psihologie - "Increderea in sine"

Ministerul Invatamintului al Republicii Moldova

Universitatea Pedagogica de Stat "Ion Creanga"

Facultatea Psihologie si PPS

REFERAT:

"Increderea in sine"

Introducere

Imaginea de sine este definita de modul in care ne percepem propriile noastre caracteristici fizice, emotionale, cognitive, sociale si spirituale care contureaza si intaresc dimensiunile eului nostru. In functie de perceptia noastra la un moment dat al dezvoltarii noastre, de ceea ce ne-am dori sa fim sau ceea ce am putea deveni, putem distinge mai multe ipostaze ale eului nostru: eul actual, eul ideal si eul viitor.
Imaginea de sine ne influenteaza comportamentele, de aceea este important sa ne percem cit mai corect, sa dezvoltam convingeri realiste despre noi insine. Exista persoane care, desi au o infatisare fizica placuta, se percep ca fiind fie prea slabe sau prea grase, prea inalte sau prea scunde, insuficient de inteligente etc. Perceptia de sine nu reprezinta adevarul despre noi, ci este doar o 'harta' pentru propriul 'teritoriu' ('Harta nu este teritoriul' - PNL), un barometru al starii noastre de bine. Relatiile armonioase cu membrii familiei si cei din jur, performantele profesionale, asumarea unor responsabilitati in acord cu resursele proprii indica o imagine de sine pozitiva in timp ce absenta motivatiei sau o motivatie scazuta, agresivitatea defensiva, comportamentele de evitare, rezistentele la schimbare sunt principalii indici pentru o imagine de sine negativa

Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiecare fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata. Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare. Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine.
Am auzit multi parinti spunind: 'Nu faci bine, lasa ca fac eu ca stiu mai bine' sau 'Esti prea mic, nu poti tu sa faci asta'. Astfel de fraze pot ucide increderea in sine. Din dorinta de a-i feri de suferinte si esecuri in viata, multi parinti isi supraprotejeaza copiii mentinindu-i dependenti si impiedicindu-i astfel sa si dezvolte increderea in sine.

Increderea in sine depinde mai mult de capacitatea noastra de a face anumite lucruri, in timp ce stima de sine reprezinta rezultatul unei autoevaluari  si are un rol foarte important in stabilirea identitatii noastre. O stima de sine pozitiva se bazeaza pe perceptia pozitiva despre propriile noastre comportamente. De aceea este important sa ne respectam nevoile si limitele pentru ca actiunile noastre sa ne puna in valoare, sa fie viabile in ochii nostri.
Increderea in sine nu este innascuta si nu depinde doar de educatia pe care am primit-o in copilarie cind parintii nostri ne-au invatat sa facem impreuna cu ei si ne-au stimulat sa ne asumam responsabilitati pentru a deveni autonomi in viata Increderea in sine este realista si predictibila, deoarece se sprijina pe rezultate concrete obtinute in trecut, pe experientele reale pe care o persoana le-a trait si care-i permit sa prezica rezultatele la care se asteapta in viitor. Deci increderea in sine nu este oarba si prezinta o anumita doza de incertitudine. Ea se bazeaza pe constientizarea propriilor cunostinte si competente intr-un anumit domeniu, pe rezultatele pozitive obtinute anterior si este intretinuta prin abordarea treptata a altor experiente in scopul de a fixa si transfera competentele, precum si pentru a descoperi alte competente de care nu eram constienti.
Este important ca experientele noi sa fie abordate treptat, deoarece esecurile repetate la experiente noi pentru care nu reusim sa gasim o explicatie pot avea efecte negative asupra increderii in sine si a stimei de sine.  Daca suntem flexibili si putem recadra actiunile si experientele noastre astfel incit sa vedem partea buna, pozitiva a lucrurilor si sa invatam ceva din ceea ce ni se intimpla, reusim sa ne construim increderea in sine si sa ne intarim stima de sine. Convingerile noastre ne dirijeaza comportamentele, de aceea este important sa pastram acele convingeri care sunt bune pentru noi si ne ajuta sa ne schimbam cadrele de referinta. Abordarea unei situatii dintr-o alta perspectiva ne permite sa ne schimbam reactiile, sa dezvoltam comportamente noi, mai adecvate situatiei prezente si sa obtinem astfel rezultate mai bune in viata.

FORMAREA IMAGINII DE SINE

Imaginea de sine este expresia concretizata a modului in care se vede o persoana sau se reprezinta pe sine.

Imaginea de sine se refera la perspectiva individuala asupra propriei personalitati.

