Comisia Europeana

Comisia Europeana

Comisia Europeana, cea mai originala dintre institutii, 'motorul' constructiei comunitare, are ca punct de plecare Inalta autoritate instituita prin Tratatul de la Paris, apoi Comisia Comunitatii Economice Europene a Energiei Atomice si exprima interesul Comunitatii independent de statele membre[1].

Organizarea si functionarea Comisiei, inclusiv compunerea si statutul membrilor sai sunt prevazute in art. 9-19 din Tratatul de  fuziune din 1965 in Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa si Regulamentul intern al Comisiei din 29 noiembrie 2000 (C (2000) 3614).

In ce priveste compunerea acestui organ colegial[2] art. 213 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana (ex. art. 157) dispune ca doar 'cetatenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei'.

Comisia este compusa din 20 de membri alesi de baza competentei lor generale si care ofera toate garantiile de independenta; in componenta Comisiei trebuie sa intre cel putin un cetatean din fiecare stat membru, fara ca numarul membrilor care au cetatenia aceluiasi stat membru sa fie mai mare de doi.

Membrii Comisiei isi exercita functiile in interesul general al Comunitatii in deplina independenta, motiv pentru care in realizarea indatoririlor lor, ei nu solicita si nici nu accepta instructiuni de la vreun guvern si nici de la un alt organism, si se abtin de la orice act incompatibil cu indatoririle lor. Pe durata functiei lor membrii Comisiei nu pot exercita nici o alta activitate, fie ea remunerata sau neremunerata iar la preluarea functiei, ei se angajeaza solemn ca, pe durata exercitarii functiei si dupa incetarea ei, sa indeplineasca obligatiile care rezulta din functie, mai ales datoria de a manifesta onestitate si circumspectie in acceptarea anumitor pozitii sau avantaje dupa incetarea functiei lor (in cazul incalcarii acestor obligatii, Curtea de Justitie, sesizata de Consiliu sau de Comisie poate, dupa caz, sa destituie membrul in cauza[3] sau sa-l declare decazut din dreptul la pensie sau la alte avantaje).

Tratatul de la Maastricht (si urmatoarele) au prevazut pentru Comisie o procedura a investirii in functie de aprobarea Parlamentului ceea ce acorda o mai mare legitimitate Comisiei, deoarece membrii sai sunt numiti nu numai cu acordul guvernelor, ci si cu acordul popoarelor din statele membre. Acest lucru rezulta din art. 22 din Tratatul de la Nisa care prevede: 'Consiliul reunit la nivel de sefi de stat sau de guvern si hotarand cu majoritate calificata, desemneaza persoana pe care intentioneaza sa o numeasca presedinte al Comisiei; aceasta desemnare este aprobata de Parlamentul European. Consiliul, hotarand cu majoritate calificata si de comun acord cu presedintele desemnat, adopta lista celorlalte persoane pe care intentioneaza sa le numeasca membrii ai Comisiei, lista stabilita conform propunerilor prezentate de fiecare stat membru. Presedintele si ceilalti membri ai Comisiei astfel desemnati sunt supusi, ca organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. Dupa aprobarea Parlamentului European, presedintele si ceilalti membri al Comisiei sunt numiti de Consiliu care hotaraste cu majoritate calificata'[4].

Pe de alta parte, investitura in functia data de aprobarea Parlamentului justifica si raspunderea in fata acestuia pentru ca:

- Parlamentul European dezbate in sedinta publica raportul general anual prezentat de Comisie (art. 200 (ex. art. 143) Tratatul CE);

- Parlamentul European, sesizat cu o motiune de cenzura asupra activitatii Comisiei, nu se poate pronunta asupra acesteia decat dupa cel putin trei zile de la depunerea sa si numai prin vot public. Daca motiunea de cenzura este adoptata cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate care reprezinta majoritatea membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie sa demisioneze in boc. Ei continua sa gestioneze afacerile curente pana in momentul inlocuirii lor. In acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiti pentru a-i inlocui expira de la data la care ar  fi trebuit sa expire mandatul membrilor obligati sa demisioneze in bloc (art. 201 (ex. art. 144) Trt. CE).

Interdependenta dintre institutii se vadeste si prin faptul ca mandatul membrilor Comisiei - initial stabilit la 4 ani - a fost, prin Tratatul de la Maastricht, stabilit la 5 ani (tocmai pentru a coincide cu cel al membrilor Parlamentului[5]). Mandatul poate fi reinnoit fara limita dar poate fi scurtat, fie pentru intreaga Comisie, fie pentru un membru al sau:

- pentru intreaga Comisie este cazul amintit mai sus, anume daca s-a adoptat o motiune de cenzura de catre Parlament, caz in care Comisia este demisa in bloc.

