 |  |
|
In tulburarile de comportament, in marele sindrom de inadaptare, constatam o lipsa de specificitate, absenta unor corelatii etiologico-clinice. Nu se poate afirma cu certitudine faptul daca o tulburare depinde de o etiologie determinata, de multe ori exista riscul de a confunda factorii circumstantiali cu cei determinanti. Neavand nicio specificitate, tulburarile de comportament nu isi au sensul de utilizare decat in context familial, scolar, social. Acest aspect relational este prevalent la copii, o situatie identica putand sa induca la copii reactii caracteriale foarte diverse.
A fi inadaptat lasa sa se presupuna ca adaptarea este un criteriu al normalitatii, ori este cunoscut ca exista adaptari reusite la situatii aberante, care sunt patologice. De aceea inadaptarea nu trebuie privita in legatura cu copilul luat izolat, ci in legatura cu situatia in care este plasat.
De multe ori inadaptarea depinde de o deficienta, in aceste cazuri mai potrivit este sa se vorbeasca de posibilitati limitate de adaptare, majoritatea comportamentalilor nu au insa aspecte deficitare prevalente.
Tulburarea de comportament, de adaptare a copilului, presupune o perturbare a legaturilor sale cu mediul, dar ea se edifica progresiv pe etape, deci nu este vorba despre o maturatie. Aceasta se refera la aspectele fizice, intelectuale si afective, fiind datorata unei combinatii de factori ereditari, somatici, culturali, relationali, de interactiune a fortelor biologice si psihologice proprii copilului, a celor socio-familiale, la care se adauga propria personalitate.
Cand vorbim de tulburari de comportament la copil, este obligatoriu sa ne gandim la mediul familial in care acesta traieste. Se pot cita nenumarati autori care conchid asupra rolului acestuia. Daca intr-o familie armonica copilul are toate sansele sa se dezvolte echilibrat, chiar daca ereditatea o are incarcata, intr-una perturbata are putine sanse sa realizeze o structurare echilibrata. O frustratie venita din afara este mai bine tolerata decat de la parinti. Acestea din urma sunt mai prost tolerate decat absenta de autoritate sau gratificatiile gratuite. Tulburarile ce le organizeaza copilul drept reactie, sunt multa vreme suple, plastice, fiind modificabile prin reforme educative, deconditionari sau modificari ale mediului familial. Daca interventiile nu sunt plasate in timp util, tulburarile reactive depasesc mediul, familial spre cel social si scolar, ajungand ireductibile si duc adolescentul la organizare caracteriala, dezechilibru si in final la delicventa.
Majoritatea copiilor cu tulburari de comportament au o tocire afectiva, fapt ce le impiedica mobilizarea tuturor resurselor intelectuale. De aici refuzul de colaborare cu altii, insuccesele la invatatura, lipsa de obiectivitate, judecata si logica, agresivitatea si violenta, opozitia brutala fata de autoritate ori rezistenta pasiva, urmarirea satisfacerii imediate a placerilor si trebuintelor, desconsiderarea altora.
In abordarea copilului inadaptat, pe langa particularitatile de varsta si mediu familial, este necesar sa luam in considerare obiceiurile si traditiile grupului caruia ii apartine, legile si existentele societatii respective. Inadaptarea infantila fiind un fenomen mai pregnant manifestat in epoca noastra, dinamismul si setea de cunoastere de care este animat tineretul, spiritul de imitatie, nonconformismul si teribilismul ce-l cultiva.
Tulburarile de comportament sunt diverse: instabilitatea, neatentia, impulsivitatea, tendinte antisociale sau perverse (violenta, fugi, indisciplina, perversiuni sexuale).Tulburarile sunt cu atat mai grave cu cat afecteaza copilul mai mic, de asemenea pot agrava componente comportamentale sau tendinte perverse preexistent
I. Ereditate
Schema istorica, ereditatea, fondul biologic pe care se construieste personalitatea umana, nu poate fi negat. Dar in acelasi timp mecanica functionala poate fi tulburata in formarea sa sau, dezorganizata in maturatia sa, prin factori endogeni sau exogeni.
