Tratate si alte documente comunitare relevante in domeniul ocuparii

Tratate si alte documente comunitare relevante in domeniul ocuparii

si securitatii sociale

CONCEPTE CHEIE:

Carta Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene

Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa

Carta Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor (1989)

Carta defineste drepturile sociale fundamentale ale cetatenilor Uniunii Europene, in special cele ale lucratorilor, atat salariati cat si independenti. In fapt, se confirma drepturi deja inscrise fie in Tratat (libera circulatie, dreptul la formare profesionala, egalitatea sexelor), fie in Carta sociala europeana sau in conventiile Organizatiei Internationale a Muncii.

1) Dreptul la libera circulatie (art. 1-3)

Acest drept permite cetatenilor Comunitatii Europene sa se stabileasca si sa exerseze orice profesie in toate statele membre in aceleasi conditii catre se aplica cetatenilor tarii de primire.

Se vizeaza, in special, beneficiul liberei circulatii, al liberei stabiliri in alta tara, al egalitatii de tratament, ca si al garantarii conditiilor de munca si protectie sociala in aceleasi conditii cu ale cetatenilor tarii de primire.

Dreptul implica, totodata, realizarea armonizarii conditiilor de rezidenta, in special in ceea ce priveste regruparea familiala, ca si inlaturarea obstacolelor ce rezulta din neechivalarea diplomelor.

2) Dreptul la angajare si remunerare (art. 4-6)

Se recunoaste oricarui cetatean al Uniunii dreptul la libera alegere a unei ocupatii si angajari, precum si la o justa remunerare.

Dreptul la remunerare vizeaza, intre altele, stabilirea unui salariu de baza decent, beneficiul unui salariu just, garantarea unui salariu de referinta echitabil pentru lucratorii care nu sunt angajati cu norma intreaga si pe durata nedeterminata si asigurarea unor mijloace de subzistenta suficiente in cazul retinerii salariului.

3) Dreptul la ameliorarea conditiilor de viata si de munca

(art. 7-9)

Acest drept care este strans legat de desavarsirea Uniunii, in care un rol principal il are piata muncii, vizeaza apropierea la niveluri cat mai ridicate a conditiilor de viata si munca pe care le au cetatenii diferitelor state membre.

El priveste, in principal, fixarea si flexibilitatea timpului de munca (lucru cu program partial, munca cu durata determinata, munca provizorie, munca in week-end, munca prin corespondenta, munca de noapte, concediu anual, repausul saptamanal etc.), ca si apropierea diferitelor reglementari ale muncii in vigoare in Uniune.

4) Dreptul la protectie sociala (art. 10)

Se mentioneaza necesitatea asigurarii unei protectii sociale adecvate pentru toti cetatenii Uniunii, indiferent de statutul lor, prin garantarea unui venit minim pentru lucratori, ca si o asistenta sociala adecvata pentru persoanele iesite din piata muncii sau celor care nu dispun de mijloace de subzistenta suficiente.

5) Dreptul la libertatea de asociere si negociere colectiva (art. 11-14)

Se recunoaste oricarui lucrator si angajator al Comunitatii dreptul de a se afilia la organizatii profesionale.

Totodata, cuprinde recunoasterea libertatii de a negocia, de a se incheia conventii colective intre partenerii sociali, ca si de a recurge, in cazul conflictelor de interese, la actiuni colective, cum este, de exemplu, greva.

Tratatul de la Maastricht a introdus posibilitatea incheierii de contracte colective de munca intre sindicatele si patronatele reprezentative la nivel european. Contractele pot fi puse in practica o data cu adoptarea lor de catre Consiliul Uniunii Europene.

6) Dreptul la pregatirea profesionala (art. 15)

Fiecare lucrator al Uniunii are dreptul sa-si perfectioneze pregatirea profesionala de-a lungul intregii sale vieti active.

Acest drept implica, cu deosebire, instituirea de concedii de pregatire pentru a permite cetatenilor sa se recicleze sau sa se perfectioneze beneficiind de institutiile de pregatire continua si permanenta pe care puterile publice, intreprinderile si partenerii sociali sunt invitati sa le instituie.

