Functia legislativa a parlamentului

FUNCTIA LEGISLATIVA A PARLAMENTULUI

Determinarea continutului functiei legislative.

Guvernarea unei tari pe baza principiilor democratiei este legata de manifestarea poporului ca titular al puterii politice, al suveranitatii nationale. Prin alegeri directe, poporul isi constituie puterea legiuitoare, desemneaza seful statului, in urma acestora instituindu-se Guvernul. Principala functie a Parlamentului o constituie functia legislativa. Aceasta functie se concretizeaza in activitatea parlamentara de examinare si deliberare asupra proiectelor de lege si a propunerilor legislative, precum si de votare a legii. Inainte de a fi o functie normativa legislativa a Parlam., ea este o functie politica. Inainte de a fi o functie executiva, subordonata prevederilor constitutionale, ea este o functie axiologica, in virtutea careia se stabilesc valorile politice si juridice pe baza carora se elaboreaza normele juridice primare si se directioneaza activitatea intregului organism statal. Functia legislativa a Parlamentului se concretizeaza in activitati

parlamentare distincte: examinarea proiectelor de lege primite de la Guvern;

examinarea propunerilor legislative care sunt formulate de cetateni sau de catre parlamentari. examinarea amendamentelor formulate de catre Guvern sau de

catre parlamentari; votarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative si a

amendamentelor formulate in procesul legislativ; reexaminarea legii ca urmare a solicitarii Presedintelui Romaniei; reexaminarea legii in virtutea deciziei Curtii Constitutionale prin care se declara neconstitutionalitatea acesteia; stabilirea limitelor abilitarii Guvernului de a emite ordonante; exercitarea controlului asupra legislatiei delegate; cenzurarea decretelor prezidentiale prin care se instituie norme juridice .Functia de legiferare a Parlamentului reprezinta capacitatea forumului reprezentativ suprem al poporului roman de a reglementa in mod primar orice categorie de relatii sociale, pe baza regulilorstabilite de Constitutie si de regulamentele parlamentare. La exercitarea funct. legisl. pot participa si alte autoritati publice, dar punctul de vedere al Parlamentului este decisiv in privinta definitivarii si votarii legii. Parlamentul Romaniei poate reglementa in mod primar, prin lege, orice domeniu al relatiilor sociale, respectand, regulile stabilite de Constitutie si de regulamentele parlamentare. Parlamentul Romaniei este titularul monopolului legislative.

IERARHIA LEGILOR

Parlamentul adopta legi constitutionale, organice si ordinare. Legile constitutionale sunt legile de revizuire a Constitutiei. Constitutia poate fi modificata printr-o lege de revizuire sau chiar abolita, in cazul in care o noua

putere revolutionara rastoarna puterea politica sub imperiul careia a fost adoptata Constitutia anterioara.Astfel ia nastere o putere constituanta care pune bazele unei noi guvernari prin adoptarea unei noi Constitutii, a unei noi Legi fundamentale. Aceasta putere poarta denumirea de putere constituanta originara. Ea fixeaza regulile generale ale guvernarii, instituie drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor precizeaza dreptul guvernelor viitoare de a modifica, in anumite limite,

principiile guvernarii statornicite in Constitutia noua. Este interzisa revizuirea in ceea ce priveste textele privitoare la caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala. Revizuirea Constitutiei este interzisa pe durata starii de asediu, a starii de urgenta, in timp de razboi sau in cazurile in care ar avea ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor ori a garantiilor acestora. Legile constitutionale sunt supuse unui dublu control de constitutionalitate, sunt definitive numai dupa aprobarea lor prin referendum si nu sunt supuse promulgarii. Ele se afla in varful ierarhiei legilor, fiind astfel supraordonate in raport cu legile organice, cu cele ordinare si cu orice alte acte normative.

Legile organice sunt prelungiri ale dispozitiilor constitutionale si care trebuie sa fie sustinute de o majoritate parlamentara absoluta.Ele se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, Parlamentul reglementeaza prin legi organice: sistemul electoral; organizarea, functionarea si finantarea partidelor politice; organizarea si desfasurarea referendumului; regimul starii de asediu si al starii de urgenta; statutul functionarilor publici; consfintirea frontierelor tarii; egalitatea in drepturi.

