Cooperarea dintre NATO si Rusia

Cooperarea dintre NATO si Rusia

De la sfarsitul Razboiului Rece, NATO a acordat o importanta aparte dezvoltarii de relatii constructive si de cooperare cu Rusia. In ultimii zece ani, NATO si Rusia au reusit sa faca progrese substantiale in dezvoltarea unui parteneriat veritabil si sa depaseasca vechile confruntari si rivalitati, in scopul de a intari increderea mutuala si cooperarea.

Incepand cu 1991, Alianta si Rusia au conlucrat intr-o gama larga de chestiuni privitoare la securitate si aparare. In 1994, Rusia s-a alaturat programului Parteneriatului pentru Pace, largind astfel dialogul NATO-Rusia. Participarea Rusiei la implementarea   Acordului de pace pentru Bosnia-Hertegovina a constituit o etapa cu semnificatii aparte in realizarea unei noi relatii de cooperare. Pentru prima data, contingentele Aliate si rusesti au participat impreuna la o operatiune militara multinationala.

Prin semnarea Actului fondator NATO-Rusia asupra Relatiilor mutuale, cooperarii si securitatii, in mai 1997, NATO si Rusia si-au institutionalizat si imbunatatit substantial parteneriatul.

Ele s-au angajat sa continue dezvoltarea relatiilor pe baza intereselor comune si au creat un nou forum pentru realizarea acestui scop. Consiliul permanent reunit NATO-Rusia (PJC). Din iulie 1997, PJC a fost principala instanta pentru consultari NATO-Rusia. Obiectivul sau central este acela de a construi nivele superioare de incredere prin asigurarea unui mecanism pentru consultari sincere si regulate. De la incheierea Actului fondator s-au inregistrat progrese incurajatoare in intensificarea consultarilor si cooperarii. PJC s-a transformat intr-o instanta importanta a consultarilor, promovarii transparentei si dezvoltarii increderii reciproce, precum si a sprijinirii relatiilor de cooperare.

Cu toate acestea, lucrarile initiale constructive din PJC au fost tot mai umbrite de aparitia crizei din Kosovo. Aceste evenimente au culminat cu suspendarea de catre Rusia a cooperarii din cadrul PJC la 24 martie 1999, ca rezultat al campaniei aeriene desfasurate de catre NATO pentru a pune capat conflictului din Kosovo. Dupa terminarea campaniei din Kosovo Rusia s-a intors la PJC, dar timp de cateva luni si-a limitat programul la subiecte legate de Kosovo. De asemenea, Rusia a fost de acord sa contribuie cu un numar semnificativ de trupe la Fortele din Kosovo de sub comanda NATO (KFOR), conform stipularilor din Rezolutia 1244 a Consiliului de Securitate al ONU.

In urma piedicilor survenite in 1999, vizita la Moscova a Secretarului General al NATO, Lord Robertson, din februarie 2000, a ajutat la restaurarea unei relatii mai largi, care a depasit problema referitoare la Kosovo. Ca rezultat al acelei vizite, NATO si Rusia sunt din nou angajate activ in implementarea obiectivelor Actului fondator. Bazandu-se pe impulsul pozitiv dat de vizita Secretarului General, intalnirile PJC lunare si intrunirile ministeriale regulate ale PJC au dus mai departe relatiile generale de cooperare NATO-Rusia. Acestea au inclus deschiderea unui Birou de Informatii NATO la Moscova de catre Secretarul General in februarie 2001 si inceperea consultarilor asupra infiintarii la Moscova a unei Misiuni de coordonare militara NATO.