Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca: dreptul de intrare si rezidenta; liberul acces la angajare si egalitatea de tratament; dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa desfasurarea unei activitati salariate

Libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca: dreptul de intrare si rezidenta; liberul acces la angajare si egalitatea de tratament; dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa desfasurarea unei activitati salariate; limitare pe motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica

CONCEPTE CHEIE:

Domeniu de aplicare

Continut material institutii competente

Libertatea de stabilire si cea de a presta servicii

I. LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI A FORTEI DE MUNCA

Libera circulatie a muncitorilor se defineste prin dreptul de a raspunde la oferte privind locuri de munca, de a se deplasa in acest scop pe teritoriul statelor membre, de a ramane pe teritoriul statelor membre pentru a desfasura o activitate, precum si de a ramane pe teritoriul unuia din acestea dupa ce o persoana a desfasurat o activitate (art.48 par.3).

Curtea de Justitie a marcat, la randul sau, importanta acestui principiu subliniind ca articolul 48 este direct aplicabil in sistemele juridice din fiecare stat membru facand inaplicabila orice dispozitie juridica nationala contrara (Comisie c. Republica Franceza, cazul nr.167/73).

Legislatie derivata

a) Directiva 68/36o privind drepturile de intrare si resedinta;

b) Regulamentul nr.1612/68 privind accesul la conditiile de angajare;

c) Regulamentul nr. 1251/70 privind dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa angajarea in acel stat;

d) Directiva 64/221 privind dreptul statelor membre de a deroga de la prevederile liberei circulatii pe motiv de ordine publica, securitate publica sau sanatate publica.

e) Directiva 2004/38 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului CEE nr. 1612/68 si de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE,90/365/CEE si 93/96/CEE

A. DOMENIU DE APLICARE

In principiu, numai lucratorii din statele membre au libertatea de a circula in cadrul Comunitatii, dar fiecare stat membru stabileste, conform propriei legislatii, cine ii sunt cetatenii, ca si modalitatile de pierdere si dobandire a cetateniei.

Membrilor familiei lucratorului care se deplaseaza li se asigura, de asemenea, dreptul de intrare si sedere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.

B. CONTINUTUL MATERIAL

1. Dreptul de intrare si de sedere

Dreptul de intrare pe teritoriul unui stat membru pe baza unei carti de identitate valabile sau a unui pasaport valabil, precum si necesitatea de a nu se impune cetatenilor Uniunii nici o viza de intrare sau formalitate echivalenta (art.5(1)).

dreptul de sedere in statul membru gazda pentru o perioada de cel mult trei luni

dreptul de sedere pentru o perioada mai mare de trei luni (conditii in care se acorda)

2. Liberul acces la angajare si egalitatea de tratament

Dreptul de a raspunde la oferte de munca efectiv facute este consacrat de Regulamentul Nr.16l2/68.

Titlul I (art.1-6) instituie libertatea in procesul angajarii. Astfel, orice cetatean al unui stat membru are dreptul sa desfasoare o activitate, ca persoana angajata, pe teritoriul unui alt stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat (art.1).

Titlul II al Regulamentului Nr. 16l2/68 (art.7-9) contine dispozitii privind angajarea si egalitatea de tratament. Acestea se refera la :

a) Conditiile de munca

b) Avantajele sociale si in legatura cu taxele

c) Accesul in scolile de pregatire profesionala sau in casele de pensionari

d) Drepturi sindicale; drepturi de reprezentare si management

e) Locuinte

proprietatea locuintei necesare (art.9).

Prin dispozitiile incluse in Titlul II al Regulamentului 1612/68 si care se adauga celor din Tratatul CEE (art.7,48,52 si 59), se desfiinteaza orice discriminare bazata pe cetatenie intre lucratorii statelor membre.

Titlul III al Regulamentului Nr. 1612/68 (art.10-12) contine dispozitii privind membrii de familie ai lucratorului migrant referitoare la:

a) Rezidenta

b) Angajare

c) Accesul copiilor la cursurile de pregatire profesionala si ucenicie

3. Dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa desfasurarea unei activitati salariate in acel stat

Directiva 2004/38 cuprinde in cadrul Capitolului IV dispozitii referitoare la dreptul de sedere permanenta. Regula generala pe care ea o introduce pentru cetatenii Uniunii Europene si membrii familiilor lor este aceea conform careia cetatenii Uniunii care si-au avut resedinta legala in statul membru gazda pe o perioada neintrerupta de cinci ani au dreptul de sedere permanenta in statul respectiv (art. 16 alin.1

Dreptul de sedere permanenta in statul membru gazda se acorda inaintea incheierii unei perioade neintrerupte de cinci ani de sedere in anumite conditii (a se retine aceste conditii).

4. Angajarea in administratia publica

Conform art. 48(4) al Tratatului CEE, statele membre pot refuza sau restrange accesul la locurile de munca din domeniul administratiei publice pe temeiul cetateniei lucratorului.

Restrictii ale dreptului de intrare si dreptului de sedere pe motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica

Articolele 48(3) si 56 ale Tratatului CEE prevad posibilitatea limitarii liberei circulatii a lucratorilor.

Directiva 2004/38 stabileste principiile pe baza carora un stat poate refuza intrarea sau rezidenta acelora care, in alte conditii ar fi eligibili, pe temeiul ordinii publice, securitatii publice sau sanatatii publice. In al doilea rand, ea stabileste o serie de garantii procedurale care trebuie sa fie respectate de autoritatile competente atunci cand se pune problema excluderii unor straini pe baza unuia din motivele amintite.

C. INSTITUTII COMPETENTE

Autoritatea competenta in domeniul liberei circulatii a lucratorilor este Consiliul. Acesta, conform art.49 al Tratatului C.E.E., astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Maastricht, respectand o anume procedura (stabilita in art.189 B si dupa consultatea Comitetului Economic si Social), dispune, prin directive si regulamente, masurile necesare in vederea realizarii liberei circulatii.

Prin adoptarea Deciziei Comisiei nr 2003/8/CE din 23 decembrie 2002 referitoare la punerea in aplicare a Regulamentului CEE nr. 1612/68 al Consiliului in ceea priveste compensarea ofertelor si cererilor de locuri de munca, s-a urmarit intarirea retelei de servicii de ocupare europene, cunoscute sub acronimul EURES (EURopean Employment Services), instituita prin Decizia nr. 93/569/CEE (decizie abrogata prin noul act comunitar).

D. LIBERTATEA DE STABILIRE SI CEA DE A PRESTA SERVICII

Libertatile oferite lucratorilor conform art. 48 al Tratatului CEE au fost asigurate si celor ce desfasoara o activitate independenta sub forma unui drept de stabilire (art.52-58) si a dreptului de a presta servicii (art.59-66).

Dreptul de stabilire este dreptul de instalare intr-un alt stat membru, in mod permanent sau semipermanent, ca persoana individuala, ca partener sau companie pentru a desfasura o anumita activitate.

Dreptul de a presta servicii inseamna asigurarea de servicii intr-un stat de catre o persoana stabilita in alt stat. In acest caz, nu este necesar a rezida, chiar temporar, in statul in care serviciul este prestat.

Dreptul de stabilire prevazut in tratatele comunitare este de aplicabilitate directa.

Regimul juridic al libertatii de prestari servicii si de stabilire este detaliat in Directiva 2004/38.