Scrutinul

Scrutinul[1]

Scrutinul este etapa in care se stabileste rezultatul competitiei pentru putere, momentul cand vointa electoratului se exprima, prin intermediul unor mijloace tehnice adecvate.

Modul de scrutin a preocupat si preocupa oamenii politici, intrucat el influenteaza rezultatul alegerilor(nu este neutru), motiv pentru care, fiecare partid politic incearca sa determine si sa impuna modul de scrutin care i se pare mai avantajos.

Asadar, modul de scrutin, care nu este altceva decat procesul de exprimare si de evaluare a vointei colective prin intermediul votului, trebuie sa opereze selectii si aproximari, pentru a putea pune in evidenta componenta comuna unui numar semnificativ de optiuni individuale, ceea ce inevitabil influenteaza rezultatul alegerilor.

Dupa modul de distribuire a mandatelor exista doua moduri de scrutin:

- sistemul majoritar

- sistemul reprezentarii proportionale

Dupa modul de propunere a candidaturilor exista:

- Scrutin uninominal sau plurinominal- cu un tur de scrutin sau doua;

- Scrutin de lista - cu un tur sau doua de scrutin.

1. Scrutinul majoritar

Este procedeul potrivit caruia este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi. Pornind de la acest principiu sunt posibile 2 variante, si anume, scrutinul majoritar uninominal si scrutinul majoritar plurinominal. In primul caz, miza alegerilor este un singur mandat, iar in al doilea, mai multe mandate. Atat scrutinul uninominal cat si scrutinul plurinominal poate avea un tur sau doua.

In cazul scrutinului majoritar uninominal cu un singur tur este ales candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent daca intruneste sau nu majoritatea sufragiilor (majoritate relativa)

EXEMPLU :

cantidatul A obtine 14 voturi

candidatul B obtine 15 voturi

candidatul C obtine 16 voturi

candidatul D obtine 17 voturi

candidatul E obtine 18 voturi

candidatul F obtine 20 voturi

-------- ----- ------ -

Total voturi exprimate: 100

Candidatul ales este F. Se observa imediat ca acesta nu beneficiaza decat de 20% din optiuni, ceea ce pune sub semnul intrebarii reprezentativitatea sa, avand in vedere ca 80% din electorat nu l-a votat.

Pentru a corecta acest dezavantaj s-a conceput sistemul potrivit caruia este declarat ales la primul tur candidatul care indeplineste cumulativ doua conditii:

I. a obtinut cel mai mare numar de voturi in raport cu ceilalti candidati;

II. a obtinut cel putin jumatate plus unu din numarul voturilor exprimate(majoritate absoluta

Daca la primul tur, nici unul dintre candidati nu indeplineste a doua conditie, se organizeaza un al doilea tur de scrutin la care sunt admisi numai primii doi candidati clasati in ordinea descrescatoare a voturilor obtinute (candidatii F si E din exemplul nostru). In al doilea tur de scrutin este declarat ales candidatul care obtine cel mai mare numar de voturi, ceea ce implica realizarea unei majoritati de cel putin jumatate+1 din numarul voturilor exprimate. Ca o situatie de exceptie se poate ajunge la balotaj, cand ambii candidati au acelasi numar de voturi. In acest caz, se organizeaza un nou tur de scrutin.

Revenind la exemplul nostru si presupunand ca cei doi candidati admisi pentru turul 2 isi mentin alegatorii initiali ( F - 20 voturi si E - 18 voturi), alegatorii care au optat initial pentru candidatii A, B, C si D (in numar de 62) sunt pusi sa aleaga in turul 2 intre candidatii E si F. O parte dintre ei, cei intransigenti, nu se vor prezenta la vot. Ceilalti sunt pusi in situatia de a alege candidatul care li se pare mai putin neconvenabil. Deci, daca in primul tur alegatorul voteaza pentru candidatul preferat, in cel de-al doilea, multi alegatori vor vota pentru candidatul care li se pare mai putin rau, dintre cei doi ramasi in cursa. Adica, alegatorul voteaza in asa fel incat sa elimine candidatul pe care il considera de neacceptat. Aceasta situatie se exprima prin formula: 'Daca la primul tur alegi, la al doilea elimini'. Mentionam ca de regula intre turul 1 si 2 de scrutin se poarta negocieri intre partidele politice in vederea constituirii de aliante pentru sustinerea candidatilor ramasi in cursa.

Avantajele acestui sistem sunt:

. asigura cea mai stransa legatura intre cel ales si alegator, acesta din urma fiind cel care inainte de alegere face o analiza a capacitatii celui care candideaza desemnandu-l sau nu ca reprezentant in cadrul Parlamentului;

. este un sistem simplu si presupune o intelegere mai buna a procesului electoral din partea cetatenilor, intrucat fiecare circumscriptie electorala desemneaza un singur reprezentant, iar toate operatiunile de alegere se desfasoara la nivelul circumscriptiei.

