Impactul extinderii Uniunii Europene asupra tarilor candidate

Impactul extinderii Uniunii Europene asupra tarilor candidate

Impactul extinderii

Dupa decenii de degradare a mediului inconjurator in Europa Centrala si de Est, in

nevoia de democratie a popoarelor din regiune a fost, in parte, motivata si de considerente ecologice. In deceniul trecut, viitoarele state membre UE au rezolvat multe din aceste probleme, folosindu-se de liniile directoare trasate de UE pentru introducerea noii legislatii, intarirea capacitatii institutionale si promovarea dezvoltarii durabile, in contextul tranzitiei lor catre economia de piata. Ca urmare a procesului de trecere de la o economie centralizata la cea de piata, o mare parte din industria grea a acestor tari s-a reorganizat si modernizat, iar sectorul energetic s-a rentabilizat.

Demararea procesului de aderare la UE a constituit inca un impuls. Legislatia de mediu a UE impune crearea institutiilor de mediu, elaborarea solutiilor specifice fiecarei tari si mobilizarea fondurilor necesare implementarii lor. Industriile modernizate si eficientizate si reducerea poluarii vor fi in beneficiul atat al tarilor in cauza, cat si al altor tari ale UE. O data extinsa, UE va deveni o piata pentru tehnologiile de mediu care promoveaza inovatia si incurajeaza cererea. In Cipru si Malta, problema gestionarii deseurilor a devenit o prioritate si ambele tari au adoptat legislatie in acest sens.

In majoritatea fostelor tari comuniste, economia planificata a dus la crearea unor mari complexe agro-industriale de stat, cu un numar mare de angajati, neglijand impactul acestora asupra mediului.

Obligatia de a respecta cerintele UE a incurajat noile state membre sa acorde o mai mare atentie problemelor de mediu in ceea ce priveste agricultura si dezvoltarea rurala. Colapsul economiei centralizate si lipsa investitiilor au dus, in multe cazuri, la practicarea agriculturii biologice. Avand in vedere ca cererea de produse biologice este in crestere in UE, ea ar putea reprezenta o ocazie favorabila pentru agricultorii din viitoarele state membre.

Pentru noii membri, schimbarile importante vor fi de ordin psihologic, o data cu transformarea lor din "subiecti de decizie" in "factori de decizie". Ei vor trebui sa isi defineasca punctele de vedere in diferite domenii ale activitatii comunitare, fara a pierde din vedere necesitatea de a avea niste obiective comune si, uneori, de a realiza compromisuri, in cadrul unei Uniuni Europene largite.

Noii membri au o bogata mostenire culturala de impartasit cu ceilalti europeni. In domenii cum ar fi arta, cultura, muzica, cinematografia, literatura, contributia acestor tari la

cultura europeana este bine inteleasa si apreciata in actualele state membre ale UE.

In privinta valorilor si idealurilor, noii membri doresc sa participe plenar la construirea politicilor si identitatii politice europene. Timp de multi ani, 'Europa' a fost pentru europenii din rasaritul si centrul continentului, simbolul libertatilor si valorilor pe care doreau sa le recastige. Mai mult, ca tari prea ades dominate de vecinii lor mai mari, ele inteleg avantajul de a lucra in cadrul unui colectiv european. Este adevarat ca diferenta economica mare dintre aceste tari si statele UE poate constitui un handicap in calea implicarii lor depline in aplicarea anumitor politici europene. Poate ca nu au suficiente mijloacele economice, dar au, in schimb, vointa politica.

Noii membri doresc sa fie tratati ca parteneri egali. In structurile de decizie ale UE, acestia vor avea aceleasi drepturi cu ceilalti membri - nu va exista notiunea de 'statut de categoria a doua' pentru cei nou veniti. Temerile legate de subminarea suveranitatii lor nationale - suveranitate redobandita recent, in unele cazuri , nu sunt justificate; de fapt, suveranitatea acestora va fi mai bine pusa in valoare alaturi de ceilalti, intr-un cadru european. Relatiile acestor tari cu vecinii lor mai mari din UE vor fi guvernate de lege, si nu de forta, asa cum s-a intamplat de prea multe ori in trecutul istoric.

Noii membri inregistreaza rate de crestere mai mari decat UE. Mentinerea acestei situatii va avea urmatoarele consecinte :

o reducere a decalajelor economice si sociale, venituri si standarde sociale mai ridicate, scaderea tentatiei de a migra in alte tari ale UE .

Aderarea noilor membri da sansa Uniunii Europene de a-si reforma politicile

economice si sociale in domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. Extinderea nu este o amenintare, ci un imbold pentru reinnoire.

UE poate sa invete de la noii membri si din experienta acestora in realizarea reformelor economice si sociale. Unii dintre acestia au operat schimbarile necesare mai rapid decat actualii membri ai UE.