7) Dreptul la egalitatea de tratament intre barbati si femei (art. 16)

Este vorba nu numai de o simpla egalitate a salariilor femeilor si barbatilor pentru o munca identica. Se vizeaza, in acelasi timp, sa se asigure egalitatea in privinta accesului la profesie, la protectia sociala, educatie, formare si evolutie profesionala.

8) Dreptul la informatie, consultare si participare (art. 17-18)

Se inscrie in aceasta parte dreptul lucratorilor, in special al celor care sunt angajati in intreprinderi cu filiale in mai multe state membre, de a fi informati si chiar consultati cu ocazia evenimentelor importante care privesc soarta intreprinderii si care au implicatii asupra conditiilor de munca sau asupra mentinerii nivelului de angajare.

In acest sens, in decembrie 1990, s-au creat asa numitele consilii europene ale muncii("European works councils") pentru informarea si consultarea lucratorilor din companiile europene transnationale.

9) Dreptul la protectia sanatatii si securitatea la locul de munca    (art. 19)

Prin adoptarea acestui principiu, se recunoaste oricarui lucrator dreptul de a beneficia de conditii satisfacatoare de sanatate si securitate.

Aceasta implica luarea de masuri adecvate in vederea obtinerii de progrese in armonizarea conditiilor existente in statele membre. Totodata, de-a lungul timpului, a fost adoptat un numar impresionant de directive vizand sanatatea si securitatea la locul de munca.

10) Dreptul la protectia copiilor si adolescentilor (art. 20-23)

Varsta minima de admitere la munca este fixata la 15 ani, recunoscandu-se tinerilor angajati dreptul de a primi o remuneratie echitabila, acela de a beneficia de legislatie care sa tina seama de specificul lor si, totodata, de a urma la sfarsitul perioadei obligatorii de scolaritate o pregatire profesionala suficienta.

11) Dreptul persoanelor in varsta (art. 24-25)

Orice persoana care a atins varsta pensionarii are dreptul de a primi o pensie care sa-i asigure un nivel de viata decent.

Pentru cei care au varsta pensionarii, dar nu intrunesc conditiile necesare acordarii unei pensii, se prevede dreptul de a beneficia de un venit minim, de protectie sociala, ca si de asistenta medicala.

12) Dreptul persoanelor handicapate (art. 26)

Se recunoaste oricarei persoane handicapate dreptul de a beneficia de masuri specifice, in special in domeniul formarii, integrarii si readaptarii profesionale si sociale.

Punerea in aplicare a Cartei

Realizarea prevederilor Cartei Comunitatii privind drepturile sociale fundamentale ale lucratorilor depinde, in principal, de statele membre sau de institutiile lor care au atributii in domeniul social, ca si de partenerii sociali in masura in care incheie conventii colective atat la nivelul national, regional sau sectorial, cat si la nivelul unitatilor propriu-zise.

Pe de alta parte, principiul subsidiaritatii permite Uniunii sa actioneze atunci cand obiectivele pot fi mai usor realizate la nivelul sau decat la cel al statelor membre.

Totodata, Comisia redacteaza, anual, un raport privind aplicarea prevederilor Cartei de catre statele membre, ca si de catre Uniunea Europeana in ansamblul sau.

Asa dupa cum am subliniat mai inainte, Carta comunitara nu are valoarea juridica a unui regulament, ea doar enunta drepturile fundamentale. In comparatie cu Carta sociala Europeana a Consiliului European, Carta respectiva este considerata chiar 'un regres' pe planul reglementarilor europene. Desigur pot fi date mai multe explicatii. Ea este rezultatul negocierilor, al unor compromisuri facute pe parcursul elaborarii, dar, in egala masura, ea reflecta, din plin, aplicarea principiului subsidiaritatii caci politica sociala revine, in cea mai mare masura, fiecarui stat membru.

Tratatul de la Amsterdam (1997)

Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 si intrat in vigoare la 1 mai 1999, marcheaza o etapa importanta permitand, pe de o parte, sa consolideze mecanismele stabilite prin Tratatul de la Maastricht, iar, pe de alta parte, sa stabileasca o serie de orientari sociale prioritare pe plan comunitar, in special in materie de ocupare, care devine o problema de interes comun'(art. 2 al Tratatului CE).

