ROLUL MEDIULUI IN DEZVOLTAREA PERSONALITATII STRUCTURA SI FUNCTIE Directia sau sensul deszvoltarii psihice a copilului este aceea ca, prin schimbari successive si coerente, acesta ajunga la starea de adult, caracterizata prin formarea unor trasaturi fundamentale relativ stabile.Din punct de vedere istoric, Rousseau este acela care a considerat copilaria ca fiind o etapa distincta si necesara in viata omului,,opunandu-se conceptiei potrivit careia copilul ar fi un "adultin miniature".  Recunosterea copilariei ca fiind o etapa distincta in viata omului, presupune a arata in ce consta deosebirea dintre copil si adult. Dupa cum afirma, Ed. Claparede, pedagogia traditionala il consider ape copil ca fiind, capabil, de pilda, sa sesizeze tot ce este evident din punct de vedere logic, sau sa inteleaga profunzimea anumitor reguli morale. Copilul nu poate asimila decat ceea ce corespunde structirii sale psihice, toate influentele externe trebuie adaptate acestei structuri, in acelasi timp insa, ca si adultul, are nevoie de anumite mobiluri care sa-l determine sa actioneze sis a participle in acest proces de asimilare. "Copilul actineaza asemanator adultului, dar cu o mentalitate a carei structura variaza dupa stadiile dezvoltarii" (J.Piaget) Factorii dezvoltarii psihice  NOTIUNEA DE DEZOLTARE: Pedagogia abordeaza problema personalitatii sub aspectul dezvoltarii si al educatiei, cu scopul de a identifica, pe aceasta baza, cele mai eficace cai, metode, mijloace si procedee de orientare si formare a personalitatii. Prin dezvoltare in general se intelege un process complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou printr-o succesiune de etape, de stadii, fiecare etapa reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata, cu un specific calitativ propriu. Copilul actioneaza pentru satisfacerea trebuintelor si nazuintelor sale si astfel posibilitatile pe care le avea inainte sporesc. Pe aceasta cale contradictiile dintre trebuinte si posibilitati se lichideaza, dand loc altora care, la randul lor, asteapta o noua rezolvare. Conditia esentiala a rezolvarii sirului ascendant de contradictii este activitatea, efortul depus de individ in mod sistematic si mereu adecvat etapei dezvoltarii sale. In cazul dezvoltarii psihice a finite umane, caracteristicile individuale, particularitatilor diferitelor fenomene psihice imprima o nota specifica dezvoltarii, un ritm propriu de crestere si transformare la fiecare individ in parte, de care actiunea pedagogica si educative trebuie sa tina seama. FACTORII EXYERNI SI FACTORII INTERNI AI DEZVOLTARII: Complexitatea si specificul dezvoltarii psihice sunt determinate de doua grupe de factori:factori interni care pot fi de natura biologica, ereditara si psihosociala si factori externi, cum sunt mediul si educatia. In cursul dezvoltarii psihice, factorii interni si externi se constituie intr-o actiune simultana si diferentiata, integrate si ralativa, cu un specific dat de dezvoltare si de natura experientei personale, ca si de caracteristicile individuale ale fiintei umane. Nici unul din factorii mentionati nu determina singur dezvoltarea, ci, pe parcursul avtivitatii, factorii interni si externi se integreaza in sisteme functionale unitare, dand nastere unor produse si structuri operationale cu calitati noi si cu eficienta sporita.

MEDIUL    Mediul in sens larg cuprinde ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne inconjoara si cu care omul este in interactiune permanent ape tot parcursul vietii sale. Din perspectiva pedagogica intereseaza, in primul rand, totalitatea influentelor postnatale ce se exercita asupra individului. Acestea constutuie un"camp" de conditii in care fiinta umana ocupa un anumit loc, realizandu-se schimbul reciproc de informatii. Mediul, prin diversitatea elementelor sale, ofera individului posibilitati nelimitate de actiune. Individul- asimiland selective influentele mediului- le divesifica si le imbogateste. Pe