- pentru unul dintre membrii Comisiei, in caz de deces, in cazul unei demisii voluntare sau din oficiu.

Membrul decedat sau demisionat este inlocuit pentru durata ramasa din mandat de un nou membru, numit de Consiliu, care hotaraste cu majoritate calificata; Consiliul hotarand cu unanimitate poate sa decida ca nu este cazul ca inlocuirea sa aiba loc.

In caz de demisie voluntara, demisie din oficiu sau deces, presedintele este inlocuit pentru perioada ramasa din mandat, pentru inlocuirea sa oficiindu-se aceeasi procedura prevazuta de art. 22 din Tratatul de la Nisa (Consiliul hotaraste cu majoritate calificata persoana pe care intentioneaza sa o numeasca presedinte al Comisiei, desemnare care trebuie aprobata de Parlamentul European).

Membrii Comisiei raman in functie pana cand sunt inlocuiti sau pana cand Consiliul decide - cu unanimitate - ca nu este cazul ca inlocuirea sa aiba loc - in afara cazului de demitere prevazut de art. 216 Trt. CE - pentru nerespectarea atributiilor functiei sau pentru greseala grava.

'Comisia isi indeplineste misiunea cu respectarea orientarilor politice definite de presedintele sau, care stabileste si organizarea sa interna pentru a asigura coerenta, eficacitatea si caracterul colegial al actiunii sale.

Responsabilitatile care incumba Comisiei sunt structurate si repartizate intre membrii sai de catre presedinte. Presedintele poate modifica repartizarea acestor responsabilitati in cursul mandatului; membrii Comisiei exercita functiile care le sunt atribuite de presedinte sub autoritatea acestuia. Dupa aprobarea colegiului, presedintele numeste vicepresedintii dintre membrii Comisiei' (art. 27 din Trt. CE astfel cum a fost modificat prin art. 24 din Tratatul de la Nisa).

Din textul de mai sus rezulta ca principala functie a presedintelui[6] Comisiei este de a furniza directiile de actiune ale Comisiei - promovarea de noi initiative sau reluarea celor esuate - si asigurarea coordonarii diferitelor politici comunitare. In prima perioada de existenta a Comisiei functia de presedinte revenea prin rotatie, statelor membre pentru doi sau maximum patru ani, dar principiul a fost modificat astfel ca mandatul lui Jacques Delors a fost prelungit la 10 ani (1985-1994) ceea ce arata o data in plus flexibilitatea de care dau dovada guvernele statelor membre.

Cand acesta a venit in functie, Comunitatile se aflau dupa o  perioada de 5 ani in care nimic nou nu se realizase. Din cele trei proiecte care existau in fata sa: o piata unica, o uniune economica si monetara si o uniune politica Jacques Delors a optat pentru realizarea Pietei unice continuta in proiectul cunoscut sub denumirea 'Delors I'. Progresele rapide obtinute in realizarea Pietei unice l-au incurajat pe presedintele J. Delors in promovarea celei de-a doua initiative Uniunea Economica si Monetara, ceea ce a constituit obiectul proiectului cunoscut sub numele 'Delors II'. In anul 1983 Consiliul European de la Hanovra a luat act de trecerea de la sistemul Monetar European la Uniunea Monetara Europeana iar o Comisie condusa de J. Delors a fost desemnata sa realizeze proiectul de Uniune Economica si Monetara, proiect transpus in 1990. Cea de-a doua etapa a acestui plan a constituit-o realizarea Bancii Central Europene .

Din atributiile presedintelui - prevazute in Regulamentul intern al Comisiei, din 29 noiembrie 2000 (C (2000) 3614) - putem aminti:

- poate atribui membrilor Comisiei domenii de activitate speciale, domenii in care ei sunt responsabili in mod expres pentru pregatirea lucrarilor Comisiei si executarea deciziilor sale. Presedintele poate modifica oricand aceste atributii;

- poate constitui grupuri de lucru ale membrilor Comisiei si desemneaza presedintii acestora;

- asigura reprezentarea Comisiei si desemneaza acei membri ai Comisiei care il asista in aceasta sarcina;

- convoaca sedintele Comisiei (ca regula generala Comisia se intruneste cel putin o data pe saptamana si de cate ori este necesar);

- hotaraste ordinea de zi a fiecarei sedinte. In acest sens orice chestiune propusa sa fie inscrisa pe ordinea de zi de catre un membru al Comisiei trebuie sa-i fie comunicata cu un termen de preaviz de 9 zile. De asemenea, presedintele isi da acordul pentru amanarea - pentru sedinta urmatoare - in cazul in care un membru al Comisiei solicita retragerea unui punct de pe ordinea de zi. Totodata, la propunerea sa, Comisia poate hotari asupra unei chestiuni care nu este inscrisa pe ordinea de zi (sau cu privire la care documentele de lucru necesare au fost distribuite cu intarziere).