. la nivel national se asigura o majoritate parlamentara stabila in contextul in care exista un sistem bipartid, ceea ce faciliteaza guvernarea;

cel ales isi poate sustine mai usor ideile si programul sau lansat in campania electorala, el nemaiavand in acest caz de luptat si cu ideile celor din partid care, in cazul scrutinului de lista l-au inclus pe lista alesilor impunandu-i o anumita linie pe care el trebuie sa o respecte;

este un mijloc de combatere a absenteismului electoral.

Dezavantajele sunt urmatoarele:

nu corespunde pluralismului politic - in cazul existentei mai multor partide scrutinul uninominal ar putea duce la situatia in care in Parlament sa ajunga membrii mai multor partide si sa nu se poata ajunge la o intelegere cu privire la programul de guvernare. Mai mult, Parlamentul ar fi lipsit de o majoritate parlamentara care sa impuna un program de guvernare viabil.

. se micsoreaza caracterul politic al Parlamentului - Parlamentul astfel format devenind mai mult un corp de elite (locale sau regionale).In acest caz este mai putin importanta pentru alegator optiunea politica a candidatului, primand personalitatea si chiar carisma acestuia.

. lipsa de reprezentare a minoritatilor, care pot fi uneori importante. Insa, daca miza electorala este o functie unica, nu se poate proceda altfel.

. implica cheltuieli mai mari din partea candidatilor pentru sustinerea campaniei electorale

. se pierd voturi ca urmare a aplicarii acestui sistem, intrucat iese invingator cel care a obtinut cele mai multe voturi. In exemplul dat candidatul F va castiga cu un total de 20 %, desi cei care nu l-au votat au fost in proportie de 80%. Acesta este cel mai mare dezavantaj al scrutinului uninominal.

2. Reprezentarea proportionala

Pentru eliminarea deficientelor scrutinului majoritar s-a imaginat solutia reprezentarii proportionale. Aceasta are la baza ideea exprimata inca de Aristotel, ca fiecare grupare de opinie trebuie sa aiba asigurata reprezentarea, proportional cu forta numerica. Astfel, adunarea celor alesi trebuie sa reprezinte la scara redusa varietatea societatii in ansamblu.

Potrivit acestui sistem mandatele parlamentare se impart candidatilor proportional cu voturile obtinute in alegeri, astfel incat exista un raport direct proportional intre mandatele parlamentare obtinute de fiecare partid politic in parte si votul pe care electoratul le-a dat acestor partide. Marele pericol care pandeste acest sistem este ca, in cazul unei societati divizate intr-un mare numar de optiuni politice reprezentarea tuturor acestora poate face tara neguvernabila.

Reprezentarea proportionala utilizeaza liste de candidati stabilite de partidele politice. Regula in cadrul acestei modalitati de scrutin o constituie listele blocate, alegatorul neputand face nici un fel de modificari in listele electorale propuse de partide. Din acest motiv, se voteaza partide politice, nu persoane. Exista insa doua cazuri aparte:

votul preferential - permite alegatorului sa modifice lista candidatilor propusi de partide prin schimbarea ordinii numelor de pe lista. Aceasta modalitate face posibila exprimarea optiunii electoratului cu privire la persoanele din partidul cu care voteaza;

panasajul - da posibilitatea alegatorului sa voteze o lista care a conceput-o singur prin inscrierea in acea lista a unor nume luate de pe mai multe liste cu candidati depuse de diverse formatiuni politice. Are dezavantajul de a fi o modalitate complicata din punct de vedere tehnic, insa in acest mod vor fi desemnate acele persoane dorite de alegator.

Cea mai importanta problema a acestui mod de scrutin este cea a atribuirii mandatelor intre liste. Aceasta problema admite mai multe solutii. Astfel, exista: reprezentarea proportionala integrala si reprezentarea proportionala aproximativa.

In cazul reprezentarii proportionale integrale se stabileste un coeficient electoral, care este catul dintre numarul total de voturi valabil exprimate si numarul mandatelor de atribuit.

De exemplu, daca sunt 5.000.000 de voturi exprimate si 500 de mandate de atribuit, coeficientul electoral este 10.000. In continuare, se imparte numarul de voturi obtinute de fiecare lista la coeficientul electoral si se obtine numarul de mandate ce se atribuie fiecarei liste. Inconvenientul acestei metode consta in faptul ca rezultatul impartirii presupune resturi, care pot fi mari, si care sunt neglijate din calcul. In acest fel, ramane un numar de mandate neatribuite, impunandu-se o noua repartizare, si aici apar dificultatile si nuantarile. O formula este aceea ca, partidul cu cele mai multe mandate le ia si pe cele neatribuite.

