Comisia europeana

COMISIA EUROPEANA

Cea mai originala dintre Institutii este cu evidenta Comisia. Organ cu o fizionomie cu totul aparte, cu o identitate si personalitate proprie in cadrul structurii institutionale, Comisia exprima interesul Comunitatilor independent de statele membre. Desi nu mai are rolul dominant avut de Inalta Autoritate, Comisia ramane in continuare "motorul", constructiei comunitare.

A.    Compunere si statutul membrilor

Regulile privitoare la organizarea si functionarea Comisiei, inclusiv cele privind compunerea si statutul membrilor ei sunt prevazute de articolele 9-19 din Tratatul de fuziune si de Regulamentul interior elaborat de aceasta Institutie. Acestor acte li se adauga unele dispozitii continute in Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht si Tratatul de la Amsterdam, iar in privinta Regulamentului intern, la forma sa initiala din 1963 trebuie sa avem in vedere toate modificarile ulterioare, acte ce dau Comisiei o fizionomie proprie.

In organizarea, compunerea si functionarea sa, acest organ este guvernat de doua principii: colegialitate si unitate de administrare.

In privinta compunerii, art.10 TF a stabilit urmatorul principiu: doar cetatenii apartinand unui stat membru pot fi membri ai Comisiei; fiecare stat are dreptul la cel putin un reprezentant, fara ca numarul membrilor apartinand unui stat sa fie mai mare de doi. Aceste reguli sunt imperative.

In baza acestor dispozitii compunerea Comisiei dupa anul 1995 a fost urmatoarea: Franta, Italia, Marea Britanie si Spania, fiecare cate doi membri, iar celelalte zece state fiecare cate un membru, astfel incat numarul total a fost de 20.

In baza Tratatului de la Nisa, extinderea UE cu pana la 27 de state membre va duce la modificarea compunerii Comisiei, fiecare stat avand dreptul la un membru, numarul membrilor Comisiei neputand fi mai mare de 27 oricate state vor adera in timp. In aceste conditii se pune problema reprezentarii prin rotatie, situatie ce va fi discutata in masura in care la UE vor adera mai mult de 27 de state.

Compunerea paritara a Comisiei a fost dictata de pastrarea caracterului de eficienta sporita a Institutiei.

Fiecare membru propus de un stat pentru a face parte din Comisie trebuie sa obtina acordul guvernelor tuturor celorlalte state. Veto-ul exprimat de cel putin un stat nu ii da dreptul sa faca parte din Comisie.

Compunerea Comisiei, ca si modificarea acesteia sunt supuse hotararii Consiliului care decide cu unanimitate de voturi.

Tratatul de la Maastricht a prevazut pentru Comisie si noua procedura a investiturii in functie de catre Parlamentul European. Consideram ca aceasta noua procedura acorda o mai mare legitimitate Comisiei, membrii sai fiind astfel numiti in functie si cu acordul popoarelor din statele membre, nu doar cu acordul guvernelor. In plus aceasta procedura intregeste dispozitiile ce privesc responsabilitatea, care era deja prevazuta de TF si intarita ulterior de AUE. Investitura in functie data de Parlament justifica pe deplin si raspunderea in fata acestuia.

Dupa Tratatul de la Amsterdam presedintele Comisiei este ales direct de Parlamentul European, dispozitie ce completeaza controlul politic al Parlamentului asupra Comisiei.

Consideram ca aceasta noua dispozitie intareste si rolul de legislator al Parlamentului European, adancind interdependenta dintre Institutii si situand pe o treapta superioara echilibrul dinamic al puterilor de care acestea dispun in temeiul atributiilor conferite de tratate.

In ambele proceduri (cea in fata Comisiei si cea in fata Parlamentului) investitura are un caracter colectiv.

Mandatul membrilor Comisiei a fost de patru ani, iar prin TM a fost stabilit la cinci ani pentru a coincide cu cel al membrilor Parlamentului. Mandatul poate fi reinnoit fara limita. Actualii membri ai Comisiei au fost investiti in ianurie 1995 iar mandatul lor expira la finele anului 1999.

Acest mandat poate fi scurtat fie pentru intreaga Comisie, fie pentru un membru al sau in urmatoarele situatii:

a)pentru intreaga Comisie daca s-a adoptat o motiune de cenzura de catre Parlament si in acest caz Comisia este demisa in bloc;

b)pentru unul dintre membrii Comisiei in caz de deces, in cazul unei demisii voluntare sau din oficiu. Demisia din oficiu este pronuntata de Curtea de Justitie, la cererea Consiliului sau a Comisiei, fata de oricare dintre membrii care nu si-a respectat atributiile functiei sau a comis o greseala grava. In toate aceste cazuri de scurtare individuala a mandatului, noul membru ales va sta in Comisie doar pana la expirarea mandatului celui pe care l-a inlocuit, evident putand participa ulterior la noi proceduri de formare a Comisiei.

