Relatia psihologiei cognitive cu celelalte domenii ale stiintei cognitive - Aparitia psihologiei cognitive ca stiinta

Filosofia care foloseste ca metoda de intelegere a universului introspectia.

Fiziologia - studiul stiintific as functiilor de sustinere a vietii prin intermediul metodelor empirice.

Unele dintre intrebarile fundamentale pe care si le-au pus oamenii in legatura cu cele doua modalitati de studiu sunt si astazi valabile (exemplu: care este cea mai buna metoda se studiu a mintii umane?)

Platon (428 - 348 i.e.n.) postuleaza teoria formelor (teoria dualista): realitatea nu este doar a obiectelor concrete pe care le putem percepe prin simturi, ci si cea a obiectelor abstracte pe care obiectele concrete le intruchipeaza. Realitatea nu e inerenta obiectelor particulare, ci consta in ideile abstracte despre obiectele care exista in mintea noastra.

Aristotel (384 - 322 i.e.n.): realitatea este formata din lumea concreta de obiecte care ne sunt accesibile prin simturi.

Data fiind polemica, cei doi preferau metode diferite de cercetare.

Teza:

Platon: observatia este imperfecta pentru ca ne poate distrage de la aflarea adevarului. Astfel se pun bazele abordarii rationaliste - cunoasterea este obtinuta prin analiza logica, mintea nu se formeaza, ci exista.

Antiteza:

Aristotel: observatia este singura modalitatea de cunoastere si de aflare a adevarului. Astfel se pun bazele abordarii empiriste.

Sinteza:

La baza oricarei observatii empirice trebuie sa stea o teorie stiintifica, dar observatiile pot revizui teoria respectiva.

Teza:

Rene Descartes a jucat un rol foarte important in dezvoltarea teoriilor mintii si a psihologiei cognitive. "Ideile sunt innascute".

Antiteza:

John Locke: mintea este o tabla care se umple cu cunoastere prin experienta acumulata de-a lungul vietii (tabula rasa).

Sinteza:

Immanuel Kant: cele doua orientari isi au fiecare rolul si importanta ei.

Teza:

Structuralismul avea ca scop intelegerea mintii si a elementelor ei componente. Wilhelm Wundt considera ca principala modalitate de studiu a mintii este introspectia (analiza elementelor informationale care ajung la nivelul constiintei). E. Titchener considera constiinta ca fiind formata din senzatii, imagini si afecte.

Antiteza:

Functionalismul afirma ca psihologii ar trebui mai degraba sa se centreze pe studiul proceselor si mai putin pe structura. Intrebarea de baza este "care este relatia functionala dintre stimul si raspuns?".

Utilizeaza o mai mare diversitate de metode, folosesc acele metode necesare pentru atingerea scopului de cunoastere.

Pragmatism - cercetarea este justificata numai daca este utila, adica daca putem utiliza cumva rezultatele ei.

Reprezentanti: William James, John Dewey.

Sinteza integrata:

Asociationismul pleaca de la intrebarea: "Care este modul prin care se asociaza ideile intre ele pentru a rezulta intr-o forma de invatare?

regulile de asociere ale ideilor sunt contiguitatea, similaritatea si contrastul.

reprezentanti: Ebbinghaus (metoda introspectiei experimentale), Thorndike (asocierile au la baza satisfactia; relatia S-R se mentine in timp daca raspunsul este satisfacator sau premiat)

behaviorismul este o varianta extrema de asociationism

intre asociationism si behaviorism stau studiile lui Pavlov care cerceteaza relatia S-R pe baza experimentelor efectuate pe animale

Behaviorismul se centreaza exclusiv pe asocierea dintre mediu (S) si om, in functie de comportamentul observabil (R).

reprezentanti: J. Watson (limbajul - miscari musculare, excluzand gandirea), B. Skinner (conditionarea operanta), Tolman (behaviorism teleologic - comportament orientat spre scop).

Psihologia gestaltista considera intelegerea fenomenelor psihice ca fiind mai buna atunci cand acestea sunt vazute ca intreguri organizate si structurate si nu atunci cand sunt privite ca fenomene formate din parti mai mici.