Libera circulatie a marfurilor

Universitatea  'Spiru Haret' - Facultatea de drept si  administratie publica

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

ABREVIERI

alin. - alineat

art. - articol

A.E.L.S. - Asociatia europeana a liberului schimb;

C.E.C.O. - Comunitatea europeana a carbunelui si otelului;

C.E.E. - Comunitatea economica europeana;

C.E.E.A. - Comunitatea europeana a energiei atomice;

G.A.T.T. - Acordul general pentru tarife si comert;

N.C. - Nomenclatorul combinat;

O.C.D.E. - Organizatia pentru cooperare si dezvoltare economica;

T.C.E. - Tratatul instituind Comunitatea Europeana;

T.V.C. - Tarif vamal comun.

U.E. - Uniunea Europeana

BIBLIOGRAFIE

Marin Voicu, "Dreptul comunitar - Note de curs", Biblioteca Facultatii de Drept a Universitatii "Spiru Haret", 2003;

Marin Voicu, "Politicile comune ale Uniunii Europene", Ed. Lumina Lex, 2005;

Augustin Fuerea, "Drept comunitar al afacerilor", Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006;

Walter Cairns, "Introducere in legislatia Uniunii Europene", Ed. Universal DALSI, Bucuresti 2001;

Dr. Camelia Stoican, "Libera circulatie a persoanelor in Uniunea Europeana", Ed. Oscar Print, Bucuresti, 2001;

Octavian Manolache, "Dreptul Comunitar", Ed. ALL, Bucuresti, 1996;

Emilian Dobrescu, "Integrarea economica in Uniunea Europeana", Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1995;

Notiuni introductive privind Uniunea Europeana.

Premisele aparitiei Comunitatilor Europene .

In decembrie 1945 s-au pus bazele unei noi ordini monetare prin Tratatul de la Bretton Woods, iar in 1947 a aparut GATT.

La 19 septembrie 1946 primul ministru englez Winston Churchill a prezentat optiunile sale privind viitorul Europei dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, afirmand necesitatea construirii statelor unite ale Europei. Ideea unei Europe unite nu era noua; ea mai fusese vehiculata in diferite imprejurari.

In plan economic se remarca lansarea de catre S.U.A., in anul 1947, a Planului Marshall[2] de ajutorare a statelor Europei aflate in dificultati economice si sociale la sfarsitul razboiului. In legatura cu aplicarea Planului Marshall, la 16 aprilie 1948 a fost infiintata O.E.C.C., care ulterior s-a transformat in O.C.D.E.

Evolutii ulterioare.

Ca urmare a unei activitati politico - diplomatice, sub impulsul Frantei si Germaniei s-au realizat procese importante in directia unificarii europene, care s-a concretizat prin adoptarea la 25 martie 1957 a Tratatului de la Roma, care cuprinde de fapt 2 tratate :

EUROATOMUL - prevede reglementarea in comun a productiei materiei nucleare, exploatarea in comun a mijloacelor de care dispun statele membre, un schimb de informatii si un sistem comun de brevete si inventii;

Tratatul privind Economia Europeana ( C.E.E.) - prevede urmatoarele libertati :

libertatea de circulatie a marfurilor;

libertatea de circulatie a capitalurilor;

libertatea de circulatie a serviciilor.

Nu toate activitatile intrau sub incidenta acestor acorduri.

Obiectivul Tratatului de la Roma a constat in realizarea unui spatiu economic largit in care intreprinderile celor 6 state semnatare ale acestui tratat puteau opera in conditii de concurenta loiala si reala. Reusita implementarii Tratatului a demonstrat ca obiectivele fundamentale, respectiv diminuarea tuturor obstacolelor vamale si crearea unei Uniuni vamale a fost finalizata cu un an mai devreme.

In anul 1960 la Stockholm are loc o Conventie privind infiintarea Asociatiei Europene a Liberului Schimb - AELS.

In 1973 au aderat la Comunitate : Anglia, Irlanda si Danemarca. Grecia a semnat Tratatul in 1979, iar Spania si Portugalia in 1985. Austria, Suedia si Finlanda au devenit membre ale Uniunii la 1 ianuarie 1995.

Instituirea Uniunii Europene.

