Consiliul European

Consiliul European

In literatura juridica despre Consiliul European fie nu se aminteste nimic[1], fie este tratat alaturi de Consiliul de Ministri (Consiliul Uniunii Europene) sub denumirea generala de 'Consiliul' (ceea ce poate genera confuzii).

In fapt, Consiliul European a parut in practica drept rod al unei initiative politice a reuniunii intr-o conferinta la cel mai inalt nivel al reprezentantilor statelor membre si ai Comunitatii. Consacrarea Consiliului European este realizata de AUE in urmatorii termeni: 'Consiliul European reuneste sefii de state sau de guverne ale statelor membre ca si presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de ministri afacerilor externe si de un membru al Comisiei. Consiliul European se reuneste cel putin de doua ori pe an'. Din art. 3 care se refera la institutiile comunitare, puterile si competentele acestora rezulta ca AUE nu a creat o noua institutie, din Consiliul European, ci doar a consacrat juridic existenta unei reuniuni la cel mai inalt nivel si caracterul regulat al dezbaterilor.

De fapt, textul AUE nici nu defineste rolul Consiliului European. Definirea rolului Consiliului European, ca fiind cel mai inalt forum care se pronunta asupra principalelor probleme ce privesc soarta Comunitatilor si procesul de integrare - ca de altfel si propunerea franco-germana - de creare a UE, se va realiza prin 'Declaratia solemna de la Stuttgart asupra Uniunii Europene' (actul final al reuniunii 'la varf' din 1983).

Din definitia amintita rezulta ca atributiile Consiliului European sunt:

- reprezinta locul unde principalii conducatori ai statelor membre isi expun punctele de vedere si delibereaza asupra problemelor de interes comun indeosebi cooperarea politica;

- reprezinta un forum de accelerare a integrarii;

- functioneaza ca o instanta de apel pentru situatii care nu au putut fi solutionate de celelalte organe indeosebi de Consiliu[2].

Actele Consiliului European - declaratii, orientari, directive generale - desi nu sunt obligatorii pentru state si Comunitati, au caracterul unor angajamente politice importante care tin, in primul rand Consiliul si Comisia sa adopte acte proprii cu caracter obligatoriu conform competentelor celor doua institutii.

Consiliul European, considerat a fi puterea politica suprema, a dus la diminuarea partiala a puterilor institutiilor deoarece:

- Consiliul (de Ministri) a incetat de a mai fi puterea suprema de decizie atata timp cat deasupra sa se afla o instanta de apel abilitata sa solutioneze toate problemele asupra carora Consiliul nu a putut hotari;

- Comisia nu mai este singurul organ cu initiativa politica, deoarece in materiile mai importante si mai ales cand trebuie depasit cadrul strict al tratatelor pentru a se lua o hotarare este necesar avizul Consiliului European (si pe cale de consecinta Comisia nu are in aceasta situatie un rol de initiativa politica ci doar un rol de asistenta).

- si Parlamentului European i-a fost diminuat rolul de organ de control politic asupra Comisiei[3].

Rezolutia din 12 decembrie 1990 a Parlamentului European - asupra bazelor constitutionale ale Uniunii Europene - a prevazut ca institutiile Uniunii Europene sunt: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justitie (art. 27) iar mai apoi Tratatul de la Maastricht, in art. D a stabilit: 'Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si defineste orientarile politice generale.

Consiliul European reuneste sefii de state sau de guverne ai statelor membre si Presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de ministri afacerilor externe ai statelor membre si de un membru al Comisiei. Consiliul European se reuneste de cel putin doua ori pe an sub presedentia sefului de stat sau de guvern al statului membru care asigura presedentia Consiliului.

Consiliul European prezinta Parlamentului European un raport la sfarsitul fiecarei reuniuni, ca si un raport scris anual asupra progreselor realizate de Uniune'.

Desi din textul citat nu rezulta vreo ierarhie intre institutii - unul dintre principiile sistemului institutional fiind principiul echilibrului intre organele de baza, realizat prin puterile conferite fiecarui organ, atributiile si mijloacele de care dispun pentru realizarea atributiilor - totusi, prin puterile conferite de principal organ politic responsabil cu dezvoltarea constructiei comunitare, prin raporturile cu principalele organe decizionale, Consiliul European devine institutia suprema a Uniunii Europene si in aceasta calitate a hotarat, in ultimii ani, linia politica generala a Uniunii.

Rolul Consiliului European este intarit de Tratatul de la Amsterdam (1997) care arata: 'Consiliul European defineste principiile si orientarile generale ale politicii externe si de securitate comune, inclusiv pentru problemele care au implicatii in domeniul apararii. Consiliul European stabileste strategii comune care vor fi implementate de Uniune in domeniile in care statele membre au interese comune importante. Strategiile comune precizeaza obiectivele si durata lor, precum si mijloacele care vor trebui furnizate de Uniune si de statele membre. Consiliul ia deciziile necesare pentru definirea si implementarea politicii externe si de securitate comune pe baza orientarilor generale stabilite de Consiliul European.