Legile ordinare. In cuprinsul sau intra orice relatie sociala sau grup de relatii sociale, indiferent de gradul de generalitate sau de importanta sociala ce le este acordata. Legile ordinare se adopta cu majoritate simpla de voturi si cu respectarea normelor de procedura cuprinse in Constitutie si in regulamentele parlamentare. Legea organica este o entitate de sine-statatoare, care nu poate fi divizata in reglementari organice si ordinare, fara a prejudicia caracterul constitutional al legii organice.

Alte categorii de legi. Legea de revizuire a Constitutiei a introdus o noua categorie de legi si anume legile de aderare la Uniunea Europeana si la N.A.T.O. Legile constitutionale sunt legile de revizuire a Constitutiei, adoptate cu o majoritate de doua treimi in fiecare Camera. Legile organice sunt adoptate in fiecare Camera cu votul majoritatii deputatilor sau senatorilor. Legile ordinare se adopta cu o majoritate simpla cel mai mare numar de voturi al celor prezenti determina

adoptarea sau respingerea proiectului de lege. Prin Legea de aderare la tratatele constitutive ale Uniunii Europene unele atributii ale statului national sunt scoase din competenta titularului suveranitatii   si sunt transferate catre institutiile

comunitare sau urmeaza a fi exercitate in comun cu celelalte state membre ale Uniunii. Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu fac parte din dreptul aplicabil in Romania si au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legilor interne. Prin aceasta lege se realizeaza o modificare a competentelor organelor reprezentative ale poporului roman, care tine de natura legii constitutionale. Legea pentru aderarea la NATO poate fi incadrata in punct de vedere material in categoria legilor ordinare , legi care se adopta in sedinta comuna a Camerelor, cu o majoritate de doua treimi.

UTILIZAREA ENUMERARII

Face posibila intelegerea complete a unui enunt jr.cu un grad ridicat de abstractizare.Enuntul jr.curpinde o referire la concept,iar apoi arata anumite note caracteristice ale conceptului utilizat in enunt.Legiuitorul recurge la enumerare pt stabilirea atributilor autorit.p.pt determinarea cazurilor care reclama adoptarea unei legi organice, pt stabilirea sanctiunilor disciplinare, a cazurilor de decadere din drepturile parintesti.Enumerarile din textile legisl.pot fi enumerari exemplificative sau limitative.E.ex.se caracteriz.prin faptul ca legiuitorul lasa la aprecierea celui care aplica legea sa extinda aplicarea ei si la alte cazuri asemenatoare.Dispoz.cuprinse in act normative pot fi imperative,supletive,permissive,alternative,derogatorii,facultative,tranzitorii.

E.limitative se utiliz.atunci cand este vb de stabilirea unor derogari de la dreptul comun.Legiuitor.poate combina cele doua enumerari.

PREZUMTIA-PROCEDEU AL TEHN.LEGISL.

Prez.pot fi utilizate de legiuit.in opera de constructive legislative in calitatea lor de procedee ale tehn.legisl.Atunci cand prez.au rolul de mijloace ale sistemlui de probatiune,ele contribuie la inlaturarea unor dificultati in dovedirea unui fapt concret,transfarand inlaturarea unor dificultati in dovedirea unui fapt concret,transferand inlaturarea unor dificultati asupra unui fapt conex.Atunci cand prez.este integrate in cuprinsul normei jr.,asistam la o modalitate de definire a conceptelor pe calea substituirii.Atunci cand prez.inteleasa ca procedeu al tehn.legisl.rezida in motive presupuse a sta la baza regulii de drept, prezum.servesc ca motivari ale unor solutii legale.In randul unor astfel de prezumtii intra prez.de vointa,pe baza carora sunt construite reguli de interpretare a continutului normei de drept.

FICTIUNEA IN DREPT.

Este un procedeu artificial utilizat de legiuitor pt a admite existent unui fapt care este totusi dezmintit de realitate.Fict.se caracteriz.prin faptul ca opereaza o asimilare artificial sau o echivalare a unor lucruri care in realitate sunt diferite sau chiar contrare.Rolul fictiunilor in drept indeplinesc o functie istorica si una dogmatica.In realiz.functei.is.,fict.introduc in relatiile sociale noi reguli de drept,permitand expansiunea dreptului la elementele noi care apar in viata sociala.Pe calea acestui procedeu se consolideaza static dreptului, cu efectele sale benefice asupra securitatii jr, dar si expansiunea acestuia prin puntea pe care o asaza intre trecut si prezent in reglementarile relatiilor sociale.Functia dogmatic a fict.rezida in conservarea conceptelor jr.,in gasirea unor solutii jr. pt fenomene noi in interiorul sistemului dreptului.Pe langa aceste functii permanente indeplinite de fictiuni rolul acestora poate fi apreciat si prin functiile lor de tehnica jr si de politica jr.,ce se manifesta in procesul de creare si aplicare a dreptului.Dezavantaje:recurgerea la fictiuni releva o incapacitate a legiuitorului de a crea cu rapiditate noi solutii jr care sa acopere realitatile sociale nou aparute.Avantaje:evitarea cresterii cantitative a reglementarilor jr.,asigurarea unitatii sistemului de drept.