Tratatul de la Maastricht.

O etapa decisiva a procesului de integrare a inceput odata cu semnarea de catre cei 12 membri ai Comunitatii Europene la 7 februarie 1992 a Tratatului de la Maastricht privind instituirea unei Uniuni Europene.[4]

Prin Tratatul de la Maastricht se creaza o Uniune Europeana fondata pe comunitatile europene si completata prin formele de cooperare si politicile prevazute in Tratat. Potrivit Tratatului noua constructie europeana se sprijina pe trei piloni :

I.     Comunitatile Europene : CECO, CEE, CEEA;

II.       Politica externa si securitatea comuna;

III.     Cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne.

Tratatul de la Maastricht a consacrat importante evolutii in domeniul politicii economice si monetare care constituie instrumentul principal al actiunilor statelor membre.

Obiectivele fundamentale ale Tratatului de la Maastricht :

a) largirea obiectivelor integrarii;

b) realizarea unei identitati internationale ale Uniunii;

c) uniune politica si militara;

d) politica comuna in domeniul relatiilor internationale de securitate;

e) cooperare in materie de politie, justitie si afaceri interne;

f)  coeziune economica si sociala;

g) cetatenie europeana;

h) unificarea reglementarilor si rezolvarea comuna a unor aspecte sociale, cum ar fi : protectie sociala, somaj, sanatate, protectia consumatorului, mediu, cultura, sport, etc.;

i)  uniune economica si monetara si moneda unica europeana.

Libertatile fundamentale ale Uniunii Europene

Consideratii generale.

Libertatile fundamentale au fost realizate, in cea mai mare parte a lor, in cursul perioadei de tranzitie, potrivit Tratatului, prin dispozitii de procedura si prin actiuni de restrictii sau interdictii.

Prin piata interna se intelege un spatiu fara frontiere interne care trebuie sa functioneze in aceleasi conditii ca o piata nationala : marfurile, persoanele, serviciile si capitalurile trebuie sa circule in cadrul ei fara nici un control la frontierele dintre statele membre, dupa exemplul absentei controlului la frontierele dintre regiunile unui stat.[5]

Libera circulatie a marfurilor.

Conform Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, orice bun apreciabil in bani transportat peste o frontiera, in scopul unor tranzactii comerciale poarta denumirea de "marfa''. Libera circulatie a serviciilor si a persoanelor poate implica circulatia marfurilor.

Libera circulatie a marfurilor constituie unul dintre elementele fundamentale ale Comunitatii Europene. Scopul dispozitiilor ce instituie aceste libertati este de a crea intre statele membre o piata unica, libera de orice restrictii interne asupra comertului, prezentand o pozitie comerciala unica in relatiile cu state terte. In vederea acestor deziderate, prin Tratat s-a urmarit :

a) Realizarea unei uniuni vamale prin desfiintarea intre statele membre a taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor, a taxelor de echivalent, precum si adoptarea de tarife comune cu statele terte (o politica comerciala comuna);

b) Eliminarea intre statele membre a restrictiilor cantitative la intrarea si iesirea marfurilor, ca si a tuturor celorlalte marfuri avand un "efect echivalent". Aceste prevederi se aplica atat la produsele industriale, cat si la cele agricole originare din Comunitate sau produse in libera practica.

Principiul liberei circulatii a marfurilor, conform art. 23, alin. 2 din Tratatul de la Roma, se aplica marfurilor originare din statele membre si anume:

marfurilor obtinute in intregime pe teritoriul vamal al Comunitatii, fara a fi folosite marfuri importate din tari terte;

marfuri importate din tari sau teritorii din afara teritoriului vamal al Comunitatii aflate in libera practica (marfuri de provenienta din tari terte), pentru care au fost indeplinite formalitatile de import si au fost percepute taxele vamale si taxele cu efect echivalent aferente statului membru;

marfuri obtinute in teritoriul vamal comunitar prin prelucrarea unor bunuri aflate in libera practica sau bunuri fabricate in intregime pe teritoriul comunitar si produse care se afla in libera practica.

Libera circulatie a marfurilor se bazeaza pe: inlaturarea contingentelor si a restrictiilor cantitative si interzicerea oricarui tip de masuri nationale asemanatoare restrictiei cantitative, susceptibile de a impiedica comertul intracomunitar.