Copilul nu este decat un candidat la umanitate el nu poate fi considerat ca o fiinta izolata de mediul in care traieste si se dezvolta. Optica unora de a vedea copilul ca pe o oglinda a anturajului, ca un subiect pasiv si imitativ, ca un satelit al lumii inconjuratoare, este profund gresita. Pe de alta parte este gresit sa se minimalizeze faptul ca anumite comportamente sunt legate de factori biologici,ca : atingeri encefalopatice, anomalii morfologice, endocrine si psihomotorii.
Indiferent de multiple controverse care sunt in curs in privinta ponderii factorilor care determina tulburarile de comportament si delicventa, actualmente se admit doua mari categorii de factori :
organici, in care se includ cei ereditari, congenitali si dobanditi;
- psihogeni, in care se includ cei psihologici, familiali, scolari si sociali.
II. Mediul
Mediul reprezinta totalitatea elementelor si conditiilor de viata cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale, in diverse etape de evolutie.
Factorii de mediu actioneaza sub forma influentelor bio-climatice, socio-economice, culturale a totalitatii conditiilor, structurilor si normelor sociale (incepand cu mediul familial, scolar, grupurile de apropiati si pana la mediul comunitar si societatea in ansamblu) care se manifesta fata de fiecare persoana sau grup social.
Actiunea factorilor de mediu poate fi directa sau indirecta si se prezinta individului, pe de o parte ca realitati fizice si pe de alta parte sub forma ansamblului de relatii si semnificatii care, prin interiorizare, formeaza materialul de constructie necesar dezvoltarii psihice. Actiunea mediului asupra individului poate fi in egala masura, favorabila unei dezvoltari normale, dar poate constitui si o frana, un blocaj in dezvoltarea sa.
Interactiunea individului pe tot parcursul existentei sale, dar mai ales in copilaria timpurie, cu elemente ale mediului familial, mediului inconjurator, mediului pedagogic sau al celui social, favorizeaza progresele si calitatea achizitiilor necesare evolutie si dezvoltarii sale normale.
III. Educatia
Educatia reprezinta activitatea specializata desfasurata in mod deliberat prin care se mijloceste raportul dintre om si factorii de mediu, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului. Ea face medierea intre ceea ce s-ar putea manifesta sub aspectul continutului, momentului, nivelului, duratei, formei si ceea ce se ofera.
Educatia este dependenta de ereditate si calitatea factorilor de mediu si nu dispune de puteri nelimitate. Ea nu poate reechilibra o ereditate profund afectata si nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat.
Din toate timpurile oamenii au remarcat asemanari fizice, uneori evidente, in interiorul aceleiasi familii, ce s-au putut urmari de-a lungul a mai multor generatii. Tot observatia naturalista a evidentiat asemanari psihologice in ambele sensuri, negativ si pozitiv.
Studiul unor arbori geneaologici au evidentiat intr-o serie de linii prezenta de delicventi pe mai multe generatii, anumite boli, etc.
Aceste fapte analizate unilateral, au dus la concluzia ca anumite vieti se pot transmite ereditar, deci ca sunt constitutionale.
Ipoteza dupa care factorii constitutionali sau ereditari, influentand asupra caracterului, pot sa predispuna individual la delict, este si astazi valabila. Aceasta ipoteza capata din nou amploare de cand s-a evidentiat relatia posibila intre tripletul XYY si o dispozitie la delicventa.
Este probabil ca in viitor se vor mai obtine asemenea constatari, dar este putin probabil ca numai ereditatea in sens strict sa poata genera comportamente aberante.
Exista studii asupra asemanarilor intre copii si parinti in privinta inteligentei generale, care este considerata cea mai transmisibila trasatura.
