Monitorizarea Romaniei de catre Uniunea Europeana

Monitorizarea Romaniei de catre Uniunea Europeana

Summit-ul European de la Copenhaga din vara lui 1993 a constituit un moment istoric prin elaborarea criteriilor de aderare ale viitoarelor tari membre est-europene. Eforturile depuse de aceste state in vederea indeplinirii conditiilor specifice impuse au fost atent monitorizate de catre Uniunea Europeana prin intermediul Comisiei Europene, cat si a Parlamentului European.

1. Rapoartele Comisiei Europene privind progresele inregistrate de Romania [1]

Monitorizarea Romaniei de catre Uniunea Europeana s-a concretizat in rapoarte periodice elabora te de Comisia Europeana referitoare la progresele inregistrate de tara noastra pe drumul aderarii la Uniunea Europeana. Aceste rapoarte descriu relatiile Romaniei cu Uniunea Europeana in cadrul Acordului de Asociere si analizeaza situatia si perspectivele tarii noastre din punct de vedere al criteriilor definite de Consiliul European de la Copenhaga. Rapoartele Comisiei Europene se intocmesc anual incepand cu noiembrie 1998.

Rapoartele Comisiei din octombrie 1999 au recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu Letonia, Lituania, Malta, Slovacia si, in functie de respectarea unor conditii specifice, cu Bulgaria si Romania. Inceperea negocierilor de aderare cu Romania a fost conditionata de o evaluare suplimentara a situatiei economice data fiind sensibilitatea deosebita a acestei componente in cadrul procesului de aderare. De asemenea, s-a mai mentionat ca negocierile cu statele candidate sa se deruleze in functie de progresele facute de fiecare stat candidat in ceea ce priveste respectarea criteriilor de la Copenhaga.

In rapoartele care au urmat celor din 1999 nu se poate afirma ca situatia Romaniei a cunoscut o imbunatatire substantiala. Agenda 2000 sublinia faptul ca Romania indeplineste, in linii generale, criteriile politice. Odata cu trecerea anilor, tara noastra a Inregistrat o serie de progrese privind stabilitatea institutiilor care garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului, precum si respectarea drepturilor si protectia minoritatilor. In noiembrie 2000, a fost apreciat progresul cu privire la situatia copiilor institutionalizati si cu privire la functionarea sistemului juridic. Au existat, insa, o serie de probleme cu privire tratamentul minoritatii rome considerat de catre Comisie ca fiind extrem de discriminatoriu, procesul decizional la nivel national a fost apreciat ca fiind nesatisfacator, urmarindu-se, in acelasi timp si continuarea procesului de demilitarizare a politiei si diminuarea cotelor ridicate ale coruptiei.

In anul 2001, s-a putut constata o ameliorare a eficacitatii puterii legislative, ca si a modului general de functionare a guvernului. A fost continuata reforma procedurilor judiciare, iar punerea in aplicare a noii legislatii privind pietele publice a jucat un rol important in lupta impotriva coruptiei care ramane, totusi, o grava problema in cadrul procesului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Nerealizarile la nivelul anului 2001 au vizat imposibilitatea punerii in aplicare a reformei strategice in domeniul administratiei publice si necesitatea unei mai bune garantari a independentei puterii judiciare.

Progrese importante au fost inregistrate si in domeniul drepturilor omului. Au fost adoptate noi dispozitii legislative cu privire la restituirea bunurilor si tratamentul refugiatilor. Reformele, care vor fi intreprinse ulterior, vor viza modernizarea codului penal si cresterea responsabilitatii politistilor in fata societatii. De asemenea, vor fi continuate eforturile depuse pentru ameliorarea conditiilor de viata in cadrul institutiilor de protectie a copiilor.