3.2.1.Uniunea vamala si barierele fiscale. Tariful vamal comun.

Tratatul C.E.E. a prevazut un calendar detaliat dupa care tarifele vamale trebuie sa fie progresiv eliminate intr-un interval de 12 ani. Uniunea vamala a fost realizata odata cu expirarea perioadei de tranzitie (iulie 1968). Statele care au aderat ulterior la Comunitate au preluat masurile de eliminare a taxelor vamale progresiv.

In cazul Romaniei, conform prevederilor Acordului European si cele ale Acordului General pentru Tarife si Comert (G.A.T.T.), pe durata celor 10 ani de tranzitie se va stabili o zona de liber schimb, bazata pe obligatii reciproce si echilibrate. Pentru fiecare produs, taxa vamala de baza la care se vor aplica reducerile succesive, prevazute de Acord, a fost aplicata "erga omnes" din ziua care a precedat intrarea in vigoare a Acordului.

Taxele vamale reprezinta una dintre cele mai vechi forme de protectie a comertului national, pana in momentul in care au avut un efect de descurajare a comertului.[6] Nu este surprinzator ca au fost printre primele obstacole comerciale ridicate de TCE. Tratatul interzice de asemenea, "taxele cu efect echivalent", care, desi nu poarta eticheta oficiala a taxelor vamale, au acelasi efect de constrangere asupra comertului.

Prima obligatie impusa de Tratat pentru a realiza:"dezarmarea vamala" intre statele membre fondatoare a fost de a nu introduce noi taxe vamale la importuri sau exporturi si a tuturor "taxelor cu efect echivalent" din alte state membre incepand cu data intrarii in vigoare a tratatului.

Termenul de "taxe cu efect echivalent" a fost interpretat de Curtea de Justitie ca incluzand si orice sarcina pecuniara. Sarcina nu trebuie impusa la frontiera cata vreme este instituita pe motiv de import. Curtea de Justitie a statuat ca "toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse in mod unilateral asupra marfurilor ce traverseaza frontierele, fara a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezinta taxe cu efect echivalent". Orice obligatie pecuniara, indiferent de marimea, destinatia si modul de aplicare, care este impusa in mod unilateral asupra marfurilor autohtone sau straine, pentru simplul motiv ca acestea traverseaza o frontiera, si care nu este o taxa vamala in sensul strict al cuvantului, este o "taxa cu efect echivalent".

Nu pot fi considerate "taxe cu efect echivalent" urmatoarele categorii de taxe :

taxele care fac parte din sistemul general national de taxe ale unui stat membru, in conditiile in care acestea sunt aplicate fara discriminare tuturor marfurilor straine sau indigene;

taxele ce constituie contravaloarea unor servicii efectuate atunci cand valoarea taxei este proportionala cu serviciul respectiv;

taxele stabilite pe baza unei masuri legislative comunitare pentru anumite servicii efectuate, dar numai in anumite conditii care trebuie cumulativ indeplinite :

taxele nu depasesc valoarea serviciilor;

masurile de verificare si taxele sunt uniforme si obligatorii pe intreg teritoriul Comunitatii;

taxele sunt stabilite in interesul general al Comunitatii;

serviciul asigurat este de natura sa stimuleze libera circulatie a marfurilor.

De asemenea, a fost interzisa marirea taxelor vamale existente in comertul cu celelalte state membre, aceasta regula fiind cunoscuta sub numele de regula "suspendarii".

Uniunea vamala implica si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte. Tariful vamal comun (TVC) a fost adoptat prin Regulamentul 950/1968 al Consiliului la data de 7 septembrie 1987 si este obligatoriu pentru toate statele membre fara drept de interventie pentru reglementarea taxelor vamale sau altor taxe echivalente acestora in cazul marfurilor care provin din statele terte. Desi TVC este comun pentru toate statele membre, acest tarif nu este uniform, fiind diferit in functie de tara de origine si scopul importari produsului.

Clasificarea tarifara a marfurilor se face pe baza Nomenclatorului Combinat (NC), acesta fiind in conformitate atat cu cerintele statistici, cat si cu cele ale TVC, din care face parte.