Formarea imaginii de sine consta in primul rind intr-o constructie subiectiva si implica trei aspecte:

importanta parerii celorlalti  in constructia acesteia;

elementele pe baza carora se realizeaza perceptia celorlalti;

masura in care conduita si motivatia influenteaza crearea imaginii de sine.

In formarea imaginii de sine se parcurg mai multe etape:

eul , in viziunea propriei persoane care isi realizeaza autoportretul  din punctul de vedere al personalitatii in ansamblu.

 Eul reprezinta  imaginea pe care noi o consideram definitorie pentru personalitatea noastra. Ca o consecinta  a constructiei propriei imagini de sine se formeaza si aprecierea asupra acesteia: pozitiva sau negativa.

celalalt, constientizarea  faptului ca acesta realizeaza asupra noastra judecata ce are la baza modul in care persoana noastra e perceputa. Imaginea de sine nu corespunde intotdeauna cu imaginea pe care cei din jur si-o formeaza despre noi.

reflectia eului asupra imaginii de sine din perspectiva corespondentei sau necorespondentei intre aceasta si judecata celuilalt.

Aceasta apreciere poate declansa sentimente pozitive sau negative. Aprecierea e dependenta de tipul de personalitate si are consecinte importante in privinta integrarii sociale.

 Imaginea de sine se formeaza pe baza unor anumiti factori:

raportarea persoanei la anumite grupuri sociale precum familia si cercul de prieteni apropiati sau grupul de munca, religios sau grupul organizatiei politice.

Aceste grupuri exercita influente diferite asupra imaginii de sine.

pe baza teoriei cu privire la compararile sociale.

  Oamenii tind sa se compare cu cei asemanatori lor din punct de vedere al imaginii.

  Oamenii recunosc intutitiv importanta stimei de sine in ceea ce priveste eficienta si  sanatatea lor mintala - de aceea incearca sa o mentina si sa o ridice.

Fiecare persoana este diferita de ceilalti si priceputa la ceva anume. O stima de sine ridicata nu aduce nici un complex de inferioritate, nici un complex de superioritate, lucrurile sunt . exact asa cum ar trebui sa fie, adica OK!

In primul rind, fara sa se compare cu ceilalti, ci doar cu sine, si fara sa se autosaboteze prin convingeri limitatoare sau sa se invinuiasca pentru asteptari nerealiste sau lipsa de control asupra mediului exterior si a celorlalti, persoana cu stima de sine ridicata considera ca este in general multumit/a de sine. Da, este exact multumita. Nici prea-prea. Nici foarte-foarte. Nu simte nevoia sa demonstreze ceva, nu se agita pentru a avea, a face sau a fi mai mult sau mai bine, pur si simplu se accepta asa cum este, in intregime.

Respectul de sine, reuseste sa se pastreze la un nivel suficient de puternic, indiferent de schimbarile care ar putea sa apara. Respectul de sine, spre deosebire de stima de sine, este reflectarea gradului in care sinele nu se autoapreciaza, ci se ingrijeste de necesitatile sinelui.

Stima de sine ridicata este dependenta de respectul de sine, pentru ca primul lucru care scade in intenstitate este stima de sine, care poate sa fie dependenta de situatii schimbatoare, dar respectul este ceva conditionat de credinte, iar o persoana (auto)educata sa-si pastreze respectul de sine in orice situatie si sa continue sa se ingrijeasca de toate aspectele sinelui (fizic, spiritual, mental, psihic) nu va lasa stima de sine sa scada atat de puternic incit sa afecteze functionarea sinelui.

Respectul poate fi cerut de la ceilalti, poate fi impus, poate fi aparat, in functie de prezenta stimei de sine si a unei educatii care sa asigure o adaptare la mediul exterior. Respectul este ceva care tine mai mult de comportamentul vizibil in exterior si de anumite decizii in care o persoana trebuie sa tina cont de ea, mai mult decit stima de sine, care este mai degraba o stare.

Bibliografie

Nastas, D. (2003), Stereotipuri, prejudecati si discriminare in Neculau, A. (coord), Manual de psihologie sociala, Polirom, Iasi
Pieron, H. (2001), Vocabularul psihologiei, Univers Enciclopedic, Bucuresti

Yzerbet V. & Schadron G. (2002), Cunoasterea si judecarea celuilalt, Polirom, Iasi

Schiopu, U. (coord) (1997), Dictionar enciclopedic de psihologie, Babel, Bucuresti

www.sussex.ac.uk

https://www.calstatela.edu/faculty/sfischo/OffenseJMPweb.html