ARHITECTURA ACTULUI NORMATIV

Actele normative reprezinta acte de decizie ale autoritatilor publice competente prin care un anumit domeniu ori o anumita parte a unui domeniu al relatiilor sociale este reglementata juridic. In actul normativ sunt cuprinse normele juridice prin intermediul carora autoritatea publica intelege sa reglementeze un anumit segment al realitatii sociale. Acestea pot fi legi, ordonante ale Guvernului, hotarari ale Guvernului, ordine, instructiuni, circulare. In raport cu obiectul de reglementare juridica, actul normativ trebuie sa cuprinda o reglementare completa,Daca nu cuprinde o reglementare completa, el este imperfect si lasa posibilitatea crearii unui vid legislativ ori a unor solutii juridice partiale, fenomene care pot duce la imposibilitatea transpunerii in practica a noii reglementari juridice ori la aplicarea inadecvata a acesteia in raport de vointa legiuitorului. Pentru a raspunde unor astfel de exigente de tehnica legislativa, actul normativ, trebuie sa realizeze o grupare a normelor juridice pe care le cuprinde in anumite parti constitutive, care la randul lor vor alcatui structura actului normative. Modul de asezare a elementelor constitutive ale actului normativ si relatiile dintre acestea sunt de natura sa confere deciziei normative a autoritatilor publice o arhitectura proprie.

Elementele structurale ale actului normative: titlul   actului normativ;

preambulul; formula introductiva; partea dispozitiva; formula de atestare a autenticitatii actului normativ; semnatura reprezentantului legal al emitentului; numarul si data actului   normativ; anexele.

TITLUL ACTULUI NORMATIV

Titlul unui act normativ este actul sau de identitate. Pe baza titlului, actul normativ poate fi identificat intr-o clasa de acte normative, apoi pe baza numarului si a anului adoptarii sau emiterii acestuia, el se individualizeaza in cadrul actelor normative din aceeasi categorie. Titlul actului normativ cuprinde denumirea generica a actului in functie de categoria sa juridica si

autoritatea emitenta, precum si obiectul reglementarii exprimat sintetic.

Categoria juridica a actului normativ este determinata de regimul competentelor stabilit prin Constitutie, legi si alte acte normative prin care se acorda prerogative de reglementare juridica autoritatilor publice.

Titlul actului normativ va cuprinde  cat mai concis obiectul de reglementare caruia ii este consacrat actul normativ. El poate fi exprimat intr-o formula substantiala dar poate fi prezentat si intr-o formula descriptiva. Titlul ordonantelor Guvernului si al ordonantelor de urgenta ale Guvernului se alcatuieste dupa regulile generale privitoare la titlul legii. In schimb, titlul legii privitoare la ordonante va cuprinde mentiuni referitoare fie la aprobarea ordonantei, fie la respingerea acesteia. Actul de modificare sau de completare a unor dispozitii dintr-un alt act normativ cu aceeasi forta juridica va purta in titlul sau mentiunea privitoare la modificare si/sau completare, insotita de titlul actului normativ ce urmeaza a fi modificat sau/si completat, precum si de numarul si anul emiterii acestuia. In cazul in care legea modificata este un cod, precizarea numarului si anului legii nu mai este necesara. In cazurile in care modificarea, completarea sau abrogarea priveste un singur articol al actului normativ, titlul acestuia se va raporta in exclusivitate la articolul in cauza, ori la subdiviziunile acestuia. Este interzis de normele metodologice ca doua

acte normative, in vigoare, din aceeasi clasa sa poarte acelasi titlu.