Valoarea in vama a marfurilor importate sau valoarea de tranzactie, reprezinta pretul efectiv al acestor marfuri la vanzarea pentru export in teritoriul vamal comunitar.

TVC este aplicabil numai in cazul produselor provenite din statele terte si este diferit in functie de statul de origine a produsului. Conform codului vamal comunitar o marfa a carei productie implica mai multe tari este considerata ca provenind din tara in care s-a efectuat cea mai recenta transformare substantiala sau s-a desfasurat un stadiu important al fabricatiei.

In privinta formalitatilor la frontierele spatiului european nu exista inca o uniformitate, iar pentru evitarea distorsiunilor la intrarea pe teritoriul Uniunii Europene, se foloseste un formular unic denumit "Document administrativ unic".

Incepand cu 1 ianuarie 1988 a fost stabilit un nou tarif integral, TARIC, care are in vedere "Conventia internationala privind descrierea armonizata a marfurilor si sistemul de codificare".

Codul vamal comunitar a fost adoptat in data de 12 Octombrie 1992 si constituie sursa normativa principala, stabilind sfera de aplicare si oferind definitii de baza. Codul vamal comunitar inlocuieste si completeaza cele 30 de acte adoptate in perioada 1968-1990 si ofera definitii de baza si elementele conform carora se aplica drepturile de import sau export si alte masuri cu privire la schimbul de marfuri. Elementele continute de codul vamal sunt: tariful vamal, clasificarea tarifara a marfurilor, originea acestora si valoarea lor in vama.

3.2.2 Eliminarea restrictiilor cantitative la intrarea si iesirea marfurilor, ca si a tuturor celorlalte masuri avand efect echivalent.

Curtea de Justitie a definit masurile avand "efect echivalent" cu cel al restrictiilor cantitative, astfel : "toate regulile comerciale adoptate de statele membre care pot impiedica direct sau indirect, actual sau potential, comertul intracomunitar".

Obstacolele in calea liberei circulatii a marfurilor, generate de diferentele existente intre legile nationale ale statelor membre, referitoare la productia si comercializarea unor marfuri, trebuie acceptate in vederea indeplinirii unor conditii obligatorii. Patru asemenea cerinte obligatorii pot fi introduse de legile nationale :

masuri de supraveghere fiscala;

masuri care sa asigure corectitudinea in relatiile comerciale;

masuri care sa asigure protectia consumatorilor;

masuri care asigura protectia valorilor social - culturale locale sau nationale.

Tranzactiile incheiate intre persoanele fizice si juridice din Comunitate, care sunt de natura sa afecteze libera circulatie a marfurilor, sunt sanctionate potrivit articolelor 85 si 86 din Tratat, articole care se refera la incriminarea practicilor concurentiale neloiale.

Prin practici administrative se intelege orice standard sau procedura folosite in mod obisnuit de o autoritate publica si care , desi nu obliga legal pe cei carora li se adreseaza, ii determina sa aiba o conduita. Intre cele mai importante practici se amintesc[8] :

b)          restrictii asupra productiei si investitiilor, daca duc la reducerea exportului;

c)          stabilirea temporara a preturilor minime si maxime;

d)          legislatia privind originea marfurilor;

e)          masuri nationale de cumparare;

f)           verificari si inspectii duble;

g)          practici administrative in dezavantajul importului / exportului (grand father clauses);

h)          legislatia privind anumite marfuri;

i)           practicile privind marcile, investitiile, etc.

Regula ratiunii

Prin introducerea acestei reguli s-a incercat atenuarea efectului de baza stabilit in practica prin care masurile susceptibile sa impiedice comertul international sunt considerate ca efect echivalent.

Regula ratiunii poate fi acceptata, dar aceasta regula nu trebuie sa excluda de pe piata interna produsele provenind din alte state membre. Principiul trebuie aplicat eficient, neacceptandu-se restrangerea comertului intre state mai mult decat este necesar.

Articolul 36 din Tratat prevede o exceptie, si anume, instituirea unor restrictii asupra importurilor, exporturilor ori a marfurilor in tranzit, justificate din ratiuni de moralitate publica, politica, publica sau securitate publica, protectia sanatatii si vietii oamenilor, animalelor, plantelor, protectie a comorilor nationale, protectie a proprietatii industriale.

