Dominatia politica

DOMINATIA POLITICA

Sistemul de dominatie politica reprezinta ansamblul raporturilor politice stabilite in cadrul unei societati, dar si relatia globala a acesteia cu politicul. Sistemul de dominatie politica include: structura de autoritate, un grup conducator si actele de putere.

In toate colectivitatile umane cu reglare politica se instaureaza si se impune o ordine de dominatie bazata pe pretentia guvernantilor de a aplica, asupra guvernatilor, puterea. Ordinea de dominatie care consacra diviziunea muncii politice intre guvernanti si guvernati, se concretizeaza intr-o structura de roluri de conducere sau un aparat de autoritate care constituie o forma de dominatie (sefia traditionala, statul modern).

Fenomenul dominatiei politice se manifesta specific in fiecare societate, in functie de modul ei de organizare si de situatia sa in timp si spatiu. Analiza fenomenului de dominatie politica presupune luarea in considerare a trei aspecte:

1. Fundamentele dominatiei - cum se impune puterea?
2. Formele de dominatie - cum, in ce grup, in ce structura se manifesta puterea?
3. Exercitiul puterii - care sunt mecanismele dominatiei, cum functioneaza puterea?

1. Dominatie, autoritate si legitimitate

Max Weber defineste politicul, in lucrarea Economie si societate (1971), ca fiind o modalitate de dominatie, precizata printr-o forma de autoritate si bazata pe o sursa de legitimitate.

Weber face distinctie intre doua tipuri  de raporturi sociale de comanda/ascultare, forta si dominatia.

• Forta: (Macht) inseamna orice sansa de a face sa triumfe in cadrul unei relatii sociale propria vointa, chiar impotriva unor rezistente, avand putina importanta pe ce se bazeaza aceasta sansa.
• Dominatia (Herschaft) adica sansa de a gasi persoane determinabile care sa asculte un ordin cu continut determinant.

Organizarea si functionarea unei grupari de dominatie necesita o "conducere administrativa" care este determinata de natura speciala a gruparii: felul si caracterul cercului de persoane care o administreaza, natura obiectelor de administrat si extensia validitatii dominatiei grupului.

O grupare de dominatie politica prezinta, in viziunea lui Weber, urmatoarele caracteristici: existenta si validitatea reglementarilor sunt garantate in maniera continua, in interiorul unui teritoriu geografic determinabil, de aplicarea si amenintarea unei constrangeri fizice din partea conducerii administrative.

Trasaturile specifice gruparii politice se accentueaza in forma sa moderna Statul: "intreprindere politica cu caracter institutional a carei conducere administrativa revendica cu succes monopolul constrangerii fizice legitime."

Formele de organizare si modalitatile de exercitare ale dominatiei se diferentiaza in functie de modul in care, in fiecare dintre grupuri, sunt distribuite rolurile conducatoare si subordonate, sunt ordonate relatiile lor, se impun domeniile si mijloacele de aplicare a puterilor conducatoare in teritoriu.

Variabila cheie, in functie de care se construieste identitatea fiecarei grupari politice este natura speciala a relatiei dintre detinatorul/detinatorii puteri si cei care i se supun (simpli membri ai grupului, agenti ai directiei administrative). Aceasta relatie precizeaza "formula de dominatie" existenta la nivelul unui grup si specifica tipul de autoritate (puterea legitima).

Weber explica legitimitatea dominatiei pornind de la analiza motivatiilor supunerii. Daca dominatia presupune "sansa pentru ordine specifice, de a gasi ascultare din partea unui grup determinat de indivizi" atunci "orice raport veritabil de dominatie comporta o minima vointa de a asculta". Aceasta vointa de a asculta nu poate fi impusa prin constrangere, obicei, motive pur afective, interese materiale sau mobiluri ideale. Factorul decisiv care influenteaza vointa este credinta comuna intr-un principiu de legitimitate revendicat de conducatori si recunoscut de membri sai.

2. Tipuri de dominatie politica legitima

Max Weber construieste un model explicativ articulat in jurul a  trei tipuri de dominatie: traditionala, charismatica, legal-rationala.

1. Autoritatea/dominatia traditionala sau a "datinii consfintite" intemeiata pe adeziunea si credinta indivizilor in validitatea dominatiei unei autoritati care intruchipeaza fortele de traditie ale societatii. Ea se bazeaza atat pe increderea indivizilor in puterea sacra a traditiei si a cutumelor, a obiceiurilor si practicilor populare, cat si pe capacitatea si corectitudinea autoritatilor traditionale de a le respecta si aplica echitabil fata de indivizi (autoritatea unor monarhi, principi, pontifi).
2. Autoritatea/dominatia charismatica intemeiata pe supunerea indivizilor fata de un tip de conducator inzestrat cu un "har" neobisnuit, care dovedeste calitati personale (inteligenta, eroism, talent de conducator): este cazul unor profeti, vindecatori, conducatori militari, revolutionari, sefi de partide.
3. Autoritatea/dominatia legal-rationala, intemeiata pe convingerea si credinta indivizilor in valabilitatea unui statut legal si a unei competente efective a autoritatii oficiale si pe existenta unor reguli elaborate rational (legi). Acest tip de autoritate presupune conformarea rationala a indivizilor fata de o autoritate publica, impersonala, legala si legitima, care-si exercita dominatia in consens cu regulile si scopurile pentru care a fost desemnata (ex: autoritatea exercitata de seful de stat din societatile moderne).