Militantism gandirist-ortodoxist. Reactii polemice.

Militantism gandirist-ortodoxist. Reactii polemice.

Curentul de idei format in perimetrul Gandirii, patronat de Nichifor Crainic (mentorul gruparii) si de gandiristi apropiati acestuia: Radu Dragnea, Petre Marcu-Bals, teologul D. Staniloae s.a., a incercat influentarea culturii in totalitate, conturarea unui "spirit orientativ valabil pentru toate domeniile activitatii intelectuale" (D.Micu, Gandiea si gandrismul, p. 160). Specificul ideologiei gandiriste este directiva ortodoxa in ordine culturala. In 1925 Nichifor Crainic se pronunta cu claritate, in acest sens : "Ca traditionalisti in ordine culturala afirmam, pentru viitoarea creatie culturala, a noastra directiva ortodoxa, formula identificata de veacuri cu sufletul acestui popor, si care are, in acelasi timp, largimea universala care i-o da natura ei religioasa" (Crainic, Spre europenizare, in Cuvantul, II, nr.153, 1925).

Fundamentarea ideologica porneste de la aprecierile facute de Nichifor Crainic si de ceilalti gandiristi cu opinii inrudite, cu privire la cultura romaneasca considerata intr-o stare deplorabila, datorita afectarii gradului de originalitate, prin dependenta de modele externe, occidentale, cu predilectie franceze. In istoria ideologiilor culturale (particular, literare) oponenta la imitatii, influente in cultura strabate un parcurs lung, cu variabile de opinii, de la M. Kogalniceanu la T.Maiorescu, apoi la N.Iorga, Constantin Stere si la Garabet Ibraileanu, pana la doctrina gandirist-ortodoxista al carei exponent principal este Nichifor Crainic, care deplange pretinsa instrainare a culturii de sufletul national (in Politica si ortodoxie), pronuntandu-se impotriva "intelectualistilor europenizanti", invinuiti de a atenta la independenta culturii nationale (Sensul traditiei)

La conditia lamentabila a culturii - in viziunea gandiristilor - contribuie si un factor intern: izolarea acesteia de substanta profund identitara, de fundamentul religios-ortodox. In acest sens este invinuita institutia teologica (biserica) pentru slaba penetratie a duhului religios in sfera culturii romanesti¸ pentru formalizarea excesiva a cultului care il indeparteaza de sufletul popular negasind "acordul intre Isus si popor".

Care sunt solutiile doctrinare? Incotro trebuie sa se indrepte spiritualitatea romaneasca?

Raspunsul vine tot de la doctrinarul principal, Nichifor Crainic, debutand cu un eseu intitulat semnificativ Parsifal (in Gandirea, III, 1924) in care solutia este oferita intr-o constructie cu implicatii simbolice. Continutul articolului face referire, pornind de la titlu la momentul din oprea "Parsifal" a compozitorului Wagner, in care Parsifal are de ales intre "cetatea sfantului potir in primejdie" si "gradinile fermecate ale lui Klingsor". Prin analogie simbolica, poporul roman trebuie sa rezolve starea de dilema istorica in care se afla, respingand demonia civilizatiei moderne occidentale (echivalentul simbolic al "gradinilor fermecate ale lui Klingsor") si alegand solutia revitalizarii spirituale, a regnerarii religioase-ortodoxe ("cetatea sfantului potir")

Pe linia ortodoxismului care centreaza intreaga ideologie gandirista, se sustine ferm apartenenta universului romanesc exclusiv la lumea rasariteana:"Prin religiunea ortodoxa detinem adevarul lumii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am invrednicit". (N.Crainic, Isus in tara mea; Sensul traditiei

Militantismul ortodoxist sustinut de N.Crainic, Nae Ionescu, ganditorul teolog D.Staniloae este profund antioccidentalist. Este respins procesul de occidentalizare inceput cu un secol in urma (XIX), considerat "un nonsens" (Politica si ortodoxie), inseamna "negarea orientalismului nostru", deci "negarea posibilitatilor noastre creatoare","negarea principiala a unei culturi romanesti" relationata exclusiv cu spiritul ortodoxismului de sursa orientala. (Sensul traditiei).Atitudinea antioccidentalista nu vizeaza doar referinta la structurile de civilizatie moderna, ci si relatii istorice culturale, cea mai grava eroare fiind infirmarea zestrei latinitatii pe filiera evolutiei limbii nationale.

In interiorul gruparii polarizate de Gandirea ideologia ortodoxista a generat pozi tii polemice, principalul oponent fiind Lucian Blaga, unul dintre colaboratorii fideli, care a scos si revista proprie, Saeculum (la Sibiu, 1943-1944), "o veritabila AntiGandirea", dupa cum apreciaza criticul Dumitru.Micu (op. cit., p. 160). Considerat, in acest context polemic, un dusman al ortodoxiei, de catre N.Crainic, D.Staniloae si alti exponenti ai doctrinei ortodoxiste, L. Blaga respinge stilul de gandire dogmatic- religioasa, integrarea

exclusivista a spiritualitatii romanesti in formula ortodoxista, incorsetarea in aceasta formula limitativa, care anuleaza caracterul deschis al spiritului creator. Din perspectiva gandirii sale de filozof respinge acest dogmatism si pentru ca genereaza dependenta filozofiei de religie (eseul Nichifor Crainic, in Gandirea, XX, 1941, p. 286; articolul Despre viitorul filozofiei romanesti, in Saeculum).