Extinderea si schimbarile pot sa aduca beneficii pe termen lung, dar trebuie tinut cont

si de faptul ca aparitia acestora poate fi precedata de o serie de costuri si ca vor exista atat castigatori, cat si invinsi. Provocarea este legata de modul in care se gestioneaza schimbarea.

Impactul Integrarii Europene asupra economiei Continentale si Mondiale este

important. Cunoasterea acestui impact este o indatorire atat pentru tarile membre si pentru tarile candidate, cat si pentru celelalte tari. Numai prin cunoasterea consecintelor acestui proces complex prin dimensiunile si finalitatile sale se vor putea adopta masurile ce se impun pentru a se desfasura in cat mai bune conditii, iar costurile sale sa fie suportabile, in primul rand, pentru tarile care aspira la statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Pentru tarile candidate la integrarea in UE, impactul este unul deosebit materializandu-se atat in efecte pozitive (beneficii) cat si in efecte negative (costuri).

Sub aspectul efectelor pozitive, cele mai importante se refera la:

liberalizarea comertului (cresterea exporturilor);

reforme structurale microeconomice; cresterea intrarilor de capital; liberalizarea pietelor;

accesul la finantarea comunitara.

Toate aceste efecte pozitive inseamna crestere economica a nivelului de trai, dezvoltarea regionala echilibrata, imbunatatirea standardelor de mediu, prin urmare cresterea convergentei spre tarile din UE.

Liberalizarea comertului a inceput sa inregistreze rezultate notabile incepand cu primii ani ai tranzitiei, UE devenind in timp principalul partener comercial al acestor țari. Cresterea comertului exterior bilateral are la baza urmatorii factori determinanti:

Crearea cadrului juridic prin diverse instrumente juridice intre care acordurile europene de asociere chiar daca acestea au fost oarecum afectate de deficitele comerciale ale acestor tari cu cele din UE;

Caracterul de monopol al relatiilor comerciale din partea UE sustinut de faptul ca tarile candidate s-au orientat masiv spre UE in detrimentul altor relatii existente anterior realizand dupa unii autori asa numita deturnare de comert;

Reformele structurale desfasurate sub impulsul cerintei dezvoltarii unei economii de piata functionale - criteriul economic de aderare - cu implicatii favorabile asupra cresterii schimburilor comerciale bilaterale, al intrarii pe piata unica interna a UE;

Avantajul comparativ al tarilor candidate decurgand din situatia ca acestea au o forta de munca calificata, numeroasa si ieftina care plaseaza aceste tari in concurenti redutabili pentru anumite produse.

In relatia cu tarile din UE s-au mentinut totusi deficite comerciale ale tarilor candidate, dintre care 10 sunt noi membre ale UE, din cauza nivelelor diferite de dezvoltare ale celor doua grupari.

Ca urmare a liberalizarii comertului, prin inlaturarea barierelor comerciale tarifare si netarifare se impune o tendinta de participare tot mai intensa si complexa la schimburile internationale cu efecte microeconomice asupra unitatii de productie in sensul adaptarii acesteia la cerintele internationale prin preocupari pentru cresterea productivitatii muncii, imbunatatirea capacitatilor manageriale, dezvoltarea marketingului si compartimentelor de cercetare-dezvoltare, preocupari care au drept consecinte: diminuarea costurilor unitare de exploatare, cresterea eficientei, rationalizarea activitatii de productie, alinierea preturilor la cele internationale, schimbarea ponderii unor sectoare de productie in functie de cerintele pietei si, tinand cont de avantajele comparative, cresterea tehnologica si a inovatiei.

Intrarile de capital

Dupa includerea tarilor ECE in UE, ca urmare a imbunatatirii oportunitatilor, investitiile de capital (directe, imobiliare si de portofoliu) in aceste tari vor continua sa vina dinspre tarile UE in aceleasi ritmuri inalte ca si inainte de aderare.

Investitiile de capital se orienteaza inspre tarile noi membre UE ori candidate in primul rand din ratiuni economice, in vederea realizarii unei alocari mai eficiente a resurselor tinand cont de imbunatatirea unor conditii necesare realizarii investitiilor si de forta de munca ieftina si calificata din aceste tari care vor face parte din viitoarea piata unica interna. Astfel de investitii contribuie la dezvoltarea tarilor respective, la crearea de noi locuri de munca, la acoperirea deficitelor balantelor de plati ale acestora.

Intrarile de capital in aceste tari au fost un fenomen care s-a manifestat progresiv inca de la inceputul perioadei de tranzitie. Ca efect al obiectivului strategic de integrare in UE,

tarile in tranzitie, viitoare candidate la integrarea europeana, au inceput deschiderea economiilor lor, in special spre UE, sporind concurenta si generand fundamente pentru restructurare.