aceasta cale se afirma nu doar rolul influentelor de mediu, ci sic el al experientei personale dobandite prin asimilarea individuala specifica a acestora. Mediul fizic este format din totalitatea conditiilor bioclimatice in care traieste omul. Acestea actioneaza asupra omului producand anumite modificari organice sau orientand anumite comportamente privind alimentatia, imbracamintea, etc. Nu exista dovezi ca particularitatile mediului fizic ar influenta nemijlocit caracteristicile si continutul dezvoltari psihice ale copiilor. Anumite schimbari insa ce au loc in mediul fizic pot avea efecte negative asupra dezvoltarii omului (poluare, degradarea echilibrului ecologic). Din acest punct de vedere, specialistii in educatie militeaza in ultima vreme pentru un nou tip de educatie si anume educatia ecologica. Actiunea mediului fizic este mereu corelata cu cea a mediului social care directioneaza valorificarea posibilitatilor oferite de mediul fizic si modifica actiunea acestuia in concordanta cu nevoile  organismului. Mediul social este alcatuit din totalitatea conditiilor economice, politice si culturale. Toate acestea isi pun amprenta asupra dezvoltarii psihice. Actiunea mediului social poate fi directa, prin modificarile declansate nemijlocit in psihicul uman, si indirecta, prin influentele si determinarile ce le exercita asupra actiunii educationale. Mediul social exercita cea mai mare influenta asupra dezvoltarii personalitatii omului comparative cu mediul fizic. Mediul social permite umanizarea si socializarea, in afara mediului social copilul ar ramane la conditia sa biologica initiala. Acest lucru a fost dovedit si de cazul copiilor crescuti intre animale. Alte dovezi care ne certifica importanta mediului social ar fi: - gemenii monozigoti care au acelasi fond ereditar dar se pot dezolta diferit; - copiii care provin din familii dezorganizate pot primii influente negative; varianta culturala de la o populatie la alta creeaza deosebiri in dezvoltare, in stilul de viata, in alimentatie. Influentele mediului social asupra dezvoltarii psihice pot fi relevate in doua planuri fundamentale: - pastrarea achizitiilor istoriei umane, oferind fiecarei generatii posibilitatea de a prelua experienta acumulata in forma ei ultima, concentrate si perfectionata, scutind-o de repetari si reluari successive ale unor procese sau activitati umane neesentiale; - achizitiile existentei si ale experientei umane se fixeaza si in unele modificari organice, dar si in fenomene de cultura. Din aceasta perspectiva, mediul declanseaza si actualizeaza predispozitiile naturale, astfel incat dezvoltarea diferitelor procese si insusiri psihice este o rezultanta a conlucrarii celor doi factori. Ponderea in cadrul conlucrarii celor doi factori- mediul si ereditatea- este greu de stabilit, ea diferand atat in functie de componenta psihica pe care o angajeaza, cat si de nivelul atins in dezvoltarea acesteia. Rolul mediului apare mai pregnant in caracteristicile individuale si personale decat in ceea ce este tipic uman si care depinde mai mult de substratul ereditar transmisibil. Mediul ofera posibilitatile nelimitate de valorificare a predispozitiilor cu care se naste omul. Unei diversitati genetice ii corespunde o infinitate de posibilitati ale dezvoltarii oferite de mediu. Diviziunea sociala a muncii constituie o conditie favorabila pentru valorificarea potentialului ereditar al fiintei umane. Rolul ereditatii apare mai evident in dezvoltarea functiilor psihice simple, elementare, pe cand rolul rolul mediului se vadeste mai pregnant in functiile si procesele psihice complexe, superioare. Mersul biped apare, de exemplu, ca o functie conditionata ereditar, dar "alergarea de performanta" este efectul mai ales al conditiilor externe venite din mediul social. Omul se afla in relatii active si permanente cu mediul social. Asupra dezvoltarii sale influenteaza acele elemente fata de care omul, copilul manifesta