PREAMBULUL este inscris in actele cu caracter politic ale Parlamentului, ale

Camerei Deputatilor ori ale Senatului. Preambulul insoteste si hotararile parlamentare. Precede formula introductiva si reda scopul actului normativ sau al actului cu caracter politic si motivarea acestuia. In caz contrar, actele normative emise in temeiul unei legi sau al unui act normativ al Guvernului vor avea un preambul care va prelua temeiurile legale ale emiterii actului din formula introductiva.Actele normative emise de autoritatile administratiei publice centrale de specialitate sau de cele ale administratiei publice locale vor mentiona in preambul si 'avizele prevazute de lege'. Aceasta obligatie elimina posibilele discutii pe care le genera reglementarea anterioara care se referea la "avizele obligatorii potrivit legii". Avizele pot fi facultative, consultative sau conforme .Avizele facultative pot fi solicitate sau nu, iar continutul lor nu obliga organul emitent al actului juridic. Caracterul de obligativitate este partial in cazul avizelor consultative, in schimb continutul avizului este facultativ pentru organul emitent al actului. In cazul avizelor conforme, atat solicitarea, cat si continutul avizului sunt obligatorii pentru organul emitent. In preambulul actelor normative ale organelor adm.p.centrale de spec.sau ale adm.p.locale trebuie sa se mentioneze toate avizele prevazute de lege.In cazul O.G. ale G. preambulul va fi inclus in structura actului normativ in virtutea legii .

FORMULA INTRODUCTIVA

Cuprinde denumirea autoritatii emitente si exprimarea hotararii de luare a deciziei referitoare la emiterea sau adoptarea actului normativ respectiv. Formula introductiva o intalnim atat in cazul legilor adoptate de Parlament, cat si in cazul proiectelor de legi adoptate de una din Camerele Parlamentului. In cazul actelor emise de Guvern, in formula introductiva se introduce si temeiul actului normativ respectiv. Formula introductiva a ordonantelor emise in temeiul unei legi de abilitare va cuprinde atat temeiul constitutional al acestora cat si referirea la legea de abilitare in temeiul careia se adopta. In cazul ordinelor ministrilor si al altor acte normative, formula introductiva cuprinde autoritatea emitenta, denumirea generica a actului, in functie de natura sa juridica, precum si temeiurile juridice pe baza si in executarea carora actul a fost emis.

PARTEA DISPOZITIVA A ACTULUI NORMATIV

Da expresie continutului normativ al actului emis de autoritatile competente. Partea dispozitiva a actului normativ este alcatuita din totalitatea prescriptiilor normative si a normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia. In actele normative vom intalni, alaturi de norme juridice, si alte prescriptii care

privesc definirea unor termeni, precizari privind interpretarea normelor, sfera de aplicare a acestora . Partea dispozitiva ea se compune din articole asezate intr-o anumita ordine, in raport cu o anumita sistematizare a materialului normativ brut.

Articolul este elementul structural de baza al partii dispozitive si el cuprinde o singura dispozitie normativa aplicabila unei situatii date. Articolul trebuie sa prezinte un caracter. In cuprinsul unui act normativ poate exista un singur articol sau mai multe, in functie de obiectul si scopul reglementarii juridice. Pentru identificareasi regasirea cu usurinta a informatiei juridice, actele normative care se compun din mai multe articole cuprind o numerotare a acestora. In cazul in care organul emitent urmareste un scop bine delimitat, circumscris unei singure idei legislative, el va concentra intreaga reglementare juridica intr-un articol unic. In cuprinsul unui act normativ, reglementarea juridica este grupata in mai multe articole si este sistematizata in raport cu exigentele arhitecturii actului normativ. Astfel partea dispozitiva a actului normativ complex se va diviza in: a) dispozitii sau principii generale; dispozitii privind fondul reglementarii sau dispozitii de continut; dispozitii tranzitorii; dispozitii finale.

a)Dispozitii sau principii generale. Cuprind prevederi care orienteaza intreaga reglementare, determina obiectul si principiile acestuia, precum  si aria de

reglementare juridica, subiectii de drept ce cad sub incidenta sa si intelesul

unor termeni utilizati in cuprinsul actului normativ. Slujesc la interpretarea intregului act normativ.

b. Dispozitiile de fond sau de continut sunt destinate reglementarii propriu-zise a

relatiilor sociale ce formeaza obiectul actului normativ.

