vor ieși din piața. Piața romaneasca este una in creștere aflata in faza de avant economic. Se poate considera, deci, ca industria este atractiva pentru cei care au posibilitatea de a intra in aceasta industrie, intrucat barierele la intrare sunt inalte și ii protejeaza pe cei activi din cadrul pieței.

Definirea conceptelor cheie: turism si industria ospitalitatii

In sectorul tertiar putem localiza turismul si industria ospitalitatii prin insasi continutul activitatilor pe care le desfasoara, respectiv prin complexul de prestatii pe care le furnizeaza in piata.

Mutatiile social-economice din prezent au creat si dezvoltat turismul ca ramura distincta a economiei nationale. Prima definitie a turismului, acceptata pe plan mondial, este a lui W. Hunziker, din 1940: Turismul este ansamblul de relații și fenomene cqre rezulta din deplasarea și sejurul persoanelor in afara domiciliului lor, atata timp cat sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta și o activitate lucrativa oarecare. Așadar, prin turism se ințelege, in primul rand, ansamblul de activitați prin care omul iși petrece timpul liber, calatorind in alta localitate sau țara pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și imbogați cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihna sau tratament etc, iar in al doilea rand industria creata pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un inalt nivel calitativ și in condițiile protecției și conservarii resurselor turistice, in special, și a mediului inconjurator, in general. Turismul poate fi definit ca o industrie bazata pe servicii, care inglobeaza o serie de componente tangibile și intangibile. Din categoria elementelor tangibile fac parte: serviciile de transport, serviciile de ospitalitate (cazare și alimentație), servicii complementare (bancare, asigurare și securitate).

Elementele intangibile sunt: odihna, relaxare, cultura, aventura, experiențe noi.

Potrivit definiției, putem identifica in cadrul industriei turistice 5 mari grupe de servicii, fiecare dintre ele avand cateva componente de produse și servicii, așa cum se observa in Figura 1.1

WTO definește turismul și industria turistica astfel: in domeniul turismului trebuie incluse toate activitațile pe care o persoana le poate realiza intr-o calatorie, in diverse scopuri: vacanța, business, intr-o zona diferita de locația uzuala, pentru o perioada nu mai indelungata de 1 an consecutiv. In concluzie, pentru ca o calatorie sa aparțina domeniului turistic trebuie sa fie caracterizata prin aceste 3 aspecte in mod simultan.

Figura nr. 1.1. Structura industriei turistice