Psihologia in era informatiei

Psihologia in era informatiei

Dezvoltarea exceptionala a tehnologiilor informationale a schimbat modul in care oamenii interactioneaza cu computerul. [1] Avansarea tehnologica a comutat atentia de la computer la faptul ce pot realiza oamenii prin intermediul acestor masini. Cel mai evident semn in ceea ce inseamna aceasta schimbare o reprezinta dezvoltarea retelei Internet.

Evolutia tehnologica ne lasa sa credem ca Internet-ul poate deveni in viitorul apropiat mediul dominant de comunicare, o interfata utilizata in relatiile interpersonale si managementul informatiei. Succesul lui creeaza un nou spatiu psihosocial ce reprezinta un teren fertil pentru relatiile si rolurile sociale, pentru un sens a identitatii. [2] Dupa cum subliniaza Sherry Turkle [3] de la Massachusetts Institute of Technology, 'Reteaua Internet este o tehnologie a identitatii - multe din cele facute de oameni pe Internet reprezinta o auto- descriere si prezentare, de la cautarea de informatie si comunicarea prin e-mail, pana la comunicarea prin chat sau crearea de pagini personale'.

'Reteaua Internet este un loc sigur pentru a incerca diferite identitati, voci si roluri', afirma John Suler [3], psiholog si cercetator de la Rider University.

Rezultatul acestor noi identitati este un nou sens pe care il capata spatiul fluid numit in mod uzual spatiu virtual, realitate virtuala sau ciberspatiu [4]. Acest spatiu este un univers cu lucruri care pot fi vazute si auzite, dar care nu sunt obiecte fizice si nici nu sunt neaparat reprezentari ale unor obiecte fizice. Aceste lucruri sunt construite din informatia provenita din lumea fizica, dar si din acumularile si schimburile de cunoastere initiate de oameni in domeniul culturii, stiintei, artei etc. In acest sens, scopul major al psihologiei este sa mediteze ce pot face pentru ca oamenii sa faca o conexiune mai buna intre ciberspatiu si viata lor. [5] Daca acceptam definitia retelei Internet ca interfata generala de comunicare, apare o intrebare importanta privind forma acestei comunicari si, mult mai important, cum ne va afecta pe ea pe noi? Aceasta ne face sa ne intrebam ce fel de realitate este Internet-ul. [6]

Internet-ul este un mediu care poate fi experimentat in mai multe feluri. Cu toate ca computerul si tastiera sunt in mod uzual mediatorii experientei noastre pe Internet, exista diferite modalitati in care utilizatorii pot explora reteaua globala, se pot auto-prezenta si pot comunica utilizandu-le.

Recent, Wallace [7] a identificat sase tipuri diferite de mediu specifice retelei Internet. Ele difera prin caracteristicile de baza care ne afecteaza comportamentul atunci cand le utilizam:

World Wide Web-ul (WWW);

posta electronica (e-mail);

grupurile de discutie asincrone (newsgroups);

chatul sincron (Internet Relay Chat);

mediul MUD - multi user dungeons (mediu bazat pe text);

metarealitatile (3D - mediile tridimensionale);

voce si video interactive.

Dupa cum noteaza autorul, 'cel mai important mediator al comportamentului in aceste medii sunt scopurile oamenilor care le utilizeaza'. In mod particular, utilizarea lor depinde de modul in care sunt interpretate, ce se proiecteaza in ele si ce credem noi despre realitatea cotidiana. [8]

In acest sens, experienta traita pe Internet poate fi definita ca un procesprin care un grup de actori sociali intr-o situatie data negociaza intelesul diferitor situatii ce apar intre ei. [9] Aceasta definitie are doua implicatii importante care sunt decisive pentru modul in care psihologia trebuie sa se apropie de Internet. Daca Internet-ul este un proces de negociere, apoi

unica cale de intelegere este studierea subiectilor implicati in acest proces nemijlocit in mediul in care ei opereaza, intelegand ca contextul social in care se realizeaza experienta legata de Internet joaca un rol crucial;

 se vor dezvolta noi procese si activitati, cum ar fi provocarea si schimbarea relatiilor initiale existente intre subiecti si context.

Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca aceste doua afirmatii sunt adevarate. Conform lui Mantovani  [8], la inceputul anilor '90 s-a produs o schimbare in paradigma de cercetare a interactiunii persoana-computer si persoana-computer-persoana. Rezultatul principal al acestei schimbari a fost intelegerea ca interactiunea poate fi pe deplin inteleasa doar prin analiza detaliata a contextului social in care ea are loc [8]: ' din acest punct de vedere nu trebuie sa mai vedem oamenii doar ca utilizatori ai unor sisteme date, dar ca 'actori' sociali. In alte cuvinte, indiferent daca sunt utilizatori experti in utilizarea computerului sau nu,  oamenii actioneaza independent si au propriile lor motive pentru a o face, iar computerele si sistemele trebuiesc adaptate pentru oameni si nu vice versa'.