Un rol important in deschiderea economiilor, imbunatatirea performantelor si

restructurarea diverselor sectoare economice l-au avut investitiile directe (ISD) care au beneficiat si de liberalizare timpurie.

Pe ansamblul tarilor ECE, aceste fluxuri de capital dinspre UE au progresat puternic in perioada 1996-2000, beneficiarii principali fiind Polonia, Republica Ceha si Ungaria cu

82% din totalul investitiilor. Conform datelor statistice, in anul 2000, 80% din fluxurile de ISD intrate in tarile candidate proveneau din UE 15, crescand de la 6,5 miliarde ECU in 1996 la 19 miliarde euro in 2000, dintre care 2/3 aveau ca sursa trei tari: Germania, Olanda si Franta, urmate de Austria si Marea Britanie cu ponderi importante 8%, respectiv 6%. Deschiderea economica in principal spre "vest" a tarilor ECE a facut din ele o puternica piata potentiala pentru localizarea investitiilor europene avandu-se in vedere dimensiunea in general mare a celor mai multe dintre aceste piete - numar mare de consumatori - cat si costurile reduse ale unor factori de productie, intre care forta de munca, care asigura o competitivitate mare.

Cresterea economica, stabilizarea macroeconomica, dezvoltarea serviciilor financiare ale acestor tari au contribuit la atragerea de fluxuri financiare sporite si la marirea impactului investitiilor asupra acestora, statele receptoare beneficiind de investitiile straine ca sursa de capital, tehnologie, cunostinte, acces la pietele tarilor donatoare.

Impactul ISD in tarile ECE a fost influentat puternic si de procesul de privatizare care a grabit intrarile de capital: tarile, precum Ungaria, care au vandut imediat si rapid activele in procesul privatizarii au beneficiat de timpuriu si un flux sustinut de ISD.

Intensitatea reformelor, asigurarea unui mediu economic accesibil, functional au constituit un alt factor important al atragerilor de capital strain, in aceasta situatie fiind Polonia si Republica Ceha.

Evolutia legislatiei in domeniu a reprezentat un alt factor determinant asupra volumului de capital strain atras si chiar daca mai la toate tarile au existat un joc al acordarii si retragerii de stimulente, de regula fiscale, nu toate au reusit sa pastreze o legislatie coerenta.

Prin urmare, toti acesti factori tineau de beneficiarii de investitii - tarile in

tranzitie - si au fost determinanti in localizarea ISD. Deoarece acesti factori au fost mai bine reprezentati in anumite tari, acestea sunt cele care au atras si fondurile cele

mai mari, respectiv Polonia, Ungaria si Republica Ceha.

Liberalizarea pietelor

Liberalizarea pietelor, consecinta a largirii UE spre est, prin fenomenul de redistribuire a veniturilor va face posibila obtinerea de rezultate favorabile, mecanismele de piata contribuind la redistribuirea veniturilor si a diversilor factori de productie. Prin inlaturarea diverselor obstacole din calea liberei circulatii a factorilor de productie si prin alocarea rationala si eficienta a resurselor europene, se realizeaza convergenta preturilor bunurilor si serviciilor si a factorilor de productie cu efecte benefice asupra dezvoltarii nationale si regionale.

Liberalizarea pietelor presupune luarea de masuri pentru mentinerea in piata, in conditii de concurenta acerba, prin alocarea de resurse in vederea realizarii de investitii atat

in capitalul uman cat si tehnologic. Aceasta presupune dezvoltarea intreprinderilor,

perfectionarea fortei de munca, retehnologizarea si crearea de noi produse cu impact pozitiv asupra dezvoltarii generale a tarilor candidate.

Liberalizarea preturilor determina alocarea resurselor in functie de criterii economice

si de competitivitate, ceea ce poate insemna o localizare mai mare de resurse in noile tari membre, cu efecte pozitive asupra acestora.

Din punct de vedere al teoriei economice, dar si al practicii, in conditiile in care

intr-un proces integrationist exista zone inegale cu nivel de dezvoltare si potential economic, cele mai mari castiguri le au economiile mici.

Din cauza diferentelor mari intre vechile tari membre si noile tari membre UE ori candidate, in cazul indicatorilor macroeconomici cum ar fi ponderea sectorului agricol in total economie, veniturile pe locuitor si nivelurile de dezvoltare sectoriala, noile tari membre ori candidate UE vor avea nevoie de o perioada indelungata pentru a egaliza nivelul din Uniune.

Cele patru libertati

La avantajele pentru tarile noi membre sau candidate ale UE se adauga cele patru

libertati:

libera circulatie a bunurilor; libera circulatie a serviciilor; libera circulatie a capitalurilor; libera circulatie a persoanelor.