Sub autoritatea sa se afla Secretariatul General, organul care are ca misiune coordonarea intregii activitati si asigurarea relatiilor curente cu celelalte institutii. In concret, conform art. 17 din Regulament, Secretariatul General are urmatoarele atributii:

- asista pe presedinte la pregatirea lucrarilor si sedintelor Comisiei, ii asista pe presedintii grupurilor de lucru in pregatirea si derularea sedintelor acestor grupuri;

- asigura corecta aplicare a procedurilor decizionale si supravegheaza la executarea deciziilor (adoptate in sedinta, sau prin procedura scrisa, prin procedura de abilitare sau prin procedura de delegare);

- asigura coordonarea necesara intre servicii in cursul lucrarilor preparatorii si vegheaza la respectarea regulilor de prezentare a documentelor supuse Comisiei;

- ia masurile necesare pentru a asigura notificarea si publicarea in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene a actelor Comisiei, precum si transmiterea documentelor Comisiei si ale serviciilor sale catre celelalte institutii;

- asigura relatiile oficiale cu celelalte institutii, sub rezerva competentelor pe care Comisia hotaraste sa le exercite ea insasi sau sa le atribuie membrilor sai sau serviciilor sale;

- urmareste lucrarile celorlalte institutii si informeaza Comisia despre acestea.

Pentru pregatirea si desfasurarea actiunilor sale, Comisia dispune de un ansamblu de departamente, structurate in directii generale[8] (si servicii asimilate) conduse, fiecare in parte de un Director general care raspunde in fata comisarului de resort. La randul lor, directiile generale (si serviciile asimilate) sunt organizate in directii si directiile in unitati. Fiecare comisar este asistat de un cabinet format dintr-un grup de sase persoane oficiale - fiecare avand nationalitati diferite (macar trei) - aflate sub autoritatea unui sef de cabinet. Avand in vedere toata suita de directii generale, servicii specializate, directii si unitati putem spune ca aparatul Comisiei este cel mai mare in raport cu celelalte organe fiind alcatuit din zeci de mii de salariati .

Pentru a asigura eficacitatea actiunii Comisiei, serviciile lucreaza in stransa cooperare si in mod coordonat pentru elaborarea si implementarea deciziilor Comisiei.

Inainte ca un document sa fie supus Comisiei, serviciul responsabil consulta in timp util serviciile asociate sau interesate datorita domeniilor de competenta, atributiilor sau datorita naturii problemelor si informeaza de indata Secretariatul general asupra acestor consultari (in cazul in care Secretariatul nu face parte din serviciile consultate). Este obligatorie consultarea serviciului juridic in privinta tuturor proiectelor de acte si propunerilor de acte juridice, precum si in privinta tuturor documentelor cu implicatie juridica (de asemenea, este obligatorie consultarea directiilor generale responsabile pentru probleme de buget, de personal, de administratie, in privinta tuturor documentelor care ar putea avea implicatii asupra bugetului, finantelor, personalului si administratiei art. 21 din Regulament).

}edintele se desfasoara cu usile inchise, dezbaterile fiind confidentiale si in afara de sedintele la care se discuta probleme mai delicate - la care participa doar comisarii - la lucrari pot participa functionarii responsabili pe domenii - pentru a da informatiile necesare Comisiei - si secretarul general, dar drept de vot au doar membrii Comisiei[10]. Deciziile Comisiei sunt luate la intrunirile saptamanale sau pe baza unei proceduri scrise prin care propunerile sunt distribuite tuturor comisarilor; daca in cadrul unei perioade prestabilite nu sunt semnalate obiectii, se considera ca propunerea a fost acceptata. Propunerile adoptate se inregistreaza intr-o nota de jurnal, despre care se face mentiune in procesul-verbal al urmatoarei sedinte a Comisiei.

Pe langa sistemul procedurii scrise - in scopul evitarii unei prea mari incarcari a sedintelor - s-au adoptat si sisteme de delegari si abilitari.