Factorul ereditar nu este singurul agent de asemanare dintre indivizi, ele putand fi legate si de factorii de mediu, care insa sunt in acelasi timp si factori de neasemanare. Ceea ce se transmite ereditar sunt dispozitiile, sensibilitatea, care permit in cursul vietii anumite facilitari sau caracteristici de comportament. In realitate, organismul si mediul sunt in interactiune continua si in functie de caracteristicile mediului, anumite trasaturi caracteriale sunt favorizate, se realizeaza in aptitudini sau trasaturi de caracter, in timp ce altele nu mai apar niciodata.
Indiferent de importanta si greutatea factorilor ereditari, formarea omului nu depinde numai de ei, ci intr-o masura covarsitoare de conditiile in care se desfasoara dezvoltarea sa. Circumstantele vietii, experienta individuala, determina in mare parte maniera in care se exprima structura sa ereditara
Incontestabil exista diferente create de ereditate, temperament, constitutie, ca de la nastere reactiile la anturaj sunt diferentiate, schitandu-se deja trasaturi individuale, dar si mediul reactioneaza la acest temperament, acceptandu-l, stimulandu-l, valorificand un anumit mod de comportament. In acelasi timp insa mediul ignora, inhiba sau cauta sa suprime alte trasaturi, iar copilul cauta sa se adapteze la aceste raspunsuri ale mediului.
Factorii fizici
- radiatiile ionizante aplicate accidental sau continuu, determinate de profesie, produc malformatii congenitale la fat, sau chiar moartea sa;
- traumatismele aplicate asupra abdomenului femeii de catre un sot brutal, alcoolic, psihopat sau psihotic, pot produce leziuni cu urmari imprevizibile.
- hipoxiile prelungite fetale determinate de o placenta patologica, de o anemie grava a mamei, pot si ele determina o dezvoltare anormala a fatului, a creierului in special, care este cel mai mare consumator de oxigen;
Factori chimici
Substante chimice sub forma de medicamente ingerate de catre mama, pot produce malformatii ale sistemului nervos. Experienta tragica a folosirii thalidomidei, tranchilizant utilizat pentru gravide, este evocatoare.
Factorii toxi- infectiosi
Sunt multe cazuri de viroze ale mamei care sunt trecute cu vederea dar, pot determina encefalite fetale cu urmari dintre cele mai grave pentru produsul de conceptie.
Vaccinurile sunt interzise formal femeilor gravide, in primele luni de sarcina.
Luesul, infectie ce reintra in actualitate, este necesar sa fie depistat si tratat in timpul sarcinii, pentru a nu infecta fatul si a determina heredo-luesul, boala cu implicatii medico legale intr-o anumita faza a ei.
Toxoplasmoza, boala parazitara, este un factor teratogen prin aparitia in cursul sarcinii.
Alcoolismul parintiilor merita o scurta discutie.
Factorii hormonali.
Graviditatea asociata cu boala lui Basedow, este un factor de agravare pentru mama si de risc pentru fat. Iodul radioactiv utilizat in diagnosticul bolilor tiroidei, este formal interzis la gravide, pentru ca se concentreaza si in tiroide fatului.
Factorii psihici.
Psihiatrii infantili in special incrimineaza traumatismele afective printre factorii care pot sa influenteze dezvoltarea intrauterina a fatului. Fiziopatologic aceste traumatisme pot sa influenteze prin stress-urile care se produc in asemenea ocazii, declansand descarcari hormonale pe filiera hipofizo- suprarenala si aceste descarcari hormonale determina perturbatii circulatorii fetale si modificari metabolice in special glucide. Desigur pentru a influenta fatul, traumatismele psihice trebuie sa fie de o anumita intenisitate si de frecventa mare.
Se refera la actul nasterii pe de o parte si la momentul nasterii care poate fi la termen sau prematura.
Nasterea prin ea insasi este un factor de risc neuropsihic, datorita multiplelor incidente si accidente care o pot insoti, in ciuda faptului ca este un act fiziologic si marea majoritate a copiilor se nasc aparent normal. Nasterea ramane un factor de risc de prima importanta care trebuie luat in seama.
O alta cauza de risc este prematuritatea. Consecintele ei sunt : imediate si tardive.
a.) Consecinte imediate.