Libera circulatie a bunurilor - prin eliberarea anumitor bariere tarifare si netarifare

ca urmare a liberalizarii comertului s-au creat avantaje, de care au beneficiat cel mai rapid tarile de dimensiuni mici, iar din cadrul categoriilor sociale, cel mai mult consumatorii si exportatorii. Cu cat mai repede au fost realizate reformele cerute de integrarea in UE, cu atat mai mult s-a beneficiat de aceasta libertate.

Libera circulatie a serviciilor - serviciile care sunt prestate la standarde europene, in special cele create prin investitii straine ori privatizate, vor fi avantajate. Printre acestea, care au inregistrat si cele mai bune rezultate, mentionam sectorul bancar si al asigurarilor, al telecomunicatiilor, transporturilor, constructiilor, distributia comerciala si turismul.

Libera circulatie a capitalurilor - capitalul strain a fost atras de tarile ECE ca urmare a cresterii oportunitatilor prin realizarea reformelor cerute de integrare dar si ca urmare a marilor privatizari care au fost facute in aceste tari. In multe din aceste investitii productivitatea muncii a crescut mai repede decat salariile ceea ce a dus la cresterea competitivitatii. Datorita anumitor conditii specifice si in viitor tarile membre UE si cele candidate vor cunoaste afluxuri de capital strain.

Libera circulatie a persoanelor - libera circulatie a persoanelor, in special a fortei de munca, a fost una dintre problemele sensibile ale negocierilor de aderare plasata sub sceptrul temerii posibilului exod dinspre tarile candidate, drept pentru care au fost stabilite perioade tranzitorii care ajung la 7 ani. In cazul Romaniei, perioada tranzitorie este de 2 ani, care poate fi majorata la 5, maximum 7 ani. O astfel de tendinta exista si cel mai bun exemplu este al Romaniei, dar apreciem ca realizarea reformelor structurale necesare integrarii va diminua mult aceasta tentatie, care ar putea fi chiar in detrimentul vechilor membri UE care se confrunta cu mari deficite in domeniul fortei de munca. Agricultura reprezinta unul dintre cele

mai sensibile domenii ale negocierilor de aderare, inclusiv in perioada de dupa aderare.

Parerea generala este ca agricultura, din cauza liberalizarii mai lente acomertului cu produse agricole, nu a beneficiat de avantajele tranzitiei si nu este foarte clar cat va beneficia dupa aderare. Cei care sigur vor pierde vor fi comunitarii din noile state membre UE din cauza preturilor ridicate la produsele agricole din piata unica comunitara. Progresul agriculturii din noile state membre va fi marcat de restructurarile nationale, asistenta financiara UE, dimensiunile exploatarilor agricole, finantarile primite fiind mai consistente in cazul celor mari si, nu in ultimul rand, de evolutia ulterioara a politicii agricole comunitare

(PAC).

Fondurile nete alocate (fara contributia celor 10), mai ales cele pentru finantarea agriculturii, au fost apreciate ca insuficiente de noile tari membre intre care Polonia, Cehia si Slovacia avand in vedere ponderea mult mai mare a populatiei ocupate in agricultura (20%) fata de UE (5%). Anual costul bugetar pentru cei trei ani ar fi in medie de circa 14 miliarde euro adica 15% din bugetul UE si 0,15% din PIB-ul total al celor 15 tari membre anterior

largirii.

In afara de agricultura, controverse, conflicte si nemultumiri sunt si in ceea ce priveste alocarea costurilor pentru politicile regionale si de coeziune (al doilea post in bugetul UE, dupa agricultura) pentru care, in perioada 2004-2006 acestea sunt de circa 213 miliarde euro, destinatia acestora fiind reducerea decalajelor de dezvoltare intre regiunile tarilor

membre.

O alta implicatie negativa determinata de largirea UE de la 15 la 25 si mai tarziu la 27 membri este localizata in domeniul fortei de munca, cu efecte asupra cresterii somajului in tarile vechi membre ca urmare a asigurarii necesarului dinspre noii veniti unde somajul este mai mare iar salariul mediu mult mai mic.

Totodata, o alta tendinta negativa pentru cei vechi ar fi si delocalizarea mijloacelor productive care migreaza spre tarile noi membre ori candidate ca urmare a oportunitatilor oferite de acestea, intre care costul scazut al fortei de munca.

Largirea UE este cea mai importanta fata de celelalte largiri, desi sub aspect economic este o largire de mici dimensiuni fata de precedentele astfel incat nu a schimbat caracteristicile fundamentale ale Uniunii, iar pe un orizont de timp mai indelungat contributia la cresterea economica a UE va fi pozitiva, un astfel de impact pozitiv observandu-se chiar pe parcursul decadei anterioare aderarii.