Aceste restrictii nu trebuie sa constituie insa un mijloc de discriminare arbitrara sau de restrangere deghizata a comertului intre statele membre.

Regula suspendarii

Aceasta regula apare ca o combinatie intre art. 31 si 32 din TCE.

Art. 31 interzicea statelor membre introducerea de noi restrictii la importurile dintre ele, sau orice masuri cu efect echivalent.

Art. 32 prevedea ca statele membre se abtin de la a face mai restrictive cotele si masurile deja existente.

Obligatia de suspendare prevazuta la art. 31 era absoluta si nu permitea nici o exceptie.[9]

Monopolurile de stat cu caracter comercial.

Restrictiile privind libera circulatie a marfurilor pot surveni si ca urmare a activitatilor monopolurilor de stat cu caracter comercial.

Aceste monopoluri, avand drepturi exclusive asupra importurilor si exporturilor, asupra libertatii de a fixa conditiile de aprovizionare si de desfacere, pot introduce restrictii si discriminari la import sau export, constand in dreptul exclusiv de vanzare - cumparare si posibilitatea controlului. Prin reglementari nationale, drepturile mentionate pot fi acordate unei intreprinderi de stat care va supraveghea ori determina comertul dintre statele membre sau unei intreprinderi private. (monopoluri delegate).

Statele membre nu trebuie sa obstructioneze libera circulatia a marfurilor sau sa distorsioneze concurenta in cadrul Comunitatii.

Tratatul instituind Comunitatea Europeana, in art. 92 - 94, interzice ajutoarele de stat, acceptand o serie de derogari. Conform mecanismului prevazut in aceste articole, Comisia, in cooperare cu statele membre, "va revedea toate sistemele de sprijin existente" in diversele state. Comisia poate cere, in cazul in care considera ca ajutorul acordat de un stat membru nu este compatibil cu Piata Comuna, ca acesta sa aboleasca sau sa schimbe acest sprijin, intr-un termen limita specificat. Daca statul membru nu se supune Deciziei Comisiei, acesta poate inainta cazul Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Concluzii

Un moment deosebit in evolutia UE il constituie crearea, la 1 ianuarie 1993, a Pietei unice, prevazuta in Actul Unic European din 1987. In urma punerii in aplicare a acestui act, UE devine piata cea mai unificata din lume, cu efecte benefice asupra performantelor pietelor integrate si a sistemului de adoptare a deciziilor.

Consecintele economice ale realizarii pietei unice sunt apreciate de analisti prin efectele ei directe si indirecte, care reprezinta tot atatea pierderi daca nu s-ar realiza. Au aparut astfel beneficii directe rezultate din inlaturarea barierelor vamale, beneficii indirecte prin integrarea completa a pietei (efecte de scara, ale adancirii concurentei etc.) si efecte generale asupra bunastarii (cresterea ocuparii, diminuari de preturi).

Extinderea spre estul Europei reprezinta una din directiile importante ale evolutiei UE in urmatorii 10 - 15 ani. O asemenea orientare isi are premisele intr-o serie de deschideri si acorduri incheiate de UE cu aceste tari, inainte de 1990. Pe langa acordurile comerciale bilaterale incheiate cu unele tari din zona, UE a instituit si asa - numitul sistem generalizat de preferinte comerciale unilaterale pentru produsele importate din aceste tari, care au facilitat accesul unor anumite categorii de produse (textile, siderurgie) pe piata comunitara.

Pentru a veni in sprijinul statelor din centrul Europei, a fost conceput si pus in aplicare Programul PHARE (Asociatia pentru Reconstructie Economica). Accesul la acest program, limitat initial la Polonia si Ungaria, s-a extins ulterior si pentru alte tari, intre care si Romania.

Relatiile comerciale intre UE si tarile din centrul si estul Europei s-au dezvoltat sistematic, lor revenindu-le in anii 1993 - 1994 4,5% din importul Uniunii si 5,6% din exportul acesteia. In acelasi timp, UE detine in comertul exterior al acestor tari peste 50%, iar unele din ele chiar peste 60%.