Se pot produce hemoragii masive marcate in primele ore sau zile dupa nastere.
Fenomenul cel mai intalnit este asfixia constatata clinic ca albastra, alba, tranzitorie sau de durata
b.) Consecinte tardive.
Pot fi de ordin strict neurologic, neuropsihic sau numai psihic.
Dintre sechele neurologice amintim paralizia cerebrala infantila (sindr. Little.
Mai pot aparea diverse pareze, paralizii in functie de extinderea leziunilor si zona interesata, hidrocefalia, in diverse grade, pe langa cea congenitala, poate fi determinata de traumatisme obstetricale cu defecte secundare ale circuitului lichidian.
Epilepsia este o consecinta deloc neglijabila. Ea poate avea o aparitie precoce sau tardiva, chiar in perioada adulta, in functie de evolutia cicatricei cerebrale. Tipul ei poate fi focal sau generalizat, asociat sau nu cu oligofenie sau tulburari afective.
Odata cu nasterea, fiinta umana intrand in mediul care va trebui sa traiasca, in scopul de a deveni in final o fiinta sociala, adaptata conditiilor si exigentelor multiple impuse, este supusa la o serie de influente negative.
Aceste agresiuni pot fi de ordin fizic, traumatisme microbiene, virotice, toxice, carentiale, putand sa perturbe dezvoltarea armonioasa a copilului, deviindu-i dezvoltarea sau impiedicandu-i-o.
De importanta deosebita este momentul in care intervine actiunea asupra sistemului nervos central, intensitatea agresiunii, rezistenta organismului supus acesteia.
In general s-a constatat ca urmarile sunt cu atat mai grave cu cat intervin la o varsta mai frageda, varsta de pana la trei ani fiind cea mai periculoasa.
Factorii infectiosi
Pana la varsta de sase luni, teoretic datorita imunitatii congenitale si a anticorpilor primiti prin laptele matern, copilul este ferit de boli infectioase, existand totusi si exceptii de la regula.
Ca frecventa si importanta practica necesita atentie, meningitele purulente, meningo- encefalitele virale, meningita tuberculoasa, encefalitele secundare bolilor eruptive.
Se remarca o mai mare frecventa a meningitelor purulente la copiii sub un an.
Epilepsia se remarca in 5% din cazuri, tulburarile de comportament depind de varsta aparitiei, forma bolii si contextul psihologic din timpul imbolnavirii. Se mai poate adauga si supraprotectionismul care este intr-un fel normal dupa o boala atat de grava.
Meningo encefalita luetica se poate prezenta sub forma unei oligofrenii congenitale sau a uneia cu debutul in jurul varstei de 13 ani. Ea surprinde un copil cu dezvoltare normala pana atunci, atragand atentia prin simptome psihiatrice : schimbare a caracterului, oprire a progreselor scolare, asociate cu tulburari neurologice, ictusuri in special epileptiforme.
Tulburarile psihice post encefalice nu sunt rare. Se remarca un fapt particular, decalajul intre coeficientul intelectual, si randamentul scolar, ultimul fiind cel mai afectat datorita bolii insasi si a consecintelor sale, scolarizarea neregulata si tulburarilor de caracter. Dintre sechelele psihice relevam in ordinea frecventei lor, intarzierile mintale, tulburarile de comportament si epilepsia.
Tumorile cerebrale, in cursul evolutiei lor, in special in faza de inceput se manifesta prin tulburari de afectivitate si comportament. Ele debuteaza in copilarie.
Traumatismele craniene
In patologia infantila traumatismele cranio-cerebrale ocupa un loc tot mai important in epoca moderna, care este caracterizata prin sporirea numarului vehicolelor, dar si a gradului de ocupare a mamei in afara familiei, deci a deficitului de supraveghere.
Coma este un element de prognostic; cu cat este mai prelungita, cu atat viitorul este mai problematic.
