Doctrina militara a Ungariei

Doctrina militara a Ungariei

1. Aspecte generale ale doctrinelor apararii adoptate de (unele) tari mici si mijlocii europene

Evolutiile politico-militare ale ultimilor ani tind sa consacre concepte strategice noi, intemeiate in principal, pe actiuni comune ale unor forte reunite pentru interventia in situatii de criza si/sau conflict. Desi amenintarea militara nu mai este perceputa, in noile conditii, ca fiind majora pentru securitatea statelor, ca urmare a unor evolutii negative in mediile geopolitice si geostrategice, acestea pot sa apara si sa se manifeste sub forma unor agresiuni directe sau combinate.

Schimbarea situatiei de securitate, ca urmare a disparitiei bipolarismului, a pus statele in fata unor optiuni de aparare, in care solutiile difera in raport cu particularitatile puterii militare ale acestora. Ma refer, in special la acelea care nu au garantii ferme de securitate si isi protejeaza, de regula, strategia apararii prin fortele proprii.

Specialistii militari din aceste tari, apreciaza ca in cazul unui razboi, cu cat acesta se va extinde pe un spatiu mai mare, cu atat agresorul va fi obligat sa-si disperseze mai mult fortele, ceea ce ii va reduce considerabil posibilitatea mentinerii controlului asupra spatiilor ocupate, in conditiile in care dispune de aceleasi forte, iar actiunile militare vor continua fara incetare.

In principal, strategia militara a tarilor mici si mijlocii urmareste transformarea unui "razboi de anvergura si de scurta durata", intr-un razboi de lunga durata, de uzura, care sa duca la macinarea si slabirea continua a fortelor agresorului, iar in final la obligarea acestuia de a renunta la agresiune.

Aceste tipuri de doctrine au un "caracter proponderent defensiv" si au in principiu, aceleasi componente ale sistemului national de aparare:

- conducerea politico-militara;

- apararea militara (inclusiv pregatirea populatiei pentru aparare si pregatirea operativa a teritoriului);

- protectia civila a populatiei;

- apararea economica;

- apararea psihologica etc.

Aplicarea practica a prevederilor acestor doctrine difera de la tara la tara, in functie de caracterul social - politic si economic, situatia geostrategica, nivelul de dezvoltare tehnico-stiintifica, potentialul uman si militar, particularitatile geo-climatice, traditiile istorice si tipul de amenintari posibile la adresa tarii respective.

Avand in vedere FACTORII DE INFLUENTA, SITUATIA GEOPOLITICA SI GEOSTRATEGICA, in fundamentarea DOCTRINELOR MILITARE, precum si conditiile specifice din "zona de interes", vom prezenta pe scurt CONTINUTUL DE PRINCIPIU AL "doctrinei Ungariei"- tara membra a NATO.

Dorinta de a-si modela o conceptie de aparare proprie, viabila si adaptata fluctuatiilor intervenite pe plan international a fost exprimata si reflectata, atat in politica interna cat si cea externa a UNGARIEI, incepand cu perioada imediat urmatoare incheierii disputelor ideologice - EST-VEST. Aceasta s-a materializat in aprilie 1993, cand Parlamentul ungar a votat "decretul cu privire la doctrina militara nationala, document denumit "Principiile fundamentale ale politicii de securitate".

Documentul poarta amprenta conditiilor in care a fost conceput, in primul rand, faptul ca Ungaria, pana la desfiintarea Tratatului de la Varsovia nu a dispus de o doctrina militara proprie, context in care, in procesul complex al fundamentarii noilor principii doctrinare a intampinat greutati in adaptarea acestora la specificul national. Vechea conceptie preluase, sub presiunea sovieticilor principiile politicii in coalitie, care, in final, stau tezele doctrinare ale fostei U.R.S.S., acestea avand un caracter "preponderent defensiv".

Noua doctrina militara a Ungariei are la baza "principiul apararii suficiente circulare", iar conceptia de aparare nu defineste dinainte "agresorul potential".

In stabilirea bazelor politice ale doctrinei, Ungaria a pornit de la dorinta ei de integrare intr-un "sistem    european de aparare si de cooperare regionala, ceea ce de fapt s-a intamplat odata cu admiterea acesteia in structurile ALIANTEI NORD-ATLANTICE, aspect care a determinat ca perioada de cautari a celor mai bune solutii, de aplicare a principiilor doctrinare, sa se prelungeasca. Doctrina militara a Ungariei, reflecta principiile "politicii de securitate" si ale "apararii patriei" si are un "caracter defensiv" fiind in concordanta cu modificarile de orientare, care au survenit dupa schimbarea regimului, atat in politica interna, cat si in cea externa.

Odata cu admiterea in N.A.T.O., Ungaria isi mentine orientarea asupra principiilor enuntate pentru a intensifica activitatea de restructurare, reorganizare si modernizare a armatei. Astfel, Ungaria doreste sa realizeze o armata nationala (independenta) supla, dar puternica si totodata, sa infiinteze un "sistem unitar de aparare a tarii". De asemenea se vizeaza ca armata sa aiba in compunere unitati cu o "capacitate de lupta completa", gata de lupta permanent si cu o dotare tehnica moderna - situata intr-o "pozitie centrala" pentru a fi in masura sa duca actiuni de lupta eficiente, pe orice directie, astfel incat sa garanteze stabilitatea interna si sa asigure apararea tarii doar cu fortele proprii, dar in acelasi timp sa fie compatibila si cu cerintele nationale specifice misiunilor ALIANTEI.

Asadar, actiunile militare sunt planificate a fi executate in raport cu riscurile si amenintarile potentiale la adresa statului, iar Fortele Ungare de Aparare a Patriei (ponderea principala avand-o fortele terestre) sunt pregatite sa indeplineasca, in raport cu destinatia lor de baza (misiuni de aparare a patriei) in "sistem defensiv, circular pe Inele (exterior, interior, central) si unele misiuni care depasesc cadrul destinatiei lor de baza (protectie civila in caz de calamitati, , etc.).

2. Concluzii:

- Actiunile politico-diplomatice -vizeaza "mentinerea pacii, asigurarea independentei si suveranitatii nationale - mentinerea (pacii) tarii in afara oricarui conflict international, a oricarui razboi";

- Descurajarea oricarui agresor inaintea inceperii agresiunii;

- Mentinerea sub arme, in timp de pace a unor efective reduse si asigurarea desfasurarii intr-un timp scurt a mobilizarii in caz de razboi;

- Actiunile desfasurate impotriva agresorului vor avea un caracter de aparare;

- Apararea insa impotriva oricarui agresor, va avea un caracter national, atat sub aspectul domeniilor in care se duce (politic), diplomatic, militar, economic, psihologic etc.) cat si al mobilizarii  potentialului uman si material necesar - contand pe sprijinul "actiunilor coalitiei militare", in cadrul ALIANTEI;

- Eforturile de aparare sunt orientate pentru definirea si oficializarea unor noi concepte politico-militare privind:

- securitatea nationala;

- doctrina militara;

- Doctrina militara este componenta a conceptului de securitate si are un caracter de specificitate proprie - evolutia economica, sociala si politica, va permite corecturi, completari si chiar schimbari, concepute in acord cu principiile ALIANTEI, cu evolutiile in plan european si international;

- Consolidarea stabilitatii politice si sociale interne;

- Dezvoltarea si prosperitatea economica;

- Stabilirea unor relatii externe de natura sa faciliteze promovarea intereselor fundamentale etc. ale UNGARIEI.