c. Dispozitiile tranzitorii.Atunci cand se introduce o noua reglementare jr.in sistemul dreptului, se produce o rupture de vechile reglementari.Pt.a nu se face simtita rupture este necesar ca noua reglementare sa instituie o punte intre trecut si momentul aplicarii noilor norme legale, Dispozitiile tranzitorii sunt necesare si pentru a preveni si elimina eventualele conflicte intre normele juridice ale celor doua reglementari successive.

d. Dispozitiile finale au in vedere implicatiile noii reglementari juridice asupra altor acte normative. In randul acestora intra abrogarea unor acte normative sau a unor dispozitii cuprinse in acestea, modificarea ori completarea acestora. Dispozitiile finale ale actului normativ temporar vor cuprinde dispozitii privitoare la perioada de aplicare sau data incetarii aplicarii sale.

FORMULA DE ATESTARE A AUTENTICITATII ACTULUI N.

Formula de atestare a legalitatii actului este utilizata atat in cazul proiectelor de lege adoptate de o Camera, cat si in cazul legilor ce urmeaza a fi promulgate. In cazul proiectelor de lege adoptate de o Camera formula de atestare a legalitatii proiectului de lege va avea doua forme, dupa cum este vorba de proiecte adoptate prin vot ori respinse sau nevotate, dar considerate adoptate de catre Camera de reflectie. In cazul legilor, dupa epuizarea partii dispozitive se trece formula de atestare a legalitatii adoptarii legii. Unele legi pot fi adoptate in sedinta comuna a celor doua Camere. Formula de atestare a legalitatii adoptarii proiectului de lege ne ofera informatiile necesare pentru a descoperi data la care aceasta a fost adoptat, data care prezinta importanta, sub aspect constitutional, pentru respectarea procedurii legislative in Camera de reflectie a Parlamentului si in Camera sa decizionala.

REDACTAREA ACTELOR NORMATIVE

COORDONATELE PROCESULUI DE REDACTARE A ACT N.

Procesul de redactare a actului normativ este o parte componenta a procesului de creare a dreptului. Operatiunea de elaborare a actului normativ este consecutiva demersului de stabilire a conceptelor juridice si a regulilor de drept. Cuvantulsi formula de combinare a cuvintelor formeaza instrumentele necesare pentru comunicarea notiunilor, normelor si rationamentelor juridice. De o deosebita importanta pentru Legistica formala este limbajul juridic. Astfel se pune in evidenta existenta unei terminologii juridice,si a unui vocabular juridic.

a. Terminologia juridica. Prin terminologie se intelege ansamblul cuvintelor tehnice ce apartin stiintei sau artei. In domeniul dreptului, pentru a se realiza o corecta exprimare a conceptelor juridice, estenecesar ca fiecare concept sa fie reflectat printr-un termen adecvat. Astfel ia nastere terminologia juridica si semantica juridica. In virtutea lor un cuvant utilizat in domeniul juridic are intotdeauna o anumita semnificatie. Cuvintele utilizate de terminologia juridica sunt preluate din vocabularul comun, dar prin incarcarea lor cu o semnificatie juridica se diferentiaza de sensul comun si devin elemente de sine statatoare ale terminologiei juridice. Nasterea terminologiei juridice este rezultatul unui proces de modificare a sensului comun al cuvintelor printr-o reconversie semantica juridica.

b. Vocabularul juridic reprezinta fondul principal de cuvinte al limbii romane care este utilizat in domeniul juridic. In cadrul vocab. jr. pot fi distinse trei componente principale: terminologia juridica; cuvinte provenite din limbajul current; cuvinte provenite din alte discipline stiintifice. Vocabularul juridic indeplineste functia de a raspunde unor exigente legate de calitatea normei juridice si de comunicarea acesteia. Sub aspectul asigurarii calitatii normei juridice, trebuie sa aiba anumite trasaturi esentiale, in randul carora intra unitatea, ordinea, precizia  si claritatea. De aceea, norma juridica trebuie exprimata in cuvinte clare si precise, cu un sens bine determinat. Atunci cand se redacteaza norma juridica este necesar ca vocabularul juridic sa fie utilizat astfel incat faptele ce urmeaza a fi reglementate juridic sa fie traduse in limbaj juridic pentru a se putea apoi cauta solutia juridica aplicabila unei stari de fapt si invers. Comunicarea normei juridice este o cerinta izvorata din insasi ratiunea de a exista a formei, aceea de a fi cunoscuta, respectata si aplicata.