In traumatismele de oarecare intensitate, si in special in cele insotite de fracturi, este de asteptat, sa prevedem aparitia tulburarilor psiho-caracteriale.
Familia constituie mediul natural al copilului, de care depinde in mod decisiv cresterea si dezvoltarea armonioasa a sa.
Relatiile intre parinti si copii presupun un mecanism deosebit, filtrat social ce au la baza statuarea comunicarii in care se realizeaza un model, un pattern de conduita. In cadrul acestor relatii parintii incearca si de multe ori multi dintre ei reusesc, sa socializeze copiii, contribuie la modificarea si perfectionarea stilului de interrelationare din copilarie; ambele parti ale ecuatiei au nevoie de deprinderi, abilitati sociale pentru facilitatea intercomunicarii.
Daca in timpul copilariei parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul in stabilirea relatiilor in familie, extinse apoi la grupul de joaca, in timpul adolescentei, parintii nu mai reusesc sa supravegheze minorii decat cu mare dificultate.
In fond, multi autori scriu despre binomul "acceptare - respingere' ca fiind cel mai important in interrelatia parinti-copii.
Fluctuatiile inerente sociale, economice induc modificari si diferentieri culturale in "aparatul" psiho-moral de conduita, de comunicare intre parinti si copii, care contine abilitati, capacitati de interrelationare dar si nevoia permanenta de a cunoaste evolutia sociala si individuala a copilului, puberului, adolescentului. Acesta cu atat mai mult cu cat se accepta ca "profesia' de parinte este extrem de dificila, de solicitanta si dinamica.
Sintetic, abordarea afectiunii (dragoste parinteasca), petrecerea unui volum de timp considerabil impreuna cu copilul, tratarea acestuia cu delicatete, aplicarea flexibila a balantei recompenselor mai degraba decat a critica si a fi ostil determina o buna imagine a parintilor in acceptia copiilor.
Daca, dimpotriva, copiii sunt respinsi de parinti (reactiile sunt diferite tata/fiu, mama/fiica) ei au mai multe sanse sa evolueze la pubertate si adolescenta spre: delincventa, agresivitate, conduite nevrotice, conduite atipice (schizofreniforme).
In familiile cu dezvoltare normala adolescentii sunt mult mai cooperanti, sunt veseli, invata sa spuna glume, sa rada si sa se bucure. S-a constatat ca acesti adolescenti invata cu mai multa usurinta sa stocheze si sa distribuie informatia, fata de adolescentii cu tulburari de comportament. Familia, prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva, prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli, reticente sau reactii neadaptative.
Dintre factorii familiali care pot genera tulburari comportamentale la
copii,mentionam:
a.) Deficite de climat familial si
de structura familiala. Familia reprezinta 'un soi de
personalitate colectiva', a carei armonie generala
influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre
parti.
Absenta temporara a unuia dintre parinti, situatia de deces a unuia sau a ambilor parinti etc. reprezinta tot atitea conditii cu rasunet diferit asupra mediului familial si al echilibrului psihic al copilului.
Impresionante sunt cazurile acelor copii deveniti confidentul unuia sau altuia dintre parinti: aflati in postura de consolator, de 'suport afectiv' al unuia dintre parinti, acesti copii isi dau seama de prabusirea conditiilor securitatii vietii lor de familie, ceea ce-i face sa devina blazati si neincrezatori in oameni, in cazul copiilor orfani sau abandonati, care se afla in grija asistentei publice, cu toata atentia care li se acorda aici, le lipseste tocmai mediul afectiv familial. De aceea, din rindul acestora se detaseaza, uneori, copilul depresiv, descurajat, aflat in continua cautare de afectivitate, de incredere si intelegere din partea celor din jur.
Familiile reconstituite din persoane divortate, cu copii rezultati din casatorii anterioare, vin de obicei cu principii si deprinderi de educatie total diferite, fapt ce poate favoriza o atmosfera de nesiguranta si neliniste sau aparitia unor conflicte si tensiuni fie intre parinti, fie intre parinti si copii.
