Tema este reprezentata de critica institutiilor si moravurilor societatii burgheze, iar idea este ca o societate corupta este sortita prabusirii.
Conflictul este prezentat de la inceputul piesei si se amplifica pe parcurs.
Subiectul conflictului este dat de scrisoarea de amor trimisa de Stefan Tipatescu doamnei Zoe. Aceasta scrisoare este pierduta si in decursul piesei ea circula de la o tabara la cealalta, fapt ce defineste trasaturile personajelor, actiunile lor, modul acestora de gandire.
Comicul in aceasta piesa rezulta din convingerea autorului ca rasul este o arma sociala. Atitudinea critica a lui Caragiale se exprima prin ironia, ridicolul si rasul ce sunt activate de personajele sale.
In piesa "O scrisoare pierduta" comicul are mai multe aspecte: de situatie, de intriga, de caracter, de limbaj si are drept scop sa reliefeze ca societatea burgheza este o parodie penibila.
Situatiile comice sunt create prin inversarea valorilor. Stefan Tipatescu vrea "sa-l lucram pe onorabilul" adica pe Nae Catavencu dar este lucrat de acesta prin Zoe Trahanache. Zaharia Trahanache vrea sa ascunda de Zoe continutul scrisorii dar ea il stie de mai mult timp. Ghita Pristanda vrea sa para fidel conducatorilor judetului dar se compromite prin furtisaguri, ca cel cu steagurile. Agamita Dandanache vrea sa para o personalitate marcanta dar este total ramolit. Catavencu si Farfuridi tin discursuri politice nestiind ce vor sa sustina. Tot acestia se cearta iar castigator este Dandanache care devine deputat.
Intriga este comica deoarece politica partidelor, compozitia parlamentului este realizata prin santaj cu scrisori de amor.
Caracterul comic al personajelor lui Caragiale rezulta din raportul dintre cea ce sunt, ceea ce vor sa para si ceea ce ar trebui sa fie acestea. Jocul umoristic cu limbajele insotesc aceasta farsa imaginii eroilor. Tipatescu se crede o personalitate politica dar este o papusa manevrata de Zaharia Trahanache prin Zoe. Gita Pristanda cel ce ar trebui sa fie un model de cinste si corectitudine este in realitate un profitor ce se ghideaza in actiunile sale cu ajutorul propozitiei "Pupa-l in but si papa-i tot" .
Comicul de limbaj rezulta din diferenta dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea sa spuna si ceea ce ar trebui sa spuna personajele. Farfuridi se intrece cu Catavencu prin paradoxuri, in loc sa dezbata probleme legate de noua constitutie. Pristanda nu cunoaste sensul neologismelor, asociaza termeni cunoscuti cu alti necunoscuti (etimologie populare): "scrofulos la datorie" , "capitalisti" - locuitori ai capitalei .