STILUL ACTULUI NORMATIV

Stilul normativ reprezinta totalitatea artificiilor si a modalitatilor care stau la

baza elaborarii actelor normative. stilul este propriu actului normativ, fie ca el se numeste lege, ordonanta ori hotarare a Guvernului. Pt. asigurarea inteligibilitatii normelor juridice se cere ca actele normative sa fie redactate intr-un limbaj juridic specific normativ, stil concis, sobru, clar si précis .Stilul concis este legat de principiul economiei de mijloace. Stilul concis presupune evitarea anumitor idei, presupune utilizarea termenilor cu grad mare de abstractizare pentru a se acoperi printr-un numar cat mai redus de cuvinte o arie cat mai larga de fenomene ce urmeaza sa cada sub incidenta viitoarei reglementari juridice.

Claritatea si precizia stilului normativ se realizeaza prin utilizarea adecvata a cuvintelor in raport cu semnificatia lor obisnuita. Stilul normativ este legat indisolubilsi de forma prescriptiva sau prescriptiv-dispozitiva a redactarii textelor normative. O alta caracteristica a stilului normativ este legata de modul de

utilizare a termenilor in redactarea textelor normative, adica a utilizari limbajului comun, a termenilor uzuali din limbajul cotidian. Exista insa si situati cand aceasta regula nu poate fi aplicata. Astfel legiuitorul recurge la utilizarea terminologiei juridice pentru asigurarea unitatii terminologice a dreptului si pentru a da conceptelor si normelor juridice o forma cat mai fidela.In redactarea actelornormative termenii juridici consacrati nu pot fi inlocuiti de cuvinte apropiate ca sens din limbajul comun. La redactarea actelor normative trebuie evitate regionalismele. O alta cerinta a stilului normativ o constituie asigurarea unitatii terminologice a textelor redactate. Intr-un act normativ utilizarea unei notiuni sau a unui anumit termen trebuie realizata unitar de la un capat la altul al textului elaborat.

In procesul elaborarii actelor normative, structura cea mai simpla a normei juridice este data de formula subiect-verb-complement. Subiectul ne indica participantul la relatiile sociale caruia norma juridica ii confera un beneficiu sau ii procura o obligatie.

Pentru normele juridice cu un grad maxim de generalitate subiectul propozitiei normative il constituie persoana. Un aspect important ce tine de redactarea corecta a textelor

legislative are in vedere realizarea acordului gramatical intre substantiv si atributele adjectivale. Un alt element il constituie verbul. Acesta se utilizeaza la diateza activa, reflexiva sau pasiva si la timpul prezent sau viitor. Verbele pot fi folosite la forma afirmativa sau la forma negativa. Forma negativa se utilizeaza, de regula, pentru a exprima o interdictie in cadrul normelor prohibitive. In cazul normelor onerative, permisive ori supletive se utilizeaza forma afirmativa a verbelor.

MOTIVAREA PROIECTELOR ACTELOR NORMATIVE,

Se impune ca o operatiune intelectuala care are rostul de a-l convinge pe emitentul actului normativ de necesitatea adoptarii acestuia. Ea trebuie sa prezinte ratiunile