A fost adoptata o noua legislatie privind utilizarea limbilor minoritatilor si o strategie nationala pentru ameliorarea situatiei romi lor, strategie care vizeaza combaterea discriminarii generalizate si imbunatatirea conditiilor de viata ale acestora. Masurile care nu si-au gasit o concretizare practica se refera la strategia in favoarea tiganilor, legislatia impotriva discriminarilor generalizate si demilitarizarea politiei.

Raportul din octombrie 2002 subliniaza faptul ca tara noastra a inregistrat progrese importante in domeniul administratiei publice prin lansarea unui vast program de reforme administrative. Au fost crea te noi structuri institutionale care sa continue lupta impotriva coruptiei ce ramane o preocupare majora datorita impactului sau. Romania trebuie sa-si amelioreze procesul decizional si legislativ. In special, guvernul trebuie sa recurga intr-o mai mica masura la ordonantele de urgenta, iar parlamentul trebuie sa faca dovada unei mai bune examinari a legislatiei. Reforma puterii judiciare a avut o anvergura limitata. Din lipsa de resurse, se remarca o functionare greoaie a sistemului judiciar. Solutionarea tuturor acestor probleme ar putea fi posibila in conditiile in care reforma judiciara ar deveni o prioritate politica si in conditiile adoptarii unei strategii globale pentru imbunatatirea functionarii sistemului judiciar.

La nivelul anului 2002, Romania a continuat sa respecte drepturile omului si libertatile sale fundamentale. Ea a realizat importante progrese in ceea ce priveste protectia copiilor, reducand numarul acestora din institutiile de plasament si ameliorandu-le conditiile de viata. A realizat progrese si in ceea ce priveste promovarea egalitatii sanselor intre barbati si femei, creand un cadru institutional ale carui principale directii vizeaza lupta impotriva discriminarilor. Tara noastra trebuie sa mai adopte, insa, o serie de masuri care sa asigure o mai buna protectie a libertatii de exprimare.

Tratamentul minoritatilor a evoluat intr-o maniera pozitiva. Legislatia privind utilizarea oficiala a limbilor minoritatilor a fost pusa in practica rara nici o problema. Au fost adoptate masuri importante cu scopul punerii in aplicare a strategiei nationale pentru imbunatatirea situatiei romilor, obiectivul urmarit fiind combaterea efectiva a discriminari lor si ameliorarea conditiilor lor de viata ceea ce necesita, insa, resurse financiare suplimentare pentru a se obtine, intr-adevar, progrese in acest domeniu.

In ceea ce priveste criteriile economice, se poate afirma ca acestea reprezinta principalul punct slab al Romaniei. In Agenda 2000 se mentiona ca Romania a inregistrat progrese considerabile in crearea unei economii de piata viabile, dar intampina dificultati serioase in a face fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii pe termen mediu. Rapoartele din anii 2000 si 2001 nu au adus o imbunatatire substantiala fata de ceea ce inregistra Agenda 2000 in 1997.

Raportul din octombrie 2002 subliniaza faptul ca, in decursul acestui an, Romania a continuat sa inregistreze progrese in directia unei economii de piata viabile, iar perspectivele in aceasta privinta s-au ameliorat. Ca urmare a punerii in aplicare a unor masuri soli de, Romania ar trebui, ca pe termen mediu, sa faca fata presiunilor concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii.

In ultimii ani, Romania a inregistrat progrese semnificative si in ceea ce priveste stabilitatea macroeconomica si crearea institutiilor necesare unei bune functionari a pietei.

Sintetizand evolutia situatiei economice a Romaniei in perioada 1997-2002, se poate constata faptul ca nu sunt indeplinite criteriile economice de la Copenhaga in conditiile in care economia nationala nu poate fi considerata ca fiind functionala intrucat ea nu poate face fata, pe termen mediu, presiunii concurentiale si fortelor pietei din interiorul Uniunii. Cadrul macro economic este, in continuare, fragil, in ciuda progreselor facute in planul stabilizarii macroeconomice, cadrul legal si institutional ramane caracterizat prin incertitudine, sistemul financiar este vulnerabil, impunandu-se o sporire a oportunitatilor de investitii si restructurarea unui numar mare de intreprinderi.