Membrii Comisiei au un statut particular subsumat principiilor de independenta, moralitate si competenta. Ei trebuie sa fie indenpenti de statele care i-au propus in functie, nu pot primi nici accepta nici un fel de indrumari, de influente din partea nici unei autoritati nationale sau a altor organisme internationale. In aceste conditii ei nu pot fi membri ai nici uneia dintre celelalte Institutii si nici ai Parlamentelor nationale.

Membrii Comisiei sunt independenti si fata de persoanele juridice private (nu pot reprezenta societati comerciale, alte intreprinderi etc.), in general sub aspect patrimonial, functia poate fi compatibila doar cu cea de cadru universitar (in fapt, marile personalitati ale dreptului comunitar au avut sau au calitatea de membru al Comisiei).

Incalcarea acestui statut atrage declansarea procedurii de demisie din oficiu.

Conform art.10 TF membrii Comisiei lucreaza in interesul general al acestei Institutii. In lumina acestor dispozitii si statele membre se angajeaza sa nu influenteze in nici un fel membrii Comisiei in exercitarea functiilor lor.

La investirea in functie membrii Comisiei depun un juramant prin care se angajeaza solem sa respecte pe toata durata mandatului statul si obligatiile asumate.

Fata de acest statut comisarii Uniunii Europene se bucura de un prestigiu deosebit.

B.    Organizare

Organizata dupa principiul colegialitatii si a unitatii de administrare, Comisia se compune din membrii care sunt ajutati in activitatea lor de numeroase servicii si organe auxiliare.

Comisia se reuneste in prezenta membrilor sai, lucrand ca un organ colegial condus de un presedinte si sase vicepresedinti.

Presedintele si vicepresedintii sunt alesi dintre membrii Comisiei dupa aceeasi procedura in fata Consiliului. Mandatul lor in functie poate fi reinnoit.

Dispozitiile privind mandatul celor doua functii pot fi modificate doar de Consiliu, cu unanimitate de voturi.

Tratatele au atribuit vicepresedintilor rolul de a-l inlocui in functie pe presedinte in situatia in care acesta este impiedicat sa o exercite, iar presedintelui i-au atribuit un rol mai mult protocolar si administrativ. Practica a completat rolul sau conferindu-i un important rol politic. Atributiile administrative au in vedere convocarea si conducerea reuniunilor iar cele protocolare calitatea de a reprezenta Comisia in raporturile externe.

Rolul politic al presedintelui Comisiei este intarit in prezent de dispozitia Tratatului de la Amsterdam conform careia nominalizarea acestuia se face cu acordul Parlamentului European.

In ceea ce priveste rolul politic sunt relevanti cei 10 ani (1 ianuarie 1985 - 31 decembrie 1994) de presedintie a Comisiei exercitati de Jacques Delors. Cand a venit in functie, comunitatile se aflau dupa o perioada de 5 ani in care nimic nou nu se realizase. In fata sa se aflau trei proiecte: o piata unica, o uniune economica si monetara si o uniune politica. A optat pentru realizarea continuta in proiectul cunoscut sub denumirea "Delors I". Intarirea puterilor exercitate de Comisie prin AUE a permis punerea in practica cu succes a acestui plan.

Progresele rapide obtinute in realizarea Pietei unice au incurajat presedintele J.Delors in promovarea celei de a doua initiative: o Uniune Economica si Monetara. Strategia acestui plan este continuta in proiectul cunoscut sub numele "Delors II".

Consiliul european de la Hanovra din iunie 1983 a luat act de trecerea de la Sistemul Monetar European la Uniunea Monetara Europeana, iar o comisie condusa de Jacques Delors a fost desemnata sa realizeze proiectul de Uniune Economica si Monetara, proiect transpus in practica in 1990. Cea de a doua etapa a acestui plan o constituie realizarea Bancii Centrale Europene. Acest organ comunitar este prevazut si de Tratatul de la Maastricht si este plasat sub conducerea Consiliului European si a Consiliului guvernatorilor bancilor centrale nationale.

