Tribunalul de prima instanta

Tribunalul de prima instanta[1]

Actul Unic European in amendamentul la Tratatul CEE (art. 168 a) prevede: 'la cererea Curtii de Justitie si dupa consultarea Comisiei si a Parlamentului European, Consiliul poate, prin decizie unanima sa ataseze Curtii de Justitie o Curte care sa aiba ca jurisdictie audierea si decizia in prima instanta, supusa dreptului de apel la Curtea de Justitie numai in cazuri referitoare la indeplinirea unor prevederi ale legii pentru anumite tipuri de actiuni inaintate de persoane fizice sau juridice. Respectiva Curte nu va avea competenta sa audieze si sa ia decizii in cazurile inaintate de statele membre sau de institutiile comunitare, sau a problemelor inaintate pentru decizii preliminare' (cfm. art. 177). Rezulta ca Actul Unic European isi releva o data in plus importanta prin crearea unui nou organ jurisdictional alaturi de Curtea de Justitie.

Consiliul dupa procedura amintita - la cererea Curtii, dupa consultarea Comisiei si a Parlamentului European, statuand cu unanimitate de voturi - a hotarat, prin decizia 35/591 din 24 octombrie 1988, crearea Tribunalului de Prima Instanta.

Organizarea, functionarea si atributiile acestui organ sunt reglementate de:

- Tratatele constitutive astfel cum au fost modificate prin Actul Unic European.

- Statutul Curtii (modificat in 1988) astfel cum e prevazut in Protocolul asupra Statutului Curtii de Justitie (in Protocolul anexa la Tratatul privind Uniunea Europeana, Tratatul instituind Comunitatea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice)[2].

- Regulamentul de procedura elaborat de Tribunalul de prima instanta cu acordul Curtii.

Tribunalul de prima instanta nu este o noua institutie ci un organ complementar in raport cu Curtea de Justitie reprezentand acelasi interes si avand aceeasi finalitate lucru care rezulta din art. 26 al Tratatului de la Nisa care prevede: 'Curtea de Justitie si Tribunalul de prima instanta asigura, in cadrul competentelor lor, respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea prezentului tratat'.

Tribunalul este compus din 15 membri al caror statut este acelasi ca si al membrilor Curtii in privinta incompatibilitatilor, a privilegiilor si a imunitatilor (cu precizarea ca imunitatea de jurisdictie poate fi ridicata doar de Curtea de Justitie dupa ce in prealabil a fost consultat Tribunalul); judecatorii sunt alesi dupa aceleasi criterii ca si in cazul Curtii si dupa aceeasi procedura[3].

Tribunalul de prima instanta nu are - spre deosebire de Curtea de Justitie - in alcatuire avocati generali, motiv pentru care membrii Tribunalului - cu exceptia Presedintelui - pot fi functiona in egala masura ca judecatori sau avocati generali - cu precizarea ca in cazul in care un magistrat a avut functia de avocat general nu mai poate participa la deliberari ca judecator pentru cauza respectiva[4].

Activitatea Tribunalului se desfasoara permanent fie in plen, fie in camere compuse din 3 sau 5 judecatori (in anumite cazuri Tribunalul poate statua printr-un judecator unic si de asemenea, prin regulamentul de procedura, se poate stabili ca Tribunalul sa se reuneasca in Mare Camera, in cazurile si in conditiile stabilite in acesta). Mandatul membrilor Tribunalului este de 6 ani - si poate fi reinnoit partial la fiecare trei ani, fara limita, iar - presedintele este ales - dintre membrii Tribunalului - pe o perioada de trei ani (mandatul presedintilor camerelor de 5 judecatori putand fi reinnoit doar o singura data).

Tribunalul de prima instanta, ca si Curtea de Justitie - isi are sediul la Luxemburg - dar functional, el este independent avand propriul sau serviciu de grefa, compus dintr-un grefier numit de Tribunal si aflat sub autoritatea presedintelui, in schimb, o serie de servicii - biblioteca, cercetare, traduceri - sunt comune pentru cele doua organe (presedintii Curtii siTribunalului fixand, de comun acord, modul de folosire a serviciilor comune)[5].

Tribunalul de prima instanta este competent sa hotarasca in urmatoarele materii:

- litigii intre Comunitati si personalul acestora;

- recursul in anulare si pentru carente cand este formulat de o persoana fizica sau o persoana juridica de drept privat impotriva unei institutii;

- recursul in anulare si pentru carente formulate de o intreprindere sau un grup de intreprinderi impotriva Comisiei;

- recursul pentru dezdaunari, cand se cere repararea pagubei create de o institutie;

- recursurile formulate impotriva deciziilor camerelor jurisdictionale in baza art. 26 din Tratatul de la Nisa;

- chestiuni prejudiciale, formulate in temeiul art. 234 in domenii prevazute de statut. In cazul in care Tribunalul de prima instanta apreciaza ca litigiul necesita o decizie de principiu susceptibila sa afecteze unitatea sau coerenta dreptului comunitar poate trimite cauza spre solutionare Curtii de Justitie[6].

Procedura Tribunalului de Prima Instanta, in cea mai mare parte identica celei a Curtii de Justitie, prezinta totusi diferente ce tin nu numai de desemnarea avocatilor generali, dar si de raporturile dintre cele doua instante, care se refera la:

- cazurile de declinare a competentei Tribunalului de prima instanta in favoarea Curtii de Justitie[7];

- situatiile de suspendare a procedurii in asteptarea unei decizii a Curtii de Justitie[8];

- cauzele rejudecate de Tribunalul de prima instanta, dupa desfiintarea hotararii sale, in apel, de Curtea de Justitie.

Hotararile date de Tribunal - care au aceeasi forta obligatorie ca si hotararile Curtii - sunt notificate de grefier tuturor partilor, statelor membre si institutiilor (chiar daca nu au fost parte in litigiu). Hotararile Tribunalului de prima instanta pot fi atacate cu recurs in termen de 2 luni de la notificare. Recursul introdus la Curte este limitat la probleme de drept. El poate fi intemeiat pe motive vizand necompetenta Tribunalului, neregularitati de procedura in fata Tribunalului care au adus atingere recurentei si de asemenea pe violarea de catre Tribunal a dreptului comunitar (rezulta ca nu este admisibil un recurs care priveste cuantumul si repartizarea cheltuielilor de judecata[9]).

In recursul impotriva unei decizii a Tribunalului, procedura in fata Curtii comporta cele doua faze - scrisa si orala - dar Curtea poate - dupa ascultarea partilor si a avocatului general - decide fara procedura orala.

Exercitarea caii de atac nu are efect suspensiv, dar partea interesata poate cere Curtii suspendarea executarii (ca si orice alta masura provizorie) pana la solutionarea litigiului in fata Curtii de Justitie.

Daca recursul este intemeiat, Curtea anuleaza decizia Tribunalului; ea poate fie sa hotarasca ea insasi definitiv in proces, atunci cand acesta se afla in stare de judecata, fie sa retrimita cauza Tribunalului.

In cazul returnarii, Tribunalul este legat de chestiunile de drept solutionate prin decizia Curtii.

Daca un recurs formulat de un stat membru sau de o institutie a Comunitatilor care nu au intervenit in litigiul desfasurat in fata Tribunalului este intemeiat, Curtea poate indica, daca considera necesar, care dintre efectele deciziei anulate a Tribunalului sunt considerate ca definitive intre partile in litigiu.