In ceea ce priveste capacitatea de asumare a obligatiilor ce decurg din calitatea de membru, situatia este impartita daca avem in vedere progresele inregistrate de tara noastra in unele domenii si nerealizarile din altele. In Agenda 2000 se constata ca, in ciuda progreselor realizate, Romania nu a reusit sa transpuna in practica elementele esentiale ale acquis-ului comunitar, in special in ceea ce priveste piata unica, existand o serie de indoieli cu privire la capacitatea de asumare, pe termen mediu, a obligatiilor care decurg din calitatea de membru. Pe de alta parte, trebuie depuse eforturi considerabile, mai ales in ceea ce priveste investitiile, in domeniul mediului inconjurator, transporturilor, problemelor sociale, afacerilor interne, justitiei si agriculturii. Pe scurt, sunt necesare reforme de o mare amploare pentru crearea unor structuri care sa fie capabile sa aplice acquis-ul comunitar.

Raportul din noiembrie 2000 remarca discrepanta intre o serie de domenii (dreptul companiilor, concurenta, transporturi si statistica) in care Romania este foarte avansata in ceea ce priveste adoptarea acquis-ului comunitar si o serie de domenii cu o importanta relativ mai mare (piata interna, agricultura, politica sociala, mediu, industrie, telecomunicatii, justitie si afaceri interne), chiar domenii cheie, la care tara noastra a ramas cu mult in urma. De asemenea, Comisia mai remarca si dificultatile intampinate de administratia .publica in implementarea acquis-ului comunitar.

In 2001, Romania a continuat sa avanseze pe linia adoptarii acquis-ului comunitar. Au fost realizate progrese suplimentare in ceea ce priveste dreptul companiilor si politica concurentei. Domeniul fiscal a cunoscut o serie de realizari, dar in aceasta directie mai este necesara si o modernizare a administratiei fiscale. Progrese au fost realizate si in domeniul privatizarii pentru care sunt necesare in continuare eforturi suplimentare considerabile. Desi Romania a progresat in alinierea unor anumite aspecte ale acquis-ului in agricultura, restructurarea acestui sector abia a inceput, motiv pentru care se impun masuri sustinute pentru intarirea capacitatilor administrative in domeniul agricol.

Domeniul transporturilor a cunoscut o evolutie pozitiva, ca si mediul inconjurator, de altfel, sector care nu dispune, insa, de capacitati administrative care sa permita punerea efectiva in aplicare a noii legislatii adoptate si pentru care nu sunt alocate resurse suficiente.

Politica sociala reprezinta o prioritate a guvernului si, chiar daca Romania a avansat in acest domeniu, se recomanda o imbunatatire a capacitatilor administrative, mai ales in domeniul sanatatii si securitatii la locul de munca.

In domeniul justitiei si afacerilor interne, realizarile au vizat politica vizelor, controlul la frontiere si imigrarile.

In ciuda unor anumite dezvoltari pozitive, autoritatile romane nu au reusit, inca, sa elaboreze un cadru global de actiune pentru controlul intern al finantelor publice, motiv pentru care ele trebuie sa depuna eforturi suplimentare in vederea intaririi capacitatilor administrative in acest domeniu. Romania a evoluat pozitiv si pe linia reformei procedurilor sale bugetare, insa mai trebuie sa adopte o serie de masuri cu privire la bugetul national si resursele proprii.

Capacitatea administratiei publice de a pune in aplicare acquis-ul ramane limitata si constituie un obstacol important in pregatirile pentru aderare ale Romaniei. Probleme ridica si gestionarea fondurilor comunitare, neremarcandu-se nici un progres notabil in dezvoltarea capacitatilor administrative, desi guvernul este preocupat de solutionarea acestei probleme.