Noile politici promovate in anul 1994 de scadere a ratei somajului, crearea de noi locuri de munca si de deschidere catre statele din Centrul si Estul Europei sunt tot opera unui program Delors, asa incat putem spune ca tot ceea ce au realizat Comunitatile in ultimii 10 ani sunt intr-o masura mai mare sau mai mica opera acestei personalitati a vietii politice internationale, care prin persoana sa a facut sa creasca in mod considerabil rolul si prestigiul functiei de Presedinte al Comisiei UE.

De fapt, in ansamblul sau Comisia este alcatuita din personalitati ale vietii politice si economice internationale.

De la 23 ianuarie 1995 functia de Presedinte al Comisiei a fost preluata oficial de Jacques Santer, fost prim-ministru al Luxemburgului pentru un mandat de 5 ani. Prioritatile noului Presedinte al Comisiei sunt: o economie puternica, creatoare de locuri de munca, dar in acelasi timp solidara; o politica externa si de securitate comuna; reforma institutiilor UE.

De la inceptul anului 1999 functia de presedinte al Comisiei o detine Romano Prodi, fost prim-ministru al Italiei.

In activitatea ce o desfasoara fiecare membru al Comisiei are in subordinea sa unul sau mai multe organe auxiliare.

Sub autoritatea presedintelui se afla Secretariatul general, organul ce are ca misiune coordonarea intregii activitati si asigurarea relatiilor curente cu celelalte Institutii. Sub aspect administrativ el este condus de un secretar general.

Ca organe auxiliare de lucru pe diferite sectoare specializate, Comisia este organizata in divizii, directii, directii generale, servicii si oficii. Se mai pot constitui comitete si grupuri de lucru. Toate aceste organe auxiliare se afla sub autoritatea unui comisar. Acest aparat auxiliar este foarte vast, spre exemplu numai numarul directiilor generale este de 22. Sub aspectul functionarilor, aparatul Comisiei este cel mai mare in raport cu celelalte organe, fiind alcatuit din mii de functionari si salariati, sediul acestor organe auxiliare fiind la Bruxelles si Luxembourg.

C.    Functionare

Regulile privind functionarea sunt reglementate in mod particular de Regulamentul intern al Comisiei ce stabileste un regim guvernat de principiul colectivitatii si responsabilitatii solidare in fata Parlamentului European.

Comisia se intruneste cel putin o data pe saptamana si poate organiza si sedinte ad-hoc ori de cate ori este nevoie. Pentru ca dezbateriele sa poata avea loc si sa se pronunte un vot valabil la lucrari trebuie sa fie prezenti cel putin 11 din membrii Comisiei.

Sedintele se desfasoara cu usile inchise. Cand sunt discutate probleme mai delicate nu pot participa la sedinta decat comisarii, iar in afara acestui caz la lucrari pot participa functionarii responsabili pe domenii, anume invitati la lucrari pentru a da toate relatiile necesare in fata membrilor Comisiei, precum si secretarul general.

Drept de vot au doar membrii Comisiei.

Comisia se convoaca de catre Presedinte, care stabileste ordinea de zi si conduce lucrarile.

In principiu hotararile nu pot fi luate decat de Comisie, in sedinta, cu quorum-ul cerut iar actele astfel adoptate pot fi regulamente, decizii sau propuneri (avize).

Pentru a evita o incarcare prea mare a reuniunilor s-a adoptat sistemul procedurii scrise si delegarea de semnatura.

In ceea ce priveste procedura scrisa, ea se foloseste in situatia problemelor asupra carora nu sunt divergente si nu sunt de importanta prea mare.

In reuniunile sefilor de cabinete ai celor 20 comisari se va elabora un dosar complet asupra problemei respective si acesta va fi trimis spre studiu fiecarui comisar. Asupra problemei respective fiecare membru al Comisiei va da raspunsul sau in scris si daca nu s-a cerut de catre niciunul dintre ei dezbateri, hotararea va fi luata pe baza pozitiei exprimate in scris.

O a doua exceptie o constituie delegarea de semnatura.

De la regula conform careia hotararile se pot lua numai in Comisie, ele fiind actele acestui organ colegial, in domenii ce tin de administrarea curenta si de gestiune, Comisia poate delega un membru al sau, care are responsabilitatea unui sector specializat, ca in numele Comisiei sa ia masurile necesare pentru desfasurarea normala a activitatii curente. Asupra acestor acte Comisia are drept de control. Astfel de acte s-au adoptat deseori in cazul politicii agricole comune, ele fiind de ordinul a mii de acte pe an.

Cum s-a mai aratat, Parlamentul European, in urma unei motiuni de cenzura adoptata cu majoritate absoluta de voturi poate obliga Comisia sa demisioneze in bloc. De la infiintarea Comunitatilor Europene si pana in prezent nu s-a inregistrat un astfel de act, desi in ianuarie 1999 Parlamentul European a cerut demisia in bloc a Comisiei.