o atitudine active, adica intra in procesul activitatii sale, se include in cadrul sistemului de relatii social-umane constituit pe parcursul activitatii. Mediul insusi are un character neomogen, ceea ce prefigureaza diferente individuale relevante, unele dintre influentele mediului, prin forta lor, modeland trasaturi individuale asemanatoare in cadrul unei colectivitati, altele favorizand mai ales manifestarea diferentiata a potentialului ereditar. Neomogenitatea mediului apare si in modul in care, in interiorul sau, se intrepatrund diferitele componente sociale, culturale, psihosociale etc. In acest sens se face, se face distinctia intre mediul social in sens restrans si mediul social in sens larg. Primulm este compus din influentele socioculturale ale familiei, ale scolii, ale colectivelor de copii sau prietenilor de joaca etc. Specific acestui mediu social este climatul psihosocial, cu o puternica incarcatura afectiva, rezultat din relatiile interpersonale ce se stabilesc intre membrii acestor comunitati. Mediul social in sens larg este o rezultanta a nivelului de dezvolatare sociala, cuprinde ansamblul fenomenelor structurale si infrastructurale ale societatii. Influentele mediului apropiat de structureaza in sirul imprejurarilor obiective si subiective in care sunt pusi direct oamenii: locuinta, hrana, imbracaminte, modul de viata am parintilor, mentalitatea lor, conceptiile lor morale, exemplul lor de conduita, precum si al vecinilor, al prietenilor etc. Din cadrul mediului social o importanta decisive asupra dezvoltarii copilului, mai ales in primii ani de viata o are familia. Aici copilul invata limbajul, comportamentul social, formeaza primele aspiatii etc. Primii ani de viata petrecuti in familie vor avea o influenta cruciala care va marca intreaga dezvoltare a copilului. Atmosfera afectiva din familie are o influenta hotaratoare asupra dezvoltarii psihice in mica copilarie. In primii ani de viata copilul raspunde la tot ce se intampla in jur prin reactii emotive care vor determina directionarea activitatii si atitudinilor de mai tarziu. Nazuintele copilului se formeaza in mica copilarie prin exemplul celor din jur. Pe parcursul vietii copilul este supus mai multor medii: unele apropiate, altele indepartate, unele pot fi positive, altele negative, unele pot fi omogene, altele neomogene etc. Dupa gradul lor de organizare, distingem doua feluri de influente ale mediului social, unele organizate sau institutionalizate, altele sunt dezorganizate, spontane sau informale (prieteni, civilizatia strazii etc). Mediul social exercita o influenta pozitiva asupra copilului, in schimb influentele mediului apropiat pot veni uneori In contradictie cu directionarea pozitiva a dezvoltarii psihosociale. In aceasta situatie se impune neutralizarea si anihilarea influentelor negative. Concomitent cu recunosterea influentei mediului asupra omului trebuie sa admitem si reciproca sa, aceea ca omul influenteaza si transforma mediul. Omul nu este, deci, un produs pasiv al mediului, el este un subiect activ, care transforma mediul, se transforma pe sine insusi. Legatura mediului cu dezvoltarea psihica este indiscutabila. O atesta numeroase fapte. In cadrul unei anchete de mari proportii intreprinsa in Franta in anul 1944, s-au putut urmari variatiile pe care le introduce mediul socioeconomic in evolutia rezultatelor la invatatura, scolarii din mediul rural situandu-se mult sub performanta celor de la orase; s-a costatat, de asemenea, o corelatie potrivita intre numarul copiilor "deficienti" si mediile socioeconomice defavorizate si o corelatie negative intre nivelul intellectual al copiilor si numarul membrilor de familie. Cu prilejul unei alte cercetari s-a alcatuit- dupa expresia lui H. Salvat- " . o adevarata geografie intelectuala a Frantei pe departamente si profesiuni". In urma testelor aplicate, care au constat in sarcini verbale, intuitive, mecanice, de calcul, a reiesit ca pozitia cea mai slaba o ocupa subiectii provenind din regiuni agricole de tip patriarhal. Cercetarile efectuate de doctoral Cordier au scos in evidenta conexiunea dintre deficientele mentale si factorii economici si culturali. Cei mai multi debili mentali se recruteaza din medii deficitare, cum ar fi periferiile marilor orase, unde se intalnesc familii numeroase, cupluri nelegitime, locuinte saracacioase, adica medii care nu pot sa asigure in mod corespunzator nutritia si protectia sanitara a copiilor.Originea sociala, profesiunea parintilor si mediul rezidential influenteaza asupra evolutiei scolare a copiilor, facand ca, adesea, debilii mentali apartinand unui anumit mediu socioprofesional sa fie mai asemanatori cu copii normali din acelasi mediu decat cu debilii din alte medii. Pecetea conditiilor socioeconomice si socioprofesionale ale parintilor se face si mai evidenta la nivelul invatamantului superior, influentand asupra accesului studentilor la universitate. Potrivit unor date de cercetare- recoltate in Franta,cu mai multi ani in urma- sansele de a patrunde la universitate pentru fiii de tarani, muncitori sau mestesugari erau mult mai mici in raport cu ale fiilor industriasilor. Impresionanta era, de asemenea, concentrarea masiva a acestora sin urma in centrul universitar parizian si in altele apropiate de acesta ca dimensiuni si atmostera culturala.  Argumentele importante care sustin prioritatea factorilor de mediu fata de patrimoniul ereditar in conditionarea dezvoltarii psihice a copilului ofera comparatiile ce se pot face- la nivel de grup familial- intre copiii crescuti in familii de origine si cei adoptati, intre copiii gemeni si negemeni, intre situatia copiilor care au fost doriti de parinti si a celor nedoriti, intre situatia copilului unic si a celui dintr-un mediu familial mai numeros, intre situatia copiilor separati prin intervale intergenezice scurte si a celor separati prin intervale mari. Astfel se constata deosebiri la nivel de inteligenta intre copiii frati si surori crescuti in medii diferite si asemanari intre copiii adoptati de aceeasi familie, indiferent daca acestia sunt frati sau surori sau daca n-au nici un grad de rudenie. Coeficientul intelectual al copiilor adoptati- fie ca acestia fac parte din categoria celor orfani, fie din cea a copiilor abandonati sau nelegitimi- creste odata cu imbunatatirea calitatii mediului de adoptiune, depasind chiar nivelul celor crescuti de parintii lor adevarati. Cat priveste copilul dorit sau nedorit, se constata ca dezvoltarea copilului nedorit se resimte de pe urma indiferentei sau a ostilitatii cu care este el primit si tratat in mediul familial. In ceea ce priveste gemenii, daca acestia sunt separati de timpuriu si crescutii in medii diferite, coeficientul dezvoltarii lor intelectuale difera, fiind mai mare la cel plasat in mediul cu mai multe avantaje educative. Pe baza anchetei intreprinse in Franta, 1944, R. Zazzo, ocupandu-se de problema inferioritatii fizice si intelectuale a gemenilor, a ajuns la concluzia ca aceasta se datoreaza nu unui deficit neurologic si mental congenital, ci, pe de o parte particularitatilor vietii intrauterine (de pilda, rivalitatea pentru hrana materna) si, pe de alta parte, conditiile mediului social originar. In plus, perechea gemenala, evoluand ca o celula interpersonala extrem de sudata, isi creeaza oarecum o structura de cerc inchis, fiind centrata mai mult asupra ei insasi decat asupra lumii externe. De aici saracia contactelor de comunicare cu cei din jur, viata izolata, sociabilitate redusa, o inferioriatate care ii situeaza pe gemeni sub nivelul copilului unic. Acesta sdin urma, in virtutea pozitiei sale, manifesta un interes sporit fata de ambianta sociala, in speta fata de adulti, cautand activ contactul si comunicarea verbala cu ei. Rezultatele lui scolare sunt mai bune. La fel de bune par a fi rezultatele copiilor din familiile cu intervale mari intre nasteri. In schimb, acolo unde intervalul intergenetic este scurt, rezultatele sunt asemanatoare cu cele pe care le obtin gemenii. Insusirile psihice nu se mostenesc, asadar, ereditar, si totusi vorbim de o "filiatie" literara, muzicala, matematica. Explicatia rezida nu in continuitatea genetica, ci in continuitatea socioculturala, care este o dimensiune a mediului in care se naste si se dezvolta copilul. Sunt medii care il inconjoara inca de la nastere pe copil cu obiecte si produse culturale- tablouri, carti, instrumente muzicale, de calcul, mijloace de receptionare si de inregistrare a informatiei culturale- susceptibile sa creeze o ambianta propice dezvoltarii sensibilitatii, gustului, preferintelor, inclinatiilor pentru anumite actibitati. Si se intampla asa pentru ca obiectele mentionate incarneaza in ele aptitudini umane, iar dezvoltarea psihica individuala are drept continut tocmai datele absorvite din "mostenirea" cultural-sociala. Dar mediul socio-cultural nu actioneaza asupra copilului numai prin intermediul "lucrurilor", ci si prin cel al persoanelor, care, in functie de nivelul lor de informatie, instructie, cultura, dezvolta fata de copil anumite atitudini educative si aplica anumite "tehnici" de educatie. In contextul mediului socio-cultural se creeaza astfel o anumita ambianta comunicativa si afectiva prin care mediul isi converteste datele sale in valori educative. Asa cum ereditatea nu-i este data copilului sub forma de aptitudini sau de atitudini, tot astfel mediul nu este direct convertibil in efecte psihice. Nu exista un determinism fatal, invariabil din partea mediului. Ca ansamblu de conditii de viata concrete, acesta are un caracter istoric, fiind, la randul lui, influentabil si transformabil. Omul nu numai ca se adapteaza la imprejurari, dar le si creeaza. Capacitatea de influentare a mediului este insa in functie de natura relatiilor sociale in care se dezvolta omul. Pana la intrarea in scoala, hotaratoare sunt influentele familiei, cu toate ca, in paralel cu acestea, actioneaza si influentele gradinitei, si ale strazii, si ale contactelor intamplatoare cu alti copii sau adulti; in functie de marime, caracteristici socioprofesionale, grad de cultura, conceptii si atitudini, familia diversifica dezvolarea psihica a copilului si integrarea lui sociala. Odata cu trecerea la procesul de instruire sistematica, se contureaza rolul deosebit al mediului scolar care se impune ca dominant in etapele urmatoare de dezvolatare. Odata cu schimbarea contextului de grup si de institutie se modificansi raporturile de dominanta dintre componentele de continut ale mediului in favoarea afirmarii rolului conducator al acelor categorii de conditii care apropie mediul de educatie. Ilustrativ este, de exemplu, faptul ca, la nivelul scolii, mediul dobandeste asemenea caracteristici, incat devine insusi cadrul de practicare organizata a instructiei si educatiei. Desi prin elementele sale primare, mediul e "vecin" cu ereditatea, prin elementele sale terminale, de varf, el se situeaza mai aproape de educatie.Mediul apare astfel ca un sistem de dubla deschidere- spre ereditate si spre educatie- fiind alcatuit dintr-o suita de trepte de-a lingul carora se produce o accentuare si mai ales o specializare continua a contributiei la dezvoltare, de asa maniera, incat, pe palierele sale superioare, de exemplu nivelul comportamentelor socioculturale si al derivatelor lor socioafective si sociocomunicative, mediul se prelingeste in educatie, se unifica cu educatia.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Nicola "Tratat de pedagogie scolara"-Editia a doua, revizuita-Bucuresti, 2000. Ioan Nicola, Domnica Farcas "Pedagogie generala"- Manual pentru clasa a IX-a, scoli normale- Editura Didactica si Pedagogica, R.A, Bucuresti, 1993. Pantelimon Golu "Psihologia invatarii si a comportarii"- Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti, 2001. Caiet de pedagogie, clasa a IX-a.