O situatie speciala o reprezinta acele familii cu o
ambianta a caminului apasatoare, ca rezultat al unor
certuri continue dintre parintii. Aceste familii creeaza un
mediu nefavorabil dezvoltarii psihice normale a copilului: o
atmosfera familiala prea trista sau prea agitata,
caracterizata de certuri, injurii, brutalitati, se
rasfringe in sens negativ asupra psihicului copilului.
b.) Copilul si divergentele
educative dintre membrii adulti ai familiei. Este stiut ca
mediul familial nu se limiteaza strict la membrii grupului familial
nuclear (adica numai la parinti si copii).
Cel mai adesea si alti adulti, cum ar fi: bunici, matusi, unchi, veri, prieteni, vecini iau parte, in mod permanent sau doar din cand in cand, la viata familiei respective. Aceste persoane pot sa joace un rol important influentand, in unele cazuri, natura relatiilor copilului cu parintii.
Sunt familii in care cea mai mica masura de ordin educativ starneste strigatele de indignare ale bunicilor, unchilor, matusilor, prietenilor etc., care isi prezinta opiniile, se contrazic, reproseaza severitatea sau indulgenta, sugereaza sisteme si solutii salvatoare.
c.) Grupul fratern. Este cunoscut faptul ca, in familie, copilul sufera influenta nu numai a membrilor adulti, ci si a celorlalti copii (frati si surori, verisori etc.). Desigur, aceste influente depind de numarul copiilor in familie, de virsta si sexul fiecaruia, de pozitia copiilor in colectivul familial.
Problemele cele mai mari le ridica insa, pentru viata
grupului familial, copilul unic, care este destul de des un
'copil-problema' in scoala. Rasfatul
continuu il transforma pe copilul unic intr-un mic tiran al familiei, pe
cat de irational si capricios, pe atit de temut si de
imprevizibil in reactii.
d.) Dezacordul dintre cerere si
oferta. Parintii trebuie sa faca dovada unui
simt al masurii in atitudinea si exigentele preconizate
fata de copil, dublat de capacitatea de a prevedea reactiile
si starile interne ale copilului, aparute atunci cand iau o
masura educativa. Exigentele exagerate, manifestate de unii
parinti fata de copiii lor, favorizeaza esecurile
scolare, provoaca 'intoxicatii
intelectuale', generatoare de irascibilitate si chiar
agresivitate in raport cu sarcinile scolare.
Defectele copilului nu reprezinta altceva decat partea vizibila a unui conflict profund dintre parinte si copil.
Scoala este prin definitie, acea institutie care prin care activitatea tot mai prelungita, pe care o are asupra copilului, are drept scop si tel socializarea individului, formarea individului multilateral.
Mediul scolar poate prezenta uneori influente psiho-pedagogice negative, care sa determine fenomene de dezadaptare scolara la elevi.
a.) Sub si supra-aprecierea capacitatilor reale ale elevului. Un factor deosebit de important al reusitei scolare a elevului il reprezinta increderea lui in fortele proprii. Aceasta incredere este insa, in mare masura, ecoul aprecierii profesorului, al increderii pe care el o acorda elevului.
b.) Dezacordul asupra motivatiilor conduitei elevului, intre profesor si elev pot sa apara dezacorduri importante cu privire la motivele reale care explica reusitele sau nereusitele sale scolare : astfel, in timp ce profesorul atribuie comportamentului elevului un motiv pe care el, ca educator, il considera real, elevul in cauza nu se arata de acord cu motivele ce i se atribuie in legatura cu o fapta savarsita de el si, in consecinta, respinge masurile luate de profesor impotriva lui.
c.) Conflictele individuale in cadrul clasei de elevi. Aparitia unor tendinte centrifugale si a unor stari de tensiune intre elevii clasei, ca urmare a competitiei acerbe care apare uneori intre acestia, sau ca urmare a conflic-tului de interese dintre elevi, poate sa duca la crearea unor subgrupuri si fractiuni cu caracter inchis, care nu comunica decat in cadrul lor stramt si care se izoleaza de restul clasei, devenind 'bisericute' sau 'clici', cum sunt denumite de restul clasei. In aceste grupuri se cultiva, adesea, preocupari si atitudini cu caracter predelictual sau infractional, de tipul: practicarea jocurilor de noroc, vizionarea de filme pornografice, hoinarirea pe strazi, furturi sau talharii.