In acest sens, psihologii au o sarcina dubla. Mai intai, cercetatorii Internet-ului cheama la o cercetare longitudinala atenta a relatiilor sociale mediate tehnologic din cadrul grupurilor si organizatiilor in care ele au loc. [10] Dar ei totodata cheama si la analiza relatiilor dintre obiective, tehnologie si actori pentru a explica de ce grupuri similare, care lucreaza pentru realizarea acelorasi obiective, percep si utilizeaza aceasta tehnologie in diferite moduri.

Chiar daca psihologii lucreaza din greu pentru a studia efectele Internet-ului  [14], cercetarea in acest domeniu este slab dezvoltata si limitata ca numar si scopuri urmarite: cercetarile actuale, in special cele cu o metodologie stricta, sunt doar la inceput de cale. Iata de ce descoperirile facute nu sunt inca foarte relevante. De exemplu, Kraut si colegii au examinat recent impactul retelei Internet asupra bunastarii emotionale [12]. Rezultatele, discutate in revista American Psychologist, arata ca utilizarea frecventa a Internet-ului conduce la o crestere mica dar semnificativa statistic a depresiei si singuratatii si o descrestere a angajarii sociale. Desi aceste date sunt in mod frecvent folosite de presa pentru a demonstra riscul utilizarii Internet-ului, o serie de autori aduc critici severe metodologiei utilizate. In cercetare lipsesc selectia aleatoare si grupului de control, pe care cercetatorii spun ca nu si le-au putut permite.

In general, experimentele efectuate pe web prezinta o serie de probleme specifice:

este dificil de controlat mediul studiat, deoarece utilizatorii web-ului folosesc tipuri diferite de hardware, software si de conectare la Internet. Nu exista nici o siguranta ca fiecare participant la experiment v-a receptiona exact aceiasi stimuli in sens de sunet, culoare sau durata;

participantii la studiu in mod uzual nu sunt monitorizati, deci cercetatorii nu pot fi siguri in legatura cu informatia colectata. Membrii comunitatilor electronice de foarte multe ori utilizeaza identitati false (porecle) sau isi 'schimba' sexul si accepta acest lucru in mod deschis si la altii;

persoanele care participa la experimentele online se autoselecteaza si nici intr-un caz nu pot fi considerate esantion reprezentativ. Acestia inclina mai degraba spre varfurile mai inalte ale spectrului educational si socioeconomic.

Totusi, atunci cand tehnologia cercetarii pe web se va maturiza, oportunitatea pentru experimente mai creative si interactive va creste. In acelasi timp este adevarat ca beneficiile unor cercetari largi si diferite si costurile reduse vor contribui la depasirea dezavantajelor pentru cele mai multe tipuri de cercetare psihologica [14].

Separat de cercetarea retelei Internet, psihologia totodata descopera posibilitatile oferite de acest mediu. [11, 16, 17] Au fost elaborate diverse aplicatii psihologice utilizand Internet-ul, in special WWW-ul. Conform lui Barak [18], pot fi identificate 10 tipuri de aplicatii psihologice pe Internet: resursele informationale in conceptele si problemele psihologice; ghidurile de autoajutorare; evaluarea si asistenta psihologica; asistenta in luarea deciziei de utilizare a psihoterapiei; informarea privind serviciile psihologice specifice; consilierea psihologica de scurta durata prin email sau liste de discutii; consilierea si terapia personala de lunga durata prin email; consilierea in timp real prin chat, telefonie web si conferinte video; grupurile de suport sincrone si asincrone, grupurile de discutii si consilierea in grup; cercetarea psihologica si sociala.

Dupa cum se pare, psihologia se afla la o etapa de investitii in cercetarea intensiva a Internet-ului, pe de o parte, si de descoperire a oportunitatilor oferite de acest mediu, pe de alta parte. Dupa cum noteaza Barak [18], 'psihologia se misca pe un drum (superhighway) care conduce lumea spre o destinatie necunoscuta'. Pentru a depasi problemele, consideratiile metodologice avansate, colaborarea la nivel international si atentia sporita fata de acest nou mediu pot ajuta oamenii sa faca o conexiune mai buna intre ciberspatiu si vietile lor, minimizand costurile acestei calatorii. Din fericire, dupa cum mentioneaza Wallace [7] 'noi avem multe intrebari in legatura cu psihologie Internet-ului si doar cateva raspunsuri solide, dar avem multe cercetari asupra comportamentului uman care sa ne ghideze'.