Principiile care guverneaza activitatea institutiilor comunitare

Principiile care guverneaza activitatea institutiilor comunitare

98. Preliminarii. Intrand in Uniunea Europeana, statele membre au fost de acord ca o parte dintre obiectivele lor sa fie infaptuite de catre institutiile comunitare, in limita competentelor atribuite. Altfel spus, institutiile comunitare au fost create pentru a fi facute responsabile de promovarea si protejarea intereselor statelor membre, in conformitate cu prevederile tratatelor comunitare. Sub acest aspect, sistemul politic european, structurat pe institutii, instrumente si obiective proprii, difera atat de sistemele politice ale statelor nationale, cat si de al altor organizatii internationale ori regionale.

Daca in sistemele politice nationale este promovat principiul separarii puterilor in stat, in sistemul politic comunitar european actioneaza principiul reprezentarii intereselor. Cert este ca exista un sistem politic european, in sensul ca exista un sistem institutional diferit de al altor organizatii internationale sau chiar regionale.

Structura institutionala a Comunitatilor Europene a fost creata pornindu-se de la conceptiile si metodele consacrate pana la jumatatea secolului al XX-lea, atat in plan national, cat si in traditia raporturilor internationale. In plus, organizarea institutionala a Uniunii Europene "s-a transformat semnificativ atat prin revizuirile periodice ale tratatelor, ingloband noi zone de politica si/sau noi membri, cat si prin practica de zi cu zi si experienta acumulata" .

Institutiile comunitare se disting fata de celelalte organe comunitare prin faptul ca au competenta de a lua decizii obligatorii fata de statele membre, fata de organele comunitare si fata de persoanele fizice si juridice. Altfel spus, Tratatele institutive, ca elemente ale dreptului comunitar primar, au conferit institutiilor comunitare competente de a adopta norme juridice ce alcatuiesc dreptul comunitar derivat.

Activitatea institutiilor comunitare este guvernata de urmatoarele principii: principiul autonomiei institutiilor comunitare; principiul atribuirii de competente si  principiul echilibrului institutional.

99. Principiul autonomiei institutiilor comunitare, in conditiile in care aceste institutii nu au personalitate juridica, rezulta chiar din Tratatele institutive. Este vorba de recunoasterea competentei fiecarei institutii de a-si hotari propriul regulament, de a-si desemna functionarii publici comunitari s.a. (Tratatul CEE, art. 142, 151 si 162).

100. Principiul atribuirii de competente este enuntat in Tratatul CEE, articolul 4, unde se spune ca "fiecare institutie actioneaza in limitele atributiilor care ii sunt conferite". Altfel spus, institutiile comunitare nu au competente generale, ci doar competente atribuite expres prin Tratatele institutive.

101. Principiul echilibrului institutional, afirmat de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, se refera atat la separarea puterilor, cat si la colaborarea intre puteri. Ca separare a puterilor, echilibrul institutional inseamna ca o institutie comunitara nu poate incalca competentele altor institutii, pe de o parte, si ca o institutie comunitara nu poate renunta sa-si exercite competenta transferand-o altor institutii ori organe extra comunitare, pe de alta parte. Conceput ca si colaborare a puterilor, echilibrul institutional exprima relatiile de participare cooperanta a institutiilor la elaborarea normelor comunitare. Referindu-se la aceasta chestiune, doi autori romani, intr-o recenta lucrare, afirma ca "principiul echilibrului institutional inseamna ca fiecare institutie, parte la elaborarea normelor comunitare, trebuie sa-si exercite competentele pe care Tratatul i le-a conferit in scopul construirii acestui echilibru. Echilibrului trebuie sa i se asigure si respectarea, deci existenta efectiva. Echilibru nu poate fi rupt de nicio institutie comunitara, pentru ca astfel s-ar pune in pericol insasi structura Comunitatii"[2].