Noul obiectiv este de a atinge un nivel de ocupare ridicat fara insa a afecta competitivitatea. Pentru a se atinge acest obiectiv se vizeaza elaborarea unei strategii coordonate pentru ocupare. Elementul cheie al acestei strategii este constituit din liniile directoare comune, definite dupa modelul celor adoptate la Consiliul european de la Essen.

Titlul VIII privind ocuparea, nou introdus (cuprinzand noile articole 125-130), care a fost de aplicare imediata, precizeaza aceste obiective si mijloace de ale atinge. El prevede totodata crearea unui Comitet de ocupare.

De asemenea, prin Tratatul de la Amsterdam, a fost integrat in Tratatul CE (la capitolul 1 al Titlului IX, noile articole 136-145) Protocolul asupra Politicii sociale ce figura doar ca anexa la Tratatul de la Maastricht.

Rolul fundamental al partenerilor sociali este reconfirmat, atat la nivel national pentru ca statele pot incredinta punerea in aplicare a directivelor (art.137 par.4), cat si la nivel comunitar luand in considerare obligatia Comisiei de a promova consultarea partenerilor sociali. Cu ocazia acestor consultari, partenerii sociali pot decide sa trateze subiectul in cauza prin negocieri la nivelul Uniunii Europene.

Tratatul de la Amsterdam a pus egalitatea intre barbati si femei printre obiectivele prioritate ale Uniunii, prevazand in mod explicit ca, in toate actiunile sale, trebuie sa urmareasca eliminarea inegalitatilor si promovarea egalitatii depline.

Noul articol 141 al Tratatului CE implica o intarire a egalitatii de tratament intre barbati si femei si a egalitatii de sanse. Intr-adevar, vechiul articol 119 se limita la problemele privind egalitatea de remunerare intre cele doua sexe pentru aceeasi munca.

In plus, noua dispozitie permite Consiliului sa adopte, dupa consultarea Comitetului economic si social si urmand procedura codeciziei, masuri pozitive vizand aplicarea acestui principiu.

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000)

La 7 decembrie 2000 la Nisa a fost adoptata Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene cu scopul de a se intari protectia drepturilor fundamentale in lumina evolutiei societatii, a progresului social si a dezvoltarilor stiintifice si tehnologice.

O serie de articole ale Cartei privesc drepturile fundamentale ale cetatenilor legate de regimul raporturilor de munca. Astfel, dupa ce articolul 5 interzice sclavia si munca fortata, iar articolul 23 impune principiul egalitatii intre barbati si femei inclusiv in domeniul angajarii, al muncii si remunerarii, Capitolul IV, intitulat 'solidaritate ', enumera  o serie de drepturi fundamentale in domeniul muncii, cum sunt:

dreptul la informarea si la consultarea lucratorilor in cadrul intreprinderii (art.27);

dreptul la negociere si la actiuni colective (art.28);

dreptul la accesul (gratuit) la serviciile de plasament (art.29);

protectia in cazul licentierii nejustificate (art.30);

conditii de munca juste si echitabile (art.31)

interzicerea muncii copiilor si protectia tinerilor in munca (art.32);

securitatea sociala si ajutorul social art.34).

Dizpozitiile Cartei se adreseaza institutiilor si organelor   Uniunii, ca si statelor membre atunci cand fac aplicarea dreptului comunitar.

Strategia Lisabona si modelul social european

Consiliul european de la Lisabona, desfasurat in perioada 23-24 martie 2000, a fixat 4 mari prioritati ale activitatii comunitare la nivel social. Acestea se refera la :

locuri de munca mai multe si mai bune

educatie si formare profesionala adaptate la societatea bazata pe cunoastere

incluziunea sociala

modernizarea sistemului de asigurari sociale.

Statele membre si-au propus ca in anul 2010 o cota de 70% din persoanele in varsta productiva sa fie activi pe piata muncii, transformand economia europeana in cea mai performanta la nivel mondial. S-ar atinge astfel un obiectiv deosebit de ambitios, si anume acela al deplinei ocupari a fortei de munca.