In raportul din 2002, se subliniaza necesitatea depunerii unor eforturi suplimentare care sa aiba ca obiectiv intarirea sistemului de supraveghere al pietei, restructurarea sistemului de control alimentar si o mai buna punere in aplicare a legislatiei privind pietele publice. Au fost puse bazele unor progrese viitoare in domeniul liberei circulatii a persoanelor. Eforturi suplimentare au fost depuse si pentru facilitarea liberei circulatii a serviciilor, dar trebuie intarit noul cadru institutional pentru supervizarea serviciilor financiare. Liberalizarea a fost continuata in domeniul circulatiei capitalurilor, Romania asumandu-si angajamentul suprimarii controlului schimburilor si ale unor alte restrictii asupra miscarii capitalurilor.

Romania s-a aliniat la cea mai mare parte a acquis-ului cu privire la dreptul companiilor, dar pirateria si contrafacerile reprezinta, in continuare, o grava problema care nu poate fi depasita decat prin respectarea dispozitiilor existente in vigoare.

In materie de concurenta, transpunerea in plan national a acquis-ului a continuat progresele din anul precedent, aceeasi situatie intalnindu-se si in domeniul fiscal unde sunt necesare ajustari suplimentare. In cadrul administratiei fiscale se impune depunerea unor eforturi sustinute pentru reducerea coruptiei. Sistemele informatice trebuie restructurate pentru a facilita schimbul de informatii automatizate intre Romania si Uniunea Europeana. Pentru dezvoltarea unei bune politici industriale si promovarea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii, trebuie continuata simplificarea si stabilizarea mediului in care actioneaza intreprinderile.

Alinierea la acquis in materie de politica agricola s-a accelerat, dar evolutia legislativa nu a fost insotita de o dezvoltare a structurilor administrative apte sa puna efectiv in aplicare acquis-ul comunitar. Trebuie imbunatatite dispozitiile in materie de inspectie in domeniul fitosanitar si mai ales in sectorul veterinar.

In domeniul social, au fost realizate cateva progrese, dar trebuie sa se insiste pe transpunerea legala in domeniile securitatii muncii, al egalitatii sanselor si al dreptului muncii.

In materie de politica regionala, progresele au fost mai lente, Romania neavand inca o politica clara de coeziune consolidata.

Progresele Romaniei in sectorul transporturilor au fost mai temperate si pot fi considerate ca fiind bune in domeniul transporturilor rutiere si feroviare, acceptabile in domeniul aviatiei si foarte restranse in cazul securitatii maritime.

In materie de telecomunicatii, au fost inregistrate progrese constante, la nivelul anului 2002, remarcandu-se o serie de realizari in pregatirea liberalizarii pietei comunicatiilor si a postei.

In domeniul justitiei si afacerilor interne, Romania a intreprins reforme structurale, fiind necesara o intarire a capacitatilor administrative si judiciare.

Barierele comerciale au fost progresiv suprimate, iar Romania a atins un nivel ridicat de aliniere la acquis-ul comunitar in materie de afaceri externe.

Domeniul financiar a cunoscut o serie de modernizari, fiind introduse sisteme moderne de gestiune si control al finantelor.

Capacitatea administratiei publice de a pune in aplicare acquis-ul comunitar ramane in continuare limitata, constituind o piedica in pregatirea Romaniei pentru aderare. Referitor la gestionarea asistentei financiare din partea Uniunii, guvernul are in vedere elaborarea unui program major de reforma.

Sintetizand prezentarea criteriilor de la Copenhaga in perioada 1997-2002, se poate observa faptul ca rapoartele Comisiei europene reiau anual aceleasi probleme fata de care Romania a luat atitudine, dar nu intr-o masura suficienta, fapt reliefat si de progresele mai temperate realizate de tara noastra de-a lungul celor 5 ani in domeniile care fac obiectul negocierilor de aderare. O alta concluzie care poate fi desprinsa de aici se refera la incapacitatea autoritatilor romanesti de a crea un cadru favorabil transpunerii in plan national a acquis-ului comunitar, lucru care se poate datora, pe de o parte, si necoordonarii institutiilor abilitate sa se ocupe de realizarea obiectivelor integrarii.