care stau la baza noii reglementari juridice, configuratia acesteia, efectele sociale scontate si costurile pe care le presupune aplicarea noului act normativ. In conformitate cu L 24/2000, motivarea proiectelor de lege si a propunerilor legislative se face prin expuneri de motive; ordonantele si hotararile Guvernului se cer a fi insotite de note de fundamentare, iar celelalte acte normative de referate de aprobare. Legiuitorul precizeaza ca ordonantele care trebuie supuse aprobarii Parlamentului, se transmit Parlamentului insotite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora. Intre expunerea de motive, nota de fundamentare si referatul de aprobare, nu exista deosebiri de continut.Aceste documente sunt acte de motivare a unui act normativ si denumirea lor difera in functie de tipul actului normativ la care se refera. Expunerea de motive este un act preparatoriu care insoteste un proiect de lege; nota de fundamentare motiveaza o hotarare de Guvern ori o ordonanta; referatul de aprobare este necesar in cazul altor proiecte de acte normative. Expunerile de motive, notele de fundamentare si referatele de aprobare trebuie sa aiba acelasi continut, respectiv sa evidentieze cerintele care reclama interventia normativa, principiile de baza si finalitatea reglementarii propuse, efectele avute in vedere, implicatiile asupra legislatiei in vigoare, fazele parcurse in pregatirea proiectului si rezultatele obtinute, mentionandu-se studiile, cercetarile, evaluarile statistice, specialistii consultati, preocuparile de armonizare legislativa. In cazul ordonantelor de urgenta este necesar sa fie prezentate distinct imprejurarile obiective si stringente proprii situatiei extraordinare, care justifica aceasta procedura complementara de legiferare, care impune o reglementare juridica imediata. Pentru fiecare proiect de act normativ, motivarea trebuie sa cuprinda o mentiune expresa cu privire la compatibilitatea acestuia cu reglementarile comunitare si sa precizeze masurile viitoare de armonizare cu dreptul european care se impun. Dar o asemenea cerinta este valabila doar in cazul expunerilor de motive care insotesc proiecte de lege si al notelor de fundamentare, care justifica reglementarile cuprinse in ordonantele emise in baza unei legi de abilitare. Documentele de motivare trebuie sa contina referiri la avizul Consiliului Legislativ si al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii,al Curti de Conturi . Redactarea motivarii trebuie sa tina seama de terminologia legii si sa fie prezentata intr-un stil explicativ. Expunerile de motive la proiectele de lege pentru care initiativa legislativa se exercita de Guvern se semneaza de catre primul-ministru, dupa aprobarea formei finale a proiectului in sedinta de Guvern. In cazul propunerilor legislative prezentate de deputati sau senatori, expunerile de motive se semneaza de catre initiatorii respectivi. Propunerea legislativa initiata de cetateni va fi insotita de o expunere de motive, semnata de toti membrii comitetului de initiativa, care trebuie sa fie alcatuit din cel putin 10 cetateni cu drept de vot. Propunerea legislativa se elaboreaza de acest comitet in forma ceruta pentru proiectele de lege. Expunerile de motive si notele de fundamentare la ordonante si hotarari ale Guvernului, elaborate de initiator, se publica impreuna cu actul normativ in cauza in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Daca in cursul dezbaterilor parlamentare proiectul de lege sau propunerea legislativa a suferit modificari de fond, expunerea de motive va fi refacuta, dupa promulgarea legii, de catre initiator, la sesizarea secretarului general al

Camerei Deputatilor.

RESPECT. NORME DE TEHN.LEGISL.IN CADRUL AUTONOM LOCALE  

Autoritatile administratiei publice locale sunt organe reprezentative ale colectivitatilor locale care au dreptul si capacitatea de a solutiona si de a gestiona, in cadrul legii, treburile publice ale populatiei locale. Intinderea autonomiei locale este limitata de competentele de baza ale autoritatilor administratiei publice locale prevazute de Constitutie sau de lege. Actelenormative ale autoritatilor administratiei publice locale se adopta ori se emit pentru reglementarea unor activitati de interes local, in limitele stabilite prin Constitutie si prin lege si numai in domeniile in care acestea au atributii legale. Autoritatilor administratiei publice locale le este recunoscuta, capacitatea deplina de a-si exercita initiativa in toate domeniile ce nu sunt excluse din cadrul competentelor lor sau care nu sunt atribuite unei alte autoritati. Actele normative emise de autoritatile administratiei publice locale sunt hotararile consiliilor locale si dispozitiile primarului. Actele normative ale autoritatilor administratiei publice locale se emit pentru reglementarea unor activitati cu specific local, care nu-si gasesc o reglementare corespunzatoare la nivelul legii ori al altui acte normativ emis de o autoritate statala. Reglementarile cuprinse intr-un act normativ al autoritatilor administratiei publice locale nu trebuie sa se abata de la reglementarile constitutionale si nici de la celelalte prevederi ale legilor, ordonantelor, hotararilor Guvernului. In plan local, hotararile consiliilor judetene se cer a fi respectate in cazul realizarii unor obiective care urmaresc prestarea unor servicii publice de interes judetean. In arhitectura actelor emise de autoritatile administratiei publice locale trebuie sa fie prezenta formula introductiva, care trebuie sa cuprinda temeiurile juridice inclusiv temeiul legal din Legea administratiei publice locale nr.215/2001. Actele normative ale autoritatilor administratiei publice locale, in vederea intrarii lor in vigoare, se cer a fi aduse la cunostinta publica, prin afisare in locuri autorizate si prin publicare intr-un cotidian local de mare tiraj.