D.    Atributii

Tratatele Constitutive, indeosebi cele doua Tratate de la Roma definesc atributiile conferite Comisiei, in lumina carora primeste un rol fundamental: de a exprima interesul comunitar si de a asigura realizarea lui.

In temeiul art.155 CEE si art.124 CEEA, in vederea asigurarii functionarii si dezvoltarii pietei comune Comisia are urmatoarele atributii:

-vegheaza la aplicarea dispozitiilor prezentului tratat, cat si a dispozitiilor luate de institutii in temeiul acestuia;

-formuleaza recomandari sau avize, in materii care fac obiectul prezentului tratat, daca acesta le prevede expres sau ea le considera necesare;

-dispune de o putere de decizie proprie si participa la formarea actelor Consiliului si ale Adunarii, in conditiile prevazute in prezentul tratat;

-exercita competentele pe care Consiliul i le confera pentru executarea regulilor pe care acesta le stabileste.

Putem spune ca Tratatele i-au conferit acestui organ un rol politic general care ii da caracterul de promotor al constructiei comunitare.

Comisia are in primul rand importantul rol de a elabora dreptul. Ea este principalul initiator legislativ, la propunerea sau cu autorizarea ei, Consiliul ia toate hotararile; la fel si Parlamentul in materiile in care are putere de decizie.

Comisia are si un rol decizional in domeniile care i-au fost conferite de tratate, actele sale avand direct o putere executorie asupra subiectelor pe care le au in vedere.

Comisia are un important rol de control care corespunde misiunii de a veghea la respectarea tratatelor. Ea isi exercita acest rol atat fata de Consiliu cat si de statele membre, putand declansa "procedura de carente" fata de Consiliu si "procedura de lipsuri" fata de state, iar fata de particulari poate dispune sanctiuni sub forma amenzilor in cazul in care se constata nereguli in aplicarea tratatelor.

Fata de rolul si atributiile pe care le are, Comisia se prezinta drept un garant al interesului general comunitar.

In realizarea triplului rol conferit Comisia se bucura de o eficienta putere de informare si preventie pe care o exercita atat in raport cu statele cat si cu participantii.

Statele membre au obligatia de a aduce la cunostinta Comisiei toate situatiile de drept si de fapt, precum si toate masurile pe care le au in vedere relativ la aplicarea tratatelor. Institutiile au si ele aceasta obligatie.

Corelativ acestei obligatii Comisia poate face toate verificarile privind respectarea si aplicarea tratatelor.

Acelasi regim se aplica si particularilor. In plus, fata de acestia se pot lua masuri executorii, cele mai dese fiind sanctiunile aplicate ca urmare a incalcarii regimului concurentei.

Comisia este abilitata de a incuviinta fata de state masurile derogatorii de la aplicarea tratatelor, masuri pe care statele le pot cere doar in perioada de tranzitie si privesc transformarile ce trebuie sa le realizeze in ordinea economica, politica si juridica interna. Aceste acte sunt in    principiu rare.

Exercitandu-si rolul de principal initiator legislativ, Comisia reprezinta forta motrica a integrarii europene. Tratatele i-au conferit acest drept pentru quasitotalitatea domeniilor de actiune.

Comisia dispune de puteri autonome in privinta politicii concurentei, a conducerii si administrarii politicilor comune (agricultura, transport etc.), administrarea diverselor fonduri si programe UE, cat si a celor prevazute pentru tarile asociate.

Data fiind componenta sa, permanenta activitatii, faptul ca dispune de cel mai vast si complex aparat tehnic si logistic, Comisia este cel mai important organ executiv si de gestiune.

In executarea atributiei de a veghea la respectarea tratatelor si a actelor Consiliului, Comisia dispune de cele mai eficiente mijloace ce se concretizeaza in proceduri speciale si adoptarea de acte obligatorii cu forta executorie fata de aceste subiecte.

Tratatele de la Roma i-au conferit tot sub aspect executiv largi competente in gestiunea administrativa a politicilor comunitare, in gestiunea financiara a acestor politici si in gestiunea fondurilor speciale (fondul social european, fondul european de dezvoltare, fondul pentru orientare si garantare agricola s.a.).

Alaturi de Consiliu, Comisia reprezinta Uniunea Europeana in relatiile cu tertii, iar practica delegarii puterii de reprezentare in favoarea Comisiei a facut sa creasca rolul acesteia in raporturile externe ale UE.