In paralel cu monitorizarea realizata de catre Comisia Europeana este realizata si o monitorizare din partea Parlamentului European prin intermediul unor raportori speciali desemnati pentru fiecare tara. In raportul elaborat de catre baroana Nicholson de Winterbourne care este raportorul pentru Romania s-au constatat o serie de probleme cu privire la drepturile minoritatilor, ale copiilor, criteriile economice (caz in care se impun necesitatea unor reforme economice majore, imbunatatirea situatiei din agricultura, o mai buna protectie a mediului Inconjurator, dezvoltarea IMM-urilor), capacitatea de adoptare si de implementare a acquis-ului comunitar (in aceasta situatie urmarindu-se reformarea administratiei publice, inlaturarea coruptiei). Aspectele pozitive au vizat contributia importanta a tarii noastre la mentinerea stabilitatii in Europa de Sud-Est, prelungirea programului RICOP si incercarile guvernului de la Bucuresti de a obtine aprobarea din partea Uniunii Europene ca cetatenii romani sa circule in spatiul comunitar fara a mai fi nevoiti sa obtina viza.

2. Examinarea analitica (Screening-ul)

O atentie deosebita, in cadrul procesului de monitorizare a Romaniei de catre Uniunea Europeana, a fost acordata progreselor inregistrate de tara noastra in adoptarea acquis-ului comunitar. Comisia Europeana a creat in 1997 un mijloc de monitorizare a procesului de armonizare legislativa in statele candidate, in acest scop recurgand la TAIEX[2] si creand o baza de date in care institutiile romanesti au inclus informatiile legislative.

Procesul de examinare analitica a fost lansat in martie 1998, concomitent cu deschiderea oficiala a negocierilor de aderare si este cunoscut sub denumirea de screening. La acest proces, au participat nu doar cele 6 state care si-au inceput negocierile in anul 1998 la recomandarile Comisie Europene din cadrul Agendei 2000, ci si celelalte state candidate: Bulgaria, Romania, Letonia, Lituania, Malta si Slovacia.

Procesul de screening a avut ca obiectiv o mai buna intelegere de catre tarile candidate a regulilor care stau la baza functionarii Uniunii Europene si identificarea mai clara a problemelor care trebuie abordate pe masura ce are loc adoptarea si aplicarea acquis-ului comunitar. In ceea ce priveste statele candidate din cel de-al doilea val, screening-ul servea si ca instrument de pregatire a procesului de negociere. Procedura de screening este esentiala pentru procesul de negociere a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, avand in vedere faptul ca ea va servi ca baza pentru negocierile bilaterale dintre tara noastra si Uniunea Europeana.

Ca urmare a evaluarii situatiei Romaniei de catre expertii comunitari, s-a constatat  realizarea unui progres real in armonizarea legislatiei, insa foarte multe probleme au aparut ulterior, in etapele de aplicare efectiva a acesteia. De remarcat este faptul ca Romania se situeaza inaintea multor tari membre la aplicarea legislatiei in domeniul cailor ferate sau al crearii autoritatilor nationale de reglementare in domeniile pietei interne de electricitate si de gaz natural si este la acelasi nivel de aplicare al normelor de securitate nucleara. Realizari mai putine se constata in domeniul securitatii maritime si rutiere, al liberei circulatii a capitalului, armonizarii cu spectrul european de radio-frecventa, legislatiei in domeniul audiovizualului, crearii stocurilor de petrol etc.

Examinarea analitica a acquis-ului s-a incheiat la jumatatea anului 1999, cu exceptia capitolului 7 - Agricultura, amanat cu trei luni, motivul invocat fiind complexitatea politicii agricole comune a Uniunii Europene.