Pentru a lua in calcul si resturile care raman in urma impartirii la coeficientul electoral a numarului de voturi obtinute de fiecare partid, se utilizeaza repartizarea proportionala aproximativa.

Din multitudinea de formule de calcul ce pot fi folosite in cadrul acestui sistem, le vom prezenta numai pe cele doua devenite clasice: metoda resturilor (celor mai mari resturi) si metoda Hondt.

Sa presupunem ca intr-o circumscriptie in care se acorda 5 mandate avem 200.000 de voturi valabil exprimate, repartizate intre 4 liste depuse, dupa cum urmeaza:

- partidul A - 86.000

- partidul B - 56.000

- partidul C - 38.000

- partidul D - 20.000

Atribuirea celor 5 mandate, conform metodei resturilor se face astfel:

- se determina coeficientul electoral:

nr.voturi exprimate/ nr.mandate = 200.000 : 5 = 40.000

- se imparte numarul de voturi obtinute de fiecare lista la acest coeficient

partidul A = 86.000 : 40.000 = 2 mandate, rest 6.000

partidul B = 56.000 : 40.000 = 1 mandat, rest 16.000

partidul C = 38.000 : 40.000 = 0, rest 38.000

partidul D = 20.000 : 40.000 = 0, rest 20.000

Au fost atribuite 3 din cele 5 mandate.

Se ordoneaza, in ordine descrescatoare, resturile:

partidul C - 38.000

partidul D - 20.000

partidul B - 16.000

partidul A - 6.000

Cele doua mandate ramase se acorda unul partidului C si celalalt partidului D.

Deci in final, atribuirea mandatelor este urmatoarea:

partidul A - 2 mandate

partidul B - 1 mandat

partidul C - 1 mandat

partidul D - 1 mandat

Luand acelasi exemplu, dar aplicand metoda Hondt, numarul de voturi obtinute de fiecare lista se imparte succesiv la 1, 2, 3, 4, 5 (5 fiind numarul de mandate pentru circumscriptia respectiva):

partidul A - 86.000 43.000 28.666 21.500 17.200

partidul B - 56.000 28.000 18.666 14.000 11.200

partidul C - 38.000 19.000 12.666 9.500 7.600

partidul D - 20.000 10.000 6.666 5.000 4.000

Se iau in ordine descrescatoare primele 5 numere din tabelul obtinut:

86.000

56.000

43.000

38.000

28.666

Numarul 28.666 se numeste repartitor, intrucat numarul de mandate atribuite fiecarei liste se obtine impartind prin el numarul de voturi obtinut de lista respectiva. Vom avea:

partidul A - 86.000 : 28.666 = 3 mandate

partidul B - 56.000 : 28.666 = 1 mandat

partidul C - 38.000 : 28.666 = 1 mandat

partidul D - 20.000 : 28.666 = 0

Rezultatul scrutinului, obtinut prin cele doua metode, se prezinta astfel:

Prin metoda resturilor Prin metoda Hondt

partidul A - 2 mandate partidul A - 3 mandate

partidul B - 1 mandat partidul B - 1 mandat

partidul C - 1 mandat partidul C - 1 mandat

partidul D - 1 mandat partidul D - 0

Se remarca usor ca metoda Hondt favorizeaza partidul cel mai puternic. Astfel, daca impartim numarul de voturi obtinute de fiecare partid la numarul de mandate atribuite, rezulta ca partidului A, care a obtinut 3 mandate, ii revin 28.666 voturi/mandat, in timp ce partidului B ii revin 56.000 voturi pentru un mandat de aceeasi valoare. Disproportia este evidenta, ceea ce demonstreaza elocvent ca modul de scrutin nu este neutru.

Sistemul reprezentarii proportionale prezinta urmatoarele avantaje :

. parlamentul format reprezinta destul de fidel si exact cetatenii;

avantajeaza multipartidismul si asigura reprezentarea in parlament a tuturor opiniilor,si optiunilor in raport cu forta lor in electorat;

permite si implica anumite conditionari legate de realizarea pragului electoral, avantajand astfel partidele ale caror programe sunt mai larg receptate de electorat si nu personalitatile marcante din partide;

desfasurandu-se intr-un singur tur, evita aranjamentele si speculatiile politice determinate de un al doilea tur.

Dezavantajele[5] sunt urmatoarele:

presupune ruperea legaturii dintre ales si alegator

este greu de inteles de catre alegator din cauza dificultatilor calculelor matematice utilizate.

permite si reprezentarea partidelor mai mici.

Mentionam ca, modurile de scrutin prezentate sunt modelele tipice. In realitate, de cele mai multe ori, se folosesc diverse combinatii ale acestora. Evident, partidul de la putere va legifera modul de scrutin care i se pare mai avantajos.