In privinta abilitarii art. 13 din Regulament dispune: 'cu conditia respectarii depline a principiului responsabilitatii colegiale, Comisia poate sa abiliteze unul sau mai multi membri ai sai sa adopte masuri de gestiune sau de administrare in numele sau, in limitele si conditiile fixate de Comisie. De asemenea, cu acordul presedintelui, Comisia poate sa insarcineze unul sau mai multi membri ai sai sa adopte textul definitiv al unui act sau al unei propuneri care urmeaza sa fie supusa celorlalte institutii, al carui continut substantial a fost determinat in cursul deliberarilor[13].

In privinta delegarii art. 14 din Regulamentul intern al Comisiei dispune: 'cu conditia respectarii depline a principiului responsabilitatii colegiale Comisia poate delega directorilor generali si sefilor de servicii adoptarea masurilor de gestiune sau de administrare in numele sau, in limitele si conditiile fixate de Comisie (deciziile adoptate prin procedura de abilitare si de delegare se inregistreaza intr-o nota de jurnal, despre care se face mentiune in procesul-verbal al urmatoarei sedinte a Comisiei art. 15 din Regulament).

Pentru asigurarea functionarii si dezvoltarii pietei comune, Comisia indeplineste urmatoarele atributii:

- vegheaza la aplicarea dispozitiilor tratatelor si a masurilor luate de Institutii in virtutea acestora;

- formuleaza recomandari sau avize care fac obiectul tratatelor (cu deosebire Tratatul instituind Comunitatea Europeana), daca acestea prevad in mod expres sau daca Comisia le considera necesare;

- dispune de putere de decizie proprie si participa la procesul de formare a actelor Consiliului si Parlamentului European, in conditiile prevazute de tratate;

- exercita atributiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta.

La Regulamentul intern al Comisiei[14] este prevazuta si o Anexa care include Codul de buna conduita administrativa pentru personalul Comisiei Europene in relatiile cu publicul. Principiile generale care guverneaza relatiile Comisiei cu publicul sunt:

- legalitate - Comisia actioneaza in conformitate cu normele de drept si aplica regulile si procedurile stabilite de legislatia Comunitara;

- nondiscriminare si egalitate de tratament - Comisia respecta principiul non-discriminarii si, in special, garanteaza publicului egalitatea de tratament, fara distinctie fondata pe nationalitate, sex, origine rasiala sau etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala. In consecinta, orice diferenta de tratament in cazuri similare trebuie sa fie expres justificata prin natura particulara a fiecarui caz;

- proportionalitate - Comisia asigura ca masurile adoptate sa fie proportionale cu scopul urmarit (in special Comisia va asigura ca aplicarea codului sa nu impuna in nici un caz sarcini administrative si bugetare disproportionate in raport cu beneficiul scontat);

- consecventa - Comisia este consecventa in conduita sa administrativa si se conformeaza practicii sale normale (orice exceptie, de la acest principiu trebuie sa fie temeinic justificata).

In concluzie, Tratatele au oferit Comisiei un rol politic general care ii da caracterul de promotor al constructiei comunitare si de aceea rolurile ei sunt:

- in primul rand de a elabora dreptul, Comisia fiind principalul initiator legislativ, caci la propunerea sau cu autorizarea ei atat Consiliul cat si Parlamentul - in materiile in care are putere de decizie -  iau toate masurile;

- in al doilea rand Comisia are un rol decizional in domeniile care i-au fost conferite de tratate, actele sale avand direct o putere executorie asupra subiectelor pe care le au in vedere;

- in fine, Comisia are un important rol de control care corespunde misiunii sale de a veghea la respectarea tratatelor (ea isi exercita acest rol atat fata de Consiliu cat si de statele membre putand declansa 'procedura de carente' fata de Consiliu si 'procedura de lipsuri' fata de state, iar fata de particulari poate dispune sanctiuni sub forma amenzilor in cazul in care se constata nereguli in aplicarea tratatelor[15]).

In realizarea acestui intreit rol, Comisia - adevaratul garant al interesului general comunitar - se bucura de o eficienta putere de informare si preventie pe care o exercita in raport cu statele dar si cu participantii; in acest sens trebuie spus ca atat statele membre cat si institutiile au obligatia de a aduce la cunostinta Comisiei toate situatiile de fapt si de drept si masurile pe care le au in vedere relativ la aplicarea tratatelor.

La randul sau, Comisia poate face toate verificarile privind aplicarea si respectarea tratatelor. Totodata, Comisia este abilitata sa incuviinteze statelor masurile derogatorii de la aplicarea tratatelor, masuri pe care statele le pot cere doar in perioada de tranzitie si privesc transformarile ce trebuie sa se realizeze in ordinea politica, economica, juridica interna[16].