Pana acum am discutat in mod particular despre familie si scoala ca factori care pot duce in anumite circumstante, la tulburari ale adaptarii copilului, fara insa a analiza contextul social, mediul social, care, pe langa primele doua, reprezinta cele trei medii fundamentale ce reprezinta structurarea personalitatii copilului.
Toate eforturile care se depun cu un copil, se centreaza spre un singur tel, acela al integrarii sale, sociale, din punct de vedere profesional si comportamental.
Familia si scoala, cei doi piloni ai acestui proces, isi desfasoara activitatea intr-un cadru social dat, care influenteaza in sens structurant sau destructurant.
Multi parinti in mod gresit scutesc sau feresc copiii de vreo munca, prin aceasta neinfiltrand in sufletul copilului, spiritul de munca, necesitatea ei in contextul integrarii sociale. In acest fel, in sufletul unor tineri se infiltreaza comoditatea, latura extrema a ei fiind tendinta la parazitism social, efect care desigur n- a fost gandit sau dorit de vreun parinte.
Toate studiile de psihologie a familiei, au evidentiat existenta unui conflict intre generatii. Aceasta stare conflictuala nu constituie in principal o piedica in viata grupului, din contra de cele mai multe ori, constituie un motor al vietii sociale.
S-a insistat foarte mult asupra importantei deosebite a prezentei efective a mamei in preajma copilului, in primii ani ai vietii acestuia, lipsa sau discontinuitatea prezentei ei, generand sindromul de carente de ingrijire materna. Unele studii au afirmat ca se produc modificari ireversibile in psihicul copilului, daca in asa zisele perioade critice nu beneficiaza de aportul psiho-afectiv necesar
O mare parte din educatie revine societatii, prin institutiile ei specializate. Familia devine treptat, mediul in care copiii dobandesc elementele generale, fundamentale ale conduitei de viata si tot odata un sprijin permanent al institutiilor scolare.
Unele familii, inteleg in mod gresit acest fenomen al socializarii educatiei, considerand ca rolul lor este tot mai mic, obligatiunile nefiind ale lor fata de copii. Aceasta optica este complet gresita, pentru ca doar partial este preluat de societate, in timpul cat sunt ocupati.
Dupa familie si scoala, grupul de copii in care se joaca, este al treilea mediu in care se realizeaza experientele de socializare. Aceste experiente, pot fi favorabile intr-un grup dominat de o linie pozitiva, structuranta, sau nefavorabila, in cazul prezentei unor leaderi negativi, la care se adauga conditii familiale defavorabile.
Mediul in care copilul isi gaseste siguranta este familia. Ea este locul, mijlocul si mulajul primelor contacte cu altii. In cazul in care in familie nu gaseste aceste conditii fundamentale de structurare si socializare armonioasa, copilul incearca o alta experienta, aceea a strazii, a grupului de copii. In aceasta el isi gaseste siguranta, locul unde se poate afirma, isi poate satisface unele dorinte si placeri. Prin intermediul strazii, a grupului, i se largeste orizontul.
Drogurile, flagel al acestui secol, fac din ce in ce mai multe victime in randul tinerilor, impingandu-i la delicte si crima.
Daca la baieti, domina la varsta adolescentei , vagabondajul si furtul, la fete pe prim plan se afla prostitutia, cu urmarile cunoscute in privinta profilului moral al omului adult.
Din motive de afirmare, sunt tot mai frecvente actele de vandalism, de distructie gratuita, scandalurile de la spectacole si concertele de muzica, care degenereaza uneori in catastrofe.
O modalitate de exprimare a inadaptarii, este nonconformismul, manifestat prin negarea valorilor culturale.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |