Reusita scolara (rs)

REUSITA SCOLARA (RS)

Conceptul de RS

in scoala, continutul manualului si sarcinileformulate de profesori formeaza un etalon in raport cu care pot fi determinate gradele de concordanta dintre aceste marini si prestatiile elevilor, prestatii in care se oglindesc cunostintele, abilitatilem aptitudinile elevului.

In sens larg, RS = exresia dinamicii comensurarii E(= elev) cu sistemulcerintelor scolare, proces in urma caruia rezulta adaptarea/ coechilibrarea E cu anumite cerinte si prestatii; deci rezulta ca RS pot fi inalte, medii sau scazute, in functie de marimea corelatiei dintre cerinte si performante.

RS trebuie pusa in legatura cu conceptul de randament scolar si progres scolar (= PS). Randamentul scolar = performantele obtinute de un E la un obiect, examen, evaluare, concurs, care pun in evidenta un anumit nivel de dezvoltare psihica, pregatire teoretica si practica. Masura evolutiei ascendente a randamentului se inregistreaza cu prilejul fiecarei noi evaluari a performantelor.

Factorii care influenteaza RS

RS = concept foarte complex, care nu se rezuma doar la performanta, ci reflecta faptul ca dincolo de performante sunt angajate numeroase variabile, unele psihologice, alteleextrapsihologice, unele cognitive, altele non-cog, unele personale, altele interpersonale, individuale sau sociale. Punand in raport aceste variabile se naste urm relatie: performantele obtinute de un E cu prilejul diverselor evaluari pun in evidenta un anumit nivel de pregatire, maturizare si activare intelectuala, iar acestea releva anumiti parametrii ai invatarii si dezvoltarii, care la randul lor ne trimit la factori si conditii ce tin, pe de o parte, de puterile E, si pe de alta parte de componenta modelelor instructionale, educationalesi ambientale. Toate acestea configureaza matricea complexa a conditionarii RS. Aceasta matrice combina urmatoarele dimensiuni:

a) dimensiunile mediului scolar, cu relatiile, interactiunile lui specifice

b) extrascolar, in special familial (conditii socio-economice, afective, culturale)

c) personalitatii educatorului, concretizate in diverse strategii ale acestuia, in cerinte selectate de acesta si structurate pentru a fi transmise

d) personalitatii E cu structurile ei motivationale

Inteligenta E → aptitudine mantala generala

→ un aliaj de functii si procese logie, mnezice, imagistice, verbale, perceptive, figurative, + actiuni si scheme operationale care confera copilului o anumita varsta mentala, si care conditioneaza nivelul general al activitatii sale cognitive. Constructul IG (=intelig generala) luat general trebuie masurat in scoala dupa cerinta de a nu favoriza deliberat anumite grupuri, ceea ce s-ar putea obtine prin utilizarea unor itemi neinvatati si care pt a putea fi rezolvati cer informatii cunoscute de toti in aceeasi masura. Luat in aceasta forma, IG este putin operant in practica analizei RS, pt ca e greu de respectat cerinta mentionata, si pt ca reusita la instrumentele care masoara IG depinde foarte mult de aptitudinea verbala, care poate fi dezvoltata diferit la diferite grupe de subiecti. Se constata ca in scoala instructia prelungita face ca grupurile de elevi vare termina un nr mai mare de clase sa aiba la teste rezultate mai bune decat cei care termina mai putine clase. Continuarea scolarizarii duce la adancirea difernetelor in aptitudini a elevilor, mai ales pe aptit verbal-abstracte.

IG se specializeaza pe masura ce E inainteaza in studiul disciplinelor scolare, a i factorii mentali generali suporta o anumita diferentiere, unii se dezvolta mai mult, altii mai putin, in functie de consistenta interactiunii cu obiectul respectiv; se poate deschide perspectiva insusirii spiritului limbii, favoriza natura spatiala a geometriei, a calculului numeric sau a rez de probleme. In ac conditii, se constata ca scorurile QI raman un instrument de predictie a performantelor pt o gama larga de activitati scolare, in vreme ce I specializata devine predictor pt reusita intr-un anumit domeniu.

I scolara = capacitatea E de a se adapta la solicitarile specifice activitatii de invatare, si ea poate lua valori intinse, pe o scala foarte larga, de la niv superioare la niveluri scazute, care corespund deficientei intelectuale.

- se formeaza in procesul scolarizarii, ca urmare a valorificarii potentialului scolar, care se petrece sub impactul modelator invatarii

→ pana la un punct, I sc = sinonim cu capacitatea de inv, iar ea introduce deosebiri mai marcante intre elevi decat IG, deosebiri care rezulta din centrarea elevului pe dobandirea capacitatilor si abilitatilor pe care le solicita si formeaza confruntarea cu diverse continuturi ale inv (matem, istorie, literatura, limbi straine)

Indicatorul principal unic al I sc = rapiditatea si eficienta functionalitatii mentale a elevului si se concretizeaza in randamentul scolar. Cuprinde procese perceptive motorii, reproductive, creative, dar specializate pe un anumit domeniu, obiect de invatare.

Isc = mai strans legata de RS; ea e premisa si rezultat pt RS. Isc nu se oglindeste nici ea nemijlocit in performanta scolara, dovada ca exista elevi bine dotati dar subrealizati profesional, randamentul lor = mai jos decat aptitudinile de care dispun, si reversul: Isc - mai modesta, dar supra realizati profesional, indeplinesc sarcini la nivel mai inalt decat cel scontat pe baza I sc - explicatia: factorii non-cognitivi - tairi emotionale, atitudini, interese, experinta personala a succesului/esecului.Toti acesti factori ii putem reuni sub cupola factirilor motivationali - FM - induc un anumit indice de activare + mobilizare a resurselor energetice si a potentelor experimentate de elev. Rezulta ca conteaza nu doar instrumentele intelectuale ale elevului, ci si ambitia cu care lucreaza el, dorinta de autodepasire, interesul si pasiunea pt studiu, dinamica temerilor, complexelor .

Putem spune ca RS este in functie de factorii IG si Isc ponderati prin fatorul Mo (= motivatie). RS = f(IG,Isc)Mo

Succesul  si insuccesul ca factori motivationali

Succesul implica reusita, realizarea efectiva a E, insotita de alternativa pozitiva a aprecierii rezultatului de catre cei din jur. Insuccesul = nereusita acompaniata de evaluare negativa a celor din jur.

Performanta si reactia sociala la perfomanta

Reactia la performanta → forma + sau -; + : recunoasterea performantei E, aprobare, lauda; -: critica, repros, dezaprobare, mustrare si sanctiune.

Performanta cu reactia sociala la ea = sursa externa, obiectiva, a sentimentului de izbanda/esec. Acest sentiment = reflexul emotional, care e suportul ce va intretine activitatea de inv, si care va aduce noi reusite sau nereusite. Succesul/isucc scolar ai o latura interioara, adica presupun valorizarea in plan subiectiv a rezultatului, filtrarea rezultatului prin grila unor asteptari, aspiratii, nevoi, care stau la baza mecanismelor de autoapreciere. Unele studii complete de psi scolara au demonstrat ca exista elevi care in situatii de risc, care implica o decizie complexa, se preocupa mai mult nu atat de dobandirea succesului cat de evitarea insuccesului.Daca trebuie sa aleaga intre sarcini de dificultate diferita, ei aleg fie sarcini foarte usoare ( pt ca sunt convinsi ca vor avea succes, elementele de risc sunt minime), fie foarte grele (insuccesul e justificat de dificultatea sarcinii), in ambele cazuri parerea buna despre sine nu va fi contrazisa.

Autoaprecierea si sistemul de apreciere a E nu sunt marimi date, ci se formeaza in conditiile interactiunii cu ceilalti oameni. Rezulta ca exista mereu un grup social, unul de familie, prieteni, la care e se raporteaza in mod frecvent si de la care isi deriva anumite norme, sisteme de evaluare, care conteaza ca repere.

Lege: Familia, invatatorul, profesorul, colegii formeaza activ la E modelul etalon al reprezentarilor sale cognitive, sociale, etice, ca si modelul de apreciere de sine. E se raporteaza la aceste modele si invata sa le supuna unei evaluari corecte.

Alte studii arata ca succesul coreleaza pozitiv cu satisfactia si performanta a.i elevii satisfacuti de scoala, de profesori, aprecierile lor vor avea succses, iar acest succes se va rasfrange pozitiv si asupra atitudinii ulterioare, devenind motiv al invatarii.

Cand elevilor le lipsesc modalitati de orientare in sistemul sarcinii didactice, atunci succesul e diminuat. O veriga psihologica importanta, cu rol mediator, intre cerinte si rezultate, facilitand obtinerea succesului = efectuarea actului de invatare in plan mental. Din aceasta deriva aptitudinea speciala de a invata, iar structurile aptitudinale specializate pe obiecte scolare vor conditiona anumite diferentieri in evolutia elevilor.

Educatorul trebuie sa se preocupe sistematic de a asigura conditii optime ale ridicarii act de invatare catre nivelul ei mental, acesta fiind un instrument f eficient de a combate insuccesul si de a preintampina instalarea insuccesului scolar. Elevii care ating acest nivel dobandesc cu timpul niste trasaturi specifice, si anume: recepteaza si inteleg usor materialul predat, se pricep sa-si completeze informatiile prin activitati independente. Acesti elevi revin asupra rezolvarii sarcinii, se asigura de corectitudinea ei, stiu sa descopere sursa dificultatilor si se exerseaza singuri; au un nivel de autoapreciere concordant cu realitatea, si au capacitatea de a prognoza solicitarile viitoare.In contrast cu acest portret rezulta prestatiile care duc la insucces:

elevii nu inteleg materialul predat

cedeaza in fata dificultatilor,

persista in erori

acumuleaza lacune in cunostinte (asta e tare!)

au o redusa capacitate de prognozare

pierd ritmul de inaintare in material

raman in urma, fiind astfel candidati siguri la insucces.

Aceste 2 tipuri pot fi indicatori de recunoastere a tendintei care se manifesta in grupurile scolare, sugerand cai de solutionare.

Studii: → zona maxima a succesului scolar se asociaza in mod constant cu scoruri mari ale performantei de integrare sociala, si invers. Inca din clasele mici apar elevi care, concomitent cu reusita buna la invatatura, se integreaza social foarte bine → ei profita mai mult de invatarea scolara decat cei ce nu se integreaza.

La clasele urmatoare, intre performanta de integrare scolara si cele sociale nu mai exista concordanta in acest raport.Se depreciaza valoarea inv scolare, elevii care continua sa invete bine sunt mai izolati social. Invatarea scolara trebuie reseminificata pt a-si mentine valoarea.

Evalurea randamentului scolar si implicatiile ei psihologice pt elevi

Evaluarea = consemnarea in termeni termeni cantitativi, prin note, calificative sau puncte a nivelului performantei scolare.

= ofera la nivel de grup scolar o ordonare a performantelor de la cele mai inalte la cele mai scazute; e un act de clasificare a elevilor dupa performanta, aceasta evaluare = demers diagnostic, dar se constata ca seria randamentelor masurate prin probe scolare/ teste trebuie sa se asocieze cu o serie a progreselor scolare. Cand aceasta asociere se produce → evaluarea are si un rol prognostic, si se pot emite predictii.

A evalua = a da un verdict, care suscita elevii la comparatii, judecati, trairi, atitudini, care pt fi factori motivationali cu stimulativi sau blocanti.

In scoala e important sa realizam o evaluare de tip formativ; aceasta formativitate are 2 planuri A) din punct de vedere al profesorului → un prof evalueaza formativ cand: a) apreciind rezultatul, el nu sanctioneaza elevul ca atare, ci semnalizeaza anumite erori si incita elevul la a le corecta

b) foloseste nota in scop stimulativ si ca sursa de autocontrol, feed-back

c) ia in consideratie nu doar produsul finit al activitatii, ci si drumul parcurs de elev in insusirea cunostintelor

B) din punct de vedere al elevului - el isi perfectioneaza metoda de studiu, se automobilizeaza in a invinge dificultatile, dezvolta mecanisme de control/autocontrol, tinde sa se autodepaseasca.